Scînteia Tineretului, iunie 1978 (Anul 34, nr. 9027-9052)
1978-06-20 / nr. 9043
„SCINTEIA TINERETULUI" pag. 4 ÎNALTA APRECIERE ADUSĂ DEMARCABILEI ACTIVITĂŢI ŞTIINŢIFICE, CONTRIBUŢIEI EXCEPŢIONALE LA DEZVOLTAREA ŞI AFIRMAREA CHIMIEI, ŞTIUŢEI ŞI TEHNICII ROMANEŞTI Telegrame de felicitare adresate tovarăşei Elena Ceauşescu pentru distincţiile primite, pentru preţuirea de care s-a bucurat în timpul vizitei în Marea Britanie Recenta vizită de stat în Marea Britanie a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, preşedintele Republicii Socialiste România, şi a tovarăşei Elena Ceauşescu a dovedit cu pregnanţă, prin rezultatele sale remarcabile, preţuirea deosebită de care se bucură România socialistă pe arena internaţională, politica ei consecventă şi fermă de pace şi înţelegere intre toate popoarele lumii. Cu legitimă mindrie şi profundă admiraţie, oamenii muncii de pe întreg cuprinsul ţării au urmărit vizita deosebit de fructuoasă desfăşurată in Anglia de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, proeminentă personalitate politică a lumii contemporane, de tovarăşa Elena Ceauşescu, strălucit om de ştiinţă, succesele remarcabile ale convorbirilor oficiale, materializate in documentele finale care deschid noi perspective de lărgire şi dezvoltare a raporturilor de colaborare şi prietenie intre România şi Marea Britanie. Cu deosebită satisfacţie opinia publică din ţara noastră a luat cunoştinţă de activitatea laborioasă a tovarăşei Elena Ceauşescu, intilnirile ce le-a avut cu personalităţi ştiinţifice şi conducători de institute ştiinţifice şi de învăţămînt superior din Anglia, mărturii de apreciere şi preţuire a meritelor sale ştiinţifice care s-au reflectat în conferirea prestigiosului titlu de „Fellow“ de către Institutul regal de chimie, şi cel de „Profesor Honoris Causa“, acordat pentru prima dată unei personalităţi ştiinţifice din străinătate, de Politehnica Londrei Centrale. Numeroase colective din instituţii de invăţămint superior, unităţi de cercetare, organizaţii de partid, organizaţii de femei, personalităţi din domeniul ştiinţei, artei şi culturii au adresat tovarăşei Elena Ceauşescu telegrame prin care exprimă calde felicitări pentru distincţiile primite, apreciindu-le ca o afirmare pe plan mondial a gîndirii ştiinţifice româneşti, a contribuţiei la dezvoltarea colaborării a oamenilor de ştiinţă din întreaga lume. Cu adincă emoţie, cu sentimente de bucurie şi îndreptăţită satisfacţie — se arată în telegrama adresată ÎN NUMELE COMUNIŞTILOR, AL CADRELOR DIDACTICE ŞI STUDENŢILOR ACADEMIEI DE STUDII ECONOMICE — am urmărit ceremoniile în care v-au fost conferite titlul de „Fellow“ al Institutului regal de chimie şi cel de „Profesor Honoris Causa“ al Politehnicii din Londra Centrală — expresii ale înaltei aprecieri pe plan internaţional a activităţii multilaterale pe care o desfăşuraţi în domeniul ştiinţei şi în întreaga propăşire a României, a contribuţiei dumneavoastră deosebite la progresul ştiinţei româneşti şi la tezaurul ştiinţei mondiale. Aceste distincţii onorează intreaga noastră ştiinţă, care prin creaţia dumneavoastră, strins legată de cerinţele înaintării ţării noastre pe drumul trasat de partidul nostru comunist, a dobîndit noi şi mari posibilităţi de afirmare în circuitul ştiinţific internaţional. Vă rugăm, stimată tovarăşă Elena Ceauşescu, să primiţi felicitările noastre pornite din inimă, împreună cu cele mai calde urări de noi succese în intensa si rodnica activitate pe care o desfăşuraţi. înaltul dumneavoastră exemplu va constitui pentru noi un puternic imbold de a face totul pentru a îndeplini in mod exemplar sarcinile ce ne revin din documentele Conferinţei Naţionale a Partidului Comunist Român din decembrie 1977, pentru a nu precupeţi nici un efort spre a răspunde cu cinste misiunii noastre de dascăli, cercetători şi educatori ai tinerei generaţii de economişti, în telegrama adresată de COMITETUL MUNICIPAL BUCUREŞTI AL P.C.R., se spune : Comuniştii, toţi oamenii muncii din Capitală, au luat cunoştinţă, cu deosebită satisfacţie şi neţărmurită bucurie, cu legitimă mindrie patriotică, de înaltele distincţii pe care Institutul regal de chimie şi Politehnica Londrei Centrale vi le-au conferit dumneavoastră, mult stimată tovarăşă Elena Ceauşescu, ce învederează, simbolizind un profund omagiu, excepţionala activitate pe ţărimul afirmării şi dezvoltării tot mai puternice a ştiinţei româneşti, contribuţia de seamă ce o aduceţi la dezvoltarea şi deplina valorificare a