Scînteia Tineretului, ianuarie 1983 (Anul 39, nr. 10450-10474)

1983-01-15 / nr. 10461

Proletari din toate tarile, uniti-vă! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST CONDIȚII A PREVEDERILOR ACTUALULUI CINCINAL 1983 - AN HOTÂRÎTOR PENTRU ÎNDEPLINIREA ÎN BINE Proba maturităţii şi competenţei profesionale Combinatul de utilaj greu re­prezintă la ora actuală un nume de rezonanţă in peisajul indus­trial al judeţului Cluj. Con­tururile acestui gigant al in­dustriei moderne, au fost stabi­lite prin structurarea activită­ţii sale productive pe cele trei fabrici componente : fabrica de maşini, termoenergetice, fabrica de maşini grele şi fabrica me­talurgică. .conducing :la optimi­zarea, creşterea eficienţei econo­mice a int­regii activităţi. El semnifică in momentul de­ faţă o, adevărată şcoală pentru for­marea,­ educarea şi pregătirea profesională a tineretului in concordanţă cu complexitatea crescândă a tehnologiilor de pro­ducţie. Colectivul de muncă de aici a încheiat anul 1932 cu rea­lizarea integrală a tuturor indi­catorilor de plan, cu încadrarea în cheltuielile de producţie pla­nificate şi in cuantumul de ener­gie electrică şi combustibil prevăzuţi. Şi-a îndeplinit de ase­menea integral obligaţiile con­tractuale la export, executând si livrind produse şi in contul con­tractelor încheiate pentru anul 1983. Este un lucru remarcabil, avînd in vedere­­fapt­ul că aici se realizează peste 1 500 tipodi­­mensiuni reprezentind o gamă sortimentală extrem de diversi­ficată grupată in principal pe utilaje energetice, utilaje tehno­logice pentru industria metalur­gică şi chimică şi piese turnate din fontă şi oţel. Cum este şi firesc de la darea sa in func­ţiune in toamna anului 1980, şi pină în prezent, acest­­obiectiv, industrial s-a confruntat cu o se­rie de probleme şi greutăţi im­puse in principal de necesitatea introducerii pe scară largă a progresului­ tehnic şi ştiinţific şi de ridicarea continuă a eficienţei economice. A trecut însă cu bine toate examenele şi probele teh­nologice, pregătindu-şi din timp producţia anului 1983 care pre­zintă la indicatorii, de bază creş­teri intre 15 şi 36 la sută in spe­ţă in ceea ce priveşte diversifi­carea gamei sortimentale. De fapt, aşa cum ne spunea tovară­şul Ioan Cioca, preşedintele Con­siliului oamenilor muncii, planul producţiei marfă a crescut in acest an cu 23 la sută, ceea ce reprezintă valoric peste 200 mi­lioane lei. Acesta este­ acoperit, integral cu contracte ferme atit pe piaţa internă, cit­ şi la export. Majoritatea contractelor înche­iate reprezintă produse noi, ne­exportate pină in prezent dar testate cu succes pe bancul de probă al unităţii in prezenţa be­neficiarilor. Şi nu este deloc uşor dacă ne gindim că planul la export a crescut în acest an cu 36,8 la sută încă de anul prece­dent, cuprinzând agregate bloc­abur de 2 şi respectiv 4 tone, staţii de ,, testare a apei, părţi specifice pentru centrale şi agre­gate de vapori pentru utilaj ru­tier livrate in U.R.S.S., India, Egipt şi alte ţări. Aceasta în condiţiile in care au fost asimi­late importurile in proporţie de 40 la sută, trecindu-se la auto­­dotare cu aparate, şi repere de producţie internă. Odată cu asi­milarea de noi produse s-a rea­lizat reorganizarea liniilor de fabricaţie, completarea dotărilor aferente pentru cazanele de combustibil solid, cazanele de cărbune fluidizat, cazanele de înaltă presiune şi o largă gamă de tipodimensiuni