Scînteia Tineretului, august 1979 (Anul 35, nr. 9389-9414)
1979-08-01 / nr. 9389
„SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 2 IN spiritul programului partidului, al politicii sale de continua creştere a nivelului DE TRAI AL POPORULUI, AZI A ÎNCEPUT A ll-A ETAPA DE MAJORARE A RETRIBUŢIILOR Minerii, petroliştii, siderurgiştii şi constructorii de maşini şi utilajeprimii beneficiari ai majorării retribuţiilor (Urmare din pag. I) Consiliului Naţional al Oamenilor Muncii, secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşcu. Bunăstarea şi fericirea fiecărui cetăţean al patriei noastre nu pot fi realizate decit împreună şi în contextul făuririi bunăstării şi fericirii întregii noastre naţiuni, scopul suprem ,al politicii partidului, politică profund umanistă in care omul este situat permanent în centrul atenţiei, al tuturor măsurilor care se întreprind. Rememorăm şi comparăm cifrele, ne întoarcem cu gîndul la primul an al actualului cincinal şi privim în perspectivă Azi, minerii, cei ce muncesc în industria de extracţie a petrolului, a gazelor, transport ţiţei, industria de extracţie a gazului metan, lucrări geologice şi de foraj, cei din industria metalurgiei feroase şi cocsochimice, cei din unităţi ale industriei construcţiilor de maşini subordonate centralelor (inclusiv acestea) ; de utilaj energetic, metalurgic şi maşini de ridicat ; de utilaj tehnologic, chimic şi rafinării ; de utilaj petrolier şi minier ; de utilaj tehnologic şi material rulant beneficiază de cea de a II-a etapă a majorării retribuţiilor. Minerilor le revine, cum este firesc, procentajul cel mai mare — 15,9 la sută. Tot azi oţelarii, laminoriştii, jurnaliştii, pocsarii, care în ultimul deceniu au beneficiat de substanţiale majorări, sunt din nou în primul eşalon al celei de a II-a etape, 14,5 la sută, cu atita creşte retribuţia tarifară în acest sector economic de mare însemnătate. Sunt acestea dovezi ale modului în care acţionează în societatea noastră socialistă principiul repartiţiei după cantitatea şi calitatea muncii depuse, principiile eticii şi echităţii socialiste, în faţa acestor sectoare de activitate stau sarcini de mare însemnătate pentru dezvoltarea economico-socială a ţării. In proiectul de Directive al celui de al XII-lea Congres al partidului se precizează că nivelul în 1985 la cărbunele net va fi de 85—88,3 milioane tone, la oţel de 20—20,4 milioane tone, ca să dăm numai două exemple. Se cere deci o mai bună organizare a muncii, o calificare şi specializare în consens cu progresul tehnic, cu aplicarea celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii. Tinerii care văd in noile reglementări dovezi incontestabile de grijă faţă de oamenii muncii, de tînăra generaţie, însufleţiţi de permanentele chemări adresate de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolatt. Ceauşescu, se simt mai mobilizaţi, ca, alături de Întregul nos- tru popor, să Îndeplinească exemplar obiectivele stabilite de Congresul al XI-lea, sa dea viaţă istoricelor hotărlri pe care le va adopta Congresul al XII-lea, să participe la făurirea propriului nostru destin. In faţa organizaţiilor U.T.C. din aceste sectoare cheie ale economiei naţionale se deschide o nouă etapă de acţiune energică pentru mobilizarea tuturor tinerilor la înfăptuirea exemplară a prevederilor şi angajamentelor asumate în Întrecerea socialistă, mai buna gospodărire a materiilor prime şi materialelor auxiliare, a energiei şi combustibililor, atragerea unui număr mai