Scînteia Tineretului, august 1979 (Anul 35, nr. 9389-9414)

1979-08-01 / nr. 9389

„SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 2 IN spiritul programului partidului, al politicii sale de continua creştere a nivelului DE TRAI AL POPORULUI, AZI A ÎNCEPUT A ll-A ETAPA DE MAJORARE A RETRIBUŢIILOR Minerii, petroliştii, siderurgiştii şi constructorii de maşini şi utilaje­­primii beneficiari ai majorării retribuţiilor (Urmare din pag. I) Consiliului Naţional al Oameni­lor Muncii, secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauş­­cu. Bunăstarea şi fericirea fiecă­rui cetăţean al patriei noastre nu pot fi realizate decit împreu­nă şi în contextul făuririi bunăs­tării şi fericirii întregii noastre naţiuni, scopul suprem ,al poli­ticii partidului, politică profund umanistă in care omul este situ­at permanent în centrul aten­ţiei, al tuturor măsurilor care se întreprind. Rememorăm şi com­parăm cifrele, ne întoarcem cu gîndul la primul an al actualu­lui cincinal şi privim în pers­pectivă Azi, minerii, cei ce mun­cesc în industria de extracţie a petrolului, a gazelor, transport ţiţei, industria de extracţie a gazului metan, lucrări geologice şi de foraj, cei din industria me­talurgiei feroase şi cocsochimice, cei din unităţi ale industriei construcţiilor de maşini subordo­nate centralelor (inclusiv aces­tea) ; de utilaj energetic, meta­lurgic şi maşini de ridicat ; de utilaj tehnologic, chimic şi rafi­nării ; de utilaj petrolier şi mi­nier ; de utilaj tehnologic şi ma­terial rulant beneficiază de cea de a II-a etapă a majorării re­tribuţiilor. Minerilor le revine, cum este firesc, procentajul cel mai mare — 15,9 la sută. Tot azi oţelarii, laminoriştii, jurnaliştii, pocsarii, care în ul­timul deceniu au beneficiat de substanţiale majorări, sunt din nou în primul eşalon al celei de a II-a etape, 14,5 la sută, cu a­­tita creşte retribuţia tarifară în acest sector economic de mare însemnătate. Sunt acestea dovezi ale modului în care acţionează în societatea noastră socialistă principiul repartiţiei după can­titatea şi calitatea muncii de­puse, principiile eticii şi echită­ţii socialiste, în faţa acestor sectoare de ac­tivitate stau sarcini de mare în­semnătate pentru dezvoltarea economico-socială a ţării. In proiectul de Directive al celui de al XII-lea Congres al parti­dului se precizează că nivelul în 1985 la cărbunele net va fi de 85—88,3 milioane tone, la oţel de 20—20,4 milioane tone, ca să dăm numai două exemple. Se cere deci o mai bună organizare a muncii, o calificare şi speciali­zare în consens cu progresul teh­nic, cu aplicarea celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii. Tinerii care văd in noile re­glementări dovezi incontestabile de grijă faţă de oamenii muncii, de tînăra generaţie, însufleţiţi de permanentele chemări adre­sate de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolatt. Ceauşescu, se simt mai mobili­zaţi, ca, alături de Întregul nos-­ tru popor, să Îndeplinească exemplar obiectivele stabilite de Congresul al XI-lea, sa dea viaţă istoricelor hotărlri pe care le va adopta Congresul al XII-lea, să participe la făurirea propriului nostru destin. In faţa organizaţiilor U.T.C. din aceste sectoare cheie ale economiei naţionale se deschide o nouă etapă de acţiune ener­gică pentru mobilizarea tuturor tinerilor la înfăptuirea exem­plară a prevederilor şi angaja­mentelor asumate în Întrecerea socialistă, mai buna gospodărire a materiilor prime şi materiale­lor auxiliare, a energiei şi com­bustibililor, atragerea unui nu­măr