destinate sec­toarelor calde. Aşa cum preciza interlocutorul nostru, in momen­tul de faţă acestea au intrat in producţia de serie. După cum am constatat, în­tregul plan de producţie al se­mestrului I este nominalizat pe produse, defalcat pe fabrici, sec­ţii, ateliere, locuri de muncă. De asemenea, s-au realizat progra­me speciale pentru finalizarea în devans a investiţiilor la noile capacităţi de producţie ale com­binatului, respectiv oţelăria elec­trică, forja grea, asigurîndu-se totodată şi baza­­ materială în structura sortimentală prevă­zută. Iată un exemplu edifica­tor in acest sens : deşi nu este încă­­terminată turnătoria de oţel, totuşi aici se organizează turnarea a 3 000 tone piese dintre care o parte destinate fabricării utilajelor complexe in cadrul combinatului. Oţelăria electrică pusă recent în funcţiune produce zilnic cu un cuptor de 20 tone, forţele fiind concentrate acum la finalizarea construcţiei cup­torului pentru 50 tone, ceea ce va semnifica anual o producţie de peste 45 000 tone oţel. Să mai amintim doar o cifră semnifica­tivă : producţia de oţel a acestui an va creşte cu 33 800 tone, con­­tribuindu-se astfel la satisface­rea cit mai deplină a necesităţi­lor economiei noastre naţionale. Această cetate a industriei clujene a cunoscut în ultimii ani o importantă creştere eco­nomică. Să amintim doar faptul că in momentul de faţă numai in ll .zile,se realizează întreaga producţie a anului 1973, adică 49 milioane lei, ponderea repre­­zentind-o cazanele care utili­zează combustibil inferior, res­pectiv lichidul şi deşeurile din lemn. A fost elaborat şi un pro­gram de măsuri pentru reali­zarea productivităţii, planificate ce semnifică ton acest an o creş­tere de 20 la sută, vizind îndeo­sebi o mai bună organizare a locurilor de muncă, crearea de noi linii de fabricaţie, înlocuirea tehnologiilor de nivel tehnic scă­zut şi mecanizarea operaţiilor grele. Măreţia acestui colos in­dustrial, aşa cum afirma secre­tarul comitetului de partid,­ o reprezintă desigur tinerii. Eroii de azi şi de mîine ai progresului şi eficienţei tehnico-economice. In cadrul combinatului, preci­zează Teodor Oltean, secretarul comitetului U.T.C., îşi desfăşoară activitatea aproape 4 000 de ti­neri, adică peste 60 la sută din totalul forţei de muncă. Numărul acestora este in continuă creş­tere în concordanţă nemijlocită cu darea în folosinţă a noilor capa­cităţi de producţie. Am vă­zut la faţa locului acest lucru , în momentul în care ne aflam în incinta combinatului au fost în­cadraţi peste 100 tineri utecişti care înainte fie toate au trecut pe la sediul­­comitetului U.T.C. IOAN GAVRA (Continuare , pag. a III-a) PLANUL­­ REALIZAT RITMIC, CANTITATIV ŞI CALITATIV! La Combinatul de utilaj greu din Cluj-Napoca MAȘINILE ȘI UTILAJELE­­-­­J FOLOSITE CU ÎNALT RANDAMENT, LA ÎNTREAGA LOR CAPACITATE ANUL XXXIX SERIA II Nr. 10461 6 PAGINI 50 BANI SÎMBĂTA 15 IANUARIE 1983 TRANSFORMAREA REVOLUŢIONARĂ A ŞCOLII ROMÂNEŞTI Un sfert din populaţia ţării, 5 812 500 copii şi tineri, învaţă. Această cifră ne oferă­ şi prima imagine semnificativă a" şcolii româneşti contemporane. O insti­tuţie care, in ciuda dimensiuni­lor sale impresionante­­cuprinde exact 23,9 la sută, din totalul locuitorilor României­­), se ca­racterizează prin" supleţe, dina­mism, mare capacitate 'de adap­tare la mutaţiile sociale. Drumul parcurs de ■invăţămia­­tul românesc in anii socialismu­lui este asemănător cu drumul parcurs de