Scînteia Tineretului, ianuarie 1976 (Anul 32, nr. 8278-8302)
1976-01-15 / nr. 8288
CM CONDUCE PROCESUl DE PRODUCȚIE IN miMBURUE II II III? Concluzii pe marginea unui raid-anchetă efectuat în două mari întreprinderi vîlcene Platforma industrială din Rîmnicu Vîlcea. Mai sunt două ore pină ce muncitorii, cadrele tehnice care au asigurat asistența tehnică în schimbul II vor preda maşinile şi instalaţiile schimbului următor, însoţiţi de tovarăşul Ion Oprea, instructor al C.C. al U.T.C., şi Anton Ciobotaru, preşedintele Consiliului tineret muncitoresc al Comitetului judeţean Vilcea al U.T.C., intrăm în sala dispeceratului de la combinatul chimic. Doi tineri, Ion Spineanu şi Constantin Constantinescu ne prezintă în cîteva minute situaţia : toate instalaţiile funcţionează normal, nu lipseşte nimeni de la program, toate secţiile au raportat pînă la acea oră producţii bune. Intre timp, în sala unde ne aflăm sosesc tovarăşii Alexandru Trufelea, contabilul şef al unităţii, şi inginerul automatist Ion Ursăţeanu care asigură asistenţa tehnică din partea conducerii întreprinderii în schimburile II şi III, împreună vizităm cîteva secţii. La instalaţia exoalcooli şeful secţiei, tovarăşul Ion Marin, ne comunică aceleaşi date notate la dispecerat : prezenţa sută la sută, activitatea ritmică, producţie bună la toate instalaţiile. Cu întreaga atenţie concentrată asupra aparatelor şi a tabloului de comandă, operatorii chimişti de la instalaţia monomer I — conduşi de maistrul Augustin Moldovan — urmăresc bunul mers al utilajelor. Undeva s-a înregistrat o scădere de presiune. Se acţionează urgent şi în câteva minute indicatoarele aparatelor de măsură şi control revin la normal. „Dacă ne organizăm mai bine munca, dacă la buna desfăşurare a procesului de producţie — pe toată durata programului — îşi dau concursul cadre tehnice bine pregătite şi dacă se respectă cu stricteţe disciplina — ne spune inginerul Ion Ursăţeanu — greutăţile, provocate de complexitatea unor procese de producţie sau a lucrului pe timpul nopţii, pot fi uşor înlăturate“. Dar dacă chimiştii vâlceni cunosc aceste lucruri, şi rezultatele obţinute în primele zile ale anului confirmă pe deplin preocupările pentru întărirea ordinei şi disciplinei la fiecare loc de muncă, pentru asigurarea unor condiţii bune de desfăşurare a activităţii fiecărei secţii şi instalaţii, vecinii lor de pe platforma industrială, constructorii de utilaj chimic şi forjă se pare că nu şi-au însuşit încă aceste sarcini. Din totalul de 54 ingineri şi subingineri, ciţi lucrează in întreprindere, doar 12 sunt repartizaţi să asigure asistenţa tehnică în schimburile II şi III. In seara cind am vizitat unitatea, subinginerul Mihail Filiti încerca singur să rezolve numeroase probleme de care depindea activitatea mai multor ateliere. Intr-o altă secţie importantă — sculerie — maistrul Cristian Bercea era singurul cadru de conducere care trebuia să coordoneze şi să urmărească activitatea a peste 125 de oameni, să acorde asistenţă tehnică. Deşi pînă la terminarea programului mai era o jumătate de oră, majoritatea maşinilor erau oprite, se curăţau instalaţiile, unii muncitori se îmbrăcau, iar alţii erau deja la autobuze. In secţia cazangerie, inginerul Ion Firan a trebuit să conducă singur în acea noapte activitatea a 5 echipe. Cei 2 maiştri care trebuiau să-l însoţească în această noapte lipseau, unul fiind trimis în delegaţie, iar celălalt transferat, şi din această cauză la ora 23,00 nu se cunoştea nici măcar situaţia prezenţei. Aflăm a doua zi, de la conducerea întreprinderii, că au lipsit de la program in schimburile II şi III peste 20 de tineri. Situaţia îndeplinirii sarcinilor pe prima decadă a lunii arată că acestea au fost realizate doar în proporţie de 60 la sută. Tovarăşul inginer Păun Vlad, directorul tehnic al între NICOLAE MILITARU (Continuare in pag. 6 lit-a) • In curind, aceste utilaje chimice, aflate in faza de finisaj, vor fi livrate de întreprinderea de utilaj chimic „Griviţa Roşie“ Bucureşti beneficiarului — Combinatul chimic Craiova. „Gînduri de viitor" ale tinerelor fete Comitetul U.T.C. al sectorului 4 din Capitală a dobîndit o bună experienţă în organizarea activităţilor dedicate tinerelor fete. Astăzi, pentru utecistele de la mai multe întreprinderi din sector, precum ,,Flacăra roşie“, „I.O.R.