Scînteia Tineretului, iunie 1978 (Anul 34, nr. 9027-9052)

1978-06-20 / nr. 9043

„SCINTEIA TINERETULUI" pag. 4 ÎNALTA APRECIERE ADUSĂ DEMARCABILEI ACTIVITĂŢI ŞTIINŢIFICE, CONTRIBUŢIEI EXCEPŢIONALE LA DEZVOLTAREA ŞI AFIRMAREA CHIMIEI, ŞTIUŢEI ŞI TEHNICII ROMANEŞTI Telegrame de felicitare adresate tovarăşei Elena Ceauşescu pentru distincţiile primite, pentru preţuirea de care s-a bucurat în timpul vizitei în Marea Britanie Recenta vizită de stat în Marea Britanie a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, preşedintele Republicii Socialiste România, şi a tovarăşei Elena Ceauşescu a dovedit cu pregnanţă, prin rezultatele sale re­marcabile, preţuirea deosebită de care se bucură România socialistă pe arena internaţională, politica ei consecventă şi fermă de pace şi înţelegere intre toate popoarele lumii. Cu legitimă mindrie şi profundă admiraţie, oamenii muncii de pe întreg cuprinsul ţării au urmărit vizita deosebit de fructuoasă desfăşurată in Anglia de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, proeminentă personalitate politică a lumii contemporane, de tovarăşa Elena Ceauşescu, strălucit om de ştiinţă, succesele remarcabile ale con­vorbirilor oficiale, materializate in documentele finale care deschid noi perspective de lărgire şi dezvoltare a raporturilor de colabo­rare şi prietenie intre România şi Marea Britanie. Cu deosebită satisfacţie opinia publică din ţara noastră a luat cunoştinţă de activitatea laborioasă a tovarăşei Elena Ceauşescu, intilnirile ce le-a avut cu personalităţi ştiinţifice şi conducători de institute ştiinţifice şi de învăţămînt superior din Anglia, mărturii de apreciere şi preţuire a meritelor sale ştiinţifice care s-au re­flectat în conferirea prestigiosului titlu de „Fellow“ de către In­stitutul regal de chimie, şi cel de „Profesor Honoris Causa“, acordat pentru prima dată unei personalităţi ştiinţifice din străinătate, de Politehnica Londrei Centrale. Numeroase colective din instituţii de invăţămint superior, unităţi de cercetare, organizaţii de partid, organizaţii de femei, personali­tăţi din domeniul ştiinţei, artei şi culturii au adresat tovarăşei Elena Ceauşescu telegrame prin care exprimă calde felicitări pen­tru distincţiile primite, apreciindu-le ca o afirmare pe plan mon­dial a gîndirii ştiinţifice româneşti, a contribuţiei la dezvoltarea colaborării a oamenilor de ştiinţă din întreaga lume. Cu adincă emoţie, cu senti­mente de bucurie şi îndreptăţi­tă satisfacţie — se arată în te­legrama adresată ÎN NUMELE COMUNIŞTILOR, AL CADRE­LOR DIDACTICE ŞI STUDEN­ŢILOR ACADEMIEI DE STU­DII ECONOMICE — am ur­mărit ceremoniile în care v-au fost conferite titlul de „Fellow“ al Institutului regal de chimie şi cel de „Profesor Honoris Causa“ al Politehnicii din Lon­dra Centrală — expresii ale înaltei aprecieri pe plan inter­naţional a activităţii multilate­rale pe care o desfăşuraţi în domeniul ştiinţei şi în întreaga propăşire a României, a contri­buţiei dumneavoastră deosebite la progresul ştiinţei româneşti şi la tezaurul ştiinţei mondiale. Aceste distincţii onorează in­­treaga noastră ştiinţă, care prin creaţia dumneavoastră, strins legată de cerinţele­­ înaintării ţării noastre pe drumul trasat de partidul nostru comunist, a dobîndit noi şi mari posibili­tăţi de afirmare în circuitul şti­inţific internaţional. Vă rugăm, stimată tovarăşă Elena Ceauşescu, să primiţi fe­licitările noastre pornite din inimă, împreună cu cele mai calde urări de noi succese în intensa si rodnica activitate pe care o desfăşuraţi. înaltul dumneavoastră exem­plu va constitui pentru noi un puternic imbold de a face totul pentru a îndeplini in mod exem­plar sarcinile ce ne revin din documentele Conferinţei Naţio­nale a Partidului Comunist Ro­mân din decembrie 1977, pentru a nu precupeţi nici un efort spre a răspunde cu cinste mi­siunii noastre de dascăli, cerce­tători şi educatori ai tinerei ge­neraţii de economişti, în telegrama adresată de CO­MITETUL MUNICIPAL BUCU­REŞTI AL P.C.R., se spune : Comuniştii, toţi oamenii muncii din Capitală, au luat cunoştinţă, cu deosebită satisfacţie şi neţărmurită bucurie, cu legitimă mindrie patriotică, de înaltele distincţii pe care Institutul re­gal de chimie şi Politehnica Londrei Centrale vi le-au confe­rit dumneavoastră, mult stimată tovarăşă Elena Ceauşescu, ce învederează, simbolizind un profund omagiu, excepţionala activitate pe ţărimul afirmării şi dezvoltării tot mai puternice a ştiinţei româneşti, contribuţia de seamă ce o aduceţi la dez­voltarea şi deplina valorificare a creaţiei tehnico-ştiinţifice. Vă