Scînteia Tineretului, ianuarie 1981 (Anul 37, nr. 9831-9855)

1981-01-15 / nr. 9841

Spre înălţimi... drumul este uşurat de teleferic Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORDINE ŞI DISCIPLINĂ FERMĂ ÎN TOATE FAZELE DE EXECUŢIE înfăptuirea amplului program de investiţii - bazat pe alocarea unei părţi însemnate din venitul naţional pentru fondul de dez­voltare - necesită, aşa cum prevede Legea investiţiilor, act nor­mativ recent adoptat de forumul legislativ al ţării, perfecţionarea continuă a activităţii de investiţii, întărirea răspunderii tuturor factorilor care acţionează în acest domeniu, creşterea exigenţei in utilizarea judicioasă a fondurilor materiale şi băneşti încredin­ţate, aplicarea unui regim sever de economii, instaurarea unei or­dini şi discipline ferme in toate fazele de realizare a investiţiilor. Pornind de la aceste comandamente de ordin general, de care depinde desfăşurarea activităţii de investiţii în condiţii de eficienţă economică sporită, ne-am propus, în cadrul unei an­chete efectuate pe şantierul uneia din cele mai importante inves­tiţii din judeţul Mehedinţi — Forţa grea de la Şantierul naval Drobeta—Turnu Severin — să vedem modul concret de acţiune, chiar din primele zile ale noului an, preocupările existente aici pentru materializarea prevederilor Legii investiţiilor. Se impune, pentru început, să facem o scurtă prezentare a obictivului. Valoarea investiţiei se ridică la peste un miliard de lei. Capacitatea finală — 52 000 tone pe an de piese forjate. Pu­nerea în funcţiune la întreaga capacitate — decembrie 1982. Conform graficelor de execuţie, prima capacitate — forja de piese — de 22 000 tone pe an piese forjate trebuia să producă Încă din 1980. Dar, abia in aceste zile, se încearcă punerea în func­ţiune la o capacitate minimă de 3 000 tone (? !). Tocmai asupra cauzelor care au generat aceste restante si a modului în care se acţionează, incă din primele zile ale anului 1981, pentru recupe­rarea răminerilor in urmă şi reînscrierea în grafice, în con­formitate cu prevederile noii legi, ne-am oprit în principal în cadrul anchetei noastre. In hala de prese, tehnicianul Benedict Fleancu, şeful lotului 1 al Şantierului 2, din cadrul Grupului de şantiere Drobeta — Turnu Severin al T.C.I.­Craiova, antreprenorul general, ne face un scurt bilanţ al realizărilor „la zi“ . „După cum vedeţi, hala este terminată şi principalele utilaje montate. Se găsesc în stadiul de punere în funcţiune presele de 1 650 şi 3 150 t.f. (la care au fost făcute probele la rece) şi parţial cîteva cuptoare predate pentru probe tehnologice. In­tirzierile, cu care ne prezentăm la acest obiectiv, au fost generate in principal de nelivrarea la ter­men de către furnizori a unor utilaje şi lipsa unor materiale de construcţii. Avem încă un mare volum de înzidiri, dar ne lipsesc betoanele refractare, faţă de ne­cesarul de 275 tone, ministerul de resort — Ministerul Industriei Metalurgice — neasigurind co­menzi decit pentru 125 tone. In acest context, consider ca bine­venite prevederile noii legi a in­vestiţiilor, prin care furnizorilor li se stabilesc obligaţii şi respon­sabilităţi precise pentru finali­zarea investiţiilor“. La unul din punctele de lucru, fundaţia presei de 1­00 t.f., dis­cutăm cu maistrul Carol Dumi­­trana . „Ne-am concentrat toate eforturile încă din primele zile ION D. CUCU (Continuare in pag. a lll-a) Pe­­şantierul investiţiei Forjă grea din Drobeta-Turnu Severin VALOROASE „TEHNOLOGII“ ALE MARILOR PRODUCŢII Mutaţiile calitative în munca La asociaţia economică intercooperatistă Manasia Problemă de fond a agriculturii noastre, încă din