Scînteia Tineretului, ianuarie 1976 (Anul 32, nr. 8278-8302)

1976-01-15 / nr. 8288

CM CONDUCE PROCESUl DE PRODUC­ȚIE IN miMBURUE II II III? Concluzii pe marginea unui raid-anchetă efectuat în două mari întreprinderi vîlcene Platforma industrială din Rîmnicu Vîlcea. Mai sunt două ore pină ce muncitorii, cadrele tehnice care au asigurat asisten­ța tehnică în schimbul II vor preda maşinile şi instalaţiile schimbului următor, însoţiţi de tovarăşul Ion Oprea, instructor al C.C. al U.T.C., şi Anton Cio­­botaru, preşedintele Consiliului tineret muncitoresc al Comitetu­lui judeţean Vilcea al U.T.C., intrăm în sala dispeceratului de la combinatul chimic. Doi tineri, Ion Spineanu şi Constantin Constantinescu ne prezintă în cîteva minute situaţia : toate instalaţiile funcţionează normal, nu lipseşte nimeni de la pro­gram, toate secţiile au raportat pînă la acea oră producţii bune. Intre timp, în sala unde ne aflăm sosesc tovarăşii Alexan­dru Trufelea, contabilul şef al unităţii, şi inginerul automatist Ion Ursăţeanu care asigură asis­tenţa tehnică din partea condu­cerii întreprinderii în schimbu­rile II şi III, împreună vizităm cîteva secţii. La instalaţia exoalcooli şeful secţiei, tovarăşul Ion Marin, ne comunică aceleaşi date notate la dispecerat : prezenţa sută la sută, activitatea ritmică, produc­ţie bună la toate instalaţiile. Cu întreaga atenţie concentrată asupra aparatelor şi a tabloului de comandă, operatorii chimişti de la instalaţia monomer I — conduşi de maistrul Augustin Moldovan — urmăresc bunul mers al utilajelor. Undeva s-a înregistrat o scădere de presiu­ne. Se acţionează urgent şi în câteva minute indicatoarele aparatelor de măsură şi control revin la normal. „Dacă ne organizăm mai bine munca, dacă la buna desfăşura­re a procesului de producţie — pe toată durata programului — îşi dau concursul cadre tehnice bine pregătite şi dacă se res­pectă cu stricteţe disciplina — ne spune inginerul Ion Ursăţea­­nu — greutăţile, provocate de complexitatea unor procese de producţie sau a lucrului pe timpul nopţii, pot fi uşor înlă­turate“. Dar dacă chimiştii vâlceni cu­nosc aceste lucruri, şi rezultatele obţinute în primele zile ale anu­lui confirmă pe deplin preocu­pările pentru întărirea ordinei şi disciplinei la fiecare loc de muncă, pentru asigurarea unor condiţii bune de desfăşurare a activităţii fiecărei secţii şi insta­laţii, vecinii lor de pe platforma industrială, constructorii de uti­laj chimic şi forjă se pare că nu şi-au însuşit încă aceste sarcini. Din totalul de 54 ingi­neri şi subingineri, ciţi lucrează in întreprindere, doar 12 sunt repartizaţi să asigure asistenţa tehnică în schimburile II şi III. In seara cind am vizitat unita­tea, subinginerul Mihail Filiti în­cerca singur să rezolve numeroa­se probleme de care depindea activitatea mai multor ateliere. Intr-o altă secţie importantă — sculerie — maistrul Cristian Bercea era singurul cadru de conducere care trebuia să coordoneze şi să urmărească ac­tivitatea a peste 125 de oameni, să acorde asistenţă tehnică. Deşi pînă la terminarea programului mai era o jumătate de oră, ma­joritatea maşinilor erau oprite, se curăţau instalaţiile, unii muncitori se îmbrăcau, iar alţii erau deja la autobuze. In secţia cazangerie, inginerul Ion Firan a trebuit să conducă singur în acea