mai mare de tineri din toate compartimentele in acţiu­nea de perfecţionare a tehnolo­giilor de fabricaţie, găsirea ace­lor forme şi metoda care pot contribui, cu eficienţă sporită, la conştientizarea fiecărui tinăr, la transformarea sa — aşa cum ■pune şi deviza întrecerii ute­­ciste d­intr-un factor activ. INDUSTRIA MINIERA Vor primi în plus : UN AJUTOR DE MINER categoria B, treapta II, care lucrează la fronturi direct productive, încadrat pe rețeaua tarifară „mine subteran B* înainte de După etapa diferența etapa a II-a a II-a in plus de majorare______de majorare_________________ retribuția 2 795 3 306 521 tarifară _______________________________________ spor de vechime 12%_________________ _________________TM____________63 »da0* d® *card 223 264 41 8% (dacă are) ________________________________________ Total 3 342 3 967 625 Aşadar, față de perioada dinaintea lui 1 august a-c. un ajutor de miner va primi, lunar, in plus 625 Iei. UN MINER categoria 5, treapta II care lucrează la fronturi, di-, rect productive, încadrat pe reţeaua tarifară „mine subteran A" înainte de După etapa diferenţa etapa a II-a a II-a In plus de majorare de majorare retribuția am 4 043 576 târifară __ spor vechime il6­­85 69 adaos de acord 2­ 323 46 8%_______________________________ Total 4160 4 851 691 INDUSTRIA METALURGIEI FEROASE ȘI COCSOCHIMICE Vor primi în plus : UN OŢELAR FURNALIST categoria 4, treapta II, reţea siderur­gie A înainte de după etapa diferenţa etapa a II-a a II-a în plus de majorare de majorare retribuţia ÎW1 2 458 367 tarifara ______________________________ spor de vechime 209 246 37 adaos acord wj 123 w /C Total_________________2405________________2827__________422 INDUSTRIA PETROLULUI, A GAZELOR ŞI DE EXTRACŢIE A GAZULUI METAN, LUCRĂRI GEOLOGICE ŞI DE FORAJ Vor primi în plus : UN SONDOR din activitatea de foraj sonde, categoria A treapta II, retribuit pe reţeaua tarifară foraj Dn inginer, şef de secţie, încadrat in gradul I de organizare la lucrările de foraj şi cercetare geologică, retribuit pe grupa a II-a de ramură la gradaţia 5 a funcţiei respective şi cu o vechime în producţie de 15—20 de ani va realiza, cu sporul de vechime (7%) , 714 lei lunar, cu 546 mai mult decât înainte. Prin completarea funcţiei respective cu o nouă gradaţie. Inginerul respectiv are po­sibilitatea să promoveze în viitor la un nivel superior de retribuire, corespunzător noii gradaţii respective. Dacă ne referim doar la retribuţia tarifară el va ajunge de la 5 340 cit reprezintă ea după a II-a etapă de majorare la 5 590 lei, la care se adaugă 7 la sută sporul de vechime. INDUSTRIA CONSTRUCTOARE DE MAȘINI Vor primi în plus : Strungarul din această categorie beneficiază incepind de azi 1 august de un spor în valoare de 434 lei lunar, ceea ce reprezintă la nivelul unui an un plus de peste 5 200 lei, înainte de după etapa diferența etapa a II-a a II-a In plus de majorare de majorare tarifară^*____________2377________________2899__________429 •por de vechime TM (10%)____________238­­ 280___________42 Total 2615 T 3 085 470 --------------------------------------------------| I --------------------------------­UN INGINER PETROLIST de la dictivitatea de foraj ţi lucrări geo­logice, grupa II, de ramură, gradaiţia 6 (vechime 10-15 ani) Înainte de [ după etapa diferenţa etapa a II-a | a II-a in plus de majorare­­ de majorare retribuţia , ,,, I ... tarifară 3 325 j 3 670 345 sporde5vechime ~ 1 183 „ Total 3 491 f____ 3 853 362 UN STRUNGAR categoria 5, treapta II Înainte de după etapa diferența etapa a II-a a II-a in plus de majorare de majorare tarifară* 2193 25,0 *77. ....... ' ' ..... .............