Scînteia Tineretului, ianuarie 1977 (Anul 33, nr. 8589-8613)

1977-01-15 / nr. 8600

însufleţiţi de minunatele perspective deschise de Programul partidului, sa asigurăm îndeplinirea exemplară a sarcinilor de plan pe 1977, anul hotârîtor al cincinalului revoluţiei tehnico-ştiinţifice CHEMAREA LA ÎNTRECERE adresată de Comitetul Judeţean Cluj al P.C.R. tuturor comitetelor judeţene de partid înfăptuind cu succes prevederile primului an al ac­tualului plan cincinal, poporul nostru a urcat o nouă treaptă pe drumul făuririi societăţii socialiste multi­lateral dezvoltate. Realizările obţinute în anul care s-a încheiat au dus la intensificarea activităţii creatoare în toate domeniile vieţii economice şi sociale, la pu­nerea în valoare, într-o măsură mai mare, a potenţia­lului uman şi material de care dispunem, la aplica­rea pe scară mai largă a cuceririlor ştiinţei şi tehnicii, toate acestea reflectîndu-se in mod pozitiv în ridi­carea nivelului de trai al oamenilor muncii. Animaţi de dorinţa fierbinte de a contribui la con­tinua înflorire a patriei, oamenii muncii din judeţul Cluj — români, maghiari şi de alte naţionalităţi —, în frunte cu comuniştii, au încheiat anul 1976 cu un bilanţ bogat în realizări. Industria judeţului a îndeplinit sar­cinile planificate la producţie cu un avans de 15 zile. Planul producţiei globale a fost depăşit cu aproape 900 milioane lei. iar producţia marfă, cu 1,2 miliarde lei. Acordind atenţie sporită laturilor calitative ale acti­vităţii economice, factorilor intensivi de creştere şi dezvoltare economico-socială prin modernizarea tehno­logiilor de fabricaţie, promovarea progresului tehnico­ştiinţific, îmbunătăţirea calităţii produselor, valorifi­carea superioară a materiilor prime şi materialelor, perfecţionarea conducerii şi organizării producţiei, oa­menii muncii din industria judeţului nostru au depă­şit nivelul planificat la productivitatea muncii cu aproape 4 000 lei pe angajat, realizîndu-se pe această cale 86,4 la sută din sporul producţiei industriale faţă de 1975, înfăptuirea programului de investiţii al actualului cincinal, a început in judeţul Cluj în ritm susţinut, sarcinile valorice prevăzute pe 1976 au fost depăşite cu 6 la sută, fiind date in funcţiune noi capacităţi de producţie. Ca o expresie a politicii consecvente a partidului nostru de ridicare continuă a nivelului de trai al populaţiei, în judeţul nostru au fost construite şi date in folosinţă 4 668 de apartamente, depăşindu-se preve­derile de plan; s-au construit şcoli, grădiniţe, unităţi medico-sanitare şi alte obiective social-culturale, însufleţiţi de minunatele perspective deschise de Programul partidului şi animaţi de dorinţa vie de a aduce o contribuţie cit mai mare la înflorirea multi­laterală a patriei noastre socialiste, oamenii muncii din judeţul Cluj sunt ferm angajaţi în efortul general de Îndeplinire exemplară a sarcinilor ce le revin In 1977, an hotărîtor în înfăptuirea prevederilor cincinalului 1976—1980. In numele comuniştilor, al tuturor celor ce muncesc pe aceste meleaguri, organizaţia de partid a judeţului Cluj adresează organizaţiilor judeţene de partid, tu­turor oamenilor muncii din industrie, construcţii, trans­porturi şi circulaţia mărfurilor, o patriotică chemare la întrecere pentru îndeplinirea şi depăşirea sarcinilor stabilite in Planul naţional unic de dezvoltare econo­mico-socială a României pe anul 1977. Prin valorificarea la un nivel superior a potenţia­lului tehnic, ştiinţific, material şi uman de care dis­punem, aşa cum ne-a indicat tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, în centrul întregii activităţi vom pune creşterea