rugăm să ne îngăduiţi să vă adresăm, ca o expresie a celor mai sincere şi respectuoase sentimente de înaltă stimă şi consideraţie cu care vă încon­jurăm, cele mai călduroase feli­citări pentru înaltele distincţii primite, mulţumindu-vă din toată inima pentru cinstea ce o faceţi ţării noastre, poporului român, pentru munca neobosită ce o desfăşuraţi în conducerea partidului şi ca prestigios om de ştiinţă, ce s-a consacrat în chip strălucit înfăptuirii idealurilor înalte, profund umaniste, ale ştiinţei româneşti contemporane. COMITETUL DE PARTID ŞI SENATUL UNIVERSITĂŢII BABEŞ-BOLYAI DIN CLUJ­­NAPOCA — se arată în telegra­mă — dau glas sentimentelor de aleasă preţuire, stimă şi min­drie pe care cadrele didactice, cercetătorii şi studenţii — ro­mâni, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi — le trăiesc cu toată intensitatea pentru recunoaşterea şi aprecierea universală de care se bucură prestigioasa dumneavoastră personalitate, activitatea şti­inţifică şi politică pe care­­o desfăşuraţi — prin conferirea înaltelor titluri ştiinţifice de către prestigioasele instituţii ştiinţifice din Marea Britanie. Am urmărit cu profundă satis­facţie ceremoniile speciale care au avut loc la Institutul regal de chimie unde vi s-a acordat titlul şi diploma de „Fellow“ împreună cu certificatul de chi­mist autorizat, precum şi cele de la Politehnica Londrei Cen­trale, unde vi s-a conferit titlul de „Profesor Honoris Causa“, decernat pentru prima dată unei personalităţi ştiinţifice din străi­nătate. Sufletele noastre au vibrat de mindrie patriotică ascultând înaltele aprecieri ale merituoşi­lor savanţi britanici, referitoare la rodnica şi multilaterala dum­neavoastră activitate ştiinţifică, cu privire la rolul deosebit pe care il aveţi în dezvoltarea chimiei, ştiinţei şi tehnicii româ­neşti. Conferirea acestor înalte titluri şi onoruri ştiinţifice, mărturie a valoroasei dumneavoastră acti­vităţi ştiinţifice, contribuie ne­mijlocit la întărirea şi amplifi­carea legăturilor de prietenie şi colaborare dintre popoarele bri­tanic şi român, dintre oamenii de ştiinţă din cele două ţări, la prosperitatea,, progresul şi pacea lumii. Toate acestea reprezintă pen­tru noi toţi şi recunoaşterea ge­niului creator al poporului ro­mân, stima şi respectul pentru bogatele tradiţii ştiinţifice care au înscris România la loc de frunte in circuitul valorilor ma­teriale şi spirituale universale, precum şi încrederea nestrămu­tată că acest popor, pe care dumneavoastră il reprezentat­ cu atita forţă creatoare, este capa­bil să ducă mai departe aceste tradiţii, conferindu-le dimen­siuni şi valenţe superioare, demne de edificiul socialist şi comunist pe care îl zidim. Comuniştii, cadrele didactice şi studenţii, întregul personal muncitor al UNIVERSITĂŢII TIMIŞORENE, se arată in tele­grama acestei instituţii de invă­­ţămînt superior — îşi exprimă, din toată inima, cel mai profund respect şi omagiu, faţă de dum­neavoastră, mult stimată tova­răşă Elena Ceauşescu, pentru serviciile inestimabile pe care le aduceţi ştiinţei româneşti şi prin aceasta culturii mondiale. Am primit cu deosebită min­drie şi satisfacţie ştirea unei noi confirmări de prestigiu a meritelor ştiinţifice şi a bogatei activităţi, pe plan politic şi ob­ştesc, pe care o desfăşuraţi ală­turi de cel mai iubit şi stimat fiu al poporului nostru, tova­răşul Nicolae Ceauşescu, a cărui muncă şi viaţă este in întregime dedicată bunăstării şi fericirii României socialiste, unei lumi mai bune şi mai drepte pe pla­neta noastră. Acordarea, pentru prima dată, unei personalităţi din străinăta­te a titlului de „Profesor Hono­ris Causa“ a Politehnicii Londrei Centrale a titlului de „Fellow“ de către Institutul regal de chi­mie şi certificatul de chimist autorizat, reprezintă pentru şti­inţa românească o recunoaştere a valorii ei universale şi al înal­tului prestigiu ştiinţific de care vă bucuraţi, pentru munca pe care o desfăşuraţi in vederea adincirii sferei cunoaşterii, in slujba umanităţii. Aceasta re­prezintă pentru noi un imbold deosebit de sporire a eforturilor ■ pentru a ne aduce tot mai ple­nar contribuţia la dezvoltarea şcolii româneşti, la educarea ti­nerei generaţii în spiritul dra­gostei faţă de muncă şi viaţă. Comitetul de partid, senatul universităţii din Timişoara, ca­drele didactice, studenţii şi în­tregul personal muncitor, vă a­­sigură, cu acest prilej, stimată tovarăşă Elena Ceauşescu, că vor face totul pentru a vă ur­ma exemplul de dăruire şi abne­gaţie faţă de scumpa noastră patrie în telegrama CONSILIULUI ŞTIINŢIFIC AL