Scînteia Tineretului, octombrie 1980 (Anul 36, nr. 9752-9778)

1980-10-02 / nr. 9753

"SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 2 ULTIMUL TRIMESTRU AL CINCINALULUI­ ­Urmare din pag. 1) zarea planului la fiecare sorti­ment, cu prioritate a comenzi­lor la export, precum şi a tu­turor contractelor interne care decid punerea in funcţiune a obiectivelor de investiţii prevă­zute pentru acest an. Schimburi prelungite acolo unde este ne­cesar, acţiuni de aprovizionare a locurilor de muncă, de recupe­rare a unor materiale, piese şi subansamble deficitare — iată citeva dintre numeroasele mij­loace de care dispun organele U.T.C. din industrie, constituite, sub conducerea organelor de partid, in adevărate comanda­mente de acţiune pentru solu­ţionarea operativă a probleme­lor prioritare ale producţiei. In agricultură, intrăm acum in luna decisivă pentru strin­­gerea tuturor roadelor toamnei, cind ogoarele trebuie să concen­treze la maximum forţa de muncă a satelor, forţa de muncă a întregii ţări care cuprinde, ca in fiecare an, sute de mii de elevi şi studenţi. Iată de ce, în aceste zile, se impune o participare amplă, responsabilă a tinerilor de la sate şi oraşe, o bună organizare a activităţii acestora prin con­lucrarea strinsă a organizaţiilor O.T.C. şi de studenţi, astfel incit — la culesul fructelor şi al legumelor, la recoltatul porum­bului sau la executarea altor lucrări pe care le solicită cam­pania de toamnă — fiecare zi să înscrie rezultate maxime in bătălia pentru punerea neîntâr­ziată la adăpost a recoltei aces­tui an. Apropierea anului 1981 mar­chează, totodată, trecerea la un nou plan cincinal care, din punct de vedere calitativ, pune sarcini superiore celui pe care-1 Încheiem acum — fapt ce necesi­tă din partea fiecărui colectiv o preocupare sporită pentru pre­gătirea din timp și in cele mai bune condiţii a producţiei anu­lui viitor, luîndu-se în calcul în primul rînd resursele naţionale şi locale ale fiecărui judeţ. Este şi obiectivul principal aflat pe ordinea de zi a adunărilor generale extraordina­re ale oamenilor muncii care se desfăşoară în această perioadă, unde făuritorii bunurilor mate­riale discută şi decid d­in spi­ritul înaltei responsabilităţi care caracterizează forumurile democraţiei noastre socialiste — cum să transpună în viaţă, la nivelul unităţilor în care îşi des­făşoară activitatea, hotăririle Congresului al Xll-lea a! parti­dului, indicaţiile date ulterior, cu numeroase prilejuri — re­cent în­cuvintarea rostită la cel de-al II-lea Congres al consili­ilor populare — de către secre­tarul general al partidului, tova­răşul Nicolae Ceauşescu. Relatări ale reporterilor noştri prezenţi ieri-în prima zi din acest ultim trimestru-în mijlocul unor tinere colective muncitoreşti întreprinderea de tricotaje Motru: „Am sa Încheiem primul an DE PRODUCŢIE CU DEPĂŞIRI“ Pentru tuttărul colectiv de muncă al întreprinderii de tri­cotaje Motriî, acest ultim tri­mestru al cincinalului reprezin­tă de fapt, cel de-al... treilea trimestru de producţie. Ne gă­sim intr-o unitate inaugurată cu numai şase luni în­ urmă, prima întreprindere cu pondere feminină din oraşul minerilor olteni. „Să nu se creadă cumva — a ţinut să precizeze inginera Camelia Hribu, directoarea în­treprinderii — că totul a decurs perfect chiar din primă zi de producţie. Trebuie să menţionez că în primele două luni, cu toa­te eforturile făcute de tânărul nostru colectiv, nu am reuşit să realizăm sarcinile de plan sta­bilite. Treptat insă, am reuşit să depăşim greutăţile inerente în­ceputului — aprovizionare nerit­mică, adaptare la specificul pro­ducţiei de serie a unor femei care pinâ mai ieri se aflau pe băncile şcolii sau lucraseră in agricultură — şi