noapte activitatea a 5 echi­pe. Cei 2 maiştri care trebuiau să-l însoţească în această noapte lipseau, unul fiind trimis în delegaţie, iar celălalt transferat, şi din această cauză la ora 23,00 nu se cunoştea nici măcar situa­ţia prezenţei. Aflăm a doua zi, de la conducerea întreprinderii, că au lipsit de la program in schimburile II şi III peste 20 de tineri. Situaţia îndeplinirii sarcinilor pe prima decadă a lunii arată că acestea au fost realizate doar în proporţie de 60 la sută. Tovarăşul inginer Păun Vlad, directorul tehnic al între­ NICOLAE MILITARU­ (Continuare in pag. 6 lit-a) • In curind, aceste utilaje chimice, aflate in faza de finisaj, vor fi livrate de întreprinderea de utilaj chimic „Griviţa Roşie“ Bucureşti beneficiarului — Combinatul chimic Craiova. „Gînduri de viitor"­ ale tinerelor fete Comitetul U.T.C. al sectorului 4 din Capitală a dobîndit o bună experienţă în organizarea ac­tivităţilor dedicate tinerelor fe­te. Astăzi, pentru utecistele de la mai multe întreprinderi din sector, precum ,,Flacăra roşie“, „I.O.R.“, „Crinul“, „Arta popu­lară“. ..„ Noiembrie“ este pro­gramată, la Clubul T 4 o ma­nifestare cu caracter complex. Sub titlul „Ginduri de viitor", participantele vor schimba opi­nii cu tovarăşe cu experienţă în activitatea productivă şi obşteas­că, în munca cu fetele, îndeo­sebi. Programul mai cuprinde prezentarea de modele concepu­te de creatorii Casei de modă pentru anul 1976, o paradă a coafurilor, un dialog cu actorii George Mihăiţă şi Vladimir Găitan, un moment muzical susţinut de orchestra de ama­tori a I.A.T.B. (V. R.). Secvenţă din noua arhitectură ieşeană Foto AGERPRES Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXXII, SERIA II, NR. 8 2884 PAGINI — 30 BANI JOI 15 IANUARIE 1976 • Cele 13 miliarde lei, a­­locate pentru dezvoltarea e­­conomico-socială a judeţului Neamţ în acest cincinal, sunt orientate in prima etapă spre construcţia a trei mari obiec­tive­ industriale şi a nume­roase capacităţi de produc­ţie. Printre acestea se nu­mără un combinat pentru prelucrarea lemnului, la Dumbrava-Neamţ, o fabrică de ciment la Taşca, un la­minor la Roman, care au şi început să prindă contur, lucrările fiind un avans cu 10—18 zile faţă de graficele de execuţie. O serie de uni­tăţi, cum sunt Combinatul de fire şi fibre sintetice de la Săvineşti, Combinatul de îngrăşăminte chimice de la Piatra Neamţ, întreprinderile mecanice de la Roman şi Piatra Neamţ îşi măresc po­tenţialul productiv. • Cincinalul revoluţiei teh­­nico-ştiinţifice înseamnă pentru judeţul Vrancea con­tinuarea dinamică a dezvol­tării economice şi sociale. Cele 10,4 miliarde lei fonduri pentru investiţii sunt dirijate, in principal, spre construir­ea a 35 noi capacităţi de pro­ducţie, printre care un com­binat de celuloză şi hirtie, o fabrică de motoare speciale, o filatură de lină pieptănată, o fabrică de tricotaje şi o unitate de prelucrat mase plastice, care vor determina o creştere a producţiei in­dustriale de peste 2,3 ori in raport cu cea realizată în anul 1915. • Măsurile stabilite de In­spectoratul silvic al judeţu­lui Hunedoara pentru înfăp­tuirea programului naţional de conservare şi dezvoltare a fondului forestier în pe­rioada 1916—2010 prevăd îm­pădurirea a peste 82 000 ha. în zonele forestiere cu teren mai fertil se vor