creaţiei tehnico-ştiinţifice. Vă rugăm să ne îngăduiţi să vă adresăm, ca o expresie a celor mai sincere şi respectuoase sentimente de înaltă stimă şi consideraţie cu care vă înconjurăm, cele mai călduroase felicitări pentru înaltele distincţii primite, mulţumindu-vă din toată inima pentru cinstea ce o faceţi ţării noastre, poporului român, pentru munca neobosită ce o desfăşuraţi în conducerea partidului şi ca prestigios om de ştiinţă, ce s-a consacrat în chip strălucit înfăptuirii idealurilor înalte, profund umaniste, ale ştiinţei româneşti contemporane. COMITETUL DE PARTID ŞI SENATUL UNIVERSITĂŢII BABEŞ-BOLYAI DIN CLUJNAPOCA — se arată în telegramă — dau glas sentimentelor de aleasă preţuire, stimă şi mindrie pe care cadrele didactice, cercetătorii şi studenţii — români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi — le trăiesc cu toată intensitatea pentru recunoaşterea şi aprecierea universală de care se bucură prestigioasa dumneavoastră personalitate, activitatea ştiinţifică şi politică pe careo desfăşuraţi — prin conferirea înaltelor titluri ştiinţifice de către prestigioasele instituţii ştiinţifice din Marea Britanie. Am urmărit cu profundă satisfacţie ceremoniile speciale care au avut loc la Institutul regal de chimie unde vi s-a acordat titlul şi diploma de „Fellow“ împreună cu certificatul de chimist autorizat, precum şi cele de la Politehnica Londrei Centrale, unde vi s-a conferit titlul de „Profesor Honoris Causa“, decernat pentru prima dată unei personalităţi ştiinţifice din străinătate. Sufletele noastre au vibrat de mindrie patriotică ascultând înaltele aprecieri ale merituoşilor savanţi britanici, referitoare la rodnica şi multilaterala dumneavoastră activitate ştiinţifică, cu privire la rolul deosebit pe care il aveţi în dezvoltarea chimiei, ştiinţei şi tehnicii româneşti. Conferirea acestor înalte titluri şi onoruri ştiinţifice, mărturie a valoroasei dumneavoastră activităţi ştiinţifice, contribuie nemijlocit la întărirea şi amplificarea legăturilor de prietenie şi colaborare dintre popoarele britanic şi român, dintre oamenii de ştiinţă din cele două ţări, la prosperitatea,, progresul şi pacea lumii. Toate acestea reprezintă pentru noi toţi şi recunoaşterea geniului creator al poporului român, stima şi respectul pentru bogatele tradiţii ştiinţifice care au înscris România la loc de frunte in circuitul valorilor materiale şi spirituale universale, precum şi încrederea nestrămutată că acest popor, pe care dumneavoastră il reprezentat cu atita forţă creatoare, este capabil să ducă mai departe aceste tradiţii, conferindu-le dimensiuni şi valenţe superioare, demne de edificiul socialist şi comunist pe care îl zidim. Comuniştii, cadrele didactice şi studenţii, întregul personal muncitor al UNIVERSITĂŢII TIMIŞORENE, se arată in telegrama acestei instituţii de invăţămînt superior — îşi exprimă, din toată inima, cel mai profund respect şi omagiu, faţă de dumneavoastră, mult stimată tovarăşă Elena Ceauşescu, pentru serviciile inestimabile pe care le aduceţi ştiinţei româneşti şi prin aceasta culturii mondiale. Am primit cu deosebită mindrie şi satisfacţie ştirea unei noi confirmări de prestigiu a meritelor ştiinţifice şi a bogatei activităţi, pe plan politic şi obştesc, pe care o desfăşuraţi alături de cel mai iubit şi stimat fiu al poporului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a cărui muncă şi viaţă este in întregime dedicată bunăstării şi fericirii României socialiste, unei lumi mai bune şi mai drepte pe planeta noastră. Acordarea, pentru prima dată, unei personalităţi din străinătate a titlului de „Profesor Honoris Causa“ a Politehnicii Londrei Centrale a titlului de „Fellow“ de către Institutul regal de chimie şi certificatul de chimist autorizat, reprezintă pentru ştiinţa românească o recunoaştere a valorii ei universale şi al înaltului prestigiu ştiinţific de care vă bucuraţi, pentru munca pe care o desfăşuraţi in vederea adincirii sferei cunoaşterii, in slujba umanităţii. Aceasta reprezintă pentru noi un imbold deosebit de sporire a eforturilor ■ pentru a ne aduce tot mai plenar contribuţia la dezvoltarea şcolii româneşti, la educarea tinerei generaţii în spiritul dragostei faţă de muncă şi viaţă. Comitetul de partid, senatul universităţii din Timişoara, cadrele didactice, studenţii şi întregul personal muncitor, vă asigură, cu acest prilej, stimată tovarăşă Elena Ceauşescu, că vor face totul pentru a vă urma exemplul de dăruire şi abnegaţie faţă de scumpa