mare de tineri din toate compartimentele in acţiunea de perfecţionare a tehnologiilor de fabricaţie, găsirea acelor forme şi metoda care pot contribui, cu eficienţă sporită, la conştientizarea fiecărui tinăr, la transformarea sa — aşa cum ■pune şi deviza întrecerii uteciste dintr-un factor activ. INDUSTRIA MINIERA Vor primi în plus : UN AJUTOR DE MINER categoria B, treapta II, care lucrează la fronturi direct productive, încadrat pe rețeaua tarifară „mine subteran B* înainte de După etapa diferența etapa a II-a a II-a in plus de majorare______de majorare_________________ retribuția 2 795 3 306 521 tarifară _______________________________________ spor de vechime 12%_________________ _________________TM____________63 »da0* d® *card 223 264 41 8% (dacă are) ________________________________________ Total 3 342 3 967 625 Aşadar, față de perioada dinaintea lui 1 august a-c. un ajutor de miner va primi, lunar, in plus 625 Iei. UN MINER categoria 5, treapta II care lucrează la fronturi, di-, rect productive, încadrat pe reţeaua tarifară „mine subteran A" înainte de După etapa diferenţa etapa a II-a a II-a In plus de majorare de majorare retribuția am 4 043 576 târifară __ spor vechime il685 69 adaos de acord 2 323 46 8%_______________________________ Total 4160 4 851 691 INDUSTRIA METALURGIEI FEROASE ȘI COCSOCHIMICE Vor primi în plus : UN OŢELAR FURNALIST categoria 4, treapta II, reţea siderurgie A înainte de după etapa diferenţa etapa a II-a a II-a în plus de majorare de majorare retribuţia ÎW1 2 458 367 tarifara ______________________________ spor de vechime 209 246 37 adaos acord wj 123 w /C Total_________________2405________________2827__________422 INDUSTRIA PETROLULUI, A GAZELOR ŞI DE EXTRACŢIE A GAZULUI METAN, LUCRĂRI GEOLOGICE ŞI DE FORAJ Vor primi în plus : UN SONDOR din activitatea de foraj sonde, categoria A treapta II, retribuit pe reţeaua tarifară foraj Dn inginer, şef de secţie, încadrat in gradul I de organizare la lucrările de foraj şi cercetare geologică, retribuit pe grupa a II-a de ramură la gradaţia 5 a funcţiei respective şi cu o vechime în producţie de 15—20 de ani va realiza, cu sporul de vechime (7%) , 714 lei lunar, cu 546 mai mult decât înainte. Prin completarea funcţiei respective cu o nouă gradaţie. Inginerul respectiv are posibilitatea să promoveze în viitor la un nivel superior de retribuire, corespunzător noii gradaţii respective. Dacă ne referim doar la retribuţia tarifară el va ajunge de la 5 340 cit reprezintă ea după a II-a etapă de majorare la 5 590 lei, la care se adaugă 7 la sută sporul de vechime. INDUSTRIA CONSTRUCTOARE DE MAȘINI Vor primi în plus : Strungarul din această categorie beneficiază incepind de azi 1 august de un spor în valoare de 434 lei lunar, ceea ce reprezintă la nivelul unui an un plus de peste 5 200 lei, înainte de după etapa diferența etapa a II-a a II-a In plus de majorare de majorare tarifară^*____________2377________________2899__________429 •por de vechime TM (10%)____________238 280___________42 Total 2615 T 3 085 470 --------------------------------------------------| I --------------------------------UN INGINER PETROLIST de la dictivitatea de foraj ţi lucrări geologice, grupa II, de ramură, gradaiţia 6 (vechime 10-15 ani) Înainte de [ după etapa diferenţa etapa a II-a | a II-a in plus de majorare de majorare retribuţia , ,,, I ... tarifară 3 325 j 3 670 345 sporde5vechime ~ 1 183 „ Total 3 491 f____ 3 853 362 UN STRUNGAR categoria 5, treapta II Înainte de după etapa diferența etapa a II-a a II-a in plus de majorare de majorare tarifară* 2193 25,0 *77. ....... ' ' ..... .............