STAŢIUNII DE CERCETĂRI VITICOLE T­O­­DOBEŞTI, JUDEŢUL VRAN­­CEA, se arată . Permiteţi-ne să vă felicităm din inimă pentru înaltele distincţii ce vi s-au a­­cordat ca semn al nepreţuitei şi ■ pilduitoarei dv. activităţi pe li­nie ştiinţifică, om de ştiinţă de înaltă valoare şi ţinută academi­că. Dumneavoastră aţi ridicat şi ridicaţi continuu prestigiul cer­cetării ştiinţifice din ţara noas­tră. Vă asigurăm tovarăşă Elena Ceauşescu că suntem­ mindrn de recunoaşterea mondială a valo­rii ştiinţifice româneşti al cărui strălucit reprezentant sunteţi şi că vom face totul pentru a ridi­ca continuu eficienţa muncii noastre de cercetare, pentru a contribui în cea mai mare mă­sură la progresul şi dezvoltarea agriculturii, obiectiv de bază a politicii partidului şi statului nostru. In telegrama COMITETULUI MUNICIPAL BUCUREŞTI AL FEMEILOR se arată : Dind glas celor mai alese sentimente de stimă şi respect pe care le nutrim faţă de cea mai străluci­tă fiică a poporului român, to­varăşa Elena Ceauşescu, femei­le din Capitală îşi exprimă ma­rea admiraţie şi deosebita bucu­rie că celei mai de seamă repre­zentante a femeilor din Româ­nia, eminentul om de ştiinţă, cu laborioasă şi prestigioasă acti­vitate pe ţărimul vieţii politice şi ştiinţifice interne şi interna­ţionale, i-au fost conferite inal­te titluri ştiinţifice britanice. Conferirea titlului de Membru de onoare al Institutului regal de chimie şi de „Profesor Hono­ris Causa“ al Politehnicii Londrei Centrale, atestă incă o dată me­ritele deosebite, contribuţia im­portantă adusă de academicia­nul Elena Ceauşescu in dome­niul ştiinţei contemporane. Vă rugăm să primiţi, sti­mată tovarăşă Elena Ceauşescu, din partea femeilor din Bucu­reşti, cele mai calde urări de sănătate, putere de muncă, noi şi importante succese in dome­niul ştiinţei şi tehnologiei, in activitatea politică şi socială. Vă asigurăm, totodată, că nu ne vom precupeţi­­ eforturile, vom munci cu hotărâre, elan şi pasiune revoluţionară pen­tru transpunerea consecventă in viaţă a politicii interne şi externe a partidului şi statului nostru, conştiente şi mindre că prin aceasta ne aducem con­tribuţia patriotică la edificarea pe pămintul străbun al ţării a celei mai înaintate orinduiri, orinduirea comunistă, în­ telegrama COMITETULUI JUDEŢEAN ILFOV AL FEMEI­LOR se arată : Făcindu-ne pur­tătorul de cuvînt al celor peste 200 000 de femei care trăiesc şi muncesc pe aceste meleaguri, vă exprimăm simţăminte de legitimă mindrie, aleasă pre­ţuire şi­ recunoştinţă pe care le nutresc pentru rezultatele rodnice ale acestei noi solii de pace, prietenie şi colaborare pe care, alături de mult iubitul nostru conducător, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, aţi purtat-o în Regatul Unit al Marii Bri­tanii şi Irlandei de Nord. In atmosfera plină de cordia­litate ce a domnit pe întreg parcursul­­ vizitei, in cuvintele de inaltă stimă rostite cu toate ocaziile, am desprins recunoaş­terea rolului pe care , ţara noastră, preşedintele Nicolae Ceauşescu, îl au in lumea con­temporană, in procesul larg al democratizării relaţiilor inter­naţionale, in afirmarea princi­piilor noii ordini politice şi economice care trebuie să dom­nească in lume. Cu inimile pline de bucurie, satisfacţie şi mincirie, am luat cunoştinţă de ceremoniile spe­ciale in care, ca semn de pro­fundă preţuire pentru meritele deosebite ce le aveţi ca om de ştiinţă, ca eminentă personali­tate pe tărâmul vieţii politice şi obşteşti, vi s-au conferit înal­tele titluri de „Fellow“ al Insti­tutului regal de chimie şi de „Profesor Honoris Causa“ al Politehnicii Londrei Centrale, înaltele distincţii se adaugă marelui număr de titluri con­ferite de prestigioase foruri ştiinţifice din lume ca o recu­noaştere unanimă a considera­ţiei de care se bucură persona­litatea dumneavoastră şi am­pla activitate ştiinţifică ce o desfăşuraţi. Prin glasul dum­neavoastră, care a afirmat cu această ocazie cerinţa impe­rioasă ca minunatele cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii să fie puse în slujba păcii, a fericirii şi bunăstării popoarelor, a vorbit glasul milioanelor de femei din România care au în dumneavoastră un mesager al păcii şi un exemplu luminos de dăruire pentru cauza socialis­mului şi comunismului, în telegrama COMITETULUI MUNICIPAL GIURGIU AL FEMEILOR se arată : Dind ex­presie sentimentelor noastre de preţuire pentru activitatea am­plă pe care o desfăşuraţi, vă adresăm cele mai călduroase felicitări pentru înaltele ti­tluri ştiinţifice acordate de In­stitutul regal de chimie şi de către Politehnica