—— spor vechime nrQ 19ft (5%)_____________399_________________329___________19 adaos de acord ... 19% 219 257 38 Oameni obişnuiţi şi ceea ce-i face de nedespărţit (Urmare din pag. 1) era omul care i-a spus hai şi de unde să ştie acesta cine vine in urma lui şi se uită cu o curio­zitate pe care o mai vezi la unii cînd trec prin faţa minunilor. Doi ani, Poenar i-a zis, uite, asta se face, asta nu, oţelul ăsta e curb şi se sudează mai greu, ţine minte asta, acum încearcă şi tu, pe urmă fă puţin in locul meu că am niţică treabă, şi-l lăsa să vadă cum se descurcă, privindu-l de undeva de depar­te. In 1974 Nicolae Badea a ter­minat şcoala şi a vrut să fie repartizat la atelierul de con­strucţii metalice şi a şi fost iar acolo oamenii din echipa lui Poenar, au cerut ca puştiul să lucreze cu ei şi cu asta începe partea a doua a poveştii celor doi oameni obişnuiţi de la con­strucţii metalice. Badea şi-a văzut de lucru şi de şcoală şi au trecut 5 ani şi a terminat liceul şi a venit vre­mea bacalaureatului, în aceeaşi zi cu unul din examene trebuia să se prezinte la Petroşani îm­preună cu Poenaru la un con­curs de meserii. Din motive de bacalaureat, concursul a fost amînat cu o săptămină. Amin­­doi ciştigaseră fazele pe combi­nat şi pe municipiu şi urmau să participe la faza pe judeţ. Pri­miseră să execute aceeaşi piesă şi singurii care o executaseră perfect fuseseră Poenaru şi Ba­dea. Noroc că cei doi, despăr­ţiţi de 10 ani, concurau la ca­tegorii diferite. Altfel, cine ştie ce discuţii s-ar mai fi ivit. Cind au aflat că fuseseră singurii exe­cutori de piese perfecte din con­curs, mulţi au zis că Poenar a lucrat cu patru miini, cu două la o piesă şi cu două la alta. Şi totuşi nu e o mare minune. Doi oameni la fel de buni au făcut lucruri absolut identice incit pu­ţini ar putea spune care apar­ţine unuia şi care celuilalt. Al doilea a învăţat de la primul şi l-a ajuns, iar dascălul n-a trăit nici o remuşcare cind şi-a dat seama că elevul l-ar putea în­trece. In priceperea lui erau fi ciţiva ani din viaţa de sudor a „bătrânului“ de 32 de ani. Alt­ceva este frumos In acest fapt. Poenaru s-a aşezat intr-o bună zi la masă şi a scris tot ce pu­tea el gindi mai frumos despre tinărul său prieten. Putea să n-o facă. Să zică nu. Dar a făcut-o ferm, cu hotărirea unuia care pariază pe cineva. Nicolae Ba­dea se pregăteşte să dea admi­tere la o facultate la Timişoara, la secţia de sudură. E un om mult prea hotărit şi dintr-o bu­cată ca să nu reuşească ceea ce-şi doreşte. Şi visul lui este să se întoarcă la Hunedoara la atelierul de construcţii metalice. Poenar ştie de asta şi l-am în­trebat ce zice dacă intr-o zi fos­tul său ucenic va intra in halat pe poarta atelierului şi-l va che­ma să-i zică, uite, nene Poenar, nu e bine să facem aşa, ar tre­bui să lucrăm altfel. Nu s-ar re­volta, nu ar simţi o muşcătură de şarpe undeva in adincul su­fletului? Nu, a zis Poenar. Dacă ar veni cu ceva inutil ar in­sem­na că toţi aceşti ani au trecut de pomană. E ca şi cum ar in­tra nu el, ci altcineva, acel alt­cineva fiind un fel de vis ne­împlinit al meu şi eu n-aş mai fi cel care a învăţat sudura la construcţii metalice, ci unul care nu ştie nimic. Asta e, mi-am ales nevasta pentru că am ştiut cine este şi l-am învăţat mese­rie pe ăsta pentru că putea de­veni partea din mine care nu s-a realizat. Iar in viaţă, înain­te de toate, cu cel mai mult cu­raj parie­zi pe tine! Şi dacă numai intre doi din cei ÎS