Scînteia Tineretului, ianuarie 1977 (Anul 33, nr. 8589-8613)
1977-01-15 / nr. 8600
însufleţiţi de minunatele perspective deschise de Programul partidului, sa asigurăm îndeplinirea exemplară a sarcinilor de plan pe 1977, anul hotârîtor al cincinalului revoluţiei tehnico-ştiinţifice CHEMAREA LA ÎNTRECERE adresată de Comitetul Judeţean Cluj al P.C.R. tuturor comitetelor judeţene de partid înfăptuind cu succes prevederile primului an al actualului plan cincinal, poporul nostru a urcat o nouă treaptă pe drumul făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Realizările obţinute în anul care s-a încheiat au dus la intensificarea activităţii creatoare în toate domeniile vieţii economice şi sociale, la punerea în valoare, într-o măsură mai mare, a potenţialului uman şi material de care dispunem, la aplicarea pe scară mai largă a cuceririlor ştiinţei şi tehnicii, toate acestea reflectîndu-se in mod pozitiv în ridicarea nivelului de trai al oamenilor muncii. Animaţi de dorinţa fierbinte de a contribui la continua înflorire a patriei, oamenii muncii din judeţul Cluj — români, maghiari şi de alte naţionalităţi —, în frunte cu comuniştii, au încheiat anul 1976 cu un bilanţ bogat în realizări. Industria judeţului a îndeplinit sarcinile planificate la producţie cu un avans de 15 zile. Planul producţiei globale a fost depăşit cu aproape 900 milioane lei. iar producţia marfă, cu 1,2 miliarde lei. Acordind atenţie sporită laturilor calitative ale activităţii economice, factorilor intensivi de creştere şi dezvoltare economico-socială prin modernizarea tehnologiilor de fabricaţie, promovarea progresului tehnicoştiinţific, îmbunătăţirea calităţii produselor, valorificarea superioară a materiilor prime şi materialelor, perfecţionarea conducerii şi organizării producţiei, oamenii muncii din industria judeţului nostru au depăşit nivelul planificat la productivitatea muncii cu aproape 4 000 lei pe angajat, realizîndu-se pe această cale 86,4 la sută din sporul producţiei industriale faţă de 1975, înfăptuirea programului de investiţii al actualului cincinal, a început in judeţul Cluj în ritm susţinut, sarcinile valorice prevăzute pe 1976 au fost depăşite cu 6 la sută, fiind date in funcţiune noi capacităţi de producţie. Ca o expresie a politicii consecvente a partidului nostru de ridicare continuă a nivelului de trai al populaţiei, în judeţul nostru au fost construite şi date in folosinţă 4 668 de apartamente, depăşindu-se prevederile de plan; s-au construit şcoli, grădiniţe, unităţi medico-sanitare şi alte obiective social-culturale, însufleţiţi de minunatele perspective deschise de Programul partidului şi animaţi de dorinţa vie de a aduce o contribuţie cit mai mare la înflorirea multilaterală a patriei noastre socialiste, oamenii muncii din judeţul Cluj sunt ferm angajaţi în efortul general de Îndeplinire exemplară a sarcinilor ce le revin In 1977, an hotărîtor în înfăptuirea prevederilor cincinalului 1976—1980. In numele comuniştilor, al tuturor celor ce muncesc pe aceste meleaguri, organizaţia de partid a judeţului Cluj adresează organizaţiilor judeţene de partid, tuturor oamenilor muncii din industrie, construcţii, transporturi şi circulaţia mărfurilor, o patriotică chemare la întrecere pentru îndeplinirea şi depăşirea sarcinilor stabilite in Planul naţional unic de dezvoltare economico-socială a României pe anul 1977. Prin valorificarea la un nivel superior a potenţialului tehnic, ştiinţific, material şi uman de care dispunem, aşa cum ne-a indicat tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, în centrul întregii activităţi