puternică a efi­cienţei economice, accentuarea regimului sever de eco­nomii de materii prime şi materiale, combustibil şi energie electrică. Vom acţiona cu înaltă răspundere şi consecvenţă pentru creşterea productivităţii muncii, ri­dicarea nivelului tehnic şi calitativ al producţiei, pen­(Continuare In pag. a îi/­*) Atelierul de montaj din cadrul I.U.P.S. Sibiu. Tinerii lăcătuși Marin Gheorghe fi Maria Popa .Miniilmt nltiinjtlp­un­ere la moto-fe­­restrăul de retezat 75—5. Foto : O. PLECAN POEMELE INDEPENDENŢEI in mai dorobanţii sint mai tineri cu-0 iubire si mai neinfrinţi cu-o iubire de ţară - In mai noi trecem trăind prin muncă spre-mplinire cum dorobanţii trecură Dunărea, luptind odinioară... in mai dorobanţii sint mai tineri cu-o sută de ani şi mai români cu-o iubire de ţară... Se cuvine să-nălţăm un imn al muncii celor mulţi, celor ce trăiesc acum pentru c-au luptat cîndva pentru redute un imn frumos ca ridul de pe-ale părinţilor un imn al victoriilor prezente, viitoare şi trecute... Căci ce sunt ei plugarii şi curcanii independenţei române dacă nu felul de-a fi al românilor şi felul lor de a rămine î Soldat VIRGIL PANAIT frunţi. Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST OBIECTIVUL PRIORITAR AL INIŢIATIVELOR UTECISTE REDUCEREA CONSUMURILOR Investiţii de inteligenţă Cea mai recentă ini­ţiativă de la întreprin­derea sibiană „Fla­mura roşie“ vine să de­monstreze o dată mai mult că şi tinerii din sectorul TESA pot con­tribui cu eficienţă la îndeplinirea­­ obiective­lor întrecerii uteciste. Este vorba de pre­luarea de către această organizaţie U.T.C. a unor teme de proiec­tare direct legate de mai buna organizare, funcţionare şi folosire a fiecărui loc de mun­că. In acest sens, tine­rii tehnicieni Cornelia Popa şi Marcel Cotra‘­­­ciuc participă la rea­lizarea unei maşini de Înaltă productivitate, destinată să permită o substanţială reducere a consumului de mate­rial. Alţi tineri din a­­celaşi sector au preluat teme legate de reduce­rea consumurilor de combustibil, precum şi reducerea consumului de materii prime şi materiale prin repro­­iectările de tehnologii pe grupe de produse, în ,,Ştafeta Pentru tinerii de la „Colorom“ Codlea anul 1977 a Început sub semnul unei puternice angajări în vederea în­deplinirii şi depăşirii sarcinilor de plan. Pentru realizarea an­gajamentelor lor, încă din primele zile orga­nizaţia U.T.C. a luat medie cu 30 la­ sută faţă de anul trecut. ŞERBAN CIONOFF muncit“ iniţiativa ca fiecare ti­­năr să primească, zil­nic, sarcini precise de producţie şi să rapor­teze de îndeplinirea lor la sfîrşitul schim­bului de lucru. LAURENŢIU OLAN Metamorfoza Vîrfului Senin“ O zi şi o noapte, sus, în creştet de munte, foarte aproape de soare şi de stele. Cu această sen­zaţie derulez filmul faptelor de muncă, cu chipuri şi inimi dăl­tuite parcă in piatră, cu imagini de o neasemuită frumuseţe mo­rală, legate de personalitatea unui colectiv tinăr, la care, re­cunosc, nu mi-a fost prea uşor să ajung. Aici, la cariera de calcar de pe Muntele Lespezi, trăiesc şi muncesc 250 de oameni. Am învatat de la ei cum sună o explozie bogată sau una „izbită in afară“, adică nereuşită ; am învăţat, tot de la ei cum să mă feresc de feliile de stîncă ce se mai prăbuşesc din cinci in ciud de la sute de metri înălţime, fără nici o intervenţie a omului ; m-am deprins să-i deosebesc pe cei din şantier după culoarea căştii de protecţie , a şefului — albă cu o tresă albastră, a mun­citorilor — neagră, a maiştrilor şi tehnicienilor — galbenă, a in­ginerilor — albă iar a vizitatori­lor — roşie, cum dealtfel este şi casca mea, ştiu că sirena aspră a excavatoarelor de