Londrei Cen­trale, ca semn al inaltei apre­cieri acordate creaţiei ştiinţei româneşti, contribuţiei pe care dumneavoastră o aduceţi la dezvoltarea ştiinţei mondiale. Am văzut in aprecierile ce vi s-au făcut, cu acest prilej, cinstirea ce se acordă unui dis­tins om de ştiinţă, contribuţiei pe care o aduceţi la dezvoltarea chimiei macromoleculare, la fo­losirea chimiei în interesul o­­menirii, la dezvoltarea politicii ştiinţifice a partidului şi statu­lui nostru. Suntem­ mindre de faptul că dumneavoastră aţi fost prima personalitate din străinătate că­reia Politehnica Londrei Centra­le i-a acordat titlul de „Pro­fesor Honoris Causa“ şi vă asi­gurăm din nou de toată stima şi respectul nostru, de hotărîrea noastră în a ne dărui cu pasiu­ne şi abnegaţie idealurilor no­bile pentru care militaţi. Aceleaşi profunde omagii au fost exprimate în telegramele lor de către prof. univ. dr. C. Topciu, de la Academia de stu­dii economice din Bucureşti, prof. dr. docent ing. Edmond Nicolau, de la Institutul Poli­tehnic din Bucureşti, prof. Ion Dumitrescu, de la Conservato­rul „Ciprian Porumbescu“ din Bucureşti, prof. univ. Arta Flo­­rescu, artistă a poporului. în telegrame se adresează calde felicitări pentru distincţiile şi titlurile britanice conferite, subli­­niindu-se, totodată, că acestea reprezintă o înaltă apreciere a activităţii ştiinţifice strălucite a tovarăşei Elena Ceauşescu, o mărturie a preţuirii de care se bucură invătămintul si stiinta românească, o recunoaştere a succeselor remarcabile înregis­trate de cercetarea ştiințifică desfăşurată în ţara noastră. PENTRU CANDIDAŢII LA TREAPTA A ll-A DE LICEU Elevii din clasa a X-a, cei care vor candida la concursul de admitere in treapta a doua de liceu, îşi pot procu­ra broşurile editate de publi­caţia „Radioteleşcoală“. De fapt, sunt cîteva suplimente cuprinzind consultaţii şi sin­teze, interpretări de natură să-i ajute in pregătirea con­cursului de admitere pentru disciplinele limba română, matematică şi fizică. Broşu­rile sunt alcătuite pe baza programei şcolare cerute la concursul de admitere şi con­stituie o bună orientare sin­tetică pentru elevi. — consultaţii şi sinteze — în curînd o nouă promoţie de specialişti — în faţa comisiilor de repartizare Promoţia 1978 a invăţămintului superior teh­nic — subingineri şi ingineri — a invăţămîn­­tului universitar, artistic şi pedagogic de trei ani, se află în plină desfăşurare a examenu­lui de stat. Pentru ei, actul alegerii locu­lui de muncă nu este departe, îl vor trăi, peste puţine zile, cu prilejul unui eveniment devenit, la noi, un act cu profunde semnifi­caţii sociale. Aşa c­um s-a anunţat, recent, Co­mitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R. a discutat unele probleme ale repartizării in producţie a absolvenţilor invătămintului su­perior, cursuri de zi — 1978, reconfirmîndu-se grija de care se bucură fiecare nouă genera­ţie de tineri pregătită la nivelul şcolii supe­rioare. Toti cei circa 14 000 absolvenţi ai invătămintului tehnic, universitar, artistic şi pedagogic de trei ani, a căror repartiţie se desfăşoară vara, au asigurate locurile de mun­că. Este interesant de arătat că, dintre aceş­tia, aproape 8 000 sunt ingineri şi subingineri, absolvenţi ai invăţămintului politehnic şi de construcţii, precum şi ide conductori arhitecţi. Repartizarea, aşa cum prevede Decretul Con­siliului de Stat nr. 54 din 1975, precum şi Ho­tărîrea Consiliului de Ministri cu privire la repartizarea numerică a absolvenţilor invă­­tămîntului superior, cursuri de zi, este coor-­ donată de Comisia guvernamentală de repar­tizare. • CRITERIILE REPARTI­ŢIEI: Potrivit Decretului Con­siliului de Stat, repartizarea se face în unităţi productive, în ateliere şi secţii de producţie, pe şantiere de construcţii,­in unităţi agricole şi de transpor­turi, în activităţi de execuţie din unităţile economice, în in­stituţii de invăţămint primar, gimnazial şi liceal şi în alte unităţi, potrivit specializării do­­bindite ori in specializări înru­dite. Absolvenţii arhitecţi şi conductori arhitecţi pot fi re­partizaţi şi in proiectare, în­ construcţii conform principii­lor care stau la baza stagiatu­­rii, in profesie, repartizarea nu se poate face în aparatul cen­tral sau al ministerelor şi altor organe centrale. • CUM POATE FI ALES LOCUL DE MUNCA: Reparti­zarea în producţie are la bază principii profund etice, alege­rea locului de muncă de către absolvenţi făcîndu-se în ordi­nea mediilor la învăţătură, pre­cum şi a unor criterii de or­din social; evident, se vor res­pecta şi normele privind ocu­parea