primul an al actualului cincinal, realizarea unei noi şi profunde revoluţii agrare aduce în atenţia întregului nostru popor, prin hotărîrile adoptate şi măsurile stabilite de conducerea partidului, sarcini de anvergură în ceea ce priveşte producţia şi productivitatea, nivelul tehnic şi organizatoric, ridicarea generală a activităţii oamenilor muncii din agricultură corespunzător importantei etape pe care o parcurgem. In toate domeniile de profil există rezerve şi posibi­­ lităţi mari de sporire a producţiilor; punerea lor în valoare depinde de activitatea fiecăruia, de modul în care asigurăm gos­podărirea mai economică, mai eficientă a importantelor mijloace pe care le avem la îndemînă. In acest context, modernizarea activităţii din agricultură, pro­movarea permanentă a noului reprezintă pentru noile promoţii de tineri atraşi de meseriile agricole, pentru toţi tinerii de la sate, un cadru superior de participare efectivă la îmbunătăţirea muncii şi sporirea rezultatelor acesteia. Referindu-se la activitatea mi­lioanelor de tineri, prezenţi in toate domeniile, secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, sublinia că trebuie „să unim aceste forţe care au demonstrat că-şi însuşesc rapid tehnica, tot ce e mai modern şi sunt în stare să facă minuni!“ Ca orice salt calitativ, trans­formările preconizate în agri­cultură vizează potenţarea a­­cestei ramuri de bază­­ prin a­­propierea ei considerabilă de munca industrială. De aici de­rivă necesitatea ridicării gra­dului de pregătire profesională a tinerilor, îmbunătăţirea orga­nizării muncii, creşterea pro­ductivităţii, toate la un loc şi fiecare în parte echivalînd cu veritabile „tehnologii“ de spo­rire a producţiilor. In favoarea lor pledează experienţele pozi­tive din unităţile cooperatiste şi de stat. O astfel de experienţă ce demonstrează marile resurse N. GHELASE (Continuare în pag. a lll-a) Din turbinele de la Rogojelu au ieşit pînă acum 23 miliarde kWh. Iată o ştachetă pentru mai multă competenţă şi hărnicie din partea energeticienilor de aici Foto: GHEORGHE CUCU Truste/__________ —MEDITAŢIILOR O etichetă şi pe ea un telefon care te trimite la o adresă. Banale puncte de plecare. Te pot interesa ori le poţi abandona, la prima vedere. Te hotărăşti să încerci şi în clipa următoare te întrebi dacă nu-ţi pierzi timpul. O faci, pînă la urmă. Nu mai regreţi, din clipa în care descoperi firicelul de fum ieşind dintr-o sobă în­ care gazdele îţi spun că n-au făcut foc. îţi iei „la revedere", cu aerul că nu eşti greu de convins şi urmăreşti, mai departe, firicelul de fum. Riscuri există sau apar, desigur. Dar, în cazul nostru, ele au fost răsplătite, în spatele etichetei se ascundea un mare escroc, iar în spatele lui, un mare trust al înşelăciunii. Surprinderea lor a meritat osteneala. ALO ! 13 32 38 ? AM ŞI EU UN NEPOT DE MEDITAT Autorul prezentului articol poate da, în funcţie de întîm­­plările trăite, o etichetă aparte acestei ierni... Ce-aţi zice de „un anotimp al etichetelor“, in­tr-un oraş — e vorba de Capi­tală — împînzit de etichete ? Ce fel de etichete ? De­ţin singur fel ! Iată conţinutul : „Ofer me­ditaţii la : matematică, fizică, e­­conomie politică, orice nivel. Pregătesc din timp admiteri la facultate. Telefon 13 32 38. Orele 7—13. Dacă oferta nu vă intere­sează, Vă rog scuzaţi deranjul“. Interesant, nu ? Trei specialităţi reunite la o singură persoană. Politicoasă : „Scuzaţi deranjul !“ Ce deranj să fie că descoperi în cutia poştală un astfel de bileţel, dactilografiat la o maşină cu for­mat de literă special şi multipli­cat prin xerox ? Nici un deranj. Eventual, o nedumerire : „De unde are omul o astfel de ma­şină, de unde are xerox la dis­poziţie ?... Hm !