vom pune creşterea puternică a eficienţei economice, accentuarea regimului sever de economii de materii prime şi materiale, combustibil şi energie electrică. Vom acţiona cu înaltă răspundere şi consecvenţă pentru creşterea productivităţii muncii, ridicarea nivelului tehnic şi calitativ al producţiei, pen(Continuare In pag. a îi/*) Atelierul de montaj din cadrul I.U.P.S. Sibiu. Tinerii lăcătuși Marin Gheorghe fi Maria Popa .Miniilmt nltiinjtlpunere la moto-ferestrăul de retezat 75—5. Foto : O. PLECAN POEMELE INDEPENDENŢEI in mai dorobanţii sint mai tineri cu-0 iubire si mai neinfrinţi cu-o iubire de ţară - In mai noi trecem trăind prin muncă spre-mplinire cum dorobanţii trecură Dunărea, luptind odinioară... in mai dorobanţii sint mai tineri cu-o sută de ani şi mai români cu-o iubire de ţară... Se cuvine să-nălţăm un imn al muncii celor mulţi, celor ce trăiesc acum pentru c-au luptat cîndva pentru redute un imn frumos ca ridul de pe-ale părinţilor un imn al victoriilor prezente, viitoare şi trecute... Căci ce sunt ei plugarii şi curcanii independenţei române dacă nu felul de-a fi al românilor şi felul lor de a rămine î Soldat VIRGIL PANAIT frunţi. Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST OBIECTIVUL PRIORITAR AL INIŢIATIVELOR UTECISTE REDUCEREA CONSUMURILOR Investiţii de inteligenţă Cea mai recentă iniţiativă de la întreprinderea sibiană „Flamura roşie“ vine să demonstreze o dată mai mult că şi tinerii din sectorul TESA pot contribui cu eficienţă la îndeplinirea obiectivelor întrecerii uteciste. Este vorba de preluarea de către această organizaţie U.T.C. a unor teme de proiectare direct legate de mai buna organizare, funcţionare şi folosire a fiecărui loc de muncă. In acest sens, tinerii tehnicieni Cornelia Popa şi Marcel Cotra‘ciuc participă la realizarea unei maşini de Înaltă productivitate, destinată să permită o substanţială reducere a consumului de material. Alţi tineri din acelaşi sector au preluat teme legate de reducerea consumurilor de combustibil, precum şi reducerea consumului de materii prime şi materiale prin reproiectările de tehnologii pe grupe de produse, în ,,Ştafeta Pentru tinerii de la „Colorom“ Codlea anul 1977 a Început sub semnul unei puternice angajări în vederea îndeplinirii şi depăşirii sarcinilor de plan. Pentru realizarea angajamentelor lor, încă din primele zile organizaţia U.T.C. a luat medie cu 30 la sută faţă de anul trecut. ŞERBAN CIONOFF muncit“ iniţiativa ca fiecare tinăr să primească, zilnic, sarcini precise de producţie şi să raporteze de îndeplinirea lor la sfîrşitul schimbului de lucru. LAURENŢIU OLAN Metamorfoza Vîrfului Senin“ O zi şi o noapte, sus, în creştet de munte, foarte aproape de soare şi de stele. Cu această senzaţie derulez filmul faptelor de muncă, cu chipuri şi inimi dăltuite parcă in piatră, cu imagini de o neasemuită frumuseţe morală, legate de personalitatea unui colectiv tinăr, la care, recunosc, nu mi-a fost prea uşor să ajung. Aici, la cariera de calcar de pe Muntele Lespezi, trăiesc şi muncesc 250 de oameni. Am învatat de la ei cum sună o explozie bogată sau una „izbită in afară“, adică nereuşită ; am învăţat, tot de la ei cum să mă feresc de feliile de stîncă ce se mai prăbuşesc din cinci in ciud de la sute de metri înălţime, fără nici o intervenţie a omului ; m-am deprins să-i deosebesc pe cei din şantier după culoarea căştii de protecţie , a şefului — albă cu o tresă albastră, a muncitorilor — neagră, a maiştrilor şi tehnicienilor — galbenă, a inginerilor — albă iar a vizitatorilor — roşie, cum dealtfel este şi casca mea, ştiu că sirena aspră a