noastră patrie în telegrama CONSILIULUI ŞTIINŢIFIC AL STAŢIUNII DE CERCETĂRI VITICOLE TODOBEŞTI, JUDEŢUL VRANCEA, se arată . Permiteţi-ne să vă felicităm din inimă pentru înaltele distincţii ce vi s-au acordat ca semn al nepreţuitei şi ■ pilduitoarei dv. activităţi pe linie ştiinţifică, om de ştiinţă de înaltă valoare şi ţinută academică. Dumneavoastră aţi ridicat şi ridicaţi continuu prestigiul cercetării ştiinţifice din ţara noastră. Vă asigurăm tovarăşă Elena Ceauşescu că suntem mindrn de recunoaşterea mondială a valorii ştiinţifice româneşti al cărui strălucit reprezentant sunteţi şi că vom face totul pentru a ridica continuu eficienţa muncii noastre de cercetare, pentru a contribui în cea mai mare măsură la progresul şi dezvoltarea agriculturii, obiectiv de bază a politicii partidului şi statului nostru. In telegrama COMITETULUI MUNICIPAL BUCUREŞTI AL FEMEILOR se arată : Dind glas celor mai alese sentimente de stimă şi respect pe care le nutrim faţă de cea mai strălucită fiică a poporului român, tovarăşa Elena Ceauşescu, femeile din Capitală îşi exprimă marea admiraţie şi deosebita bucurie că celei mai de seamă reprezentante a femeilor din România, eminentul om de ştiinţă, cu laborioasă şi prestigioasă activitate pe ţărimul vieţii politice şi ştiinţifice interne şi internaţionale, i-au fost conferite inalte titluri ştiinţifice britanice. Conferirea titlului de Membru de onoare al Institutului regal de chimie şi de „Profesor Honoris Causa“ al Politehnicii Londrei Centrale, atestă incă o dată meritele deosebite, contribuţia importantă adusă de academicianul Elena Ceauşescu in domeniul ştiinţei contemporane. Vă rugăm să primiţi, stimată tovarăşă Elena Ceauşescu, din partea femeilor din Bucureşti, cele mai calde urări de sănătate, putere de muncă, noi şi importante succese in domeniul ştiinţei şi tehnologiei, in activitatea politică şi socială. Vă asigurăm, totodată, că nu ne vom precupeţi eforturile, vom munci cu hotărâre, elan şi pasiune revoluţionară pentru transpunerea consecventă in viaţă a politicii interne şi externe a partidului şi statului nostru, conştiente şi mindre că prin aceasta ne aducem contribuţia patriotică la edificarea pe pămintul străbun al ţării a celei mai înaintate orinduiri, orinduirea comunistă, în telegrama COMITETULUI JUDEŢEAN ILFOV AL FEMEILOR se arată : Făcindu-ne purtătorul de cuvînt al celor peste 200 000 de femei care trăiesc şi muncesc pe aceste meleaguri, vă exprimăm simţăminte de legitimă mindrie, aleasă preţuire şi recunoştinţă pe care le nutresc pentru rezultatele rodnice ale acestei noi solii de pace, prietenie şi colaborare pe care, alături de mult iubitul nostru conducător, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, aţi purtat-o în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. In atmosfera plină de cordialitate ce a domnit pe întreg parcursul vizitei, in cuvintele de inaltă stimă rostite cu toate ocaziile, am desprins recunoaşterea rolului pe care , ţara noastră, preşedintele Nicolae Ceauşescu, îl au in lumea contemporană, in procesul larg al democratizării relaţiilor internaţionale, in afirmarea principiilor noii ordini politice şi economice care trebuie să domnească in lume. Cu inimile pline de bucurie, satisfacţie şi mincirie, am luat cunoştinţă de ceremoniile speciale in care, ca semn de profundă preţuire pentru meritele deosebite ce le aveţi ca om de ştiinţă, ca eminentă personalitate pe tărâmul vieţii politice şi obşteşti, vi s-au conferit înaltele titluri de „Fellow“ al Institutului regal de chimie şi de „Profesor Honoris Causa“ al Politehnicii Londrei Centrale, înaltele distincţii se adaugă marelui număr de titluri conferite de prestigioase foruri ştiinţifice din lume ca o recunoaştere unanimă a consideraţiei de care se bucură personalitatea dumneavoastră şi ampla activitate ştiinţifică ce o desfăşuraţi. Prin glasul dumneavoastră, care a afirmat cu această ocazie cerinţa imperioasă ca minunatele cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii să fie puse în slujba păcii, a fericirii şi bunăstării popoarelor, a vorbit glasul milioanelor de femei din România care au în dumneavoastră un mesager al păcii şi un exemplu luminos de dăruire pentru cauza socialismului şi comunismului, în telegrama COMITETULUI MUNICIPAL GIURGIU AL FEMEILOR se arată : Dind expresie sentimentelor noastre de preţuire pentru activitatea amplă pe care o desfăşuraţi, vă adresăm cele mai călduroase felicitări pentru înaltele titluri ştiinţifice acordate