funcţiilor in ramura de activitate de care aparţine uni­tatea aleasă. Media finală se stabileşte adunindu-se mediile obţinute în timpul studiilor, impărţindu-se rezultatul la nu­mărul anilor de studiu, iar me­dia rezultată se adună cu nota obţinută la examenul de­ stat, rezultatul impărţindu-se la doi. Primii care aleg locul de muncă sunt şefii de promo­ţie, în ordinea mediilor ob­ţinute d­in cazul existenţei mai multor secţii in cadrul aceleiaşi specializări, la medii egale, alege primul cel care op­tează pentru un loc de mun­că din localitatea unde domi­ciliază, iar dacă sunt situaţii si­milare, se procedează la alege­rea în ordinea alfabetică. Ur­mează cei care, în timpul sta­bilirii priorităţilor au optat pentru comunele unde-şi au domiciliul ei, părinţii ori soţul (soţia) ori în comune limitro­fe, in ordinea mediilor de cla­sificare. Altă categorie priori­tară o formează cei care aleg centre muncitoreşti — in afa­ra celor 14 oraşe mari stabi­lite prin lege — unde-şi au do­miciliul ei, părinţii ori soţul sau soţia, ori in comune limi­trofe acestora, de asemenea, in ordinea mediilor de clasifica­re şi dacă au obţinut cel puţin media şapte. Absolvenţii prove­niţi din oraşele mari stabilite de lege, pot­ ocupa 70 la sută din posturile puse la dispozi­ţia promoţiei în aceste oraşe, cu condiţia să aibă cel puţin media opt. Celelalte 30 la sută din posturi pot fi ocupate de absolvenţi proveniţi din oricare localitate, dacă au obţinut me­dia­­opt. In caz că nu se ocu­pă cele 70 la sută din locuri cu absolvenţi proveniţi din ora­şele mari, neexistind un număr corespunzător de absolvenţi cu medii de cel puţin opt, postu­rile rămase disponibile pot fi ocupate de absolvenţi prove­niţi din alte­ localităţi, dacă au media de cel puţin opt. Se vor afla permanent in sala repar­tiţiei, pină la alegerea locului de muncă, absolvenţii care au beneficiat de departajarea la medie cu 50 de sutimi, acor­date de biroul senatului insti­tuţiei de invăţămint superior, la propunerea U.A.S.C. (A.S.C.) cu acordul organelor de partid, pentru activitate obştească şi comportare exemplară; ei nu vor alege in nici un caz înain­tea Şefilor de promoţie. Comisiile vor urmări rezolva­rea problemelor studenţilor că­sătoriţi, ei alegând locul de muncă in ordinea clasificării pe lista absolvenţilor. La medii egale, studenţii căsătoriţi au prioritate să aleagă locul de muncă, iar dacă sunt mai mulţi studenţi căsătoriţi au prio­ritate cei cu copii, şi după aceea cei care au soţul ori soţia încadraţi în­tr-o uni­tate socialistă din localita­tea pentru care optează absol­ventul. Pentru studenţii căsăto- ' riţi din aceeaşi promoţie şi ace­eaşi specializare, repartiţia se face la media de absolvire cea mai mare a unuia dintre ei; pentru cei căsătoriţi, absol­venţi ai unor specializări dife­rite, se acordă prioritate doar celui ulterior repartizat, pri­mul fiind considerat angajat pe baza foii de repartiţie primită, în cazul şefilor de promoţie căsătoriţi, repartizarea lor se face după opţiunile formulate de ceilalţi şefi de promoţie. Restul promoţiei se repartizea­ză după aceste categorii amin­tite, avind dreptul să­ aleagă orice post din cele rămase,­in ordinea mediilor de clasificare. Intră apoi la repartizare absol­venţii fără examen de stat şi la sfirşit, cei cu situaţia şco­lară neincheiată. • ORGANIZAREA REPAR­TIZĂRII: Repartiţia se face centralizat, pe specializări, prin telespeaker, in cazul existenţei secţiilor de specializare în­ mai multe centre universitare şi­­ descentralizat, la facultăţi tot pe domenii de specializare, in cazul secţiilor unice. • CALENDARUL REPARTI­ZĂRII : 27—30 iunie, subingi­neri; 1—2 iulie, drept şi invâ­­ţâmint artistic; 5—8 iulie, in­gineri; 8—10 iulie, invăţămint pedagogic; 18 iulie, conductori arhitecţi; 1—13 septembrie, eco­nomişti; 11—14 septembrie, În­văţământ agronomic; 10—12 sep­tembrie, medici şi farmacişti. LI­CREŢIA LUSTIG Temele prezentului, temele marii creaţii INEPUIZABILA SURSĂ DE CREAŢIE - MUNCA Există un adevăr axiomatic, acela după care opera unui scri­itor nu există ca atare decit în măsura in care realitatea în­conjurătoare devine miezul viu al propriului său efort de crea­ţie. Iar dacă mi se permite o comparaţie, desigur simplifica­toare, dar totuşi, cred eu, suges­tivă, realitatea este pămintul şi apa din care artistul işi extrage mireasma şi frumuseţea flori­lor pe care le oferă umanităţii. Cu cit pămintul este mai fertil, cu cit ploile au căzut, mai mult la timpul potrivit, cu atît florile vor străluci mai viu în lumina soarelui. Prin filtrele