excavatoarelor de mare capacitate anunţă începerea şi încetarea puşcăturilor, că aici iarna ţine din septembrie pină in aprilie, că gerurile (cum a fost de pildă cel de astă noapte) ating şi depăşesc frecvent minus 30 de grade şi că, intre altele, soarele răsare dinspre Muntele Brătei şi apune dincolo de Muntele Orzea. Dar aici, printre steiurile semeţe, la poalele cărora jos de tot curge firul de cleştar al Ialomiţei, un prrntaş sprinţar şi îngust, uşor de trecut dintr-un singur pas, am învăţat mai ales una dintre cele mai frumoase lecţii despre viaţă şi despre muncă, despre dăruire, tenacitate şi pricepere, despre eroism. Acest virf de munte, ce se înalţă ca un perete alb sub cerul iernii, rareori se întâmplă să nu fie însorit. De aceea l-au şi numit muntenii şi topografii „Vârful Senin“. II privesc, ii urc apoi coapta, prin singura porţiune mai uşor accesibilă şi nu-mi vine a crede că, doar peste citiva ani, conform prognozelor planificatorilor, uriaşul nu va mai exista. Ba, greşesc : Seninul va continua să existe, dar metamorfozat in uzine, in şcoli, in creşe, în case de cultură, in blocuri in locuinţe, in tot felul de construcţii la zidirea cărora este nevoie de ciment. Pentru că, aşa cum imi spune foarte tânărul geolog Gheorghe Toader, absolvent din promoţia 1976 a Facultăţii de geografie-geologie a Universităţii din Bucureşti, secţia de inginerie geologică şi geofizică, roca ele aici se caracterizează printr-o compoziţie chimică superioară celor din alte exploatări de calcar, puritatea, duritatea, procentul ridicat de carbonat de calciu făcînd-o deosebit de solicitată de fabricile de ciment. Aşadar, in următorii ani, tonă cu tonă. Seninul întreg va lua drumul combinatelor de lianţi şi azbociment, ca principal component al diferitelor sorturi de ciment, alături de marnă, gips, pirită şi alte „ingrediente", cum ii place să se exprime, plastic, directorul uneia dintre aceste întreprinderi, inginerul Gheorghe Dragomir. Prin urmare, aici, pe Senin, cei 250 de muncitori, maiştri, tehnicieni şi ingineri, in majoritate tineri şi foarte tineri, pe chipul cărora viaţa aspră de pe munte şi specificul muncii alături de artificieri au săpat aparenţa altor câţiva ani pe care, de fapt, îi voi trăi abia de acum înainte, se străduiesc să disloce o cantitate cit mai mare de rocă. Sunt şi zile record , săptămâni record , luni record, in august, de pildă, a fost expediată combinatului, pe banda transportoare intrată nu demult în exploatare, o cantitate de calcar de trei ori mai mare decit fusese planificat. O paranteză : banda, construită pe piloni de beton la înălţimi ameţitoare, urmind cursul prritaşului Ialomiţa care abia după mulţi kilometri in aval se va numi riu, este, prin complexitatea lucrărilor, prin lungimea sa deosebită, prin măiestria şi siguranţa cu care îşi schimbă unghiurile spre a ocoli munţii ce-i ies in cale, o „piesă“ unicat in Europa şi — mai notez — „o adevărată lucrare de doctorat colectiv pentru proiectanţi şi constructori, care, între altele, au trebuit să refacă la faţa locului unele detalii ale proiectului iniţial ori să care betonul cu rucsacul de alpinist“. La cariera de pe Senin se lucrează un flux continuu. Am sosit aici pe viscol. Un viscol năprasnic, cum numai pe un munte deschis se poate intîlni, acolo unde perdeaua protectoare a pădurii de pin a ezitat să mai urce. La ora 9:30 se puşcă. Canonada celor peste 8 000 de kilograme de exploziv zguduie împrejurimile, işi rostogoleşte ecourile pină departe. Intre timp, se potoleşte şi viscolul. Excavatoarele de 240 de tone muşcă adine din mormanul de calcar, deşertând dintr-o dată in autobasculante 10 tone de rocă. Din DRAGOMIR HOROMNEA (Continuare in pag. a lll-a) ANUL XXXIII, SERIA II, Nr. 8 600 6 PAGINI 30 BANI SÎMBĂTĂ 15 IANUARIE 1977 PRIMIRI LA TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU Gaston Defterre, membru al Biroului Executiv al P.S.D., primarul Marsilie! Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, a primit, vineri seara, in staţiunea Predeal, pe Gaston Defterre, membru al Biroului Executiv al Partidului Socialist Francez, preşedintele grupului parlamentar socialist, primarul oraşului Marsilia, care face o vizită in ţara noastră. La primire a participat tovarăşul Ştefan Andrei, membru supleant al Comitetului Politic Executiv, secretar al C.C. al P.C.R. Oaspetele a arătat că are plăcuta misiune de a transmite tovarăşului Nicolae Ceauşescu un cordial salut din partea lui Francois Mitterrand, prim-secretar al Partidului Socialist Francez. Mulţumind, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a rugat să se transmită lui Francois Mitterrand salutul său prietenesc şi cele mai bune urări. In timpul întrevederii a avut loc un schimb de informaţii privind activitatea şi preocupările actuale ale Partidului Comunist Român şi Partidului Socialist Francez, situaţia politică şi economică din cele două ţări, precum şi unele aspecte ale situaţiei în Europa şi pe plan mondial, ale mişcării muncitoreşti internaţionale. Exprimîndu-se satisfacţia faţă de evoluţia pozitivă a raporturilor de colaborare dintre P.C.R. şi P.S.F., a fost subliniată dorinţa comună de a acţiona în continuare pentru dezvoltarea relaţiilor dintre România şi Franţa pe plan politic, economic, cultural, tehnico-ştiinţific, in interesul prieteniei tradiţionale dintre popoarele român şi francez, al cauzei păcii şi înţelegerii în Europa şi în lume. Abordindu-se probleme ale actualităţii politice internaţionale, a fost subliniată necesitatea transpunerii integrale în fapt a documentelor Conferinţei pentru securitate şi cooperare în Europa, de a se acţiona pentru continuarea şi adincirea cursului spre destindere, pentru realizarea de paşi concreţi pe calea dezarmării, în primul rînd a celei nucleare. In acest context, a fost relevată importanţa unităţii şi colaborării largi pe plan naţional şi internaţional între comunişti şi socialişti, intre toate forţele democratice şi progresiste, în lupta generală pentru o lume mai bună şi mai dreaptă, pentru instaurarea unei noi ordini economice şi politice pe planeta noastră, pentru triumful cauzei păcii, democraţiei şi progresului social, întrevederea s-a desfăşurat intr-o atmosferă cordială, prietenească. Ambasadorul Marocului Preşedintele Republicii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a primit, vineri dimineaţa, în staţiunea Predeal, Pe ambasadorul, Marocului, Martti Jorio, în vizită de rămas bun, în legătură cu încheierea misiunii sale în ţara noastră. Cu acest prilej a avut loc o convorbire cordială. Mesajele aFIŞE PENTRU O ISTORIE A ŞTIINŢEI ŞI TEHNICII ROMÂNEŞTI Un ilustru savant român—N. C. Paulescu O mare descoperire a secolului - insulina şi o luptă tenace pentru afirmarea adevărului Recenta apariţie din Editura Academiei R.S. România (The Priority of N. C. Paulescu in the Discovery of Insulin, de prof. Ion Pavel), deşi o simplă colecţie de documente succint comentate, este un adevărat roman al insulinei. Un roman, printre ai cărui principali eroi figurează doi savanţi români. Nicolae Paulescu, primul descoperitor al Insulinei în anul 1921, frustrat de onorurile ce s-au dat continuu, începînd cu decernarea Premiului