de Institutul regal de chimie şi de către Politehnica Londrei Centrale, ca semn al inaltei aprecieri acordate creaţiei ştiinţei româneşti, contribuţiei pe care dumneavoastră o aduceţi la dezvoltarea ştiinţei mondiale. Am văzut in aprecierile ce vi s-au făcut, cu acest prilej, cinstirea ce se acordă unui distins om de ştiinţă, contribuţiei pe care o aduceţi la dezvoltarea chimiei macromoleculare, la folosirea chimiei în interesul omenirii, la dezvoltarea politicii ştiinţifice a partidului şi statului nostru. Suntem mindre de faptul că dumneavoastră aţi fost prima personalitate din străinătate căreia Politehnica Londrei Centrale i-a acordat titlul de „Profesor Honoris Causa“ şi vă asigurăm din nou de toată stima şi respectul nostru, de hotărîrea noastră în a ne dărui cu pasiune şi abnegaţie idealurilor nobile pentru care militaţi. Aceleaşi profunde omagii au fost exprimate în telegramele lor de către prof. univ. dr. C. Topciu, de la Academia de studii economice din Bucureşti, prof. dr. docent ing. Edmond Nicolau, de la Institutul Politehnic din Bucureşti, prof. Ion Dumitrescu, de la Conservatorul „Ciprian Porumbescu“ din Bucureşti, prof. univ. Arta Florescu, artistă a poporului. în telegrame se adresează calde felicitări pentru distincţiile şi titlurile britanice conferite, subliniindu-se, totodată, că acestea reprezintă o înaltă apreciere a activităţii ştiinţifice strălucite a tovarăşei Elena Ceauşescu, o mărturie a preţuirii de care se bucură invătămintul si stiinta românească, o recunoaştere a succeselor remarcabile înregistrate de cercetarea ştiințifică desfăşurată în ţara noastră. PENTRU CANDIDAŢII LA TREAPTA A ll-A DE LICEU Elevii din clasa a X-a, cei care vor candida la concursul de admitere in treapta a doua de liceu, îşi pot procura broşurile editate de publicaţia „Radioteleşcoală“. De fapt, sunt cîteva suplimente cuprinzind consultaţii şi sinteze, interpretări de natură să-i ajute in pregătirea concursului de admitere pentru disciplinele limba română, matematică şi fizică. Broşurile sunt alcătuite pe baza programei şcolare cerute la concursul de admitere şi constituie o bună orientare sintetică pentru elevi. — consultaţii şi sinteze — în curînd o nouă promoţie de specialişti — în faţa comisiilor de repartizare Promoţia 1978 a invăţămintului superior tehnic — subingineri şi ingineri — a invăţămîntului universitar, artistic şi pedagogic de trei ani, se află în plină desfăşurare a examenului de stat. Pentru ei, actul alegerii locului de muncă nu este departe, îl vor trăi, peste puţine zile, cu prilejul unui eveniment devenit, la noi, un act cu profunde semnificaţii sociale. Aşa cum s-a anunţat, recent, Comitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R. a discutat unele probleme ale repartizării in producţie a absolvenţilor invătămintului superior, cursuri de zi — 1978, reconfirmîndu-se grija de care se bucură fiecare nouă generaţie de tineri pregătită la nivelul şcolii superioare. Toti cei circa 14 000 absolvenţi ai invătămintului tehnic, universitar, artistic şi pedagogic de trei ani, a căror repartiţie se desfăşoară vara, au asigurate locurile de muncă. Este interesant de arătat că, dintre aceştia, aproape 8 000 sunt ingineri şi subingineri, absolvenţi ai invăţămintului politehnic şi de construcţii, precum şi ide conductori arhitecţi. Repartizarea, aşa cum prevede Decretul Consiliului de Stat nr. 54 din 1975, precum şi Hotărîrea Consiliului de Ministri cu privire la repartizarea numerică a absolvenţilor invătămîntului superior, cursuri de zi, este coor- donată de Comisia guvernamentală de repartizare. • CRITERIILE REPARTIŢIEI: Potrivit Decretului Consiliului de Stat, repartizarea se face în unităţi productive, în ateliere şi secţii de producţie, pe şantiere de construcţii,in unităţi agricole şi de transporturi, în activităţi de execuţie din unităţile economice, în instituţii de invăţămint primar, gimnazial şi liceal şi în alte unităţi, potrivit specializării dobindite ori in specializări înrudite. Absolvenţii arhitecţi şi conductori arhitecţi pot fi repartizaţi şi in proiectare, în construcţii conform principiilor care stau la baza stagiaturii, in profesie, repartizarea nu se poate face în aparatul central sau al ministerelor şi altor organe centrale. • CUM POATE FI ALES LOCUL DE MUNCA: Repartizarea în producţie are la bază principii profund etice, alegerea locului de muncă de către absolvenţi făcîndu-se în ordinea mediilor la învăţătură, precum şi a unor criterii de ordin