mii de oameni ai Hune­doarei există un univers greu de povestit, atunci ce mai poate fi intre ceilalţi legaţi intre ei de cel mai cenuşiu aer şi cel mai mare oraş metalic in care nu se doarme decit dincolo de mar­gini. Pentru tot ce poate fi priete­nie intre cei 18 mii de oameni, cel puțin pentru asta, nu se face ca pe deasupra Hunedoarei să treci numai cu „avionul“. încredere în viitor (Urmare din pag. 1) viitorul deceniu ridicării necontenite a cuantumului şi calităţii bunurilor mate­riale, consumului pe cap de locuitor, ceea ce va deter­mina, la sfîrşitul cincinalu­lui 1981—1985 intrarea tării noastre in rîndul statelor cu dezvoltare medie, spre a asalta, după aceea, nivelele superioare. Am citit, se înţelege, cu cel mai larg interes, datele şi accentele privind dezvol­tarea învăţămîntului, a şti­inţei şi culturii. Şi, ceea ce este încă mai important, am rămas. In urma lecturii, cu deplina convingere că stă­m­ puterea noastră să atingem aceste cote şi, cu siguranţă, le vom atinge. Un popor descătuşat de frî­­nele vremurilor de jug na­ţional şi social este In stare să declanşeze energii uriaşe, imprevizibile, spre a-şi croi propria-i soartă, cu eroism şi geniu creator. Ceea ce am realizat, deja, in deceni­ile socialismului reprezintă o garanţie a viitorului. Vedem în Directivele Congresului al XII-lea însuşi viitorul nos­tru. Il aşteptăm, de aceea, cu sentimentul certitudinii iu izbîndă. în parcul „Poporului“ din Craiova Foto : V. TANASOF Ansambluri româneşti peste hotare In aceste zile, premergătoare ce­lei de-a 35-a aniversări a eliberă­rii patriei, arta folclorică interpre­tativă românească este reprezen­tată peste hotare de cîteva ansam­bluri de cîntece şi dansuri profe­sioniste şi de amatori. Astfel, an­samblul „Rapsodia Română" între­prinde un turneu In Polonia, ur­­mînd ca In cursul lunii august să prezinte spectacole In mai multe oraşe din Uniunea Sovietică. La rîndul său, ansamblul „Rap­sodia Sălajului" al Casei de cultu­ră din Zalău pregăteşte un pro­gram folcloric, reunind suite de clntece şi dansuri populare româ­neşti, spre a fi prezentate în ca­drul a două confruntări artistice cu participare internaţională. Este vorba de festivalurile folclorice de la Lefkas şi Dafii­l Grecia. In capitala aceleiaşi ţări se va afla în curînd ansamblul „Doina Bucu­­reştiului" al Uniunii Tineretului Comunist, care va susţine specta­cole cu prilejul celei de-a 50-a ediţii a Jocurilor balcanice de atletism. La festivalul folcloric de la Ra­­abte — Olanda ne va reprezenta ţara ansamblul „Oltul" din comu­­­­na Stoicăneşti, judeţul Olt. MIERCURI 7 AUGUST 1979 Muncă susţinută pe ogoare şi în grădinile de legume. ROADELE PĂMÎNTULUI, STRÎNSE FĂRĂ ÎNTÎRZIERE ŞI PIERDERI DÎMBOVIŢA Cu toate mijloacele, inclusiv cu secerile pentru încheierea grabnică a recoltatului griului Timpul nefavorabil din cursul lunilor iunie şi iulie, cantitatea mare de precipitaţii căzute au îngreuiat în mare măsură buna desfăşurare a lucrărilor agrico­le de sezon şi, cu precădere, ac­ţiunea de recoltare a griului şi a celorlalte păioase. Din aceste motive, dar şi pentru că în unele consilii unice agroindus­triale s-a aşteptat prea mult, multe hectare au rămas cu re­colta neculeasă. Este şi cazul ju­deţului Dîmboviţa, unde la data de 30 iulie mai erau de secerat încă 11 000 hectare, ceea ce im­pune desfăşurarea unor acţiuni energice, adoptarea unor mă­suri care să ducă la încheierea în cel mai scurt timp a acestor lucrări. In Consiliul unic agroindus­trial şi cooperatist Com­işani, da pildă, peste 60 de oameni se găseau la ora raidului nostru cu secera In mină, adunînd spic cu spic de pe mai multe hectare de teren. Intr-o singură dimi­neaţă se seceraseră in acest fel mai bine de 10 hectare. Printre aceştia, le-am găsit pe tinerele cooperatoare Aurica Vasile, Maria Săvoiu, Floarea Petcu, Tudora Badea, Elena Ro­­şoiu, Ioana Tatu şi, chiar şi Au­relia Păduroiu, preşedinta C.A.P. Comişani. In paralel, la tarlaua Movila se intrase deja în lan cu 8 combine, 4 dintre ele pe şe­nile, datorită umidităţii crescute a solului.