înfiinţa pes­te 16 800 ha plantaţii de cul­turi cu perioadă mai scurtă de creştere pentru produce­rea lemnului de celuloză. S-au făcut pregătiri pen­tru producerea pe plan local a materialului săditor, mai ales specii de mare valoare economică : molid, brad, Du­glas, larice, prin strob şi sil­vestru, gorun, paltin şi cireş, în acest scop s-au făcut a­­menajări pentru extinderea cultivării puieţilor în solarii şi paturi nutritive, metode care scurtează cu un an ci­clul de producere. Numai în anul curent se vor obţine pe această cale circa 4 milioane puieţi. (Agerpres) SPATIU AL DESAVÎRSIRII Imaginea pe care ne-o facem in copilărie despre viitoarea noastră profesiune este, inevita­bil, romantică. Scena inundată de luminile reflectoarelor, marea răscolită de furtună, pupitrul de comandă al unei temerare nave cosmice — iată genul de „locuri de muncă“ visate cu ardoare la acea vârstă. Odată cu trecerea anilor, pro­iectele noastre se schimbă, de­vin mai realiste, dar — şi acest lucru trebuie subliniat — nimic din frumuseţea lor nu se pierde. Ceea ce altădată ţinea de aspec­tul exterior al locului de mun­că devine acum o tensiune a ac­tului muncii însuşi, ceea ce altădată nu era decit un spaţiu exotic se transformă într-un spaţiu moral. înţelegem că, la strung sau la maşina de ţesut, avem, ca şi artistul pe scenă, aţintite asupra noastră mii de priviri exigente, că navigind cu combina pe marea de grine ne aflăm intr-o pasionantă luptă cu timpul, că in biblioteca in care ne facem documentarea ştiinţifică, cărţile, asemenea unor manete, ne stau la înde­­mînă pentru declanşarea zboru­lui spre noi orizonturi ale cu­noaşterii. Locul de muncă, oricare ar fi el, dar nu oricare ar fi atitudi­nea noastră faţă de el, oferă a­­ceastă posibilitate de conden­sare a celor mai diferite aptitu­dini umane : dacă e solitar — de exemplu, posturile de obser­vaţie montane ale meteorologi­lor — nu exclude sentimentul colectivităţii, dacă e strict limi­tat în spaţiu — mă gîndesc, de pildă, la atelierele de proiectare — nu anulează marea perspec­tivă. Focar de convergenţă a elanurilor noastre creatoare şi, concomitent, spaţiu deschis spre împlinirea celor mai înalte aspi­raţii morale, locul de muncă se constituie şi trebuie să se con­stituie ca o sinteză şi ca un sim­bol al vocaţiei constructive. Al vocaţiei constructive care în­seamnă nu numai dorul şi ner­­ăbdarea şi bucuria de a înălţa materia pe verticală, ci şi pa­siunea lucidă de a ne edifica pe noi înşine în spiritul imperative­lor morale ale acestui timp. Revenind la ideea că transfor­marea locului de muncă într-un spaţiu al acţiunii profesionale, sociale, morale şi politice depin­de, în primul rînd, de atitudi­nea noastră, de modul în care înţelegem să ne asumăm toate îndatoririle, de la cele care par neînsemnate şi pînă la cele care au o însemnătate evidentă, se iveşte, desigur, întrebarea în ce constă această atitudine şi cum anume trebuie să ne asumăm toate aceste îndatoriri. Cu alte cuvinte, cum putem conferi „obişnuitului“ loc de muncă o semnificaţie atît de cuprinză­toare ? Pentru că răspunsurile teore­tice sunt întotdeauna mai sărace ALEX. STEFANESCU (Continuare în pag. a lll-a) „ORIZONT TEHNIC 76" „Orizont tehnic 76“. Sub a­­cest generic în întreprinderi­le industriale, cluburile mun­citoreşti