începînd din luna iulie ne-am îndeplinit exemplar indicatorii de produc­ţie. Acum, în trimestrul ce de­butează astăzi, avînd asigurare toate condiţiile vom face tot ce depinde de noi pentru a încheia primul an de producţie chiar cu depăşiri. Concomitent ne vom ocupa de asigurarea bazei ma­teriale şi a tehnologiilor pentru ca în anul 1981 să realizăm cir­ca 1 350 000 bucăţi tricotate, deci să atingem parametrii proiec­taţi“. Prima zi din ultimul trimestru al anului a debutat sub semne­le unui bilanţ pe care tinerele întreprinderi (tinere sunt munci­toarele, tinere sunt cadrele de specialitate, tinere sunt şi cele din conducerea întreprinderii) ii doresc cit mai fructuos. „Cum marea majoritate a colectivului o alcătuiesc uteciştii , ne-a spus Nadia Buzianu, secretară adjunctă a comitetului U.T.C. — organizaţia noastră şi-a luat an­gajamentul ca in acest trimes­tru, în cadrul unor acţiuni de muncă patriotică in sprijinul producţiei, să execute produse din planul întreprinderii care să reprezinte cel puţin jumătate din volumul restanţelor. în a­­ceastă idee am declanşat o ve­ritabilă întrecere între cele 6 organizaţii de tineret, Între­cere în cadrul căreia pe lingă depăşirea planului ne propunem să urmărim realizarea de pro­duse numai de calitatea întii, realizarea normelor individuale de către fiecare tînără. Tot din iniţiativa noastră, a tinerelor de la creaţie, ne-am luat angaja­mentul ca la cele peste 70 de modele proprii, prezentate in prezent la contractări, să mai adăugăm cel puţin 30—40, îmbo­găţind astfel colecţia întreprin­derii cu­ convingerea că numai in acest fel ne vom impune cu produsele noastre pe piaţa in­ternă şi de ce nu, în anul viitor şi la export". In secţia de tricotaje, discutăm cu două din cele mai bune lu­crătoare, Maria Cristioaică şi Aneta Bordei. Aflăm că pentru ele ca dealtfel pentru marea majoritate a colegelor de mun­că depăşirea zilnică a planului cu 20—30 la sută este de acum un lucru firesc. Lucruri frumoa­se avem posibilitatea să con­semnăm şi în ce le priveşte pe tinerele confecţionere Elena Menţean şi Viorica Mandreş. „Oricare dintre aceste fete, ca­lificate aici în întreprindere, şi care au participat efectiv şi la montajul utilajelor alături de constructori — a adăugat Nadia Buzianu — se pot lua acum la întrecere cu muncitoare cu mai multă experienţă din unităţi si­milare“. Ziua de 1 octombrie 1980 are pentru incă 300 de tinere din Motru şi comunele învecinate o semnificaţie deosebită. Dar să lăsăm pe Ileana Spineanu, se­cretara organizaţiei de partid, să ne spună despre ce este vorba . „Astăzi am inaugurat noul curs de calificare, cu scoatere din producţie, pentru încă 300 de muncitoare. Prin pregătirea a­­cestora asigurăm necesarul de forţă de muncă pentru anul vii­tor, şi, în acest fel, incă una din condiţiile atingerii în cel mai scurt timp a parametrilor proiectaţi. In următoarele zile vom începe organizarea unor cursuri de ridicare a calificării şi de policalificare, aşa incit fiecare tînără să cunoască şi să ştie să lucreze la absolut toate maşinile de pe flux“. ION D. CUCU zaţiei U.T.C. din cadrul şantie­rului I. Pentru munca din cele­lalte zile, dar mai ales pentru modul în care a demarat ac­tivitatea din acest ultim trimes­tru, merită evidenţiate echipele de tineri conduse de Gheorghe Mihai, Iohan Gaşpar, Constantin Gramaticu. împreună cu tinerii din şantierul II, ei sunt decişi să termine la timpul optim cele două cicloane de decantare din cadrul laminorului de profile mijlocii. Alte grupe de tineri lu­crează acum la finisarea staţiei electrice II pentru cuptorul II oţelărie electrică. Şi aici există toate posibilităţile pentru men­ţinerea unui ritm cit mai inult Cu o singură condiţie : furnizo­rii de aparate de măsură şi con­trol, precum şi cei care le li­vrează aparatura de automati­zare să-şi respecte contractele sau măcar termenele reprogra­­mate. — In­ acest fel lucrează toţi cei­­ 100 de tineri din cadrul în­treprinderii noastre de construc­ţii şi montaje siderurgice, ne spune Mihaela Mirică, secretar adjunct al­­ comitetului U.T.C. din ICMSC. In ultimele adunări generale au fost dezbătute cu simţ critic şi autocritic faptele tinerilor, aportul lor in­ realiza­rea planului pe acest an. In acest fel s-a făcut şi o mai bună mobilizare a tuturor organiza­ţiilor O.T.C., a tinerilor de aici pentru recuperarea tuturor res­tanţelor de pină acum şi pune­rea in funcţiune la termen a obiectivelor acestui an , obiec­tive deosebit de importante pen­tru industria judeţului, pentru ecortomia naţională. Aşadar, bilanţul primei zile în ultimul trimestru al cincinalului este superior multor zile de muncă din acest an. Iar acest bilanţ promite zile şi mai boga­te îrn fapte în­ acest trimestru. P. PERFIL Şantierul Combinatului siderurgic Călăraşi. TIBI­ ISI CONCN­TREAZA FORTELE LA OBIECTIN­EEE CU TERMEI APROPIATE DE PDBE­­R­EDITIDi Prima­ zi din ultimul trimestru al acestui cincinal a fost una dintre cele mai bogate file in fapte de muncă, în acţiuni spe­cifice ale tinerilor _ din _ noua platformă siderurgică a Călăra­şului. Majoritatea forţelor s-au concentrat in punctele unde există probleme legate de res­pectarea termenelor de punere în funcţiune. In aceste locuri şi organizaţiile U.T.C. işi probează posibilităţile lor de a mobiliza tinerii la o mai viguroasă disci­plină şi organizare a muncii, la o productivitate mai inaltă. „ Am lucrat pină ieri la oţe­­lăria convertizoare nr. 1, dar am venit aici, la laminorul de pro­file mijlocii, pentru că termenul de punere in funcţiune trebuie respectat, spune tinărul inginer Adrian Negoiţă, din cadrul şan­tierului II, lotul 24. Avem de terminat urgent un pod basculă şi un zid de Sprijin CF. Ne aflăm deja in ultima fază, mai avem adică de turnat 30 mc be­ton. In seara primei zile a acestui trimestru lucrarea la care s-au angajat tinerii inginerului Ne­­goiţă a fost terminată. In ace­laşi ritm se desfăşoară şi activi­tatea tinerilor din cadrul orga­nizaţiei U.T.C. a şantierului 3, din echipele coordonate de Du­mitru Constantinescu. Ilie Popa, secretar al acestei organizaţii, ţine să ne spună : — De azi dimineaţă am în­ceput ultimele testări la podul de rulare din cadrul laminoru­lui. 150 de tineri repartizaţi în locurile unde ritmul muncii trebuie să capete cele mai înalte cote sunt prezenţi cu fapta şi iniţiativa lor. Ei au terminat ri­­gidizarea tuturor grinzilor de rulare, iar acum execută centră­rile la calele de rulare, profile şi răcire. Miine spre prinz vom termina şi această lucrare.­­ Echipele ■■ de tineri de la şantierul II acţionează şi in zona cuptorului II al oţelăriei elec­trice, obiectiv care trebuie să intre in funcţiune in această lună. Tocmai aici au şi fost re­partizate cele mai bune echipe, formate în mare parte din ti­neri : echipele lui Ştefan Ioni­­ţă şi Gheorghe Trotuşanu. Orga­nizaţia U.T.C. condusă de Albu Ştefan a concentrat, de aseme­nea, forţele tinerilor în locurile unde termenul de punere în funcţiune este parametrul prin­cipal al întregii activităţi. — Aici am adus cei mai buni meseriaşi tineri, spune Eugen Moldoveanu, secretarul organi­ Şantierele de locuinţe din Capitală. BUM MALI DE LUCRU PENTRU PREDAREA TUTUROR APARTAMENTELOR PLANIFICATE Ca şi în industrie sau pe şan­tierele de investiţii industriale, problema realizării planului fi­zic se pune firesc şi pe şantie­rele de construcţii de locuinţe, pentru predarea la termen a obiectivelor stabilite. Se