sensibilităţii şi inteligenţei creatorului, din pă­­mîntul bogat în atitea substanţe a lumii dimprejur, se decantea­ză seva vie şi dătătoare de via­ţă pe care artistul o dăruieşte, la rindul său, oamenilor. Acest postulat pe care marea creaţie literară din toate timpu­rile l-a ilustrat cu strălucire, reprezintă temelia perenităţii lucrării, de bine a scriitorului. Dealtfel, marea noastră litera­tură — opera unor înaintaşi ca Alecsandri, Eminescu, Crean­gă, Caragiale, Slavici, iar­ în secolul nostru, Sadoveanu. Re­­breanu. Arghezi. Blaga. Baco­­via şi a altor importanţi crea­tori — o dovedeşte cu prisosinţă. Cu atît mai mult astăzi, cînd traversăm epoca marilor prefa­ceri socialiste, cînd patria noas­tră trăieşte metamorfozele ui­mitoare generate de ritmurile civilizaţiei modeme, scriitorul are la dispoziţie — ca să spu­nem aşa — un „pămint al vie­ţii“ nemainu­m­it niciodată în trecut. Investigarea profundă a pei­sajului in egală măsură com­plex şi tumultuos al realităţii noastre socialiste de azi oferă scriitorului teme generoase de meditaţie, privind datoria omu­lui faţă de lumea în mijlocul căreia trăieşte şi datoria omului faţă de sine, de a se păstra demn în proprii ochi şi util se­menilor săi în elanul construc­tiv al evului ce il trăim. Scru­tarea cu subliniată responsabili­tate civică şi adincă intuiţie ar­tistică a ambianţei contempora­ne, propune scriitorului spre transfigurare chipul omului re­prezentativ pentru societatea so­cialistă, om al faptei şi al crea­ţiei, caracterizat printr-o acută clarviziune în înţelegerea facto­rilor care contribuie la trium­ful progresului social şi care, prin multitudinea de coordona­te ale activităţii sale contribuie activ, clipă de clipă, la asigu­rarea acestui triumf, om al că­rui efort nu apare deloc ca o notă izolată şi se înscrie in vas­ta simfonie a străduinţei mem­brilor întregii societăţi. Tocmai grandoarea şi profun­zimea acestor teme enunţate, dealtfel, în treacăt, fără ambi­ţia de enumerare exhaustivă şi sistematică, implică marcata exigentă a creatorului faţă de produsul propriei munci, per­manentul refuz al rabatului de la calitate. O temă generoasă, implică mai mult decit orice — ca să formulez un adevăr fără pretenţie de originalitate, dar a cărui repetare e mereu necesară — o realizare artis­tică pe măsură. Profunzimea de trăiri şi sentimente ale contem­poranilor noştri se cuvine în­făţişată in opere, la rindul lor, profunde. Numai astfel poate fi reliefat în artă caracterul pildu­itor al lucrării eroilor care tră­iesc printre noi, forţa reală, mo­bilizatoare a convingerilor care îi animă. Este meritul istoric al secretarului general al parti­dului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, de a fi formulat, încă cu ani in urmă, acest de­ziderat fundamental al creaţiei literare româneşti contemporane, cind afirma cu autoritatea ex­perienţei sale de muncă şi viaţă că „prin descrierea unor ase­menea realităţi, literatura poate înălţa omul — şi se poate înălţa şi pe ea însăşi — ii poate sti­mula şi mai mult voinţa şi forţa de creaţie“. A surprinde şi exprima în pa­gini inspirate nu numai dina­mica spectaculoasă a transfor­mărilor materiale din ţara noastră, dar, in primul rînd, drumul, nu lipsit de meandre, al conştiinţei oamenilor, către generoasele sentimente şi idei ce însufleţesc societatea noas­tră, iată substanţa oricărei crea­ţii valoroase. Numai cunoaşte­rea tezaurului de trăire a se­menilor noştri in această epocă de adinei prefaceri îmbucură­toare, numai contactul nemijlo­cit cu generaţiile din care fac parte pot da trăinicie şi veridi­citate operei literare. în atitea rînduri secretarul general al partidului a îndem­nat scriitorii, cu clarviziunea-i recunoscută, să se aplece cu luciditate şi pasiune asupra fe­nomenelor sociale ce se petrec în existenţa noastră de zi cu zi, să le cunoască şi să le în­ţeleagă, să descifreze ceea ce este nou, revoluţionar în viaţa societăţii, in relaţiile dintre oa­meni. Cunoaşterea acestei noi calităţi a vieţii, expresie a unei conştiinţe superioare, înteme­iată pe principii etice ferme, oferă fiecărui artist o inepuiza­bilă sursă de inspiraţie, un te­ren inedit şi pasionant de in­vestigaţii, de căutări şi răspun­suri. Ea, realitatea societăţii româneşti de azi, în întreaga ei complexitate, in manifestă­rile ei de o spectaculoasă ori­ginalitate, se doreşte a fi expri­mată cu talent, şi pasiune. Nu­mai în felul acesta noi, scrii­torii, ne justificăm vocaţia in faţa contemporanilor noştri şi a istoriei. CORNELIU STURZU Poeziei imaginit De o sobră frumusețe