­ Datorită eforturilor deosebite ale mecanizatorilor şi coopera­torilor din unităţile consiliului Hăbeni, de exemplu, dintre care i-am remarcat pe combinerii Dumitru Sîrbuleţ, Ion Tranda­fir şi Cornel Băncilă, s-a reuşit culegerea griului de pe întrea­ga suprafaţă cultivată. „Am fo­losit orice moment prielnic. Pentru a fi rit mai operativi, transportul de la cimp în ba­zele de recepţie a fost făcut in timpul nopţii, iar în zilele în care nu a plouat şi terenul a permis intrarea combinelor in lan, am lucrat şi noaptea, la lumina farurilor. In acelaşi timp vă pot spune că peste 75 la sută din paie sunt deja adunate, ceea ce reprezintă un rezultat mai bun chiar decit media pe întreg judeţul“. Cuvintele de mai sus aparţin tovarăşului Alexandru Daneş. Rezultate bune s-au obţinut şi în consiliile Bălenii Români şi Bălenii Sîrbi, unde au mai ră­mas de secerat 80 şi, respectiv, 90 de hectare. Şi, după cum ne spunea tovarăşul Inginer Radu Nicolae, preşedintele consiliului unic Comişani, „dacă timpul ne va permite, în cel mult două zile vom putea termina recol­tatul şi pe aceste suprafeţe". In acelaşi timp, pe suprafeţele de pe care recolta a fost strînsă au început semănăturile pentru culturile duble. După cum am aflat, cooperatorii şi mecaniza­torii din judeţul Dîmboviţa au certitudinea că vor termina neîntârziat recoltatul de pe toa­te suprafeţele cultivate, ca şi însămînţarea culturilor duble la termenul planificat. CEZAR HIRJESCU BRAŞOV In legumicultura se simte suflul prezenţei a mii de tineri MiI de tineri, elevi sau munci­tori din marile Întreprinderi ale judeţului Braşov îşi aduc şi în această vară contribuţia la e­­fectuarea lucrărilor agricole. La C.A.P. Codlea, în grădina de legume, la recoltatul fasolei verzi se află zilnic circa 200 de elevi ai Liceului Industrial nr. 1 şi ai Liceului industrial de chi­mie din localitate. Numeroşi alţi tineri lucrează, alături de părin­ţi la Întreţinerea culturilor de castraveţi, la recoltarea cepei şi dau o mină de ajutor la Întrea­ga activitate legată de livrarea acestor produse pe piaţa din lo­calitate sau din Braşov. Toţi cei 300 de navetişti tineri citi domiciliază în această loca­litate precum şi elevii Şcolii ge­nerale contribuie la efortul ge­neral al lucrătorilor ogoarelor pentru obţinerea unor recolte cit mai bogate. Ioan Agapescu, secretarul comitetului U.T.C., ne-a vorbit despre felul In care tinerii s-au Integrat In viata e­conomică. „Numeroşi elevi, af­laţi In vacanţă s-au încadrat la atelierul mecanic al C.A.P., unde lucrează la amenajarea unui şo­pron de sortat cartofi, participă efectiv la repararea tractoarelor, a maşinilor agricole“. La noile lor locuri de muncă se aflau : Du­win Roth, Gerald Reit, Hanz Rothbaker şi Ale­xandru Agapescu. Pe loturile a­­flate in acord global, alături de părinţi, la întreţinerea culturi­lor de sfeclă de zahăr şi gulii, la recoltatul finului am intilnit mulţi tineri muncitori şi elevi cum ar fi: Gh. Gârbacea, Ion Voicu, Imre Katona. La Feldioara, numărul plani­ficat