—— spor vechime nrQ 19ft (5%)_____________399_________________329___________19 adaos de acord ... 19% 219 257 38 Oameni obişnuiţi şi ceea ce-i face de nedespărţit (Urmare din pag. 1) era omul care i-a spus hai şi de unde să ştie acesta cine vine in urma lui şi se uită cu o curiozitate pe care o mai vezi la unii cînd trec prin faţa minunilor. Doi ani, Poenar i-a zis, uite, asta se face, asta nu, oţelul ăsta e curb şi se sudează mai greu, ţine minte asta, acum încearcă şi tu, pe urmă fă puţin in locul meu că am niţică treabă, şi-l lăsa să vadă cum se descurcă, privindu-l de undeva de departe. In 1974 Nicolae Badea a terminat şcoala şi a vrut să fie repartizat la atelierul de construcţii metalice şi a şi fost iar acolo oamenii din echipa lui Poenar, au cerut ca puştiul să lucreze cu ei şi cu asta începe partea a doua a poveştii celor doi oameni obişnuiţi de la construcţii metalice. Badea şi-a văzut de lucru şi de şcoală şi au trecut 5 ani şi a terminat liceul şi a venit vremea bacalaureatului, în aceeaşi zi cu unul din examene trebuia să se prezinte la Petroşani împreună cu Poenaru la un concurs de meserii. Din motive de bacalaureat, concursul a fost amînat cu o săptămină. Amindoi ciştigaseră fazele pe combinat şi pe municipiu şi urmau să participe la faza pe judeţ. Primiseră să execute aceeaşi piesă şi singurii care o executaseră perfect fuseseră Poenaru şi Badea. Noroc că cei doi, despărţiţi de 10 ani, concurau la categorii diferite. Altfel, cine ştie ce discuţii s-ar mai fi ivit. Cind au aflat că fuseseră singurii executori de piese perfecte din concurs, mulţi au zis că Poenar a lucrat cu patru miini, cu două la o piesă şi cu două la alta. Şi totuşi nu e o mare minune. Doi oameni la fel de buni au făcut lucruri absolut identice incit puţini ar putea spune care aparţine unuia şi care celuilalt. Al doilea a învăţat de la primul şi l-a ajuns, iar dascălul n-a trăit nici o remuşcare cind şi-a dat seama că elevul l-ar putea întrece. In priceperea lui erau fi ciţiva ani din viaţa de sudor a „bătrânului“ de 32 de ani. Altceva este frumos In acest fapt. Poenaru s-a aşezat intr-o bună zi la masă şi a scris tot ce putea el gindi mai frumos despre tinărul său prieten. Putea să n-o facă. Să zică nu. Dar a făcut-o ferm, cu hotărirea unuia care pariază pe cineva. Nicolae Badea se pregăteşte să dea admitere la o facultate la Timişoara, la secţia de sudură. E un om mult prea hotărit şi dintr-o bucată ca să nu reuşească ceea ce-şi doreşte. Şi visul lui este să se întoarcă la Hunedoara la atelierul de construcţii metalice. Poenar ştie de asta şi l-am întrebat ce zice dacă intr-o zi fostul său ucenic va intra in halat pe poarta atelierului şi-l va chema să-i zică, uite, nene Poenar, nu e bine să facem aşa, ar trebui să lucrăm altfel. Nu s-ar revolta, nu ar simţi o muşcătură de şarpe undeva in adincul sufletului? Nu, a zis Poenar. Dacă ar veni cu ceva inutil ar insemna că toţi aceşti ani au trecut de pomană. E ca şi cum ar intra nu el, ci altcineva, acel altcineva fiind un fel de vis neîmplinit al meu şi eu n-aş mai fi cel care a învăţat sudura la construcţii metalice, ci unul care nu ştie nimic. Asta e, mi-am ales nevasta pentru că am ştiut cine este şi l-am învăţat meserie pe ăsta pentru că putea deveni partea din mine care nu s-a realizat. Iar in viaţă, înainte de toate, cu cel mai mult curaj pariezi pe tine! Şi dacă numai