social; evident, se vor respecta şi normele privind ocuparea funcţiilor in ramura de activitate de care aparţine unitatea aleasă. Media finală se stabileşte adunindu-se mediile obţinute în timpul studiilor, impărţindu-se rezultatul la numărul anilor de studiu, iar media rezultată se adună cu nota obţinută la examenul de stat, rezultatul impărţindu-se la doi. Primii care aleg locul de muncă sunt şefii de promoţie, în ordinea mediilor obţinute din cazul existenţei mai multor secţii in cadrul aceleiaşi specializări, la medii egale, alege primul cel care optează pentru un loc de muncă din localitatea unde domiciliază, iar dacă sunt situaţii similare, se procedează la alegerea în ordinea alfabetică. Urmează cei care, în timpul stabilirii priorităţilor au optat pentru comunele unde-şi au domiciliul ei, părinţii ori soţul (soţia) ori în comune limitrofe, in ordinea mediilor de clasificare. Altă categorie prioritară o formează cei care aleg centre muncitoreşti — in afara celor 14 oraşe mari stabilite prin lege — unde-şi au domiciliul ei, părinţii ori soţul sau soţia, ori in comune limitrofe acestora, de asemenea, in ordinea mediilor de clasificare şi dacă au obţinut cel puţin media şapte. Absolvenţii proveniţi din oraşele mari stabilite de lege, pot ocupa 70 la sută din posturile puse la dispoziţia promoţiei în aceste oraşe, cu condiţia să aibă cel puţin media opt. Celelalte 30 la sută din posturi pot fi ocupate de absolvenţi proveniţi din oricare localitate, dacă au obţinut mediaopt. In caz că nu se ocupă cele 70 la sută din locuri cu absolvenţi proveniţi din oraşele mari, neexistind un număr corespunzător de absolvenţi cu medii de cel puţin opt, posturile rămase disponibile pot fi ocupate de absolvenţi proveniţi din alte localităţi, dacă au media de cel puţin opt. Se vor afla permanent in sala repartiţiei, pină la alegerea locului de muncă, absolvenţii care au beneficiat de departajarea la medie cu 50 de sutimi, acordate de biroul senatului instituţiei de invăţămint superior, la propunerea U.A.S.C. (A.S.C.) cu acordul organelor de partid, pentru activitate obştească şi comportare exemplară; ei nu vor alege in nici un caz înaintea Şefilor de promoţie. Comisiile vor urmări rezolvarea problemelor studenţilor căsătoriţi, ei alegând locul de muncă in ordinea clasificării pe lista absolvenţilor. La medii egale, studenţii căsătoriţi au prioritate să aleagă locul de muncă, iar dacă sunt mai mulţi studenţi căsătoriţi au prioritate cei cu copii, şi după aceea cei care au soţul ori soţia încadraţi într-o unitate socialistă din localitatea pentru care optează absolventul. Pentru studenţii căsăto- ' riţi din aceeaşi promoţie şi aceeaşi specializare, repartiţia se face la media de absolvire cea mai mare a unuia dintre ei; pentru cei căsătoriţi, absolvenţi ai unor specializări diferite, se acordă prioritate doar celui ulterior repartizat, primul fiind considerat angajat pe baza foii de repartiţie primită, în cazul şefilor de promoţie căsătoriţi, repartizarea lor se face după opţiunile formulate de ceilalţi şefi de promoţie. Restul promoţiei se repartizează după aceste categorii amintite, avind dreptul să aleagă orice post din cele rămase,in ordinea mediilor de clasificare. Intră apoi la repartizare absolvenţii fără examen de stat şi la sfirşit, cei cu situaţia şcolară neincheiată. • ORGANIZAREA REPARTIZĂRII: Repartiţia se face centralizat, pe specializări, prin telespeaker, in cazul existenţei secţiilor de specializare în mai multe centre universitare şi descentralizat, la facultăţi tot pe domenii de specializare, in cazul secţiilor unice. • CALENDARUL REPARTIZĂRII : 27—30 iunie, subingineri; 1—2 iulie, drept şi invâţâmint artistic; 5—8 iulie, ingineri; 8—10 iulie, invăţămint pedagogic; 18 iulie, conductori arhitecţi; 1—13 septembrie, economişti; 11—14 septembrie, Învăţământ agronomic; 10—12 septembrie, medici şi farmacişti. LICREŢIA LUSTIG Temele prezentului, temele marii creaţii INEPUIZABILA SURSĂ DE CREAŢIE - MUNCA Există un adevăr axiomatic, acela după care opera unui scriitor nu există ca atare decit în măsura in care realitatea înconjurătoare devine miezul viu al propriului său efort de creaţie. Iar dacă mi se permite o comparaţie, desigur simplificatoare, dar totuşi, cred eu, sugestivă, realitatea este pămintul şi apa din care artistul işi extrage mireasma şi frumuseţea florilor pe care le oferă umanităţii. Cu cit pămintul este mai fertil, cu cit ploile au căzut, mai mult la timpul potrivit, cu atît florile vor străluci