mare capaci­tate anunţă începerea şi înceta­rea puşcătu­rilor, că aici iarna ţine din septembrie pină in apri­lie, că gerurile (cum a fost de pildă cel de astă noapte) ating şi depăşesc frecvent minus 30 de grade şi că, intre altele, soarele răsare dinspre Muntele Brătei şi apune dincolo de Muntele Or­­zea. Dar aici, printre steiurile semeţe, la poalele cărora jos de tot curge firul de cleştar al Ia­­lomiţei, un prrntaş sprinţar şi în­gust, uşor de trecut dintr-un singur pas, am învăţat mai ales una dintre cele mai frumoase lecţii despre viaţă şi despre muncă, despre dăruire, tenacitate şi pricepere, despre eroism. Acest virf de munte, ce se înalţă ca un perete alb sub cerul iernii, rareori se întâmplă să nu fie­ însorit. De aceea l-au şi nu­mit muntenii şi topografii „Vârful Senin“. II privesc, ii urc apoi coapta, prin singura porţiu­ne mai uşor accesibilă şi nu-mi vine a crede că, doar peste citiva ani, conform prognozelor plani­ficatorilor, uriaşul nu va mai exista. Ba, greşesc : Seninul va continua­ să existe, dar meta­morfozat in uzine, in şcoli, in creşe, în case de cultură, in blocuri in lo­cuinţe, in tot fe­lul de construc­ţii la zidirea cărora este ne­voie de ciment. Pentru că, aşa cum imi spune foarte tânărul geolog Gheorghe Toader, ab­solvent din promoţia 1976 a Facultăţii de geografie-geologie a Universităţii din Bucureşti, secţia de inginerie geologică şi geofizică, roca ele aici se caracte­rizează printr-o compoziţie chi­mică superioară celor din alte exploatări de calcar, puritatea, duritatea, procentul ridicat de carbonat de calciu făcînd-o deo­sebit de solicitată de fabricile de ciment. Aşadar, in următorii ani, tonă cu tonă. Seninul întreg va lua drumul combinatelor de lianţi şi azbociment, ca principal com­ponent al diferitelor sorturi de ciment, alături de marnă, gips, pirită şi alte „ingrediente", cum ii place să se exprime, plastic, directorul uneia dintre aceste în­treprinderi, inginerul Gheorghe Dragomir. Prin urmare, aici, pe Senin, cei 250 de muncitori, maiştri, tehni­cieni şi ingineri, in majoritate tineri şi foarte tineri, pe chipul cărora viaţa aspră de pe munte şi specificul muncii alături de artificieri au săpat aparenţa al­tor câţiva ani pe care, de fapt, îi voi trăi abia de acum înainte, se străduiesc să disloce o canti­tate cit mai mare de rocă. Sunt şi zile record , săptămâni record , luni record, in august, de pildă, a fost expediată combinatului, pe banda transportoare intrată nu demult în exploatare, o can­titate de calcar de trei ori mai mare decit fusese planificat. O paranteză : banda, construită pe piloni de beton la înălţimi ame­ţitoare, urmind cursul prritaşu­­lui Ialomiţa care abia după mulţi kilometri in aval se va numi riu, este, prin complexita­tea lucrărilor, prin lungimea sa deosebită, prin măiestria şi si­guranţa cu care îşi schimbă un­ghiurile spre a ocoli munţii ce-i ies in cale, o „piesă“ unicat in Europa şi — mai notez — „o adevărată lucrare de doctorat colectiv pentru proiectanţi şi constructori, care, între altele, au trebuit să refacă la faţa locu­lui unele detalii ale­ proiectului iniţial ori să care betonul cu rucsacul de alpinist“. La cariera de pe Senin se lu­crează un flux continuu. Am so­sit aici pe viscol. Un viscol nă­prasnic, cum numai pe un mun­te deschis se poate intîlni, acolo unde perdeaua protectoare a pă­durii de pin a ezitat să mai urce. La ora 9:30 se puşcă. Ca­nonada celor peste 8 000 de kilo­grame de exploziv zguduie îm­prejurimile, işi rostogoleşte eco­urile pină departe. Intre timp, se potoleşte şi viscolul. Excava­toarele de 240 de tone muşcă adine din mormanul de calcar, deşertând dintr-o dată in auto­basculante 10 tone de rocă. Din DRAGOMIR HOROMNEA (Continuare in pag. a lll-a) ANUL XXXIII, SERIA II, Nr. 8 600 6 PAGINI 30 BANI SÎMBĂTĂ 15 IANUARIE 1977 PRIMIRI LA TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU­ ­ Gaston Defterre, membru al Biroului Executiv al P.S.D., primarul Marsilie! Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, a primit, vineri seara, in staţiunea Predeal, pe Gaston Defterre, membru al Biroului Executiv al Partidului Socialist Francez, preşedintele grupului parla­mentar socialist, primarul ora­şului Marsilia, care face o vizi­tă in ţara noastră. La primire a participat tova­răşul Ştefan Andrei, membru supleant al Comitetului Politic Executiv, secretar al C.C. al P.C.R. Oaspetele a arătat că are plă­cuta misiune de a transmite to­varăşului Nicolae Ceauşescu un cordial salut din partea lui Francois Mitterrand, prim-secre­­tar al Partidului Socialist Fran­cez. Mulţumind, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a rugat să se trans­mită lui Francois Mitterrand sa­lutul său prietenesc şi cele mai bune urări. In timpul întrevederii a avut loc un schimb de informaţii pri­vind activitatea şi preocupările actuale ale Partidului Comunist Român şi Partidului Socialist Francez, situaţia politică şi e­­conomică din cele două ţări, pre­cum şi unele aspecte ale situa­ţiei în Europa şi pe plan mon­dial, ale mişcării muncitoreşti internaţionale. Exprimîndu-se satisfacţia faţă de evoluţia pozitivă a raportu­rilor de colaborare dintre P.C.R. şi P.S.F., a fost subliniată do­rinţa comună de a acţiona în continuare pentru dezvoltarea relaţiilor dintre România şi Franţa pe plan politic, econo­mic, cultural, tehnico-ştiinţific, in interesul prieteniei tradiţio­nale dintre popoarele român şi francez, al cauzei păcii şi în­ţelegerii în Europa şi în lume. Abordindu-se probleme ale ac­tualităţii politice internaţionale, a fost subliniată necesitatea transpunerii integrale în fapt a documentelor Conferinţei pen­tru securitate şi cooperare în Europa, de a se acţiona pentru continuarea şi adincirea cursu­lui spre destindere, pentru rea­lizarea de paşi concreţi pe ca­lea dezarmării, în primul rînd a celei nucleare. In acest con­text, a fost relevată importanţa unităţii şi colaborării largi pe plan naţional şi internaţional între comunişti şi socialişti, in­tre toate forţele democratice şi progresiste, în lupta generală pentru o lume mai bună şi mai dreaptă, pentru instaurarea unei noi ordini economice şi politice pe planeta noastră, pentru tri­umful cauzei păcii, democraţiei şi progresului social, întrevederea s-a desfăşurat intr-o atmosferă cordială, prie­tenească. Ambasadorul Marocului Preşedintele Republicii Socia­liste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a primit, vineri di­mineaţa, în staţiunea Predeal, Pe ambasadorul, Marocului, Ma­­rtti Jorio, în vizită de rămas bun, în legătură cu încheierea misiu­nii sale în ţara noastră. Cu acest prilej a avut loc o convorbire cordială. Mesajele a­FIŞE PENTRU O ISTORIE A ŞTIINŢEI ŞI TEHNICII ROMÂNEŞTI Un ilustru savant român—N. C. Paulescu O mare descoperire a secolului - insulina şi o luptă tenace pentru afirmarea adevărului Recenta apariţie din Editura Academiei R.S. România (The Priority of N. C. Paulescu in the Discovery of Insulin, de prof. Ion Pavel), deşi o simplă colecţie de documente succint comentate, este un adevărat roman al insulinei. Un roman, printre ai cărui prin­cipali eroi figurează doi savanţi români. Nicolae Paulescu, primul descoperitor al Insulinei în anul 1921, frustrat de onorurile ce s-au dat continuu, începînd cu decernarea Premiului Nobel