“, „Crinul“, „Arta populară“. ..„ Noiembrie“ este programată, la Clubul T 4 o manifestare cu caracter complex. Sub titlul „Ginduri de viitor", participantele vor schimba opinii cu tovarăşe cu experienţă în activitatea productivă şi obştească, în munca cu fetele, îndeosebi. Programul mai cuprinde prezentarea de modele concepute de creatorii Casei de modă pentru anul 1976, o paradă a coafurilor, un dialog cu actorii George Mihăiţă şi Vladimir Găitan, un moment muzical susţinut de orchestra de amatori a I.A.T.B. (V. R.). Secvenţă din noua arhitectură ieşeană Foto AGERPRES Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXXII, SERIA II, NR. 8 2884 PAGINI — 30 BANI JOI 15 IANUARIE 1976 • Cele 13 miliarde lei, alocate pentru dezvoltarea economico-socială a judeţului Neamţ în acest cincinal, sunt orientate in prima etapă spre construcţia a trei mari obiective industriale şi a numeroase capacităţi de producţie. Printre acestea se numără un combinat pentru prelucrarea lemnului, la Dumbrava-Neamţ, o fabrică de ciment la Taşca, un laminor la Roman, care au şi început să prindă contur, lucrările fiind un avans cu 10—18 zile faţă de graficele de execuţie. O serie de unităţi, cum sunt Combinatul de fire şi fibre sintetice de la Săvineşti, Combinatul de îngrăşăminte chimice de la Piatra Neamţ, întreprinderile mecanice de la Roman şi Piatra Neamţ îşi măresc potenţialul productiv. • Cincinalul revoluţiei tehnico-ştiinţifice înseamnă pentru judeţul Vrancea continuarea dinamică a dezvoltării economice şi sociale. Cele 10,4 miliarde lei fonduri pentru investiţii sunt dirijate, in principal, spre construirea a 35 noi capacităţi de producţie, printre care un combinat de celuloză şi hirtie, o fabrică de motoare speciale, o filatură de lină pieptănată, o fabrică de tricotaje şi o unitate de prelucrat mase plastice, care vor determina o creştere a producţiei industriale de peste 2,3 ori in raport cu cea realizată în anul 1915. • Măsurile stabilite de Inspectoratul silvic al judeţului Hunedoara pentru înfăptuirea programului naţional de conservare şi dezvoltare a fondului forestier în perioada 1916—2010 prevăd împădurirea a peste 82 000 ha. în zonele forestiere cu teren mai fertil se vor înfiinţa peste 16 800 ha plantaţii de culturi cu perioadă mai scurtă de creştere pentru producerea lemnului de celuloză. S-au făcut pregătiri pentru producerea pe plan local a materialului săditor, mai ales specii de mare valoare economică : molid, brad, Duglas, larice, prin strob şi silvestru, gorun, paltin şi cireş, în acest scop s-au făcut amenajări pentru extinderea cultivării puieţilor în solarii şi paturi nutritive, metode care scurtează cu un an ciclul de producere. Numai în anul curent se vor obţine pe această cale circa 4 milioane puieţi. (Agerpres) SPATIU AL DESAVÎRSIRII Imaginea pe care ne-o facem in copilărie despre viitoarea noastră profesiune este, inevitabil, romantică. Scena inundată de luminile reflectoarelor, marea răscolită de furtună, pupitrul de comandă al unei temerare nave cosmice — iată genul de „locuri de muncă“ visate cu ardoare la acea vârstă. Odată cu trecerea anilor, proiectele noastre se schimbă, devin mai realiste, dar — şi acest lucru trebuie subliniat — nimic din frumuseţea lor nu se pierde. Ceea ce altădată ţinea de