înţe­lege că aceste sarcini sunt obli­gatorii pentru fiecare colectiv muncitoresc care asigură reali­zarea planului de construcţii de locuinţe cu atit mai mult cu cit aceasta nu reprezintă altceva decit punerea în practică a obiectivelor partidului nostru de creştere a bunăstării noastre. Expresie esenţială a grijii faţă de om, faţă de bunăstarea sa, au fost planificate a fi construi­te în Capitală, în acest ultim an al cincinalului, 36 058 aparta­mente. In primele trei trimestre au fost predate beneficiarilor circa 23 200 apartamente. Un mare merit revine în acest con­text celor peste 12 000 de tineri care şi-au pus semnătura pe cea mai mare parte a locuinţelor şi obiectivelor social-culturale data in folosinţă in această perioadă. „La baza acestor reuşite a stat, pe lingă entuziasm şi dragoste de muncă, înscrierea unor ac­ţiuni şi iniţiative (între care, lu­nar, cite o decadă record de pro­ducţie şi calitate), care au ur­mărit şi urmăresc mobilizarea tinerilor pentru instituirea la fiecare loc de muncă a unui cli­mat de ordine şi disciplină, de bună organizare a muncii pen­tru îndeplinirea de către toţi ti­nerii a normelor de lucru, de gospodărire eficientă a materii­lor prime şi materialelor, de asi­gurare a unei tot mai m­ulte ca­lităţi a lucrărilor executate. „E­­vident , ne spunea în­ continua­re tovarăşul Vică Sitaru, prim secretar al comitetului organiza­ţiilor U.T.C. din unităţile de construcţii ale Capitalei — in­­trind in acest ultim trimestru, ne-am gîndit din timp la un şir de măsuri care au intrat deja in „funcţiune“,­­ măsuri menite să ridice ritmul da lucru pe şantiere. Pentru a nu fi sur­prinşi de rigorile acestui ano­timp, s-a luat deja măsura exe­cutării in toate șantierele a unor căi de acces definitive, iar echi­pele sunt concentrate la acele lucrări care să permită apoi continuarea lucrărilor in inte­rior". Ne-ati aflat la prima oră, a primei zile a acestui trimestru, pe unul dintre şantierele frun­taşe ale Capitalei , şantierul I, grupul 3, unde au fost date în folosinţă pe acest an 133 de apartamente, la alte 80 lucrările fiind în stadiu avansat faţă de grafice. Semnalăm şi noi că nu era înregistrată nici o absenţă, împreună cu tinărul Florin Ti­­covan, şeful lotului I şi secretar al organizaţiei U.T.C. pe acest şantier, am parcurs mai multe puncte de lucru. „Ţin să men­ţionez că încă de luna trecută noi am demarat un şir de mă­suri care să determine intensi­ficarea ritmului de lucru, folo­sirea cit mai judicioasă a aces­tuia acum cind ziua este mai scurtă şi, în special, ca angaja­ment de onoare, asigurarea unei înalte calităţi la toate lucrările. Ne vom concentra în acest sens asupra iniţiativei : „Eu produc, eu controlez, eu răspund“ care pină acum ne-a adus bune re­zultate“. Am putut constata şi pe viu cele spuse de tinărul şef de tot, Urmărind munca asiduă desfă­şurată de tinerii constructori la închiderea pereţilor, la zugră­veli, la izolarea teraselor, la drumuri etc. I-am putut urmări pe aceşti tineri *­ Intre care Constantin Zaroschi, Ion Iancu, Constantin Ene, Pavel Stoica, Lili Cojocaru şi alţii — hotărîţi Să răspundă prin fapta exem­plare de muncă înaltelor sarcini care le revin. ALEXANDRU STROE Nivelul scăzut, in comparaţie cu cel al ţărilor avansate, de la care a pornit România in dez­voltarea ei postbelică a fost re­zultatul unor împrejurări istori­ce complexe. Năvălirile popoare­lor migratoare, distrugerile pri­cinuite de acestea, luptele în­delungate de apărare pe care strămoşii noştri au fost nevoiţi să le ducă au provocat serioa­se rămîneri în urmă a forţelor de producţie. Sub acest aspect, deosebit de revelatoare sunt efectele dominaţiei marilor im­perii vecine, prelungirea exis­tenţei orînduirii