industrie,, de agri­cultură, de ştiinţă, de cultură şi paralelismul acesta nu este, de­sigur, întimplător. Ca­ şi­ celelalte sectoare ale vieţii noastre socia­le, şcoala a cunoscut un destin nou şi o înflorire aparte in noua eră marcată de istoricul Con­­gres al IX-lea. Larga­ democra­ţie, caracteristică fundamentală a învăţămintului nostru, face ca de la an la an numărul tinerilor care au acces tot mai sus ,pe treptele culturii să crească. Ci­frele sunt edificătoare — în 1955, anul care marchează înce­putul unei epoci care avea să fie numită cu îndreptăţire epoca Ceauşescu d­in şcolile ţării erau cuprinşi de 103 082 copii şi ado­lescenţi, ceea ce reprezenta 21,11 la sută din populaţia ţării. Peste 10 ani, adică în 1975, cifra celor care învaţă în şcoli şi facultăţi depăşeşte 5 milioane, iar pro­centul de cuprindere devine 23,9 la sută. In actualul an de invăţă­­mint numărul celor cere au acces la cele mai noi epoeriri ale şti­inţei, ale tehnicii, ale cunoaşte­rii umane se apropie­ de 6 mi­lioane ! Ce demonstraţie poate fi mai convingătoare ? Aproape 6 milioane de copii­ şi tineri , români, maghna­ri, germani, de câte naţionalităţi au larg des­chise­ toate porţile afirmării, ale împlinirii personalităţii umane. Este î poate momentul să ne a­­mintim că în 1938, anul de „culme“ al realizărilor capitalis­mului, numai 1 781 290 de tineri aveau acces la învăţătură şi că cifra aceasta, raportată la tota­lul populaţiei de atunci, repre­zenta abia 11,1 la sută. Dar să revenim la şcoala actuală. A­­proape 3 milioane de cetăţeni ai României socialiste, cei mai ti­neri cetăţeni, se pregătesc să devină specialişti de nădejde, nn şcoli şi facultăţi care dispun de o bază materială nemaiintîlnită pe aceste meleaguri. Sistemul clasic de predare, bazat pe cretă şi tablă, este tot mai mult în­locuit de demonstraţii şi expe­rimente convingătoare făcute in laboratoare, in Cabinete tehnolo­gice, în staţii pilot. Harta şcoli­lor din România se prezintă ca o foarte armonioasă constelaţie, nemaicuprinzind mei o „pată albă“. Copiii, oricit de departe s-ar afla de Capitală, de marile centre urbane, au în imediata apropiere în orăşelul sau in co­muna lor şcoli primare, gimna­zii, şcoli profesionale, licee. Instituţiile de invăţămînt su­perior sunt răspindite la fel de echilibrat şi este uşor de obser­vat­­ că cele înfiinţate în ulti­mele decenii la Baia Mare, Su­ceava, Oradea, Hunedoara, Sibiu, Bacău, Reşiţa, Petroşani, Craio­va etc., vin să umple nişte­ goluri, să asigure posibilitatea tinerilor din judeţe aflate în plină dezvoltare economică să-şi continue studiile cit mai aproape de casă, de viitorul­­loc de muncă. Tot cifrele,­­ cu­ dreptatea lor infailibilă, ne de­monstrează că cea mai mare parte a ba­zei materiale a invâ­ţămintului ro­mânesc a fost rea­lizată in ultimii 17 ani. Astfel, 63,7 la sută din numărul total de locuri din grădiniţe, 44,2 la sută din totalul sălilor de clasă din învăţămintul primar şi gimnazial, 72,1 la sută din locu­rile din internatele şcolare constituie o dovadă grăitoare a grijii manifestate de partid, de secretarul său general, to­varăşul Nicolae Ceauşescu, pen­tru a asigura condiţii de viaţă şi învăţătură optime tuturor copiilor. Aceeaşi atenţie faţă de generaţia tinără poate fi observată şi în invăţămîntul superior, unde 43.4 la sută din totalul spaţiului destinat studiu­lui şi 57.6 la sută dintre locu­rile căminelor studenţeşti sunt, de asemenea, realizări