aspectul exterior al locului de muncă devine acum o tensiune a actului muncii însuşi, ceea ce altădată nu era decit un spaţiu exotic se transformă într-un spaţiu moral. înţelegem că, la strung sau la maşina de ţesut, avem, ca şi artistul pe scenă, aţintite asupra noastră mii de priviri exigente, că navigind cu combina pe marea de grine ne aflăm intr-o pasionantă luptă cu timpul, că in biblioteca in care ne facem documentarea ştiinţifică, cărţile, asemenea unor manete, ne stau la îndemînă pentru declanşarea zborului spre noi orizonturi ale cunoaşterii. Locul de muncă, oricare ar fi el, dar nu oricare ar fi atitudinea noastră faţă de el, oferă această posibilitate de condensare a celor mai diferite aptitudini umane : dacă e solitar — de exemplu, posturile de observaţie montane ale meteorologilor — nu exclude sentimentul colectivităţii, dacă e strict limitat în spaţiu — mă gîndesc, de pildă, la atelierele de proiectare — nu anulează marea perspectivă. Focar de convergenţă a elanurilor noastre creatoare şi, concomitent, spaţiu deschis spre împlinirea celor mai înalte aspiraţii morale, locul de muncă se constituie şi trebuie să se constituie ca o sinteză şi ca un simbol al vocaţiei constructive. Al vocaţiei constructive care înseamnă nu numai dorul şi nerăbdarea şi bucuria de a înălţa materia pe verticală, ci şi pasiunea lucidă de a ne edifica pe noi înşine în spiritul imperativelor morale ale acestui timp. Revenind la ideea că transformarea locului de muncă într-un spaţiu al acţiunii profesionale, sociale, morale şi politice depinde, în primul rînd, de atitudinea noastră, de modul în care înţelegem să ne asumăm toate îndatoririle, de la cele care par neînsemnate şi pînă la cele care au o însemnătate evidentă, se iveşte, desigur, întrebarea în ce constă această atitudine şi cum anume trebuie să ne asumăm toate aceste îndatoriri. Cu alte cuvinte, cum putem conferi „obişnuitului“ loc de muncă o semnificaţie atît de cuprinzătoare ? Pentru că răspunsurile teoretice sunt întotdeauna mai sărace ALEX. STEFANESCU (Continuare în pag. a lll-a) „ORIZONT TEHNIC 76" „Orizont tehnic 76“. Sub acest generic în întreprinderile industriale, cluburile muncitoreşti şi casele de cultură ale sindicatelor din judeţul Suceava a fost declanşată o amplă suită de manifestări de propagandă tehnico-ştiinţifică în sprijinul realizării exemplare a sarcinilor economice în primul an al noului cincinal. Antrenînd un mare număr de specialiști, cadre de conducere, ingineri, tehnicieni, muncitori de înaltă calificare, activiști ai sindicatelor, „Orizont tehnic 16“ se va desfășura sub formă de mese rotunde, consfătuiri tematice, schimburi de experienţă, dezbateri, sesiuni de comunicări etc., pe cele mai actuale teme privind organizarea superioară a producţiei şi a muncii, perfecţionarea pregătirii profesionale, îmbunătăţirea tehnologiilor existente, reducerea cheltuielilor materiale, ridicarea continuă a calităţii produselor, folosirea eficientă a utilajelor şi spaţiilor de producţie. (Agerpres) Scriitorul Eugen Barbu da, în ziarele de ieri, un excelent răspuns unui „lătrător" — cum îl numeşte, domnia sa - angajat al postului de proastă reputaţie ce-şi zice „Europa liberă". Aflăm aşadar că un avocat bucureştean s-a pripăşit pe la München de unde se ocupă, printre altele, şi de înnoirile satului românesc. Nu mă interesează respectivul „post", deci nu-l ascult, nu mă interesează respectivul personaj ; mă interesează însă şi cred că ne interesează în mod virtual pe toţi cei de aici, de acasă — satul nostru, şi, mai ales, înnoirile ce i se aduc. Ne interesează fiindcă într-o foarte bună măsură viitorul României depinde şi de gradul în care populaţia satelor se înscrie activ pe orbita civilizaţiei moderne. Acest proces a început de multă vreme, cunoaşte succese