feudale, reali­zarea cu întîrziere a statului naţional unitar, exploatarea de către monopolurile străine şi marile distrugeri pricinuite de cel de-al doilea război mondial şi de jaful hitlerist, înconjurate de puternice im­perii, Ţările Române au fost vre­me îndelungată obiect de domi­naţie şi rivalitate a acestora. Aşa cum se subliniază in Pro­gramul Partidului Comunist Ro­mân, „Exploatarea feudală a fost agravată de dominaţia ma­rilor imperii vecine, otoman, habsburgic, ţarist — îndeosebi de dominaţia otomană — care prin războaie, prăzi şi biruri au secătuit, veacuri de-a rindul, avuţia ţărilor româneşti. Domi­naţia străină a dus totodată la prelungirea un timp a orînduirii feudale, la întirzierea procesului dezvoltării societăţii româneşti, care a rămas in urmă faţă de ţările din apusul şi centrul con­tinentului, unde destrămarea orînduirii feudale, trecerea la capitalism şi închegarea statelor naţionale s-a putut realiza cu mult înainte". începuturile dezvoltării capita­lismului în România au dus la crearea unor condiţii care au permis pătrunderea rapidă a ca­pitalului străin şi monopolurilor internaţionale, proces care s-a manifestat deosebit de puternic de la sfirșitul secolului trecut şi pină la al doilea război mondial. Exploatarea, în epoca modernă, a României de către capitalul străin s-a realizat printr-o com­plexitate de forme care s-au îm­pletit între ele. Intre acestea un rol extrem de semnificativ i-au avut Investi­ţiile directe realizate in Special In industrie şi bănci. Pe această cale capitalul străin a dobîndit posibilitatea să-şi extindă pro­porţiile afacerilor, să reinves­­tească din profiturile obţinute şi in cele din urmă să controleze­ activitatea din diferite domenii, să impună anumite orientări po­litice și in dezvoltarea econo­miei, pornind de la interesele sale. Istoria modernă a Româ­niei oferă numeroase asemenea exemple, începînd cu crearea de către capitalul englez a între­prinderii „Valachian Petroleum Company" (1864) și terminînd cu participarea capitalului german la numeroase întreprinderi in preajma si in timpul celui de al doilea război mondial. Capitalul străin deţinea în 1929 o ponde­re de 70 la sută in industria mare şi 64 la sută în întreaga economie, ceea ce-i asigura un rol hotăritor. In anii următori ascensiunea capitalului româ­nesc a determinat scăderea pon­derii capitalului străin care în 1938 se ridica la 40,5 la sută şi respectiv 37,9 la sută, monopo­lurile străine continuînd să de­ţină poziţii puternice în econo­mia românească. O astfel de si­tuaţie a existat în industria pe­trolului ceea ce a şi determinat jefuirea acestei bogăţii şi dimi­nuarea rezervelor de pe urma cărora a avut şi continuă să aibă de suferit ţara noastră. Alături de investiţii, împru­muturile externe au contribuit la spolierea avuţiilor­­noastre de către capitalul străin. Primul imprumut contractat de statul român pe piaţa externă a fost in august 1864 la banca „Stern Brothers“ din Londra. Din suma contractată a intrat în ţară doar 74 la sută, diferenţa reprezen­tând dobînzi, comisioane, chel­tuieli de schimb etc. Urmează apoi un Împrumut la Paris (1866) din care intră in ţară şi mai puţin : 53 la sută, iar suma este garantată cu veniturile statului, guvernul asumindu-şi totodată obligaţia de a nu con­tracta alt împrumut fără apro­barea grupului Oppenheim. La un împrumut acordat în 1900, „Disconto Gesellschaft“ cerea, pe lingă vechile condiţii, concesio­narea terenurilor petroliere, mo­nopolul sării, al fabricării şi vinzării chibriturilor etc. Adesea printre condiţii a figurat şi obli­gativitatea plasării de comenzi de către statul român în ţara de unde a obţinut creditul, primi­rea de „consilieri“ străini pe lingă