ale ultimilor 17 ani. Ca să com­pletăm tabloul condiţiilor in care învaţă şi se pregătesc pen­tru a îmbrăţişa o meserie ti­nerii ţării, trebuie să mai adău­găm că învăţătura nu este condiţionată de nici un fel de taxe, că toate manualele şco­lare­­ editate anual in mili­oane de exemplare, in limba română şi în limbile naţionali­tăţilor conlocuitoare — sunt gratuite. Spuneam că odată cu eveni­mentul care va rămine înscris pe veci în istoria ţării, Congre­sul al IX-lea al P.C.R., şcoala a cunoscut şi ea un nou destin. Secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolai Ceauşescu, a definit si fundamentat, prin documente de partid si de stat, de o mare însemnătate, rolul complex al şcolii in societatea noastră socialistă. Astfel, şcoala devine in concepţia ştiinţifică, profund revoluţionară a secre­tarului general al partidului „izvor de cultură şi factor de civilizaţie“, „principal factor de pregătire a forţei de muncă“. Definită astfel, încărcată cu atitea noi şi importante res­ponsabilităţi, străvechea insti­tuţie, considerată cîndva ne­productivă, este propulsată in centrul interesului social, iar devenirea sa se bucură de­ ma­rea atenţie acordată de partid şi de stat celor mai însemnate domenii ale vieţii sociale. Fapt deplin explicabil — o societate modernă, aflată in plină dez­voltare economică, ştiinţifică, culturală trebuie să se preocupe in mod deosebit de formarea specialiştilor care să o înalţe pe culmile, de progres dorite. In deplină concordanţă cu noul său statut, şcoala cunoaşte o serie de transformări, iniţiate de gindirea ştiinţifică a secre­tarului general al partidului, transformări menite să o ra­cordeze cit mai perfect la noile cerinţe ale . societăţii. Prelungi­rea duratei ’obligatorii de stu­diu — Ştii, la 10 şi apoi la 12 ani. asaseţăn preconizează do­cumentele „Scţra gresului al XII- lea — este’ încărcată de pro­funde semnificaţii,..; pre de o parte iPcdem­ii/.amv," economiei cere specialişti cu o pregătire din ce in ce mai bogată, pe de altă parte se face simţită grija societăţii pentru cei mai tineri meembri ai săi, cărora le creea,'a condiţii pentru a-şi lărgi ori­zontul de cultură, pentru a-şi valorifica mai deplin aptitudi­nile, capacitatea intelectuală. In perioada scursă din 1965 pină azi sint vizibile eforturile, făcute cu consecvenţă, pentru . .c^,, şcoala să răspundă cu cit mai mariă promptitudine necesarului de forță de muncă al economiei, naţionale, asigurind in acel­aşi timp locuri de muncă tinerilor, posibilitatea de a se afirma in domenii de mare viitor. 40'* scurtă privire aruncată asupra reţelei învăţămintului liceal a anului şcolar 1982—1983 ne arată că, din totalul de­ 981 ase­ ,­menea unităţi existente in ţară, 642 sint licee industriale, iar 150 liceu , agroindustriale şi sil­vice. Aceeaşi grijă pentru ca­nalizarea aspiraţiilor tinerilor spre profesii de mare interes social se poate observa şi în structura învăţămintului supe­rior, unde majoritatea o deţin studenţii din , institutele teh­nice — 11­1 600 dintr-un total de 185 000 de studenţi. Ii urmează ca ,pondere, in deplină con­cordantă cu cerinţele sociale, studenţii din invăţămîntul eco­nomic, med­ico-sanitar, peda­­gogic-universitar, agronomie. Evident, schimbările merg mult mai departe de structuri ele vizează transformarea pe baze noi, ştiinţifice, a însuşi conţinutului îr­văţămîntului. Im­­binind intr-o magistrală şi re­voluţionară înţelegere a