şi casele de cultură ale sindicatelor din judeţul Suceava a fost declanşată o amplă suită de manifestări de propagandă tehnico-ştiin­­ţifică în sprijinul realizării exemplare a sarcinilor eco­nomice în primul an al nou­lui cincinal. Antrenînd un mare număr de specialiști, cadre de con­ducere, ingineri, tehnicieni, muncitori de înaltă califica­re, activiști ai sindicatelor, „Orizont tehnic 16“ se va desfășura sub formă de mese rotunde, consfătuiri tematice, schimburi de experienţă, dezbateri, sesiuni de comu­nicări etc., pe cele mai ac­tuale teme privind organiza­rea superioară a producţiei şi a muncii, perfecţionarea pregătirii profesionale, îmbu­nătăţirea tehnologiilor exis­tente, reducerea cheltuielilor materiale, ridicarea continuă a calităţii produselor, folosi­rea eficientă a utilajelor şi spaţiilor de producţie. (Agerpres) Scriitorul Eugen Barbu da, în ziarele de ieri, un excelent răspuns unui „lătrător" — cum îl numeşte, domnia sa - angajat al postului de proastă reputaţie ce-şi zice „Europa li­beră". Aflăm aşadar că un avocat bucu­­reştean s-a pripăşit pe la München de unde se ocupă, printre altele, şi de înnoiri­le satului românesc. Nu mă interesează res­pectivul „post", deci nu-l ascult, nu mă inte­resează respectivul personaj ; mă interesea­ză însă­­ şi cred că ne interesează în mod virtual pe toţi cei de aici, de acasă — satul nostru, şi, mai ales, înnoirile ce i se aduc. Ne interesează fiind­că într-o foarte bună măsură viitorul României depinde şi de gradul în care populaţia satelor se înscrie activ pe orbita civili­zaţiei moderne. Acest proces a început de multă vreme, cunoaş­te succese remarcabile şi ritmul său de progres este legat, desi­gur, şi de schimbarea unor mentalităţi mai puţin priincioase din punctul de vedere al gîndirii economice moderne. Or, înţeleg că domnii de la respectiva „Eu­ropă", sub masca unei bunăvoinţe, încearcă să ne strecoare o ceaţă turbulentă şi re­trogradă. Iată un exemplu. Întîmplarea făcuse ca, puţin timp înainte de apariţia în proiect a legii privind tăierea animalelor, să mă viziteze acasă un tînăr specialist dintr-un sat oltenesc. Printre alte observaţii cu privire la mersul treburilor, el îmi vorbea şi de marea greşeală care se fă­cea mai înainte prin nefructificarea pieilor de porc. Teoria aceasta, a consumării şori­­cului, spunea el, este de două ori păgubi­toare. O dată, fiindcă şoricul - prost ca ali­ment — este, medical vorbind, absolut dău­nător. Merită, să zicem, să rişti pentru „gust". Dar cu­ ? Apoi, fiindcă pe plan eco­nomic se pierde enorm. Şi mi-a făcut un calcul impresionant a ceea ce se poate realiza dacă suntem­ cu puţină băgare de seamă. Pentru toate ţările pielea de porc, bine prelucrată, reprezintă astăzi o avere. O gîndire specializată, o motivaţie gos­podărească. Vorbea un inginer. De „dincolo“ insă ce auzim ? Ah, ce CURŢILE nostalgii le mai trezeşte unor Indivizi care şi-au luat tălpăşiţa, şoricul de... altădată ! Şi mai mult m-a interesat însă, din cele relatate de scriitorul Eugen Barbu, problema folosirii terenului din curţile sătenilor, în le­gătură cu care tot din aceleaşi direcţii se încearcă o diversiune. In unele părţi ale ţării a existat, intr-a­devăr, obiceiul curţilor „mari". Dădeai ocol cu carul, se zicea, şi se considera asta o mîndrie. Dar o fi