mai viu în lumina soarelui. Prin filtrele sensibilităţii şi inteligenţei creatorului, din pămîntul bogat în atitea substanţe a lumii dimprejur, se decantează seva vie şi dătătoare de viaţă pe care artistul o dăruieşte, la rindul său, oamenilor. Acest postulat pe care marea creaţie literară din toate timpurile l-a ilustrat cu strălucire, reprezintă temelia perenităţii lucrării, de bine a scriitorului. Dealtfel, marea noastră literatură — opera unor înaintaşi ca Alecsandri, Eminescu, Creangă, Caragiale, Slavici, iar în secolul nostru, Sadoveanu. Rebreanu. Arghezi. Blaga. Bacovia şi a altor importanţi creatori — o dovedeşte cu prisosinţă. Cu atît mai mult astăzi, cînd traversăm epoca marilor prefaceri socialiste, cînd patria noastră trăieşte metamorfozele uimitoare generate de ritmurile civilizaţiei modeme, scriitorul are la dispoziţie — ca să spunem aşa — un „pămint al vieţii“ nemainumit niciodată în trecut. Investigarea profundă a peisajului in egală măsură complex şi tumultuos al realităţii noastre socialiste de azi oferă scriitorului teme generoase de meditaţie, privind datoria omului faţă de lumea în mijlocul căreia trăieşte şi datoria omului faţă de sine, de a se păstra demn în proprii ochi şi util semenilor săi în elanul constructiv al evului ce il trăim. Scrutarea cu subliniată responsabilitate civică şi adincă intuiţie artistică a ambianţei contemporane, propune scriitorului spre transfigurare chipul omului reprezentativ pentru societatea socialistă, om al faptei şi al creaţiei, caracterizat printr-o acută clarviziune în înţelegerea factorilor care contribuie la triumful progresului social şi care, prin multitudinea de coordonate ale activităţii sale contribuie activ, clipă de clipă, la asigurarea acestui triumf, om al cărui efort nu apare deloc ca o notă izolată şi se înscrie in vasta simfonie a străduinţei membrilor întregii societăţi. Tocmai grandoarea şi profunzimea acestor teme enunţate, dealtfel, în treacăt, fără ambiţia de enumerare exhaustivă şi sistematică, implică marcata exigentă a creatorului faţă de produsul propriei munci, permanentul refuz al rabatului de la calitate. O temă generoasă, implică mai mult decit orice — ca să formulez un adevăr fără pretenţie de originalitate, dar a cărui repetare e mereu necesară — o realizare artistică pe măsură. Profunzimea de trăiri şi sentimente ale contemporanilor noştri se cuvine înfăţişată in opere, la rindul lor, profunde. Numai astfel poate fi reliefat în artă caracterul pilduitor al lucrării eroilor care trăiesc printre noi, forţa reală, mobilizatoare a convingerilor care îi animă. Este meritul istoric al secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, de a fi formulat, încă cu ani in urmă, acest deziderat fundamental al creaţiei literare româneşti contemporane, cind afirma cu autoritatea experienţei sale de muncă şi viaţă că „prin descrierea unor asemenea realităţi, literatura poate înălţa omul — şi se poate înălţa şi pe ea însăşi — ii poate stimula şi mai mult voinţa şi forţa de creaţie“. A surprinde şi exprima în pagini inspirate nu numai dinamica spectaculoasă a transformărilor materiale din ţara noastră, dar, in primul rînd, drumul, nu lipsit de meandre, al conştiinţei oamenilor, către generoasele sentimente şi idei ce însufleţesc societatea noastră, iată substanţa oricărei creaţii valoroase. Numai cunoaşterea tezaurului de trăire a semenilor noştri in această epocă de adinei prefaceri îmbucurătoare, numai contactul nemijlocit cu generaţiile din care fac parte pot da trăinicie şi veridicitate operei literare. în atitea rînduri secretarul general al partidului a îndemnat scriitorii, cu clarviziunea-i recunoscută, să se aplece cu luciditate şi pasiune asupra fenomenelor sociale ce se petrec în existenţa noastră de zi cu zi, să le cunoască şi să le înţeleagă, să descifreze ceea ce este nou, revoluţionar în viaţa societăţii, in relaţiile dintre oameni. Cunoaşterea acestei noi calităţi a vieţii, expresie a unei conştiinţe superioare, întemeiată pe principii etice ferme, oferă fiecărui artist o inepuizabilă sursă de inspiraţie, un teren inedit şi pasionant de investigaţii, de căutări şi răspunsuri. Ea, realitatea societăţii româneşti de azi, în întreaga ei complexitate, in manifestările ei de o spectaculoasă originalitate, se doreşte a fi exprimată cu talent, şi pasiune. Numai în felul acesta noi, scriitorii, ne justificăm vocaţia in faţa contemporanilor noştri şi a istoriei. CORNELIU STURZU Poeziei imaginit De o sobră