intre doi din cei ÎS mii de oameni ai Hunedoarei există un univers greu de povestit, atunci ce mai poate fi intre ceilalţi legaţi intre ei de cel mai cenuşiu aer şi cel mai mare oraş metalic in care nu se doarme decit dincolo de margini. Pentru tot ce poate fi prietenie intre cei 18 mii de oameni, cel puțin pentru asta, nu se face ca pe deasupra Hunedoarei să treci numai cu „avionul“. încredere în viitor (Urmare din pag. 1) viitorul deceniu ridicării necontenite a cuantumului şi calităţii bunurilor materiale, consumului pe cap de locuitor, ceea ce va determina, la sfîrşitul cincinalului 1981—1985 intrarea tării noastre in rîndul statelor cu dezvoltare medie, spre a asalta, după aceea, nivelele superioare. Am citit, se înţelege, cu cel mai larg interes, datele şi accentele privind dezvoltarea învăţămîntului, a ştiinţei şi culturii. Şi, ceea ce este încă mai important, am rămas. In urma lecturii, cu deplina convingere că stăm puterea noastră să atingem aceste cote şi, cu siguranţă, le vom atinge. Un popor descătuşat de frînele vremurilor de jug naţional şi social este In stare să declanşeze energii uriaşe, imprevizibile, spre a-şi croi propria-i soartă, cu eroism şi geniu creator. Ceea ce am realizat, deja, in deceniile socialismului reprezintă o garanţie a viitorului. Vedem în Directivele Congresului al XII-lea însuşi viitorul nostru. Il aşteptăm, de aceea, cu sentimentul certitudinii iu izbîndă. în parcul „Poporului“ din Craiova Foto : V. TANASOF Ansambluri româneşti peste hotare In aceste zile, premergătoare celei de-a 35-a aniversări a eliberării patriei, arta folclorică interpretativă românească este reprezentată peste hotare de cîteva ansambluri de cîntece şi dansuri profesioniste şi de amatori. Astfel, ansamblul „Rapsodia Română" întreprinde un turneu In Polonia, urmînd ca In cursul lunii august să prezinte spectacole In mai multe oraşe din Uniunea Sovietică. La rîndul său, ansamblul „Rapsodia Sălajului" al Casei de cultură din Zalău pregăteşte un program folcloric, reunind suite de clntece şi dansuri populare româneşti, spre a fi prezentate în cadrul a două confruntări artistice cu participare internaţională. Este vorba de festivalurile folclorice de la Lefkas şi Dafiil Grecia. In capitala aceleiaşi ţări se va afla în curînd ansamblul „Doina Bucureştiului" al Uniunii Tineretului Comunist, care va susţine spectacole cu prilejul celei de-a 50-a ediţii a Jocurilor balcanice de atletism. La festivalul folcloric de la Raabte — Olanda ne va reprezenta ţara ansamblul „Oltul" din comuna Stoicăneşti, judeţul Olt. MIERCURI 7 AUGUST 1979 Muncă susţinută pe ogoare şi în grădinile de legume. ROADELE PĂMÎNTULUI, STRÎNSE FĂRĂ ÎNTÎRZIERE ŞI PIERDERI DÎMBOVIŢA Cu toate mijloacele, inclusiv cu secerile pentru încheierea grabnică a recoltatului griului Timpul nefavorabil din cursul lunilor iunie şi iulie, cantitatea mare de precipitaţii căzute au îngreuiat în mare măsură buna desfăşurare a lucrărilor agricole de sezon şi, cu precădere, acţiunea de recoltare a griului şi a celorlalte păioase. Din aceste motive, dar şi pentru că în unele consilii unice agroindustriale s-a aşteptat prea mult, multe hectare au rămas cu recolta neculeasă. Este şi cazul judeţului Dîmboviţa, unde la data de 30 iulie mai erau de secerat încă 11 000 hectare, ceea ce impune desfăşurarea unor acţiuni energice, adoptarea unor măsuri care să ducă la încheierea în cel mai scurt timp a acestor lucrări. In Consiliul unic agroindustrial şi cooperatist Comişani, da