remarcabile şi ritmul său de progres este legat, desigur, şi de schimbarea unor mentalităţi mai puţin priincioase din punctul de vedere al gîndirii economice moderne. Or, înţeleg că domnii de la respectiva „Europă", sub masca unei bunăvoinţe, încearcă să ne strecoare o ceaţă turbulentă şi retrogradă. Iată un exemplu. Întîmplarea făcuse ca, puţin timp înainte de apariţia în proiect a legii privind tăierea animalelor, să mă viziteze acasă un tînăr specialist dintr-un sat oltenesc. Printre alte observaţii cu privire la mersul treburilor, el îmi vorbea şi de marea greşeală care se făcea mai înainte prin nefructificarea pieilor de porc. Teoria aceasta, a consumării şoricului, spunea el, este de două ori păgubitoare. O dată, fiindcă şoricul - prost ca aliment — este, medical vorbind, absolut dăunător. Merită, să zicem, să rişti pentru „gust". Dar cu ? Apoi, fiindcă pe plan economic se pierde enorm. Şi mi-a făcut un calcul impresionant a ceea ce se poate realiza dacă suntem cu puţină băgare de seamă. Pentru toate ţările pielea de porc, bine prelucrată, reprezintă astăzi o avere. O gîndire specializată, o motivaţie gospodărească. Vorbea un inginer. De „dincolo“ insă ce auzim ? Ah, ce CURŢILE nostalgii le mai trezeşte unor Indivizi care şi-au luat tălpăşiţa, şoricul de... altădată ! Şi mai mult m-a interesat însă, din cele relatate de scriitorul Eugen Barbu, problema folosirii terenului din curţile sătenilor, în legătură cu care tot din aceleaşi direcţii se încearcă o diversiune. In unele părţi ale ţării a existat, intr-adevăr, obiceiul curţilor „mari". Dădeai ocol cu carul, se zicea, şi se considera asta o mîndrie. Dar o fi fost cîndva. Drumurile m-au dus prin multe părţi ale lumii şi am văzut că, in locurile cele mai bine gospodărite, lucrurile nu stau deloc aşa. Dacă te uiţi din avion deasupra satelor din Statele Unite ai să vezi cum casele sînt aşezate în caroiaje foarte mici, curţi - de cele mai multe ori — neexistînd, întrucît se socoteşte o risipă construirea de garduri. Fiecare petec de pămînt trebuie să producă - iată lozinca, in satul Nox din statul Ohio, m-am dus cu domnul Finks, gazda mea temporară, să cumpere flori de la cineva. Florarul îngrădise lingă casă un petec cu două birouri mai mari, săpase ronduri, ba mai mult , construise şi nişte paturi, cu etaje, pe care aşezase cernoziom, aşa incit multiplicase de vreo patru ori respectiva suprafaţă, florile adueîndu-i, după cit spunea, bani mai mulţi decit salariul de funcţionar undeva. In China, în Coreea am văzut cum pînă şi şnururile de pămînt de 15-20 cm, care despart suprafeţele cu apă în care creşte orezul sunt cultivate cu milioane de cuiburi de fasole, soia sau cartofi. Chiar la München am văzut cum molozul adunat de la oraşul dărîmat de bombardamentele celui de al doilea război mondial şi depozitate în vecinătatea actualului stadion olimpic au fost transformate în spaţii verzi, parcuri, sau terenuri utile. Nici o palmă de pămînt nefolosită ! Deci, ce ni se tot vînd - îerte-mi-se expresia - gogoşi müncheneze şi tot suntem căinaţi precum că transformăm curţile ţăranilor în solarii? Este rău nu că o facem, ci faptul că n-o facem într-un ritm mai rapid ! Bine este să organizăm schimburi de experienţă cu cei ce au realizat deja acest lucru şi să începem de acum, din primăvară, pe scară largă, în toată ţara, o intensă acţiune de cultivare a fiecărui metru (Continuare in pag. a lll-a) de Eugen Florescu —Marea întrecere socialistă pe 1976— ENTUZIASTE CHEMĂRI PATRIOTICE PENTRU ANTRENAREA TUTUROR ENERGIILOR LA ÎNFĂPTUIREA CU SUCCES A SARCINILOR PRIMULUI AN AL CINCINALULUI 1976-1980 In numărul de astăzi — în pagina a lll-a — publicăm chemările la întrecere pe anul 1976 adresate de COMBINATUL DE PRELUCRARE A LEMNULUI RÎMNICU VÎLCEA, ÎNTREPRINDEREA „ELECTROCENTRALE