această carte (*) cu care Vasile Igna descinde in perimetrul prozei fără insă a se depărta de tări­mul său preferential, poezia. Cind spunem aceasta nu ne gin­­dim a afirma că este vorba de o proză poematică, ci de confi­gurarea unui univers in care poezia este prezentă prin tot ceea ce o leagă de insolit, de acea altă alcătuire a lucrurilor pe care o presupune atit lumea poeziei cit şi cea a fantasticu­lui, prin acea notă de nelinişte şi ascunsă interogaţie pe care o implică amîndouă. Pentru că volumul lui Igna este o cule­gere de povestiri fantastice si considerînd interferenţa profun­dă de teritorii amintită a celor două genuri nu ne vom mira că, cel puţin in literatura română, si, n-aş zice că in alte părţi situaţia e sensibil diferită, poeţii formează elita scriitorilor fan­tasti. , Remarcabilă prin unitatea de viziune, suita de povestiri a lui Vasile Igna işi află punctul de pornire intr-un umanism natu­rist, intr-un panteism specific românesc cu rădăcini in mitolo­gia tracică, care-l apropie evi­dent de Mircea Eliade. O con­­fratern­itate universală a organi­cului, capacitatea de comuniune emoţională intre om si univer­sul animal sau vegetal, inter­acţiunea invizibilă dar perma­nentă dintre acestea, întreagă această conexiune misterioasă, misterioasă pentru om prin ig­norare, prin aplicarea unui sis­tem ontologic artificial si ego­ist, dar firească în ordinea uni­versului constituie lumea de taină în care se poate pătrunde printr-un simplu accident al ha­bitudinilor. Relevînd frumuseţea tulbură­toare a lumii relaţi­onate dincolo de aparenţe şi obişnuit şi mai ales naturalitatea acestei rela­­ţionări şi primejdia ignorării ei, proza lui Vasile Igna este un avertisment de acută contempo­raneitate intr-un timp de pre­caritate a sistemelor ecologice, de sensibil dezechilibru. între universul natural si cel artifi­cial . ....între noi si cer nu se interpunea nici iun acoperiș, luna răsărea si stelele strălu­ceau la fel pentru toţi, aceleaşi chemări îndepărtate străbateau şi pentru unii şi pentru alţii spa­ţiul fără sfirşit al universului. Competiţia era exclusă : eram egali de la început si trebuia să rămînem astfel tot timpul, orice dereglare care ar fi putut aduce o parte un avantaj însemna fie mutilarea, fie moartea celeilalte“ — spune el într-unul dintre ace­le frumoase eseuri deghizate care sunt Pretextele ce încheie cartea, intr-o similitudine de crez cu pledoaria pentru omul natural a unui Dino Buzzati. Cu o bună cunoaștere a me­canismului, Vasile Igna știe că cea mai mică modificare in or­dinea lucrurilor te poate plasa în insolit. Iar acest accident nu este nevoie să fie unul exterior. O simplă schimbare a unghiului de vedere asupra lumii te tri­mite in „inima fantasticului“. Singurătatea, izolarea, noap­tea, visul devin mediile prefe­renţiale pentru o asemenea sta­­­­re, in care omul scos din stereo­tipia relaţiilor intră parcă fără să vrea sub semnul întrebării, al meditaţiei asupra fiinţării sa­le intr-un univers ce-i solicită : „— întreb şi răspund, răspund şi...“ — şi pe care-1 redescoperă cu uimire si nelinişte. Relativitatea timpului in ra­port cu acţiunile umane (Ora morilor de vînt) a graniţelor dintre efect si cauză, a rever­sibilităţii acestora (Crabii de iarbă), prezenţa unei justiţii na­turale implicindu-ne intr-un complet moral ce depăşeşte sca­ra valorilor umane (Vînătoare de toamnă, Poveste de iarnă) sunt tot atitea manifestări ale fantasticului, de fapt ale unui firesc ignorat. Poezia cărţii re­zidă tocmai din relevarea unei lumi şi a unor relaţii insolite grefate pe nostalgia unui para­dis natural pierdut iar acolo unde ea se manifestă în condi­­ţia-i proprie, ca metaforă, este de o rară funcţionalitate. Proza devine astfel nu poematică, ci încărcată de poezie. Aş adăuga meditaţia adincă şi neostentativă. Şi cel puţin trei povestiri antologice : Ora mori­lor de vint. Crabii de iarbă si Cer jos. Intr-un cuvînt o carte remarcabilă. HORIA BADESCU *­ Vasile Igna — „Ora morilor de vint“, Ed. Dacia, 1978. MARTI 20 IUNIE 1978 ALFABETUL DĂINUIRII Casa meşterului Dumitru Şchiopu este suită pe un prid­vor de deal, acolo unde se termină o sihlă subţire de pă­duri, o anticameră a norilor. L-am­ găsit — nu pentru că aşa şi-a dorit-o reporterul — la roată, lucrînd de cîteva cea­suri bune. Cîteva ulcioare, ne­­zvintate încă, aliniate pe o po­liţă a atelierului erau dovada certă a frumosului neastimpăr al mîinilor sale. Am discutat, fără a-l întrerupe, despre arta sa, arta plămădirii lutului, aici, unde Dumitru Şchiopu este singurul descendent