dezvol­tării istorice şi sociale a socie­­tăţii socialiste învăţătura ten­ producţia de bunuri materiale şi cu cercetarea ştiinţifică, se­cretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu.. aşază întregul sistem Şcolar pe o temelie nouă numită prin­cipiul integrării învăţămintului .1. ZVIRJINSCHI (Continuare în pag. a 11-a) Din fondul de aur al gindirii revoluţionare, al operei tovarăşului Nicolae Ceauşescu TINERI ŞI TINERE! ÎNSUŞIŢI-VA CU ÎNALTĂ RESPONSA­BILITATE POLITICĂ ŞI FATRIOTICA PREVE­DERILE HOTARÎRI­­LOR CONFERINŢE! NAŢIONALE A PARTI­DULUI, ACŢIONAŢI CU DĂRUIRE ŞI PA­TOS REVOLUŢIONAR PENTRU ÎNFĂPTUI­I­REA LOR ÎN PRACTI­CA MUNCII DE FIE­CARE ZI, CONTRIBU­IŢI CU ÎNTREAGA VOASTRĂ PUTERE, CREATOARE LA REA­LIZAREA SARCINILOR ECONOMICE PE A­­CEST AN ȘI PE ÎN­TREGUL CINCINAL, PENTRU CONTINUA ÎNFLORIRE A PATRIEI SOCIALISTE. PRIMIRI LA TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU Delegaţia Partidului Conservator din Marea Britanie Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii­ Socialiste România, a primit, vineri, la Predeal, de­legaţia Partidului Conservator din Marea Britanie, formată din Julian Amery, conducătorul de­legaţiei, şi Robert Cranborne, deputaţi in Camera Comunelor. La , primire a luat parte Şte­fan­­­Andrei, membru supleant al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., ministrul aface­rilor externe. Conducătorul delegaţiei a transmis preşedintelui Nicolae Ceauşescu cele mai bune urări din partea pri­jnului ministru al Marii­ Britarţii,­ Margaret That­cher. „­Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a mulţumit şi a rugat să se­­transmită­ premierului britartic ,din partea sa un salut călduros şi cele mai bune urări. Conducătorul delegaţiei a ex­primat­‘recunoştinţa pentru ’ o­­noarea de a fi primit de şeful statului românt şi a adresat vii mulţumiri [i pentru posibilitatea de a vizita din nou ţara noas­tră. In timpul întrevederii au fost relevate cu satisfacţie relaţiile bune de colaborare existente intre România şi Marea Brita­­nie d­in cele mai diverse domenii de activitate, în folosul celor două popoare, al cauzei păcii şi înţelegerii internaţionale. S-a subliniat că un rol important în evoluţia raporturilor prieteneşti româno-britanice îl ""au înţele­gerile la cel mai înalt nivel şi in special cele convenite cu pri­lejul vizitei de stat efectuate în Marea Britanie de tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu, apreciată ca un eveniment deosebit, istorie, evidenţiindu-se posibilităţile largi existente pentru dezvol­tarea şi aprofundarea conlucră­rii­­ bilaterale pe plan politic, economic şi tehnico-ştiinţific, cultural şi in alte domenii de interes comun. A fo­st examinat un cerc larg de probleme ale vieţii interna­ţionale, relevîndu-se caracterul deosebit de complex al situa­ţiei existente in­­ lume. S-a a­­preciat­ că p­rin actualele împre­jurări, se impune ca toate ţările, indiferent de sistemul lor so­cial-politic, să acţioneze pentru a opri încordarea, internaţională,­­pentru încetarea conflictelor din diferite regiuni ale globu­lui, pentru soluţionarea dife­rendelor dintre state pe calea tratativelor, pentru a da un nou curs evenimentelor , spre des-­ tindere şi colaborare, întărirea, independenţei naţionale, spre asigurarea păcii. O atenţie deosebită a fost a­­cordată situaţiei de pe conti­nentul european, unde s-au a­­cumulat uriaşe cantităţi de arme, îndeosebi nucleare. Por­­nindu-se