CRAIOVA", ÎNTREPRINDEREA TEXTILĂ „DACIA" BUCUREŞTI ŞI COLECTIVUL STAŢIEI DE CALE FERATĂ ORADEA-EST Expresie a hotărîrii de a ridica patria la noi cote de civilizaţie socialistă, de a înfăptui neabătut politica internă şi internaţională a partidului şi statului nostru, noi colective de oameni ai muncii din cele mai diferite domenii de activitate, pornind de la rezultatele remarcabile dobîndite în ultimii ani, de la analiza posibilităţilor rămase nevalorificate, lansează îndemnuri vibrante la înfăptuirea exemplară a sarcinilor cincinalului revoluţiei tehnicoştiinţifice. nu „invitat“ care acceptă statutul de „tolerat“, ci reprezentant de drept al organizaţiei de tineret Este cunoscut faptul că in baza normelor unitare de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţămînt, secretarul comitetului U.T.C. face parte din consiliul de conducere al şcolii, ca reprezentant al organizaţiei de tineret în acest organism colectiv de conducere. Expresie a profundului democratism existent astăzi în toate domeniile vieţii social-politice, prezenţa secretarului comitetului U.T.C. din şcoală în consiliul de conducere se înscrie ca o importantă pîrghie în activitatea de îmbunătăţire continuă a formelor şi metodelor de pregătire profesională, politico-ideologică, de educare a tinerei generaţii în spiritul principiilor eticii şi echităţii socialiste. O recentă dezbatere în acest sens, la care au participat aproape 400 de secretari ai comitetelor U.T.C. din liceele real-umaniste, in cadrul taberei de instruire şi odihnă, organizată la Sibiu de C.C. al U.T.C., ne-a relevat următorul aspect: deşi majoritatea elevilorsecretari de comitete U.T.C. cunosc bine drepturile şi obligaţiile ce le revin în acest sens, mulţi dintre participanţii la dezbateri au mărturisit că prezenţa lor în consiliile de conducere este sporadică sau, uneori, inexistentă. Fapt ce ne-a determinat să întreprindem o anchetă investigînd un eşantion de 50 de subiecţi, cărora le-am adresat un chestionar cu cîteva întrebări. Concluzia : numai 24 de secretari U.T.C. din cei 50 investigaţi au participat la toate consiliile de conducere, 14 nu au participat la nici unul, deşi 8 dintre ei au fost aleşi ca secretari încă din anul 1974, în timp ce ceilalţi 12 au luat parte, sporadic, la unul sau două consilii de conducere. Incercînd să aflăm care au fost motivele ce au condus la această situaţie, majoritatea, 90 la sută, au declarat că nu au fost „invitaţi". Iată aşadar, că, deşi, aşa cum afirmam la începutul acestor rînduri, există o deplină cunoaștere, teoretică, a sarcinilor pe care le are secretarul U.T.C. în cadrul consiliului de conducere, aplicarea în practică a principiilor teoretice este ca și inexistentă. Printre secretarii U.T.C. care nu au participat la nici un consiliu de conducere se numără Nicolae Carnog, Liceul realumanist Cărei, judeţul Satu- Mare, secretar de aproape un an de zile, Gheorghe Mariana, Liceul „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi, de doi ani de zile secretară U.T.C., Maria Odăţeanu, Liceul Săcele, judeţul Braşov, secretară de un an şi jumătate, Andrei Ardeleanu, Liceul realumanist Cehul Silvaniei, judeţul Sălaj, Neţan Duşia, Liceul „Liviu Rebreanu“-Bistriţa şi alţii. In cadrul dezbaterii, tocmai aceştia au punctat temeinic şi aprofundat locul şi rolul secretarului U.T.C. în consiliile de conducere şi profesorale ale şcolii. Fără îndoială că această cunoaştere pur teoretică este insuficientă dacă nu-şi găseşte o reflectare practică in participarea vie, dinamică, deplin documentată la dezbaterile consiliilor de conducere, unde secretarul U.T.C. trebuie să aducă opiniile şi propunerile elevilor privind mai buna organizare a tuturor laturilor activităţii şcolare. Este, desigur, greu de răspuns la întrebarea ce se cuvine să ne-o punem în