de tineri pentru lucru din grădina de legume este complet, îndrumătorul de practică se a­­flă alături de elevii Liceului In­dustrial „Tractorul“ din Bra­şov. Gh. Stanciu­, activist al co­mitetului judeţean Braşov al U.T.G., coordonează şi suprave­ghează munca elevilor, respec­tarea normelor zilnice stabilite pentru fiecare elev. Comanda­mentul taberei a alcătuit un complex program de muncă şi cultural-educativ pe care elevii îl vor respecta in cele cîteva săp­­tămîni de lucru in cadrul C.A.P. Ferma legumicolă din comuna Sînpetru, are conform unei vechi tradiţii pentru toată perioa­da vacanţei de vară 120 de elevi de la Liceul sanitar din Braşov. El lucrează la Întreţinerea cul­turilor de castraveţi, tomate, ar­dei, in­solarii şi la recoltarea şi livrarea acestora pe pieţele bra­şovene. Perioada de vacanţă a început nu de mult. Felul în care au „debutat“ elevii-brigadieri, este promiţător. Se cere însă o mai bună coordonare a activităţii, o preocupare mai concretă și sti­mulativă în vederea petrecerii timpului liber al acestora după carele de lucru. A. VELEA O PANORAMĂ A TEATRULUI ROMÂNESC CONTEMPORAN *­ Cunoscător şi exeget al dra­maturgiei noastre, cercetător atent al drumului parcurs de piesa românească de teatru de la începuturi şi pînă astăzi, promovator dăruit al cărţii de teatru — la editura pe care o conduce­a iniţiat şi publicat cu sîrguinţă volume de şi despre teatru — Valeriu Râpeanu pro­pune o nouă Antologie a drama­turgiei româneşti, la paisprezece ani după o altă culegere a sa dedicată dramaturgiei române contemporane. Sigur, şi această antologie, ca oricare alta, poate suscita discuţii contradictorii privitoare la numele şi operele reţinute, însăşi ideea de selec­tare şi strîngere la un loc a unor autori şi titluri considerate re­prezentative pentru o epocă sau pentru o cultură fiind adeseori pusă sub semnul întrebării. Dar, indiferent de părerile mai mult sau mai puţin îndreptăţite ale unora sau altora, antologia de orice fel proliferează masiv pe mai toate meridianele, ea con­­stituindu-se atît ca sursă primă şi globală de informare a mai puţin cunoscătorului, cit şi ca modalitate de judecare critică, selectivă pentru cunoscător. Prin cel puţin trei elemente. O antologie a dramaturgiei româneşti, 1944—1977 realizată de Valeriu Râpeanu se impune in mod deosebit iubitorului de teatru : unul ar fi numărul re­lativ mare al pieselor incluse in cele două volume (19) şi care, trebuie spus dintru început, au calităţile menite a le impune atenţiei critice a cititorului. Al­tul îl reprezintă caracterul ana­litic şi puterea de sinteză a stu­diului introductiv care, fără a face abstracţie de absolut ne­cesara cantitate de informaţie, sa constituie ca un punct de vedere original asupra itinerarului parcurs de dramaturgia noastră după Eliberare. Cel de-al treilea, dar nu cel din urmă, este boga­tul aparat critic cu care Va­leriu Râpeanu lucrează, in ca­zul fiecărui autor in parte, cu­­vîntul editorului luînd adeseori forma de eseu asupra operei dramaturgului. In sprijinul op­ţiunii făcute fiind aduse argu­mente interesante, uneori imba­tabile. Imaginea de ansamblu este întregită de cite un auto­portret, completat cu „autorul despre piesă“, iar apoi extrase din presă sau din cărţi de isto­rie şi critică teatrală, o notă asupra volumelor publicate, bi­bliografia şi importante date privind spectacologia piesei sunt menite să dea cititorului o cit mai amplă şi mai exactă infor­maţie despre locul textului res­pectiv in creaţia artistului, ca şi în peisajul nostru