Ministerul Finanţelor, Banca Naţională şi Căile Ferate, do­­binzi cămătăreşti etc. Edifica­toare în acest sens sunt condiţi­ile puse de „International Te­lephone and Telegraph Corpora­tion" din New York cu prilejul unui împrumut acordat în 1930, cînd a impus condiţia ca ime­diat ce România va obţine un alt împrumut extern să-l resti­tuie pe cel acordat de firma amintită, pretinzind totodată concesiunea telefoanelor (a de­­ţinut-o pină în 1941). Concesiunile acordate cu­­pri­lejul Împrumuturilor, sau sepa­rat, au contribuit şi ele la îm­bogăţirea capitaliştilor străini. Un loc special ocupă in istoria dezvoltării economiei româneşti concesionarea construcţiei de căi ferate şi şosele pentru care fir­mele străine au obţinut pe sea­ma poporului român profituri mult mai mari şi mai sigure decit in propriile ţări. Astfel, prin durata concesionării şi ce­lelalte avantaje pe care le ofe­­rea acordul din 1868 cu o socie­tate berlineză, în frunte cu Strousberg, este un exemplu de asigurare a dominaţiei capitalu­lui străin şi a jafului la care s-a dedat acesta. Dar, mecanismele spolierii bo­găţiilor României au fost mult mai vaste. Caracterul neechiva­­lent al comerţului nostru exte­rior, care s-a accentuat deosebit de mult în perioada crizei din 1929—1933, ajungînd ca in ulti­mul an al acestei crize raportul dintre valoarea unei tone ex­portate şi cea a unei tone im­portate să fie 1:15,6 a constituit unul din aceste mecanisme. Lui trebuie să-i adăugăm şi altele : nedreptăţile suportate cu prile­jul plăţii reparaţiilor de război, jefuirea de către trupele ger­mane a bogăţiilor naturale şi bunurilor în timpul celor două conflagraţii mondiale etc. Toate acestea demonstrează adevărul concluziei că in ajunul celui de-al doilea război mon­dial România era obiect al ex­ploatării imperialiste. Această situaţie se reflectă pregnant mai ales in acordurile încheiata de ţara noastră cu Germania. După calcule ale specialiştilor români, pe baza documentelor existente în ţară, rezultă că ex­ploatarea otomană, habsburgică şi ţaristă în cele trei Principate Române, precum şi profiturile obţinute de capitalul străin în­tre anii 1916—1944 echivalează cu circa 14 000 000 kg aur (1400 de vagoane) . Cifra este însă departe de a reflecta toate pa­gubele aduse economiei româ­neşti şi, în plus, sunt încă multe documente peste hotare care nu au putut fi luate in calcul. Toate acestea ne permit să afirmăm că istoria României confirmă concluzia ştiinţifică, după care dominaţia străină a afectat grav dezvoltarea noas­tră economico-socială, evoluţia pe trepte superioare. Tot ceea ce am realizat în­­n anii glorioşi ai construcţiei socialiste a patriei, sub condu­cerea partidului, înfăptuind neabătut politica sa consacrată înfloririi noastre multilaterale, libertăţii şi demnităţii României, s-a obţinut prin muncă tenace, eroică, prin noi înşine. Stăpîni pe propria soartă, pe bogăţiile noastre naţionale, cu conştiinţa că bunăstarea şi prosperitatea nu pot fi decit rodul eforturilor creatoare, strins uniţi în jurul partidului, al secretarului său general, pentru a accelera rit­mul progresului patriei recupe­­rînd astfel şi rămînerile în urmă cauzate de jaful la care am fost supuşi secole de-a rindul de cei care spoliindu-ne bogăţiile s-au îmbogăţit pe ei înşişi. Conf. univ. dr. GHIŢA PAUL TANASE CUM ŞI DE CINE NE-AU FOST LUATE PESTE 1400 VAGOANE DE AUR ­Urmare din pag. 1) intrucit şi puţinele „compoziţii originale“ sună cvasi-identic cu preluările. De remarcat nepo­trivirea flagrantă dintre muzică şi text in piesa „Imn", pe ver­suri de Adrian Făunescu. Reac­ţia publicului este eterogenă : aplauze răzleţe, mai multe flu­ierături ambigue, citeva grupuri de dansatori înverşunaţi