fost cîndva. Drumurile m-au dus prin multe părţi ale lumii şi am văzut că, in locurile cele mai bine gospo­dărite, lucrurile nu stau deloc aşa. Dacă te uiţi din avion deasupra satelor din Sta­tele Unite ai să vezi cum casele sînt aşe­zate în caroiaje foarte mici, curţi - de cele mai multe ori — neexistînd, întrucît se so­coteşte o risipă construirea de garduri. Fiecare petec de pămînt trebuie să producă - iată lozinca, in satul Nox din statul Ohio, m-am dus cu domnul Finks, gazda mea temporară, să cumpere flori de la cineva. Florarul îngrădise lingă casă un petec cu­ două birouri mai mari, săpase ronduri, ba mai mult , construise şi nişte paturi, cu e­­taje, pe care aşezase cernoziom, aşa incit multiplicase de vreo patru ori respectiva su­prafaţă, florile adueîndu-i, după cit spu­nea, bani mai mulţi decit salariul de funcţionar undeva. In China, în Coreea am văzut cum pînă şi şnururile de pămînt de 15-20 cm, care despart suprafeţele cu apă în care creşte orezul sunt cultivate cu milioane de cuiburi de faso­le, soia sau cartofi. Chiar la München am văzut cum molo­zul adunat de la oraşul dărîmat de bombardamentele celui de al doilea război mondial şi depozitate în veci­nătatea actualului stadion olimpic au fost transformate în spaţii verzi, parcuri, sau te­renuri utile. Nici o palmă de pămînt nefo­losită ! Deci, ce ni se tot vînd - îerte-mi-se ex­presia - gogoşi müncheneze şi tot suntem­ căinaţi precum că transformăm curţile ţă­ranilor în solarii? Este rău nu că o facem, ci faptul că n-o facem într-un ritm mai ra­pid ! Bine este să organizăm schimburi de experienţă cu cei ce au realizat deja acest lucru şi să începem de acum, din primă­vară, pe scară largă, în toată ţara, o in­tensă acţiune de cultivare a fiecărui metru (Continuare in pag. a lll-a) de Eugen Florescu —Marea întrecere socialistă pe 1976— ENTUZIASTE CHEMĂRI PATRIOTICE PENTRU ANTRENAREA TUTUROR ENERGIILOR LA ÎNFĂPTUIREA CU SUCCES A SARCINILOR PRIMULUI AN AL CINCINALULUI 1976-1980 In numărul de astăzi — în pagina a lll-a — publicăm chemările la întrecere pe anul 1976 adre­sate de COMBINATUL DE PRELUCRARE A LEMNULUI RÎMNICU VÎLCEA, ÎNTREPRINDEREA „ELEC­­TROCENTRALE CRAIOVA", ÎNTREPRINDEREA TEXTILĂ „DACIA" BUCUREŞTI ŞI COLECTIVUL STAŢIEI DE CALE FERATĂ ORADEA-EST Expresie a hotărîrii de a ridica patria la noi cote de civilizaţie socialistă, de a înfăptui neabătut po­litica internă şi internaţională a partidului şi statu­lui nostru, noi colective de oameni ai muncii din ce­le mai diferite domenii de activitate, pornind de la rezultatele remarcabile dobîndite în ultimii ani, de la analiza posibilităţilor rămase nevalorificate, lansează îndemnuri vibrante la înfăptuirea exem­plară a sarcinilor cincinalului revoluţiei tehnico­­ştiinţifice. nu „invitat“ care acceptă statutul de „tolerat“, ci reprezentant de drept al organizaţiei de tineret Este cunoscut faptul că in baza normelor unitare de orga­nizare şi funcţionare a unităţi­lor de învăţămînt, secretarul comitetului U.T.C. face parte din consiliul de conducere al şcolii, ca reprezentant al orga­nizaţiei de tineret în acest or­ganism colectiv de conducere. Expresie a profundului demo­cratism existent astăzi în toate domeniile vieţii social-politice, prezenţa secretarului comitetu­lui U.T.C. din şcoală în consiliul de conducere