pildă, peste 60 de oameni se găseau la ora raidului nostru cu secera In mină, adunînd spic cu spic de pe mai multe hectare de teren. Intr-o singură dimineaţă se seceraseră in acest fel mai bine de 10 hectare. Printre aceştia, le-am găsit pe tinerele cooperatoare Aurica Vasile, Maria Săvoiu, Floarea Petcu, Tudora Badea, Elena Roşoiu, Ioana Tatu şi, chiar şi Aurelia Păduroiu, preşedinta C.A.P. Comişani. In paralel, la tarlaua Movila se intrase deja în lan cu 8 combine, 4 dintre ele pe şenile, datorită umidităţii crescute a solului. Datorită eforturilor deosebite ale mecanizatorilor şi cooperatorilor din unităţile consiliului Hăbeni, de exemplu, dintre care i-am remarcat pe combinerii Dumitru Sîrbuleţ, Ion Trandafir şi Cornel Băncilă, s-a reuşit culegerea griului de pe întreaga suprafaţă cultivată. „Am folosit orice moment prielnic. Pentru a fi rit mai operativi, transportul de la cimp în bazele de recepţie a fost făcut in timpul nopţii, iar în zilele în care nu a plouat şi terenul a permis intrarea combinelor in lan, am lucrat şi noaptea, la lumina farurilor. In acelaşi timp vă pot spune că peste 75 la sută din paie sunt deja adunate, ceea ce reprezintă un rezultat mai bun chiar decit media pe întreg judeţul“. Cuvintele de mai sus aparţin tovarăşului Alexandru Daneş. Rezultate bune s-au obţinut şi în consiliile Bălenii Români şi Bălenii Sîrbi, unde au mai rămas de secerat 80 şi, respectiv, 90 de hectare. Şi, după cum ne spunea tovarăşul Inginer Radu Nicolae, preşedintele consiliului unic Comişani, „dacă timpul ne va permite, în cel mult două zile vom putea termina recoltatul şi pe aceste suprafeţe". In acelaşi timp, pe suprafeţele de pe care recolta a fost strînsă au început semănăturile pentru culturile duble. După cum am aflat, cooperatorii şi mecanizatorii din judeţul Dîmboviţa au certitudinea că vor termina neîntârziat recoltatul de pe toate suprafeţele cultivate, ca şi însămînţarea culturilor duble la termenul planificat. CEZAR HIRJESCU BRAŞOV In legumicultura se simte suflul prezenţei a mii de tineri MiI de tineri, elevi sau muncitori din marile Întreprinderi ale judeţului Braşov îşi aduc şi în această vară contribuţia la efectuarea lucrărilor agricole. La C.A.P. Codlea, în grădina de legume, la recoltatul fasolei verzi se află zilnic circa 200 de elevi ai Liceului Industrial nr. 1 şi ai Liceului industrial de chimie din localitate. Numeroşi alţi tineri lucrează, alături de părinţi la Întreţinerea culturilor de castraveţi, la recoltarea cepei şi dau o mină de ajutor la Întreaga activitate legată de livrarea acestor produse pe piaţa din localitate sau din Braşov. Toţi cei 300 de navetişti tineri citi domiciliază în această localitate precum şi elevii Şcolii generale contribuie la efortul general al lucrătorilor ogoarelor pentru obţinerea unor recolte cit mai bogate. Ioan Agapescu, secretarul comitetului U.T.C., ne-a vorbit despre felul In care tinerii s-au Integrat In viata economică. „Numeroşi elevi, aflaţi In vacanţă s-au încadrat la atelierul mecanic al C.A.P., unde lucrează la amenajarea unui şopron de sortat cartofi, participă efectiv la repararea tractoarelor, a maşinilor agricole“. La noile lor locuri de muncă se aflau : Duwin Roth, Gerald Reit, Hanz Rothbaker şi Alexandru Agapescu. Pe loturile aflate in acord global, alături de părinţi, la întreţinerea culturilor de sfeclă de zahăr şi gulii, la recoltatul finului am intilnit mulţi tineri muncitori şi elevi cum ar fi: Gh. Gârbacea, Ion Voicu, Imre Katona. La