“ Ajunge să te intrige. Aşa în­­cît, intr-o bună zi (de lucru), pe la jumătatea lui decembrie, m-am pomenit spunînd, de la un telefon al redacţiei : „Alo ! 13 32 38 ? Mă interesează medi­taţiile, am un nepot...“. O voce de faţă : „îndată, să vorbiţi cu dom’ profesor !“ Ora 11. Conver­saţia se leagă. Sunt invitat, îm­preună cu nepotul, la „familia Horiş Anton“, Intr. Mihnea Vodă nr. 2, ap. 3­, în seara zilei de luni, 15 decembrie. Un amă­nunt : mi se cerea să iau cu mine 500 lei, avansul pentru pri­mele zece ore de meditaţii, în­colo, toate bune. CÎND ARHITECTUL IOANIDE IESE DIN ROMAN ŞI SUNA LA UŞĂ Aveam—n-aveam treabă, la orele 17, „trecute fix“ ţîrrr ! soneria, la uşa familiei indicate. — Bună seara. Tovarăşul pro­fesor Holis ? — Da. Poftiţi în casă. — Sunt arhitectul Ioanide (zic), iar băiatul (care mă însoţea) este nepotul meu, pe care do­resc să-l meditaţi. Ingaimă şi „băiatul“ două nume, după care suntem­ invitaţi în bucătăria apartamentului. Trecem printr-un hol înţesat de fum de ţigară, în care două a­­dolescente par să se concentreze asupra unor foi. în bucătărie, profesorul, un bărbat de aproape cincizeci de ani, cu mişcări domoale trădînd oarecare siguranţă şi oarecare oboseală, ne întinde două scau­ne, scuzîndu-se că nu ne poate primi „în camere, unde este plin de candidaţi, care studiază...“ — Aveţi mulţi ?, în total, fi­reşte... — Aproape că nu fac faţă ! Uitaţi-vă la acest caiet : am ajuns la fila 87 şi acum vin în­dărăt, scriu pe verso. Ni se rezervă filă 84 (verso). Profesorul îşi notează meticulos în caiet date referitoare la can­didat, la rateurile lui (chipurile, două sesiuni de admitere la A.S.E.), la notele obţinute, la şcoala absolvită, la „unchiul“ protector. Intre timp, o fetişcană pregă­teşte cafelele, soseşte din oraş un tînăr (i se spune Victor) cu o sacoşă în care se află patru sticle de vin („Du-te jos“, reco­mandă profesorul). Urcă scările dintr-o pivniţă care dă în bucă­tărie Toni, un bărbat aproape fioros, cu mustăţi stufoase, ne­­ras şi ursuz, cerînd nişte lucru­­şoare legate de „reparaţia ma­şinii“, sosesc părinţi­i invitaţi să aştepte în hol etc. Trafic mare, ce mai încolo şi încoace. Şi atmosferă, pe măsură. Printre picături, avansez o în­trebare : — Predaţi simultan cele trei discipline ? — A, nu. Să vă spun. Deşi sunt absolvent al A.S.E. (mi se arată o copie la xerox de pe o diplo­mă), eu nu predau, pentru că nu am timp. Vin mulţi părinţi, tre­buie să tratez cu fiecare în parte, ştiţi cum e. Dar am colaboratori, absolvenţi ai învăţămîntului su­­­­perior, asistenţi, profesori, pe care-i plătesc cu ora. Tresar, la numele de pe di­plomă : — Nu sînteţi profesorul Holis, cum spuneaţi? — Horiş e Toni, proprietarul acestui apartament, în care eu am birou de meditaţii, legal, plă­tesc impozit la circumscripţia financiară (îmi strecoară sub ochi o nouă copie). Eu sínt profesorul Popilean Gheorghe. — Iertaţi-mă, unde sînteţi pro­fesor ? — Practic, eu sínt inspector la I.R.V.M.R. Dar activez de 11 ani ca profesor particular... Ierta­­ţi-mă, timpul meu e limitat, discutăm altădată. Aţi adus banii? Aşa... 500 lei pe 15 XII ’80. Zece ore. Matematică şi econo­mie politică. Buum­ ! înscrie suma în caietul de evi­denţe, alături de numele­­înca­drat într-un dreptunghi — Ioa­nide. Emoţiile mele însă n-au temei, nu sunt şanse să fiu de­­conspirat. „Profesorul“ nu l-a citit pe G. Călinescu, băiatului — nepotului meu — i se spune pe un ton sever : „Tu treci la verificare, la matematică“, iar eu, după retragerea lui, sunt asi­gurat de profesor că „cine se pregăteşte cu mine, intră la A.S.E.