se înscrie ca o im­portantă pîrghie în activitatea de îmbunătăţire continuă a for­melor şi metodelor de pregătire profesională, politico-ideologică, de educare a tinerei generaţii în spiritul principiilor eticii şi echităţii socialiste. O recentă dezbatere în acest sens, la care au participat aproape 400 de se­cretari ai comitetelor U.T.C. din liceele real-umaniste, in cadrul taberei de in­struire şi odihnă, organizată la Sibiu de C.C. al U.T.C., ne-a relevat următorul aspect: deşi majoritatea elevilor­­secretari de comitete U.T.C. cunosc bine drepturile şi obliga­ţiile ce le revin în acest sens, mulţi dintre participanţii la dezbateri au mărturisit că pre­zenţa lor în consiliile de condu­cere este sporadică sau, uneori, inexistentă. Fapt ce ne-a de­terminat să întreprindem o an­chetă investigînd un eşantion de 50 de subiecţi, cărora le-am adresat un chestionar cu cîteva întrebări. Concluzia : numai 24 de secretari U.T.C. din cei 50 investigaţi au participat la toate consiliile de conducere, 14 nu au participat la nici unul, deşi 8 din­tre ei au fost aleşi ca secretari încă din anul 1974, în timp ce ceilalţi 12 au luat parte, spora­dic, la unul sau două consilii de conducere. Incercînd să a­­flăm care au fost motivele ce au condus la această situaţie, majoritatea, 90 la sută, au de­clarat că nu au fost „invitaţi". Iată aşadar, că, deşi, aşa cum a­­firmam la începutul acestor rîn­­duri, există o deplină cunoaște­re, teoretică, a sarcinilor pe care le are secretarul U.T.C. în cadrul consiliului de conducere, aplicarea în practică a princi­piilor teoretice este ca și inexis­tentă. Printre secretarii U.T.C. care nu au participat la nici un consiliu de conducere se numă­ră Nicolae Carnog, Liceul real­­umanist Cărei, judeţul Satu- Mare, secretar de aproape un an de zile, Gheorghe Mariana, Li­ceul „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi, de doi ani de zile secre­tară U.T.C., Maria Odăţeanu, Li­ceul Săcele, judeţul Braşov, se­cretară de un an şi jumătate, Andrei Ardeleanu, Liceul real­­umanist Cehul­ Silvaniei, jude­ţul Sălaj, Neţan Duşia, Liceul „Liviu Rebreanu“-Bistriţa şi al­ţii. In cadrul dezbaterii, tocmai aceştia au punctat temeinic şi aprofundat locul şi rolul secre­tarului U.T.C. în consiliile de conducere şi profesorale ale şco­lii. Fără îndoială că această cu­noaştere pur teoretică este in­suficientă dacă nu-şi găseşte o reflectare practică in participa­rea vie, dinamică, deplin docu­mentată la dezbaterile consilii­lor de conducere, unde secreta­rul U.T.C. trebuie să aducă opi­niile şi propunerile elevilor pri­vind mai buna organizare a tu­turor laturilor activităţii şcola­re. Este, desigur, greu de răs­puns la întrebarea ce se cuvine să ne-o punem în legătură cu această adevărată abdicare a unor secretari U.T.C. de la una din marile îndatoriri ce le re­vin ca reprezentanţi ai organi­zaţiei de tineret. Este posibil ca şi din partea conducerilor unor licee să se manifeste reticenţă, sau chiar rezistenţă în faţa pre­zenţei unui elev, fie el şi secre­tar U.T.C., în consiliile profeso­rale şi de conducere. Reticenţă datorată, desigur, neînţelegerii DAN VASILESCU (Continuare in pag. a II-a) Trăim începutul unui cincinal care îşi propune să asigure afirmarea cu putere a revoluţiei tehnico-ştiinţifice în toate