Feldioara, numărul planificat de tineri pentru lucru din grădina de legume este complet, îndrumătorul de practică se află alături de elevii Liceului Industrial „Tractorul“ din Braşov. Gh. Stanciu, activist al comitetului judeţean Braşov al U.T.G., coordonează şi supraveghează munca elevilor, respectarea normelor zilnice stabilite pentru fiecare elev. Comandamentul taberei a alcătuit un complex program de muncă şi cultural-educativ pe care elevii îl vor respecta in cele cîteva săptămîni de lucru in cadrul C.A.P. Ferma legumicolă din comuna Sînpetru, are conform unei vechi tradiţii pentru toată perioada vacanţei de vară 120 de elevi de la Liceul sanitar din Braşov. El lucrează la Întreţinerea culturilor de castraveţi, tomate, ardei, insolarii şi la recoltarea şi livrarea acestora pe pieţele braşovene. Perioada de vacanţă a început nu de mult. Felul în care au „debutat“ elevii-brigadieri, este promiţător. Se cere însă o mai bună coordonare a activităţii, o preocupare mai concretă și stimulativă în vederea petrecerii timpului liber al acestora după carele de lucru. A. VELEA O PANORAMĂ A TEATRULUI ROMÂNESC CONTEMPORAN * Cunoscător şi exeget al dramaturgiei noastre, cercetător atent al drumului parcurs de piesa românească de teatru de la începuturi şi pînă astăzi, promovator dăruit al cărţii de teatru — la editura pe care o conducea iniţiat şi publicat cu sîrguinţă volume de şi despre teatru — Valeriu Râpeanu propune o nouă Antologie a dramaturgiei româneşti, la paisprezece ani după o altă culegere a sa dedicată dramaturgiei române contemporane. Sigur, şi această antologie, ca oricare alta, poate suscita discuţii contradictorii privitoare la numele şi operele reţinute, însăşi ideea de selectare şi strîngere la un loc a unor autori şi titluri considerate reprezentative pentru o epocă sau pentru o cultură fiind adeseori pusă sub semnul întrebării. Dar, indiferent de părerile mai mult sau mai puţin îndreptăţite ale unora sau altora, antologia de orice fel proliferează masiv pe mai toate meridianele, ea constituindu-se atît ca sursă primă şi globală de informare a mai puţin cunoscătorului, cit şi ca modalitate de judecare critică, selectivă pentru cunoscător. Prin cel puţin trei elemente. O antologie a dramaturgiei româneşti, 1944—1977 realizată de Valeriu Râpeanu se impune in mod deosebit iubitorului de teatru : unul ar fi numărul relativ mare al pieselor incluse in cele două volume (19) şi care, trebuie spus dintru început, au calităţile menite a le impune atenţiei critice a cititorului. Altul îl reprezintă caracterul analitic şi puterea de sinteză a studiului introductiv care, fără a face abstracţie de absolut necesara cantitate de informaţie, sa constituie ca un punct de vedere original asupra itinerarului parcurs de dramaturgia noastră după Eliberare. Cel de-al treilea, dar nu cel din urmă, este bogatul aparat critic cu care Valeriu Râpeanu lucrează, in cazul fiecărui autor in parte, cuvîntul editorului luînd adeseori forma de eseu asupra operei dramaturgului. In sprijinul opţiunii făcute fiind aduse argumente interesante, uneori imbatabile. Imaginea de ansamblu este întregită de cite un autoportret, completat cu „autorul despre piesă“, iar apoi extrase din presă sau din cărţi de istorie şi critică teatrală, o notă asupra volumelor publicate, bibliografia şi importante date privind spectacologia piesei sunt menite să dea cititorului o cit mai amplă şi mai exactă informaţie despre locul textului respectiv in creaţia artistului, ca şi