legătură cu această adevărată abdicare a unor secretari U.T.C. de la una din marile îndatoriri ce le revin ca reprezentanţi ai organizaţiei de tineret. Este posibil ca şi din partea conducerilor unor licee să se manifeste reticenţă, sau chiar rezistenţă în faţa prezenţei unui elev, fie el şi secretar U.T.C., în consiliile profesorale şi de conducere. Reticenţă datorată, desigur, neînţelegerii DAN VASILESCU (Continuare in pag. a II-a) Trăim începutul unui cincinal care îşi propune să asigure afirmarea cu putere a revoluţiei tehnico-ştiinţifice în toate sectoarele de activitate. Ştiinţa şi tehnica devin componente tot mai importante ale procesului de producţie, sporesc rolul omului, răspunderea lui în promovarea progresului. Trăim o perioadă în care inteligenţa tehnică se manifestă ca o inepuizabilă forţă de producţie. Despre posibilităţile largi de afirmare a tineretului pe planul creaţiei ştiinţifice şi tehnice ne vorbeşte acad. Radu Voinea. Grupajul nostru pe care-l publicăm în pagina a 2-a mai cuprinde informaţii de sinteză despre prestigiul şi eficienţa invenţiilor româneşti, prezentarea unor invenţii româneşti medaliate la saloane internaţionale şi rubrica Telex ştiinţific. UNIREA-conştiinţa de sine a poporului român In mai 1864, domnitorul Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza, iniţia un plebiscit fără precedent în istoria română — poporul trebuia să-şi dea sau să nu-şi dea adeziunea, consimţămintul pentru esenţialele reforme iniţiate de domnitor şi de marii oameni politici care-l înconjurau, în anul 1864. Actul Unirii se continua, astfel, demonstrativ şi justificativ. Unirea nu era şi nu putea fi numai o aspiraţie firească, cu caracter naţional, ci, ca toate marile acte ale istoriei, ea avea şi un caracter social, un caracter revoluţionar social, care impunea schimbarea profundă şi nu toate sectoarele vieţii sociale fără de care o Românie modernă nu se putea concepe. „Unirea este actul energic al întregii naţiuni române“ spunea Mihail Kogălniceanu şi, dacă analizăm reformele lui Cuza din 1864, ne dăm seama că afirmaţia lui Kogălniceanu era departe de a fi doar patetică. Cuza dă, deci, in ’64 o nouă Constituţie, lărgeşte substanţial dreptul la vot prin legea electorală din acelaşi an, reorganizează pe principii moderne armata şi invăţămintul, introduce alfabetul latin, reformează şi reorganizează justiţia, secularizează averile mănăstireşti şi, in sfirşit, actul fundamental al dezrobirii clăcaşilor prin reforma agrară. E de la sine înţeles că rezultatul plebiscitului nu putea fi decit pozitiv, era de la sine înţeles că poporul a mers alături de domnitor. Este iarăşi de la sine înţeles că acesta nu putea iniţia asemenea radicale reforme — în principiul cărora, dealtfel, trebuie aşezată gindirea politică excepţională şi profundul patriotism ale lui Mihail Kogălniceanu — fără să se bizuie pe popor, fără să aibă deplină încredere in acesta. Bălcescu însuşi, care prin întreaga sa activitate revoluţionară ca şi a tuturor celorlalţi paşoptişti a pregătit şi a făcut posibilă Unirea, considera poporul român pregătit şi capabil de a face saltul revoluţionar pentru care altor popoare le-au trebuit secole — de la feudalism la un stat modern, constituit pe principii europene, păstrindu-şi în acelaşi timp întregul tezaur de originalitate naţională. Poporul era nu numai pregătit să realizeze Unirea, el era apt, avea inteligenţa, supleţea morală şi profunda implicare date de sufletul lui fierbinte, de a înţelege Unirea pină la ultimele ei consecinţe, dincolo de entuziasm şi emoţie, dincolo de „Hora Unirii" şi bucuria de a da unui biet pîrniaş statutul intern care i se cuvenea, ca o verigă importantă, obligatorie, istoriceşte justiţiară in edificarea unui stat modern. SMARANDA JELESCU (Continuare in pag. a IlI-a)