de la această reali­tate, s-a subliniat necesitatea de a se face totul pentru con­venirea de măsuri de dezarmare, şi în primul rînd de dezarmare nucleară, în Europa, pentru e­­liberarea continentului de orice arme nucleare. Totodată, s-a e­­videnţiat însemnătatea înche­ierii în cel mai scurt timp a re­uniunii de la Madrid, prin a­­doptarea unor hotărâri privind dezarmarea şi întărirea încre­derii pe continent, continuitatea procesului de edificare a secu­rităţii şi cooperării europene început la Helsinki, pentru rea­lizarea, unei Europe, a păcii şi colaborării. .. ,n„ .­­ . A fost evidenţiată, totodată, necesitatea de a se acţiona ,cu toată răspunderea pentru opri­rea cursei înarmărilor­, pentru trecerea la măsuri concrete de dezarmare, în primul rind de dezarmare nucleară­ pentru asi­gurarea dreptului suprem al oa­menilor la­­ libertate, indepen­denţă, la existenţă, intr-un cli­mat de linişte şi pace. In acelaşi timp­ s-au relevat implicaţiile pe care criza eco­nomică­ le are asupra progre­sului şi­ standardului de viaţă ale popoarelor, mai ales ale celor din ţările în curs de dez­voltare, accentuîndu-se impor­tanţa lichidării subdezvoltării şi făuririi unei noi, ordini econo­mice internaţionale, ca o pro­blemă cheie a păcii şi Stabili­tăţii mondiale. întrevederea s-a desfăşurat intr-o atmosferă cordială. Ministrul securităţii publice din Costa Rica Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, a primit, vineri, la Predeal, pe Angel Edmundo Solano-Calde­­ron, ministrul, securităţii publice din Costa Rica.­­ A participat Tudor Postelnicu­, ministru secretar de stat, şef al Departamentului Securităţii Sta­tului. Oaspetele a transmis tovară­şului Nicolae Ceauşescu, din partea preşedintelui Republicii Costa Rica, Alberto Monge, un mesaj de prietenie, împreună cu cele mai bune urări. Preşedintele Republicii Socia­liste România a rugat să se transmită şefului statului costa­­rican salutul său prietenesc şi cele mai bune urări. In timpul convorbirii au fost evidenţiate bunele raporturi sta­tornicite intre Republica Socia­listă România şi Republica Cos­ta Rica, exprimîndu-se satisfac­ţia în legătură cu evoluţia lor ascendentă, precum şi dorinţa dezvoltării acestora pe multiple planuri, in interesul ambelor ţări şi popoare. Cu acest prilej a avut loc un schimb de păreri in legătură cu o serie de aspecte ale vieţii in­ternaţionale actuale. S-a subli­niat importanţa acţiunilor me­nite să contribuie la oprirea în­cordării internaţionale, la înce­tarea cursei înarmărilor şi tre­cerea la dezarmare, şi în pri­mul rind la dezarmarea nucleară,­­ la lichidarea subdezvoltării şi instaurarea unei noi ordini e­­conomice mondiale, asigurin­­du-se dreptul fiecărui popor de a-şi stabili propria cale de dezv­­oltare, intr-un climat de pace, de înţelegere, de largă colabo­rare între toate naţiunile lumii. întrevederea s-a­­ desfăşurat intr-o atmosferă cordială. SATUL— PERMANENTA MUNCII PENTRU RECOLTE TOT MAI BOGATE! PAGINA A III-A EMINESCU Turnată în bronz, desfăcută din piatră, şlefuită în marmură, adunată din aşchiile amintirilor noastre despre amintirile celor ce cred că l-au văzut «cu adevăriUt imagi­nea fizică a lui­ Eminescu este de fapt imagi­nea noastră răsfrîntă din­ oglinda“ fiinţei şi poeziei sale. Statura lui, îmbrăţişată în metal, in piatră, în memorie este un deşert de,nnisip strips in nodul ,pordian 'al un­ei foiiSmide. Da fapt, cel fi'cărui nemurire