în peisajul nostru teatral. Cum spuneam mai înainte, studiul introductiv al lui Valeriu Râpeanu, într-un spaţiu aproximativ restrîns, are calitatea de a surprinde şi analiza resorturile intime ale evoluţiei pe o perioadă de 33 de ani a dramaturgiei noastre, evoluţie privită atît sub raporturile adinei cu scrisul dramatic de dinainte de august '44, cit şi cu transformările politice, sociale de după Eliberare. Pierind de la ideea că după 1937 marii dramaturgi încep să cunoască panta descendentă a creaţiei lor, criticul avansează în capitolul intitulat Teatrul intenţiilor generoase şi al didacticismului social o interesantă ipoteză privind relaţia strînsă dintre teatru şi public. După ce caracterizează epoca 1944—1948 drept a „bunelor intenţii, a dorinţei de a marca despărţirea de o lume pe calea rîsului“, iar pe cea de pînă în 1954 drept a „didacticismului social“, autorul încearcă şi reuşeşte o explicare a acestor noi începuturi prin strînsa interdependenţă a spectacolului teatral faţă de publicul său. „Orice interpretare istorică a teatrului cu mijloace de investigare noi, moderne, ne duce către o explicare a repertoriului in funcţie de publicul care frecventează sala de teatru. Orice înnoire a limbajului dramatic şi teatral se realizează în acord sau dezacord cu publicul care priveşte de la primul spectacol cu simpatie sau respinge un fenomen nou... Intre ’44—’48 se produce in ţara noastră o profundă mutaţie în structura teatrului şi a publicului... Calitatea artistică propriuzisă nu precumpănea atunci nici în gîndul autorului, nici în aprecierea criticii sau a publicului. Esenţială era accesibilitatea pentru a putea crea acea OBIŞNUINŢA SOCIALA de a merge la teatru pentru cîteva milioane de oameni care atunci descopereau acest mister“. Insistind firesc asupra acestei perioade de naştere a unei noi dramaturgii şi a unui nou public, Valeriu Râpeanu vorbeşte despre semnificaţia istorică tot mai pronunţată pe care o capătă pentru analist respectiva perioadă, afirmînd pe bună dreptate că „intenţiile generoase se vor cristaliza abia mai tîrziu in formele artistice corespunzătoare, ce vor reflecta adevăratele mari probleme şi confruntări morale ale epocii“. Un capitol aparte, in care documentarea minuţioasă devine argument de substanţă pentru opinia critică, îl constituie cel destinat teatrului istoric contemporan. Urmărind, şi aici, destinul literar al marilor scriitori care s-au impus între cele două războaie mondiale, semnatarul antologiei observă că piesa istorică a reprezentat pentru Blaga, Kiriţescu, Camil Petrescu, Mircea Ştefănescu modalitatea de exprimare a propriei personalităţi. Totodată însă, pînă prin ’67, anumite concepţii dogmatice fac ca opera de inspiraţie istorică mai mult să ilustreze momente ale trecutului prin prisma unei ştiinţe istorice închistate şi limitative decit să o interpreteze creator. Odată, insă cu Procesul Horia de Al. Voitin, Petru Rareş de Horia Lovinescu, Iancu la Hălmagiu şi Urme pe zăpadă de Paul Evera, dramaturgia istorică „trece de la ilustrarea cu procedeele cronicii dramatizate la interpretare, la meditaţie, la dezbatere“. Oprindu-se asupra importanţei apariţiei Mielului turbat de Aurel Baranga şi Citadelei sfărîmate de Horia Lovinescu, Valeriu Râpeanu continuă în capitolul De la didacticismul social la dramele adevărului uman să urmărească devenirea dramaturgiei noastre de inspiraţie contemporană care nu mai este „funcialmente actuală prin subiect, ci prin dimensiunea morală a