al unei dinastii de olari ce se pierde in negura vremurilor. De ce este singurul ? Aşa s-a întîmplat să fie. Ceilalţi olari s-au recalificat din mers, au urmat calea altor profesiuni, iar copiii lor — cei mai mulţi — au meserii la oraş. Nu-i ni­mic rău în asta, zice meşte­rul, e chiar bine, chiar fru­mos, e chiar normal , şi el ar fi plecat (a şi plecat o vreme) dacă n-ar fi fost patima asta mistuitoare. M-am învăţat, zice el, cu mănuşi de argilă şi apoi, adaugă, sint prea bă­­trîn pentru a mai face altceva. Dumitru Şchiopu nu este prea bătrîn pentru a mai face altceva. N-are mai mult de cincizeci de ani şi se ţine bine şi miinile lui, incă puter­nice, mai pot roti, modela a­­cele vase mari de lut folosite cindva pentru alesele ceremo­nii ale satului. Nu departe de casa meşte­rului, peste deal numai, se a­­flă perimetrul şantierului ar­heologic Burid­ava, presupusa capitală — o spun unii cerce­tători — a statului geto-dac condus de Burebista. Friso­­nantele descoperiri de aici au făcut, în ultimii ani, din şan­tierul de la Ocniţa-Cosota o veritabilă bibliotecă a vechi­mii noastre, o arhivă îngropa­tă în lut, un muzeu vertical, protejat de sedimentările suc­cesive, în care cîţiva centime­tri de pămint pot însemna veacuri sau milenii de civili­zaţie. Martor al ultimelor să­pături, autorul acestor însem­nări a avut şansa de a privi — cu avida curiozitate a vizi­tatorului neavizat —, cea mai recentă recoltă arheologică din toamna anului trecut, in clipa în care şantierul se închidea ca o copertă protectoare spre spaţiul iernii apropiate. Ulti­mul ciob, fragment de vas, data din perioada preromană şi păstra ca herald un pom al vieţii. Acelaşi pom al vieţii care colindă, într-o erupţie de sevă neîntreruptă, întreaga noastră artă arhaică, pină la măiestria meşterului popular contemporan. N-aş fi evocat acel moment, păstrat de me­moria inimii, dacă n-ar fi fost izbitoare asemănarea, pină la vitalitatea, nervozitatea de contur a liniei, dintre acel în­semn şi pomul vieţii desenat de meşterul din Vlădeşti. A­­ceeaşi mină parcă, la distanţă de milenii, a comandat trasa­rea liniilor, acelaşi alfabet, transmis generaţie de genera­ţie, se adresează sensibilităţii contemporane. Cine te-a învăţat meştere toate acestea ? Nu, Dumitru Şchiopu n-a învăţat codul ar­tei lui trăgînd cu coada ochiu­lui la arheologi. Liniile şi semnele, contururile ulcioare­­lor, păsările măiastre pe care le modelează, cu ştiinţa celui ce trăieşte cu sufletul la gra­niţa codrului, vin, toate, din­­tr-un adine pe care numai po­mul sîngelui (pomul vieţii) l-a putut transmite, fără întreru­pere, prin capilare de sevă. Ultima întrebare, cea mai delicată, îmi ziceam, am păs­trat-o pentru la urmă. Cine va prelua arta singurului meş­ter ceramist din Vlădeşti ? Nu cumva, odată cu el, totul, va trece într-un catalog al memo­riei ? ştiam că artistul, laureat al primei ediţii a Festivalului naţional „Ciitarea României** este, de cîteva ori pe sâptăm­î­­nă, profesor al Şcolii populare de artă din Rîmnicu Vilcea, d­ar ştiam, tot de la el, că din­tre primele promoţii de elevi nici unul n-a rămas la roată. De ce ? Greu, dar şi uşor de răspuns. De data asta întreba­rea mea, evitată dintr-un fel de pudoare la ultimele noastre întrlniri, a produs, cum să spun, o reacţie (în linie) de entuziasm a meşterului. Ce s-a întîm­plat ? Un puşti din ultima, serie de elevi, s-a do­vedit formidabil. Cum adică? „Adică, mi se pare uneori că mă întrece şi pe mine — zice meşterul — copilul e făcut pentru olărit, are treispre­zece ani şi e o minune**. Entuziasmul meşterului pro­venea şi din altceva. Nu numai că băiatul este ta­lentat (au mai fost ciţiva), dar, in urma demersurilor ar­tistului, în urma unor discu­ţii care n-au fost deloc simple, părinţii lui Constantin Ţa­­nea, veniţi în atelier, pe post de juriu sceptic, au hotărît să-i facă un mic atelier. Un ate­lier de ceramică. Va dispare arta ceramiştilor din Vlădeşti ? Un copil — a­­tent, sensibil, pasionat — vine, fără să-l trimită cineva, lingă roata olarului Dumitru Şchio­pu şi stă aici ceasuri în şir, privind la lucrarea mîinilor meşterului, alteori încumetin­­du-se să modeleze chiar el un ulcior care, artistul o spune, îi iese, ii iese al naibii de bine. Am plecat de la Vlădeşti seara tirziu. Atelierul, bornă la frotiera pădurii, părea o corabie cu prora întoarsă spre Calea Lactee, spre o conste­laţie, care, închizînd ochii, se­măna cu un pom al vieţii. Acel pom al vieţii care, de mii de ani, desface muguri noi spre un cer mereu mai limpe­de şi mai înalt. LUCIAN AVRAMESCU

Next