“. Mi se spune, la uşă, un „la revedere“ cald, aproape duios. Şi simt, cum mi se trece în cont un zîmbet. CE RELATEAZĂ UN NEPOT COSTISITOR R.L., „nepotul“ arhitectului din celebrul roman, nu era — nici el — candidat la A.S.E., ci un student eminent de la o facul­tate bucureşteană, între altele foarte priceput la matematică şi economie politică, în plus înzes­trat cu un acut simţ al observa­ţiei şi cu alte calităţi. Dovadă că, luat din scurt de Gh. Popilean, îndată după ter­minarea verificării, să spună ce e tatăl său („Lasă, lasă, unchiul știu, am aflat, dar taică-tu ?“) s-a descurcat de minune, zicînd: „Ei bine, e ospătar la Arad...“ Miraculos cuvintul ! Strecurat de îndată în caiet şi încadrat, de asemenea, într-un chenar. După care „puștiul“ a intrat categoric în sfera de interes a profeso­rului : — Ştii, eu sunt un bun psiho­log. Mă uit la tine şi-mi dau seama; ai nevoie de 100 ore de matematică, 60 de economie poli­tică şi 40 de geografie, pentru a reuşi la A.S.E. In total, zece mii de lei. Are taică-tu banii ăştia ? — Cred că da. Şi tata, şi unchiul !, a răspuns nepotul ri­sipitor... Dar, să-l lăsăm să relateze din experiența lui de „candidat“ la A.S.E., meditat — timp de trei zile — de clanul Popilean. „Luni, 15 decembrie . După tratativele din bucătărie, sunt in­trodus într-o cameră semiobscu-DRAGOMIR MAGDIN (Continuare în pag. a II-a) RENTABILA NEGUSTORIE CU ŞTIINŢA, DAR MAI ALES CU NEŞTIINŢA DE CARTE ANUL XXXVII SERIA II Nr. 9841 6 PAGINI 30 BANI JOI 15 IANUARIE 1981 1981 ANUL RIDICĂRII CALITĂŢII ŞI ÎMBUNĂTĂŢIRII NIVELULUI TEHNIC ÎN ÎNTREAGA ECONOMIE Noile tipuri de tractoare măresc oferta de export a României Recondiţionarea aduce în contul economiilor milioane de lei Adversar al muncii necalificate PREMIERA LA SARO, TÎRGOVIŞTE La întreprinderea „SARO“ din Tîrgovişte au fost intro­duse în producţia curentă noi produse. Printre acestea se remarcă primul strung „SNA-1 000“ de prelucrat burlane pentru foraj, care permite adaptarea celor mai moderne dispozitive şi scule de aşchiere, dovedind în pe­rioada omologării caracteris­tici tehnico-funcţionale su­perioare tipurilor similare existente pe piaţa externă. Tot pe linia înnoirii produc­ţiei se înscrie asimilarea strungului paralel cu co­mandă numerică „SN-1 250“ destinat­ă executării unor re­pere şi piese de mare pre­cizie şi forme geometrice deosebit de complicate, care pînă acum erau procurate din import. Este de subliniat faptul că aproape trei sfer­turi din producţia unităţii dîmboviţene o reprezintă produsele noi sau moderni­zate. Şi că, mai bine de ju­mătate din strungurile pur­­tînd marca „SARO“ sunt destinate exportului, ele fiind solicitate de firme din peste 20 de ţări ale lumii. NOU CARTIER DE LOCUINŢE LA RÎMNICU SĂRAT La poarta de sud-vest a oraşului Rm. Sărat, cunos­cută sub denumirea de „Zona pod“ îşi profilează tot mai distinct conturul un nou cartier de locuinţe, am­plasat aici în vederea reali­zării unui cadru arhitectural şi de sistematizare care să răspundă cerinţelor moderne de urbanizare a principalei porţi de intrare dinspre Buzău in oraş. Din cele aproape 1 500 de apartamen­te, cut se vor construi în această zonă, au fost date în folosinţă primele 300 apar­tamente confortabile şi cu un înalt grad de funcţiona­litate. Dealtfel, în actualul cincinal, „zestrea“ urbanis­tică a vechiului oraş de la „poarta“ Moldovei se va întregi cu blocuri însumînd alte 4 000 de apartamente, amplasate in cunoscutele cartiere „Nicolae Bălcescu“ şi „Costieni“, în Piaţa Ha­lelor şi Zona pod. NAVALIŞTII BRAILENI AU LANSAT LA APĂ PRIMA NAVA A NOULUI AN La Şantierul naval Brăila a fost