începea oda­ia cu adăugirea sa la ordinea cosmică, oda­tă cu clipa cind a încetat să mai răsară şi să­ apună deodată cu soarele, cind lumina stelei şi mirosul teiului s-au frint şi s-au spulberat, îmi aminteşte de corpurile cos­mice prin care omenirea încearcă să intre în contact cu Universul. Pe una din aceste nave interplanetare, cineva a avut ideea de a exprima existenţa noastră păminteană prin desenarea a două siluete umane, prin înscrierea citorva formule chimice şi ma­tematice, prin schiţarea sistemului solar şi ceea ce mi se pare cel mai tulburător, prin adăugarea unei casete magnetice pe care erau imprimate zgomotul valurilor pe o pla­jă şi foşnetul frunzelor in bătaia vintului. Am sentimentul că, tot astfel, Eminescu, aidoma unui punct albastru plutind intr-o pupilă mioritică întoarsă spre cer, a parcurs în conştiinţa noastră milioane de leghe, pur­tând adine marcate in poezia sa fiorul so­cial, dar şi ora de iubire, sentimentul isto­riei, dar şi mireasma răscoliinare a teiului, foşnetul mării şi singurătatea răsăritului de lună, satira acidă şi fierul roşu al sarcasmu­lui, dar şi reveria la masa de bmd, aspira­ţiile şi decepţiile unei epoci pe care a sen­sibilizat-o, aidoma argintului de pe plăcile fotografice, abia odată cu scufundarea sa in întunericul ireversibil al nefiinţei. • Aşa cum anum­ite­trăsături fizice ori tem­peramentale, caracterizează un popor, Emi­nescu a devenit, pentru totdeauna o trăsă­tură care defineşte spiritualitatea româneas­că, parcurgiind miracolul culturii naţionale şi trai­smiiţind oile ceva din fiinţa Poeziei sale celor ce l-au Urmat. Emineseianismul — acea caracteristică, in­contestabilă a liricii române de pină azi, cu luciri şi reflexe mai puternice ori mai dis­crete — este o permanenţă majoră izvorită dintr-un ideal de poezie al unei epoci de mari frămintări, cind aspiraţiile sociale, politice se împleteau cu o forţă poate nici­­cind repetabilă cu idealurile literaturii, ale culturii. Şi, nu întimplător, anii aceia care au consfinţit existenţa şi­­viabilitatea unei naţiuni ce gusta euforia­ proaspetei indepen­denţe cucerite se asimilează cu perioada de aur a marilor clasici care, la rindul lor, au consfinţit prin opera lăsată posterităţii o suveranitate spirituală, estetică, fără de care nici o altă independenţă nu este deplină. Pentru că, în clipa in care Poezia l-a avut pe Eminescu, limba română a capătat duri­tatea muzicală,, asprimea blinda, aspiraţia sublimă şi melancolia care pină atunci se numeau legendă, mit cu sburători, „po­veşti şi doine, ghicitori, eresuri..." In rest, hoinarul, visătorul, rătăcitor, in­­singuratul limatec şi, rerdinntul romantic, în­drăgostitul. Eminescu aprinde­nţă, fiecare ju­mătate a lu­n­ii ianuarie tăcutul rug de fla­cără al inimii sale — o floare deschisă in albul zăpezii, luminînd această zi, ca pe un eveniment al conştiinţei de sine a unei cul­turi ce aspiră la universalitate şi amintin­­du-ne — a cita oară — că a fi eminescian înseamnă a fi naţional. TRAI­AN T. COŞOVEI Ianuarie „Să ne împrietenim de Efră­­nescu, sărutindu-i versul, iar nu slăvindu-l de neînţeles“. NICHITA STANESCU De Eminescu ni se face dor deşi-l rostim cu fiecare gură, rostind cuvinte vii, cu trup, în dulcea limbilor măsură. De Eminescu ni se face dor şi foame încă ni se face şi-l respirăm cu fiece cuvint şi-n fiinţă-i aerul se-ntoarce. Şi-l tot rostim cu fiecare gură In dulcea limbilor măsură. NICOLAE BACI­UT

Next