teatral. Cum spuneam mai înainte, stu­diul introductiv al lui Valeriu Râpeanu, într-un spaţiu aproxi­mativ restrîns, are calitatea de a surprinde şi analiza resortu­rile intime ale evoluţiei pe o pe­rioadă de 33 de ani a drama­turgiei noastre, evoluţie privită atît sub raporturile adinei cu scrisul dramatic de dinainte de august '44, cit şi cu transformă­rile politice, sociale de după Eli­berare. Pierind de la ideea că după 1937 marii dramaturgi în­cep să cunoască panta descen­dentă a creaţiei lor, criticul avansează în capitolul intitulat Teatrul intenţiilor generoase şi al didacticismului social o inte­resantă ipoteză privind relaţia strînsă dintre teatru şi public. După ce caracterizează epoca 1944—1948 drept a „bunelor in­tenţii, a dorinţei de a marca despărţirea de o lume pe calea rîsului“, iar pe cea de pînă în 1954 drept a „didacticismului social“, autorul încearcă şi reu­şeşte o explicare a acestor noi începuturi prin strînsa interde­pendenţă a spectacolului teatral faţă de publicul său. „Orice in­terpretare istorică a teatrului cu mijloace de investigare noi, mo­derne, ne duce către o explicare a repertoriului in funcţie de pu­blicul care frecventează sala de teatru. Orice înnoire a limbaju­lui dramatic şi teatral se reali­zează în acord sau dezacord cu publicul care priveşte de la pri­mul spectacol cu simpatie sau respinge un fenomen nou... In­tre ’44—’48 se produce in ţara noastră o profundă mutaţie în structura teatrului şi a publicu­lui... Calitatea artistică propriu­­zisă nu precumpănea atunci nici în gîndul autorului, nici în aprecierea criticii sau a publicu­lui. Esenţială era accesibilitatea pentru a putea crea acea OBIŞ­NUINŢA SOCIALA de a merge la teatru pentru cîteva milioane de oameni care atunci descope­reau acest mister“. Insistind fi­resc asupra acestei perioade de naştere a unei noi dramaturgii şi a unui nou public, Valeriu Râpeanu vorbeşte despre sem­nificaţia istorică tot mai pronun­ţată pe care o capătă pentru analist respectiva perioadă, afir­­mînd pe bună dreptate că „in­tenţiile generoase se vor crista­liza abia mai tîrziu in formele artistice corespunzătoare, ce vor reflecta adevăratele mari pro­bleme şi confruntări morale ale epocii“. Un capitol aparte, in care documentarea minuţioasă devine argument de substanţă pentru opinia critică, îl constituie cel destinat teatrului istoric con­temporan. Urmărind, şi aici, destinul literar al marilor scri­itori care s-au impus între cele două războaie mondiale, semna­tarul antologiei observă că pie­sa istorică a reprezentat pentru Blaga, Kiriţescu, Camil Petres­­cu, Mircea Ştefănescu modali­tatea de exprimare a propriei personalităţi. Totodată însă, pînă prin ’67, anumite concepţii dogmatice fac ca opera de inspi­raţie istorică mai mult să ilus­treze momente ale trecutului prin prisma unei ştiinţe istorice închistate şi limitative decit să o interpreteze creator. Odată, insă cu Procesul Horia de Al. Voitin, Petru Rareş de Horia Lovinescu, Iancu la Hălmagiu şi Urme pe zăpadă de Paul Evera, dramaturgia istorică „trece de la ilustrarea cu procedeele cro­nicii dramatizate la interpretare, la meditaţie, la dezbatere“. Oprindu-se asupra importan­ţei apariţiei Mielului turbat de Aurel Baranga şi Citadelei sfărî­­mate de Horia Lovinescu, Vale­riu Râpeanu continuă în capito­lul De la didacticismul social la dramele adevărului uman să urmărească devenirea drama­turgiei noastre de inspiraţie con­temporană care nu mai este „funcialmente actuală prin su­biect, ci prin dimensiunea mo­rală a conflictului