lansată la apă prima navă din noul an , cargoul Covasna de 4 500 tdw, ce re­prezintă al 35-lea cargou din seria vaselor cu această ca­pacitate, construite aici. In zilele următoare, la noul cargou se vor executa montajul utilajelor, apara­turii şi a celorlalte insta­laţii, în vederea pregătirii acestuia pentru probele de marş la mare. De subliniat că harnicii navalişti brăileni au făurit şi lansat în cincinalul recent încheiat peste 50 de nave de diferite tipuri şi mărimi, printre care, primul super­­trauler de pescuit oceanic de 5 280 tdw — o adevărată uzină plutitoare. OŢELARII GĂLĂŢENI — SUPLIMENTAR 1 200 TONE OŢEL In aceste zile de început de an nou şi cincinal, oţe­­larii gălăţeni, păşind cu dreptul, înscriu noi şi sem­nificative realizări pe grafi­cul întrecerii socialiste. Ast­fel, ca urmare a întreţinerii judicioase a utilajelor şi in­stalaţiilor din dotare şi a reducerii timpului de elabo­rare a şarjelor, precum şi sporirea ritmului de turnare şi expediere a lingourilor oamenii mungi de la Oţe­­lăria cu convertizoare OLD 2 au înregistrat suplimentar peste 1 200 tone oţel de cea mai bună calitate. De notat că, prin aplicarea unor noi tehnologii în fluxul productiv, în cadrul uzinei oţelării refractare de pe platforma siderurgică gălă­­ţeană, se creează din zi in zi condiţii optime ca în pri­mul trimestru al anului în curs să se obţină ritmuri superioare în producţie şi depăşirea cu mult a sarcini­lor de plan şi a angajamen­telor luate. Constructorii bucureşteni în lupta cu înălţimile " Foto. : GH. CUCU I • VA INVITĂM LA O DEZBATERE • EXTEMPORAL • SCRISORI CO­­­­MENTATE • MINUTUL DE DIRIGENTIE • DEBUT • DALE TEZELOR I • FOILETON • FACEȚI CUNOȘTINȚĂ CU... • CURIER­I (în pagina a 4-a) smmm ■*■■■■ *■■■ ■ ■■■» ■■■ mmmmu­mmmmmmm­mmmimm­mmmm ■■■■■ ■■■■■ ■■■■■■ «■■■ mm Eminesciana 15 Ianuarie, zi de neui­tat. Geniul poportu­lui ro­mân pare că s-a întrupat in această zi şi a luat nu­mele de Mihai Eminescu. Ursitoare blinde­­au trecut pe deasupra casei din Ipoteşti hărăzindu-i desti­nul, tulburînd apele şi limpezind metaforele lim­bii române. Tot în a­­ceste ceasuri ,de măreţie şi sărbătoare fr­tîrziem la cîte o poartă, unde stă anunţat lapidar pe o pla­că memorială : „aici a lo­cuit în anul... Mihai Emi­­nescu". Rezistăm tentaţiei de a bate la uşa casei respec­tive. Departe de noi gîn­­dul de a întilni ceva din lumea lui Eminescu acolo, insă plăcuţa nevinovată te îndeamnă la o reîntîlnire cu umbrele statornice ale poetului. Dar de cîte ori am făcut asemenea gest ? Odată sau poate nicioda­tă. Din grabă stau pur şi simplu din teama de a nu crea probleme celor ce-şi duc viaţa sub acelaşi aco­periş sub care steaua poeziei române şi-a purtat paşii şi visele refuzăm ideea de a suna. încerc să-mi amintesc locul exact al acestor plăcuţe. Mi se face ruşine şi mă depăr­tez de gînd, continuînd să trec pe lîngă oameni. Numărîndu-mi paşii prin albul zăpezii, căutînd prin memorie după o nostalgi­­că amintire am ajuns, iată, fără intenţie propriu­­zisă pe strada ce-i, poartă chiar numele : Mihai Emi­nescu. Oameni cu şi fără preocupări precise străbat drumul într-un du-te-vino ameţitor. Pe coama unei case, lîngă un coş prin care se împrăştie un fum alburiu, un glas duios de pasăre încearcă să se ri­dice peste zgomotul stră­zii. Brusc, noaptea a pus stăpînire peste oraş. Me­lancolia străzii urma să se piardă, dacă un tînăr ce mîngîia corzile chitarei­­i-ar fi fredonat versurile „seara pe deal buciumul sună cu jale...", insistînd și căutîndu-și acordurile. Starea de sărbătoare ce-mi invadase sufletul a fost păstrată ca un dar în care îmi găseam vinde­carea. IOANA PROCA

Next