Nobel în 1923 altor codescoperitori canadieni. Ion Pavel, care de 8 ani — „cu o competenţă şi perseverenţă ce impune admiraţia noastră... reuşind să învingă numeroase dificultăţi şi neînţelegeri“ (acad. Ştefan Milcu, Scînteia, 6 ianuarie 1977) a duce o luptă plină de curaj pentru recunoaşterea pe plan internaţional a adevăratului merit al lui Paulescu. Civilizaţia socialistă — norme şi valori: EXPLORAREA ÎNDRĂZNEAŢĂ A NOULUI Curierul nostru de sîmbătă: DE LA OM TA OM La sate — campania continuă PE OGOARE - ACTIVITATE SUSŢINUTĂ PENTRU RECOLTE TOT MAI BOGATE Organizaţia U.T.C. — prezentă dinamică in Festivalul „CÎNTAREA ROMÂNIEI" EMINESCU - LUCEAFĂRUL GENIULUI POETIC NAŢIONAL • Poetul „nepereche" al virtuţilor morale • Epopeea dacică • Fotografia dialog cu prof. Ion Pavel membru corespondent al Academiei R.S.R. — Ce v-a determinat să declanşaţi şi să susţineţi cu atâta ardoare şi curaj cauza lui Paulescu ? — Am fost întrebat de unii de ce acest lucru se face abia acum, după 50 de ani. Evident că eu nu o puteam susţine atunci, fiind abia un tinăr medic. Paulescu însuşi a încercat să-şi susţină propria cauză, inaintînd o scrisoare de contestaţie Institutului Nobel, dar regulamentul acestuia nu prevede nici o revenire asupra deciziilor luate. Pe de altă parte, deşi în ţară, Cantacuzino şi alţi specialişti îl stimau pe Paulescu pentru meritele sale, mulţi s-au mirat cind Paulescu a revendicat descoperirea. Nu-şi închipuiau că un român ar fi putut face acest lucru. Nu mai puţin adevărat este că şi în anul 1971, cînd numeroşi savanţi de renume pe plan mondial militau pentru repunerea în drepturi a compatriotului nostru, se găseau colegi de breaslă care scriau (v. „Medicina internă nr. 7“) : „In 1921, chirurgul Banting, împreună cu studentul In fiziologie şi biochimie Best au obţinut din Insulele Langerhans un extras In stare să reducă glicemia la civili fără pancreas şi să-i menţină un timp îndelungat în viaţă...“. Acelaşi lucru făcuse şi Paulescu cu 8luzii înaintea acestora, dar cel care a scris aceste rînduri nu auzise de Paulescu ! Evident că în străinătate cei care încercau să ignore meritele lui sau să refuze a i le recunoaşte erau şi mai numeroşi. Şi tocmai de aceea, şi pentru că m-am convins, în ultimele decenii, pe măsură ce devenisem specialist in diabetologie, că şcoala românească avea un predecesor cu care să se mindrească, m-am angajat în această acţiune de reconsiderare. In plus au existat şi condiţiile favorabile ale apropierii semicentenarului la care se adaugă argumentele declanşării acţiunii de revendicare din afara ţării. Pentru că, ştim, a fost o perioadă când unele ţări făceau revendicări peste revendicări de prioritate, ceea ce a scăzut mult şansele de credibilitate ale unei acţiuni similare cu adevărat justificate. — Cei care nu l-au ignorat complet pe Paulescu au încercat sau mai încearcă încă să-l prezinte doar ca un precursor al descoperirii insulinei. — Precursori au fost Zilzer, Scott şi alţii. Cei doi citaţi au făcut experienţe asemănătoare încă din 1908 şi 1912, obţinind unele rezultate experimentale. Ambii sunt însă criticabili, fie pentru lipsa unei baze experi- ■ mentale solide, fie pentru interpretarea greşită a rezultatelor, alta decit cea reală, pe care urma să o dea pentru prima oară Paulescu. Aceasta face demarcaţia dintre precursori şi descoperitori într-o problemă dată. Descoperirea presupune identificarea fenomenului material pus în evidenţă prin experienţă şi, de asemenea, interpretarea lui corectă. Din acest punct de vedere, descoperitori ai insu-VIRGIL SIMION (Continuare in pag. a IV-a)