şi un altul, format din pre-adoles­­cenţi care scandează într-una „Do-mi-no“, gîndind probabil că e cam acelaşi lucru cu „Di­­na-mo“ pe stadionul din ime­diata apropiere. Ridicind obo­siţi braţele in sus ca nişte în­vingători după un epuizant meci băieţii se retrag in culise, cu baterie cu tot ! Vreo cinci­­zece minute se lucrează la in­stalarea bateriei grupului Iris, favoritul publicului, se aranjea­ză microfoanele, totul e in re­gulă şi pe scenă apare... Radu Gheorghe. Nu e altul decit tinărul actor al Teatrului Na­ţional din Bucureşti. El prezin­tă un număr care s-a bucurat de acelaşi succes în Cenaclul „Flacăra“, la „Festivalul Nebu­nilor“ din Olanda şi la grădina „Boema“, pigmentat cu o mul­ţime de răspunsuri la interpre­­tările publicului. După acest in­termezzo prezentatorul Aurel Gherghel îl prezintă pe „im­presarul“ grupului „Iris“ — Mircea Muscaliu, care (aţi ghi­cit !) prezintă grupul „Iris“. Considerind probabil că o pre­zentare mai amănunţită a unei „trupe“ atit de cunoscute este superfluă, respectivul „impre­sar“ ne anunţă că „Iris a exis­tat, există şi va fi“ şi, cu con­vingerea că, oricum, numele de familie nu au nici­ o impor­tanţă în acest caz, sau că le ştim cu toţii, ne comunică doar apelativele familiare ale băie­ţilor care îşi fac, în sfirşit, apa­riţia triumfală, m­­oralele pu­blicului. Preferinţa atit de ma­nifestă a publicului apare în­dreptăţită, odată cu primele acorduri. Apreciabilă este coe­ziunea grupului, realizată în sute şi mii de ore de repetiţie şi în concerte sâptăminale la „Clubul de la ora şapte“ sau la Casa de­­ cultură „Petőfi Sán­dor“. Sunetul este curat şi plin, fără ostentaţie (numai solistul vocal este nevoit să „ţipe" pu­ţin, din cauza unei insuficienţe de natură tehnică — microfo­nul reglat prea încet faţă de instrumente), melodiile fru­moase, antrenante în sensul cel mai bun al cuvintului, vădind un real talent componistic, in plină efervescenţă. Unele excese „sportive“ în prezenţa scenică (sărituri, alergări, rostogoliri, solo-uri de chitară in poziţie culcat sau un genunchi etc.) nu pot să umbrească o reală se­riozitate muzicală şi un talent de necontestat. Ceea ce le lip­seşte acestor băieţi este pre­zenţa în manifestări de o altă ţinută (concerte la Sala Pala­tului, imprimări Radio-TV, Electrecord) care să le sporeas­că autoexigenţă. S-au mai prezentat, după în­delungi pregătiri şi aranjamen­te, cei zece membri ai „Grupu­lui 120“, formaţie de muzică ,­disco, , pastişe palide ale unor creaţii oricum de loc scli­pitoare ale genului care a făcut vogă prin alte părţi, dar care nu a reuşit acelaşi lucru la noi — neexistînd o legătură solidă la nivelul bazei, raportul for­melor a rămas (în bună tradi­ţie maioresciană vorbind) ne­­concludent şi fără fond, nereu­şind să prindă rădăcini. Dovadă şi faptul că de la primul cin­­tec s-a creat un şuvoi continuu al publicului, orientat ireversi­bil spre ieşire. Manifestare fină, dar netă, a unei cvasi­unanime dezaprobări. In ansamblu, concertul des­pre care vorbim a lăsat impre­sia unui consum de energia nejustificat, in primul rînd din partea interpreţilor, dar şi din partea unei bune părţi a publi­cului. Despre ceea ce s-a pe­trecut pe scenă am vorbit pină acum. Să ne referim puţin, in continuare, la citeva aspecte de organizare şi la public. Aşa cum am spus deja, afluenţa de public a fost foarte mare, dar acest lucru nu a pus, totuşi, probleme organizatorilor (amfi­teatrul dovedindu-se suficient de încăpător, nimeni nu a fost nevoit să se caţere prin copacii din împrejurimi, cum se mai întîmplă citeodată !). In gene­ral, copiii şi adolescenţii (ma­joritatea Covîrşitoare a specta­torilor — sub 18 ani !) au fost cuminţi şi disciplinaţi. Cu atit mai