în 1923 altor codescoperitori canadieni. Ion Pavel, care de 8 ani — „cu o competenţă şi perseverenţă ce impune admiraţia noastră... reuşind să învingă numeroase dificultăţi şi neînţelegeri“ (acad. Ştefan Milcu, Scînteia, 6 ianuarie 1977) a duce o luptă plină de curaj pentru recunoaşterea pe plan internaţional a adevăratului merit al lui Paulescu. Civilizaţia socialistă — norme şi valori: EXPLORAREA ÎNDRĂZNEAŢĂ A NOULUI Curierul nostru de sîmbătă: DE LA OM T­A OM La sate — campania continuă PE OGOARE - ACTIVITATE SUSŢINUTĂ PENTRU RECOLTE TOT MAI BOGATE Organizaţia U.T.C. — prezentă dinamică in Festivalul „CÎNTAREA ROMÂNIEI" EMINESCU - LUCEAFĂRUL GENIULUI POETIC NAŢIONAL • Poetul „nepereche" al virtuţilor morale • Epopeea dacică • Fotografia dialog cu prof. Ion Pavel membru corespondent al Academiei R.S.R. — Ce v-a determinat să de­clanşaţi şi să susţineţi cu atâta ardoare şi curaj cauza lui Pau­lescu ? — Am fost întrebat de unii de ce acest lucru se face abia acum, după 50 de ani. Evident că eu nu o puteam susţine a­­tunci, fiind abia un tinăr me­dic. Paulescu însuşi a încercat să-şi susţină propria cauză, inaintînd o scrisoare de contes­taţie Institutului Nobel, dar re­gulamentul acestuia nu preve­de nici o revenire asupra de­ciziilor luate. Pe de altă parte, deşi în ţară, Cantacuzino şi alţi specialişti îl stimau pe Paules­cu pentru meritele sale, mulţi s-au mirat cind Paulescu a revendicat descoperirea. Nu-şi închipuiau că un român ar fi putut face acest lucru. Nu mai puţin adevărat este că şi în anul 1971, cînd nume­roşi savanţi de renume pe plan mondial militau pentru repune­rea în drepturi a compatriotu­lui nostru, se găseau colegi de breaslă care scriau (v. „Medi­cina internă nr. 7“) : „In 1921, chirurgul Banting, împreună cu studentul In fiziologie şi biochi­mie Best au obţinut din Insu­lele Langerhans un extras In stare să reducă glicemia la civili fără pancreas şi să-i menţină un timp îndelungat în viaţă...“. Acelaşi lucru făcuse şi Paulescu cu 8­luzii înaintea a­­cestora, dar cel care a scris a­­ceste rînduri nu auzise de Pau­lescu ! Evident că în străinăta­te cei care încercau să ignore meritele lui sau să refuze a i le recunoaşte erau şi mai nume­roşi. Şi tocmai de aceea, şi pen­tru că m-am convins, în ulti­mele decenii, pe măsură ce de­venisem specialist in diabetolo­gie, că şcoala românească avea un predecesor cu care să se mindrească, m-am angajat în această acţiune de reconsiderare. In plus au existat şi condiţiile favorabile ale apropierii semi­centenarului la care se adaugă argumentele declanşării acţiunii de revendicare din afara ţării. Pentru că, ştim, a fost o pe­rioadă când unele ţări făceau revendicări peste revendicări de prioritate, ceea ce a scăzut mult şansele de credibilitate ale unei acţiuni similare cu a­­devărat justificate. — Cei care nu l-au ignorat complet pe Paulescu au încer­cat sau mai încearcă încă să-l prezinte doar ca un precursor al descoperirii insulinei. — Precursori au fost Zi­lzer, Scott şi alţii. Cei doi citaţi au făcut experienţe asemănătoare încă din 1908 şi 1912, obţinind unele rezultate experimentale. Ambii sunt însă criticabili, fie pentru lipsa unei baze experi- ■ mentale solide, fie pentru inter­pretarea greşită a rezultatelor, alta decit cea reală, pe care ur­ma să o dea pentru prima oară Paulescu. Aceasta face demar­caţia dintre precursori şi des­­­coperitori într-o problemă dată. Descoperirea presupune identi­ficarea fenomenului material pus în evidenţă prin experienţă şi, de asemenea, interpr­etarea lui corectă. Din acest punct de vedere, descoperitori ai insu-VIRGIL SIMION (Continuare in pag. a IV-a)

Next