sec­toarele de activitate. Ştiinţa şi tehnica de­vin componente tot mai importante ale procesului de producţie, sporesc rolul omului, răspunderea lui în promovarea progresului. Trăim o perioadă în care inte­ligenţa tehnică se manifestă ca o inepui­zabilă forţă de producţie. Despre posibili­tăţile largi de afirmare a tineretului pe planul creaţiei ştiinţifice şi tehnice ne vorbeşte acad. Radu Voinea. Grupajul nostru pe care-l publicăm în pagina a 2-a mai cuprinde informaţii de sinteză despre prestigiul şi eficienţa invenţiilor româ­neşti, prezentarea unor invenţii româneşti medaliate la saloane internaţionale şi ru­brica Telex ştiinţific. UNIREA-conştiinţa de sine a poporului român In mai 1864, domnitorul Prin­cipatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza, iniţia un plebiscit fără precedent în istoria română — poporul trebuia să-şi dea sau să nu-şi dea adeziunea, consim­­ţămintul pentru esenţialele re­forme iniţiate de domnitor şi de marii oameni politici care-l înconjurau, în anul 1864. Actul Unirii se continua, astfel, demon­strativ şi justificativ. Unirea nu era şi nu putea fi numai o as­piraţie firească, cu caracter na­ţional, ci, ca toate marile acte ale istoriei, ea avea şi un ca­racter social, un caracter revo­luţionar social, care impunea schimbarea profundă şi nu toate sectoarele vieţii sociale fără de care o Românie modernă nu se putea concepe. „Unirea este ac­tul energic al întregii naţiuni române“ spunea Mihail Kogălni­­ceanu şi, dacă analizăm refor­mele lui Cuza din 1864, ne dăm seama că afirmaţia lui Kogăl­­niceanu era departe de a fi doar patetică. Cuza dă, deci, in ’64 o nouă Constituţie, lărgeşte substanţial dreptul la vot prin legea electorală din acelaşi an, reorganizează pe principii mo­derne armata şi invăţămintul, introduce alfabetul latin, refor­mează şi reorganizează justiţia, secularizează averile mănăsti­reşti şi, in sfirşit, actul funda­mental al dezrobirii clăcaşilor prin reforma agrară. E de la sine înţeles că rezultatul plebis­citului nu putea fi decit pozitiv, era de la sine înţeles că po­porul a mers alături de domni­tor. Este iarăşi de la sine înţe­les că acesta nu putea iniţia asemenea radicale reforme — în principiul cărora, dealtfel, trebuie aşezată gindirea politică excepţională şi profundul patrio­tism ale lui Mihail Kogălnicea­­nu — fără să se bizuie pe po­por, fără să aibă deplină încre­dere in acesta. Bălcescu însuşi, care prin întreaga sa activitate revoluţionară ca şi a tuturor ce­lorlalţi paşoptişti a pregătit şi a făcut posibilă Unirea, consi­dera poporul român pregătit şi capabil de a face saltul revolu­ţionar pentru care altor popoare le-au trebuit secole — de la feudalism la un stat modern, constituit pe principii europene, păstrindu-şi în acelaşi timp în­tregul tezaur de originalitate naţională. Poporul era nu nu­mai pregătit să realizeze Unirea, el era apt, avea inteligenţa, su­pleţea morală şi profunda im­plicare date de sufletul lui fier­binte, de a înţelege Unirea pină la ultimele ei consecinţe, din­colo de entuziasm şi emoţie, dincolo de „Hora Unirii" şi bu­curia de a da unui biet pîrniaş statutul intern care i se cuve­nea, ca o verigă importantă, o­­bligatorie, istoriceşte justiţiară in edificarea unui stat modern. SMARANDA JELESCU (Continuare in pag. a IlI-a)

Next