frumusețe această carte (*) cu care Vasile Igna descinde in perimetrul prozei fără insă a se depărta de tărimul său preferential, poezia. Cind spunem aceasta nu ne gindim a afirma că este vorba de o proză poematică, ci de configurarea unui univers in care poezia este prezentă prin tot ceea ce o leagă de insolit, de acea altă alcătuire a lucrurilor pe care o presupune atit lumea poeziei cit şi cea a fantasticului, prin acea notă de nelinişte şi ascunsă interogaţie pe care o implică amîndouă. Pentru că volumul lui Igna este o culegere de povestiri fantastice si considerînd interferenţa profundă de teritorii amintită a celor două genuri nu ne vom mira că, cel puţin in literatura română, si, n-aş zice că in alte părţi situaţia e sensibil diferită, poeţii formează elita scriitorilor fantasti. , Remarcabilă prin unitatea de viziune, suita de povestiri a lui Vasile Igna işi află punctul de pornire intr-un umanism naturist, intr-un panteism specific românesc cu rădăcini in mitologia tracică, care-l apropie evident de Mircea Eliade. O confraternitate universală a organicului, capacitatea de comuniune emoţională intre om si universul animal sau vegetal, interacţiunea invizibilă dar permanentă dintre acestea, întreagă această conexiune misterioasă, misterioasă pentru om prin ignorare, prin aplicarea unui sistem ontologic artificial si egoist, dar firească în ordinea universului constituie lumea de taină în care se poate pătrunde printr-un simplu accident al habitudinilor. Relevînd frumuseţea tulburătoare a lumii relaţionate dincolo de aparenţe şi obişnuit şi mai ales naturalitatea acestei relaţionări şi primejdia ignorării ei, proza lui Vasile Igna este un avertisment de acută contemporaneitate intr-un timp de precaritate a sistemelor ecologice, de sensibil dezechilibru. între universul natural si cel artificial . ....între noi si cer nu se interpunea nici iun acoperiș, luna răsărea si stelele străluceau la fel pentru toţi, aceleaşi chemări îndepărtate străbateau şi pentru unii şi pentru alţii spaţiul fără sfirşit al universului. Competiţia era exclusă : eram egali de la început si trebuia să rămînem astfel tot timpul, orice dereglare care ar fi putut aduce o parte un avantaj însemna fie mutilarea, fie moartea celeilalte“ — spune el într-unul dintre acele frumoase eseuri deghizate care sunt Pretextele ce încheie cartea, intr-o similitudine de crez cu pledoaria pentru omul natural a unui Dino Buzzati. Cu o bună cunoaștere a mecanismului, Vasile Igna știe că cea mai mică modificare in ordinea lucrurilor te poate plasa în insolit. Iar acest accident nu este nevoie să fie unul exterior. O simplă schimbare a unghiului de vedere asupra lumii te trimite in „inima fantasticului“. Singurătatea, izolarea, noaptea, visul devin mediile preferenţiale pentru o asemenea stare, in care omul scos din stereotipia relaţiilor intră parcă fără să vrea sub semnul întrebării, al meditaţiei asupra fiinţării sale intr-un univers ce-i solicită : „— întreb şi răspund, răspund şi...“ — şi pe care-1 redescoperă cu uimire si nelinişte. Relativitatea timpului in raport cu acţiunile umane (Ora morilor de vînt) a graniţelor dintre efect si cauză, a reversibilităţii acestora (Crabii de iarbă), prezenţa unei justiţii naturale implicindu-ne intr-un complet moral ce depăşeşte scara valorilor umane (Vînătoare de toamnă, Poveste de iarnă) sunt tot atitea manifestări ale fantasticului, de fapt ale unui firesc ignorat. Poezia cărţii rezidă tocmai din relevarea unei lumi şi a unor relaţii insolite grefate pe nostalgia unui paradis natural pierdut iar acolo unde ea se manifestă în condiţia-i proprie, ca metaforă, este de o rară funcţionalitate. Proza devine astfel nu poematică, ci încărcată de poezie. Aş adăuga meditaţia adincă şi neostentativă. Şi cel puţin trei povestiri antologice : Ora morilor de vint. Crabii de iarbă si Cer jos. Intr-un cuvînt o carte remarcabilă. HORIA BADESCU * Vasile Igna — „Ora morilor de vint“, Ed. Dacia, 1978. MARTI 20 IUNIE 1978 ALFABETUL DĂINUIRII Casa meşterului Dumitru Şchiopu este suită pe un pridvor de deal, acolo unde se termină o sihlă subţire de păduri, o anticameră a norilor. L-am găsit — nu pentru că aşa şi-a dorit-o reporterul — la roată, lucrînd de cîteva ceasuri bune. Cîteva ulcioare, nezvintate încă, aliniate pe o poliţă a atelierului erau dovada certă a frumosului neastimpăr al mîinilor sale. Am discutat, fără a-l întrerupe, despre arta sa, arta plămădirii lutului, aici, unde Dumitru Şchiopu este singurul