conflictului care capătă o gravitate din ce în ce mai accentuată“. In teatrul poetic cu virtuţi simbolice reprezentat de Horia Lovinescu, D. R. Popescu, Paul Everac, Romulus Guga, Marin Sorescu, Ecaterina Oproiu găseşte Valeriu Râpeanu adevărata substanţă, adevărata calitate a dramaturgiei contemporane. De asemenea, prin apariţia dramei Puterea şi adevărul de Titus Popovici (1972), criticul observă şi un alt generos filon care este cel al „confruntărilor de conştiinţe, al întrebărilor asupra drumului parcurs“, filon ilustrat cu precădere de un Paul Everac, D. R. Popescu, Ion Băieşu, Mircea Radu Iacoban, Th. Mănescu. In despre Avatarurile comediei, referindu-se la cele câteva opere care rezistă timpului, Valeriu Râpeanu face mai ales o pledoarie pentru necesitatea scrierii unor comedii de calitate. Sigur, importanţa panoramei critice şi a aparatului bibliografic nu pot întrece pe aceea a înseşi operelor antologate. Aşa cum spuneam la început, marea majoritate a pieselor îşi găsesc o perfectă motivaţie atît din punct de vedere al calităţii lor intrinsece, cit şi al locului lor în creaţia respectivilor autori. S-ar putea naşte întrebarea, totuşi, de ce Paul Everac este prezent atît in volumul destinat piesei de inspiraţie contemporană (cu Camera de alături) cit şi în cel cuprinzînd teatrul de inspiraţie istorică (cu Iancu la Hălmagiu şi Urme pe zăpadă) cindi, de pildă, Petru Rareş al lui Horia Lovinescu ar fi meritat tot atît de mult includerea în antologie. Dar dincolo de opiniile referitoare la calităţile unei opere sau ale alteia, la meritele unui dramaturg sau ale altuia incluși în antologie, volumele la care ne referim relevă două marcante absenţe : cea a lui Teodor Mazilu şi a lui Sütő András. Operele lor, spectacolele excelente pe care le-au născut — ultimele stagiuni stau mărturie elocventă a interesului deosebit al creatorilor de teatru, al publicului pentru creaţia acestora — dau pe deplin o certitudine asupra valorii, asupra locului lor in peisajul dramaturgiei noastre contemporane. In pofida acestor omisiuni, O antologie a dramaturgiei româneşti, 1944—1977 reprezintă un valoros instrument de lucru, substanţial ghid al teatrului nostru contemporan. MIRUNA IONESCU * O antologie a dramaturgiei românești, 1944—1977, antologie, studiu introductiv și aparat critic de Valeriu Râpeanu, Editura Eminescu, București, 1978. PROGRAMUL 18,00 Telex. 16,05 Trasee istorice. August 1944. 16,25 Consultaţii juridice. 16,45 Elveţia — Regiunea L’Appenzell. 17,00 Tragerea pronoexpres. 17,10 Corespondenţii judeţeni transmit... 17,30 Moştenire pentru viitor. 18,00 Sport. 18,20 Festivalul naţional „Cîntarea României“. 18,50 1001 de seri. 19,00 Telejurnal. 19,15 Dialog despre viitor. 19,30 Pe cărări de dor — program muzical-folcloric. 19,50 Telecinemateca. Ciclul Dosarele ecranului: „Blocada — Operaţiunea Iskra“. Premieră pe ţară. 21,05 Meridianele cîntecului. 21,35 Telejurnal. 22,00 închiderea programului. PROGRAMUL I 16,00 Permanenta redescoperire a României (V). 16,50 Teatru TV. „Prietenii“ de Lucia Demetrius. 18,05 Muzică populară. 18,20 Construirea socialismului. De la prima cooperativă agricolă la agroindustrie. Documentar. 18,50 1001 de seri. 19,00 Telejurnal. 19,15 Viaţa de concert a Capitalei. 19,55 Studio T ’79. 20,20 De pretutindeni. Pionieri în Antarctica. 20,45 Selecţiuni din etapa finală a Festivalului naţional „Cîntarea României“. 21,05 Biblioteca pentru toţi: Mihail Sadoveanu (III). 21,35 Telejurnal. 22,00 închiderea programului.