distonante au apărut ma­nifestările unor elemente du­bioase care au simţit permanent nevoia să se pună in relief, prin interpelarea interpreţilor sau prezentatorilor, fluierături nelalocul lor, torţe improvizate etc. „Evidenţiere“ pe care au şi realizat-o, ei fiind repede luaţi la ochi şi puşi la punct de marea masă de tineri cu bun simţ prezenţi pe băncile amfiteatrului. Ceea ce este regretabil este faptul că, fără nici o excepţie, toate numele prezente in acest concert par a-şi fi făcut o pro­fesiune de credinţă din incita­rea publicului la manifestări zgomotoase, ca să nu spun turbulente. Muzică, „vorbe­­aruncate“, lumini, gesturi, totul pare canalizat conştient in acest sens. Faptul diminuează, bine­înţeles din atenţia acordată in­terpretării şi dăunează calităţii artistice. De neînţeles. Aşa cum de neînţeles apare şi preferinţa organizatorilor pentru aceste grupuri obscure, de mina a doua, a treia şi aşa mai depar­te, in vreme ce nume serioase şi verificate din toate punctele de vedere — „Sfinx“, „Roşu şi Negru“, „Semnal M“ — resimt de mai multă vreme lipsa con­tactului direct cu iubitorii mu­zicii lor. Generalizînd, s-ar putea spu­ne că acţiunea organizatorilor şi interpreţilor a fost prea pu­ţin sau de joc educaţională, spectatorii fiind mai degrabă cei care au dat lecţii de cul­tură şi civilizaţie, sancţionînd prompt atit abaterile indivi­duale din mijlocul lor cit şi excesele (exhibiţioniste) şi ca­renţele (artistice) de pe scenă. Nimeni nu are dreptul să pledeze împotriva acestui gen atit de iubit de tineri care este muzica grupurilor vocal-in­­strumentale şi e departe de noi o asemenea intenţie, dar e normal să cerem un cit mai înalt nivel etic şi estetic al ma­nifestărilor destinate unui pu­blic larg, aflat în plină perioa­dă de formare şi educaţie. EDUCAŢIE ESTETICA PRIN STRIGĂTE §I FLUIERATURI?! PUBLICITATE PENTRU TINERET AGENŢIILE ŞI FILIALELE OFICIILOR JUDEŢENE DE TURISM din întreaga ţară continuă vinzarea biletelor de odihnă şi cură balneară pentru trimestrul IV Nu v-aţi efectuat cura bannfcard sau nu aţi fost în concediu pina acum ? Timpul nu-i trecut ! Staţiunile balneoclimaterice vă stau la dispoziţie in continuare. Organizatorii de turism vă recomandă citeva adrese pentru efectuarea tratamentului indicat de medic : Herculane, Vatra Dornei, Tuşnad, Olăneşti, Căli­­măneşti-Căciulata, Govora, Moneasa, Borsec, Amara, Eforie Nord, Mangalia, Sîngeorz-Băi, Pucioasa, Slănic Moldova, Geoagiu-Băi, Sovata, Buziaş, Lacu Sărat. Important de reţinut : in unele din aceste Staţiuni accesul din hotel spre baza de tratament se face direct, prin culoare acoperite şi încălzite. Numeroase locuri vă aşteaptă pentru petrecerea conce­diului de odihnă sau a unor mu­îivacanţe in acest sezon de toamnă : Sinaia, Buşteni, Predeal, Poiana Braşov, Stina de Vale, Lacu Roşu, Semenic, Crivaia, Izvoarele, Borşa, Durău, Borsec. Dotate cu hoteluri şi vile cu grade diferite de confort, cu restaurante moderne sau pensiuni, cu multiple mijloace de agrement, staţiunile recomandate constituie un loc ideal pentru reconfortare şi odihnă, pentru refacerea potenţialului dv. fizic şi intelectual. PUBLICITATE PENTRU TINERET • CASA DE CULTURĂ A SECTORULUI 5 ANUNŢĂ deschiderea următoarelor cursuri • DESEN TEHNIC • COSMETICA • CROITORIE • CONTABILITATE • DEPANARE RADIO-TELEVIZOARE • LIMBA FRANCEZA • LIMBA ENGLEZĂ • LIMBA GERMANĂ Primim de asemenea înscrieri pentru cercurile şi formaţiile artistice : cor de voci egale (fete), arte plastice, dansuri populare, taraf, solişti vocali, teatru, cenaclu literar, fotocineclub. Informaţii şi înscrieri, la sediul nostru din Calea Rahovei nr. 151, telefon 23 66 61 sau 41 04 43, între orele 9 şi 20. JOI 2 OCTOMBRIE 1980

Next