descendent al unei dinastii de olari ce se pierde in negura vremurilor. De ce este singurul ? Aşa s-a întîmplat să fie. Ceilalţi olari s-au recalificat din mers, au urmat calea altor profesiuni, iar copiii lor — cei mai mulţi — au meserii la oraş. Nu-i nimic rău în asta, zice meşterul, e chiar bine, chiar frumos, e chiar normal , şi el ar fi plecat (a şi plecat o vreme) dacă n-ar fi fost patima asta mistuitoare. M-am învăţat, zice el, cu mănuşi de argilă şi apoi, adaugă, sint prea bătrîn pentru a mai face altceva. Dumitru Şchiopu nu este prea bătrîn pentru a mai face altceva. N-are mai mult de cincizeci de ani şi se ţine bine şi miinile lui, incă puternice, mai pot roti, modela acele vase mari de lut folosite cindva pentru alesele ceremonii ale satului. Nu departe de casa meşterului, peste deal numai, se află perimetrul şantierului arheologic Buridava, presupusa capitală — o spun unii cercetători — a statului geto-dac condus de Burebista. Frisonantele descoperiri de aici au făcut, în ultimii ani, din şantierul de la Ocniţa-Cosota o veritabilă bibliotecă a vechimii noastre, o arhivă îngropată în lut, un muzeu vertical, protejat de sedimentările succesive, în care cîţiva centimetri de pămint pot însemna veacuri sau milenii de civilizaţie. Martor al ultimelor săpături, autorul acestor însemnări a avut şansa de a privi — cu avida curiozitate a vizitatorului neavizat —, cea mai recentă recoltă arheologică din toamna anului trecut, in clipa în care şantierul se închidea ca o copertă protectoare spre spaţiul iernii apropiate. Ultimul ciob, fragment de vas, data din perioada preromană şi păstra ca herald un pom al vieţii. Acelaşi pom al vieţii care colindă, într-o erupţie de sevă neîntreruptă, întreaga noastră artă arhaică, pină la măiestria meşterului popular contemporan. N-aş fi evocat acel moment, păstrat de memoria inimii, dacă n-ar fi fost izbitoare asemănarea, pină la vitalitatea, nervozitatea de contur a liniei, dintre acel însemn şi pomul vieţii desenat de meşterul din Vlădeşti. Aceeaşi mină parcă, la distanţă de milenii, a comandat trasarea liniilor, acelaşi alfabet, transmis generaţie de generaţie, se adresează sensibilităţii contemporane. Cine te-a învăţat meştere toate acestea ? Nu, Dumitru Şchiopu n-a învăţat codul artei lui trăgînd cu coada ochiului la arheologi. Liniile şi semnele, contururile ulcioarelor, păsările măiastre pe care le modelează, cu ştiinţa celui ce trăieşte cu sufletul la graniţa codrului, vin, toate, dintr-un adine pe care numai pomul sîngelui (pomul vieţii) l-a putut transmite, fără întrerupere, prin capilare de sevă. Ultima întrebare, cea mai delicată, îmi ziceam, am păstrat-o pentru la urmă. Cine va prelua arta singurului meşter ceramist din Vlădeşti ? Nu cumva, odată cu el, totul, va trece într-un catalog al memoriei ? ştiam că artistul, laureat al primei ediţii a Festivalului naţional „Ciitarea României** este, de cîteva ori pe sâptămînă, profesor al Şcolii populare de artă din Rîmnicu Vilcea, dar ştiam, tot de la el, că dintre primele promoţii de elevi nici unul n-a rămas la roată. De ce ? Greu, dar şi uşor de răspuns. De data asta întrebarea mea, evitată dintr-un fel de pudoare la ultimele noastre întrlniri, a produs, cum să spun, o reacţie (în linie) de entuziasm a meşterului. Ce s-a întîmplat ? Un puşti din ultima, serie de elevi, s-a dovedit formidabil. Cum adică? „Adică, mi se pare uneori că mă întrece şi pe mine — zice meşterul — copilul e făcut pentru olărit, are treisprezece ani şi e o minune**. Entuziasmul meşterului provenea şi din altceva. Nu numai că băiatul este talentat (au mai fost ciţiva), dar, in urma demersurilor artistului, în urma unor discuţii care n-au fost deloc simple, părinţii lui Constantin Ţanea, veniţi în atelier, pe post de juriu sceptic, au hotărît să-i facă un mic atelier. Un atelier de ceramică. Va dispare arta ceramiştilor din Vlădeşti ? Un copil — atent, sensibil, pasionat — vine, fără să-l trimită cineva, lingă roata olarului Dumitru Şchiopu şi stă aici ceasuri în şir, privind la lucrarea mîinilor meşterului, alteori încumetindu-se să modeleze chiar el un ulcior care, artistul o spune, îi iese, ii iese al naibii de bine. Am plecat de la Vlădeşti seara tirziu. Atelierul, bornă la frotiera pădurii, părea o corabie cu prora întoarsă spre Calea Lactee, spre o constelaţie, care, închizînd ochii, semăna cu un pom al vieţii. Acel pom al vieţii care, de mii de ani, desface muguri noi spre un cer mereu mai limpede şi mai înalt. LUCIAN AVRAMESCU