care capătă o gravitate din ce în ce mai ac­centuată“. In teatrul poetic cu virtuţi simbolice reprezentat de Horia Lovinescu, D. R. Popescu, Paul Everac, Romulus Guga, Marin Sorescu, Ecaterina Oproiu gă­seşte Valeriu Râpeanu adevă­rata substanţă, adevărata calita­te a dramaturgiei contemporane. De asemenea, prin apariţia dra­mei Puterea şi adevărul de Ti­tus Popovici (1972), criticul ob­servă şi un alt generos filon care este cel al „confruntărilor de conştiinţe, al întrebărilor asu­pra drumului parcurs“, filon ilustrat cu precădere de un Paul Everac, D. R. Popescu, Ion Băieşu, Mircea Radu Iacoban, Th. Mănescu. In despre Avata­rurile comediei, referindu-se la cele câteva opere care rezistă timpului, Valeriu Râpeanu face mai ales o pledoarie pentru ne­cesitatea scrierii unor comedii de calitate. Sigur, importanţa panoramei critice şi a aparatului biblio­grafic nu pot întrece pe aceea a înseşi operelor antologate. Aşa cum spuneam la început, marea majoritate a pieselor îşi găsesc o perfectă motivaţie atît din punct de vedere al calităţii lor intrinsece, cit şi al locului lor în creaţia respectivilor autori. S-ar putea naşte întrebarea, totuşi, de ce Paul Everac este prezent atît in volumul destinat piesei de inspiraţie contemporană (cu Ca­mera de alături) cit şi în cel cuprinzînd teatrul de inspiraţie istorică (cu Iancu la Hălmagiu şi Urme pe zăpadă) cindi, de pildă, Petru Rareş al lui Horia Lovinescu ar fi meritat tot atît de mult includerea în antologie. Dar dincolo de opiniile referi­toare la calităţile unei opere sau ale alteia, la meritele unui dra­maturg sau ale altuia incluși în antologie, volumele la care ne referim relevă două marcante absenţe : cea a lui Teodor Ma­­zilu şi a lui Sütő András. Ope­rele lor, spectacolele excelente pe care le-au născut — ultimele stagiuni stau mărturie elocven­tă a interesului deosebit al crea­torilor de teatru, al publicului pentru creaţia acestora — dau pe deplin o certitudine asupra va­lorii, asupra locului lor in peisa­jul dramaturgiei noastre con­temporane. In pofida acestor omisiuni, O antologie a drama­turgiei româneşti, 1944—1977 re­prezintă un valoros instrument de lucru, substanţial ghid al tea­trului nostru contemporan. MIRUNA IONESCU *­ O antologie a dramaturgiei românești, 1944—1977, antologie, studiu introductiv și aparat cri­tic de Valeriu Râpeanu, Editura Eminescu, București, 1978. PROGRAMUL­­ 18,00 Telex. 16,05 Trasee istorice. August 1944. 16,25 Consultaţii ju­ridice. 16,45 Elveţia — Regiunea L’Appenzell. 17,00 Tragerea prono­­expres. 17,10 Corespondenţii jude­ţeni transmit... 17,30 Moştenire pentru viitor. 18,00 Sport. 18,20 Festivalul naţional „Cîntarea României“. 18,50 1001 de seri. 19,00 Telejurnal. 19,15 Dialog despre viitor. 19,30 Pe cărări de dor — program muzical-folcloric. 19,50 Telecinemateca. Ciclul Dosarele ecranului: „Blocada — Operaţiu­nea Iskra“. Premieră pe ţară. 21,05 Meridianele cîntecului. 21,35 Tele­jurnal. 22,00 închiderea progra­mului. PROGRAMUL I 16,00 Permanenta redescoperire a României (V). 16,50 Teatru TV. „Prietenii“ de Lucia Demetrius. 18,05 Muzică populară. 18,20 Con­struirea socialismului. De la prima cooperativă agricolă la agroindus­­trie. Documentar. 18,50 1001 de seri. 19,00 Telejurnal. 19,15 Viaţa de concert a Capitalei. 19,55 Stu­dio T ’79. 20,20 De pretutindeni. Pionieri în Antarctica. 20,45 Se­­lecţiuni din etapa finală a Festi­valului naţional „Cîntarea Româ­niei“. 21,05 Biblioteca pentru toţi: Mihail Sadoveanu (III). 21,35 Tele­jurnal. 22,00 închiderea progra­mului.

Next