Scînteia Tineretului, ianuarie 1986 (Anul 42, nr. 11381-11405)

1986-01-15 / nr. 11391

„SCÂNTEIA TINERETULUI" pag. 2________________________________________________________________________________________________________ MIERCURI 15 IANUARIE 1986 ( BATALIA PENTRU NOU, BATALIA PENTRU NOI) LA EXPOZIŢIA MONDIALĂ A REALIZĂRILOR TINERILOR INVENTATORI DE LA PLOVDIV, DE OPT ORI AUR PENTRU ROMÂNIA Realitatea etapei pe care o parcurgem este aceea a unor remarcabile creaţii ale inteligenţei umane, rod al investigaţiilor pasionate, neobosite, creaţii care se derulează sub ochii noştri intr-un ritm extrem de rapid. Se confirmă astfel pe zi ce trece că noile cuceriri ale cunoaşterii constituie avanpostul dezvoltării, furnizând tuturor ramurilor industriale, agriculturii, societăţii in general, soluţii care permit ridicarea pe o treaptă superioară a civilizaţiei. Fără îndoială, faptul că ştiinţa şi tehnica au devenit un catalizator al progresului a impus şi impune pretutindeni o politică adecvată pentru asigurarea unui cadru optim de desfăşurare a acestor activităţi, pentru promo­varea noului. Pornind tocmai de la interesele şi obiectivele fireşti ale naţiunii noastre, una dintre orientările de bază ale politicii partidului şi statului nostru a constat in elaborarea unei strategii originale vizind larga deschidere spre cele mai noi cuceriri din ştiinţă şi tehnică şi de stimulare a eforturilor creatoare ale tuturor colectivelor de oameni ai muncii. Promo­torul acestei acţiuni, cu adevărat revoluţionare, a fost secretarul general al partidului, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, care MARCU­ BUŞE: „Trebuie să vizezi întotdeauna nivelul cel mai înalt“ cu spirit vizionar a iniţiat transpunerea în practică a numeroase proiecte urmărind soluţionarea unor importante probleme ale producţiei materiale, ale vieţii economico-sociale. Această con­cepţie modernă, progresistă, care venea şi in intimpinarea aspiraţiilor, a dorinţei oamenilor de ştiinţă, concepţie promovată cu consecvenţă imediat după Congresul al IX-lea, se află prac­­tic la originea marilor succese ale ştiinţei noastre şi pornind de aici, la aceea a progresului întregii societăţi româneşti. Această apreciere reiese şi din faptul că perioada 1916—1980 a fost proclamată „cincinal al revoluţiei tehnico-ştiinţifice“, iar intervalul 1981—1990 ca „deceniu al ştiinţei şi tehnicii, calităţii şi eficienţei“, tot acest timp constituind pe drept cuvînt etapă de maximă înflorire a ştiinţei, a economiei româneşti. In tot acest răstimp, ştiinţa a pătruns tot mai mult în mase. Ca o expresie a tot mai profundei democratizări a ştiinţei, Festivalul naţional „Cintarea României“ cuprinde o secţiune pentru creaţia ştiinţifică şi tehnică, ceea ce a creat condiţii reale pentru ca pe lingă „profesioniştii“ în ale ştiinţei să participe la actul de cercetare oameni ai muncii de toate profesiile, tineri şi virstnici. VICTOR MIŢIGUŞ: „Pe lingă buna pregătire profesională este nevoie de mult, mult entuziasm“ care intr-o formă sau alta au ca pasiune cotidiană noul. S-a creat o atmosferă de emulaţie generală, ce promovează creati­vitatea de masă, implicarea timpurie a tineretului in proble­matica tehnico-ştiinţifică. Astfel, mişcarea de masă pentru tineret „Ştiinţă—Tehnică—Producţie“ a fost de natură să atragă şi să determine un număr tot mai mare de tineri să participe la aceste activităţi, dar­, ceea ce este mai important, această creştere a fost continuu susţinută şi de implicarea responsabilă in soluţionarea unor teme prioritare, deosebit de importante pentru economia naţională. Nu in ultimul rind, s-a putut constata că una dintre ideile-forţă exprimate de către secretarul general al partidului, aceea de a dă intiturate cercetării origi­nale, a scos in evidenţă vocaţia creativă a tinerilor. Rezultate remarcabile ne parvin de pretutindeni, ceea ce confirmi că in această etapă calitativ-superioară a revoluţiei tehnico-ştiinţifice dispunem de un potenţial creativ ce constituie o certitudine pentru viitor. Creaţiile originale româneşti sunt bine cunoscute şi peste hotare, multe dintre ele fiind distinse la diferite ma­nifestări. Una dintre acestea a fost EXPOZIŢIA MONDIALA LELIAN CIOROIANU: „Secretele oricărui succes: pasiune, competenţă, to­­­t­ dăruire­ a REALIZĂRILOR TINERILOR INVENTATORI, desfăşurată in Bulgaria, la Plovdiv între 4 şi 30 noiembrie 1983, manifes­tare făcind parte din suita acţiunilor dedicate Anului Interna­ţional al Tineretului. La expoziţie, care a reunit peste 4 200 de invenţii din 73 de ţări, România a primit 8 medalii de aur, aceasta, repetăm, intr-o companie de elită cu vârfurile tinere ale ştiinţei din numeroase ţări. Am aşteptat cu nerăbdare intil­­nirea cu ei, pentru a-i cunoaşte şi a-i face cunoscuţi publicului larg. Momentul a fost unul deosebit, fiind prilejuit de inminarea la sediul Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist a medaliilor de aur şi diplomelor acordate de juriul expoziţiei. Din partea Secretariatului C.C. al U.T.C. şi a Consiliului Naţio­nal al Ştiinţei şi Invăţămintului au fost adresate calde felicitări şi urări de noi succese in activitatea pe care o desfăşoară. Adăugind şi pe această cale felicitările noastre, vă invităm să-i cunoaşteţi pe ciţiva dintre tinerii inventatori medaliaţi la Plovdiv. Născut la Horezu, judeţul Vîl­­cea, absolvent al Facultăţii de electronică şi telecomunicaţii din cadrul Institutului Politehnic Bucureşti, în prezent cercetător ştiinţific principal la CCSIT Semiconductoare Bucureşti. Autor a 52 de lucrări ştiinţifice aplicate, a 25 de comunicări ştiinţifice la conferinţe şi congrese interne şi internaţionale, a 10 articole publi­cate în reviste de specialitate. Autor a 6 invenţii. La Plovdiv a obţinut premiul I şi Medalia de aur pentru lucrarea „Familia de echipamente pentru testarea dis­pozitivelor semiconductoare“ care cuprinde trei brevete : 1. „Echi­pament automat pentru testarea diodelor de comutație“, 2. „Echipament automat pentru tes­tarea finală a dispozitivelor semi­conductoare“, 3. „Echipament automat pentru testarea pe pla­chetă a dispozitivelor semicon­ductoare“. Lucrările au fost reali­zate în colaborare cu colegii : ing. OVIDIU POPESCU, ing. NITA CODREANU, ing. VIORICA PO­PESCU, ing. DANIEL MOLDO­­­VEANU, ing. FLORIN ROIU.­­ Aşadar, Marcu Buşe, aţi absolvit facultatea în 1971 şi în acelaşi an aţi fost reparti­zat la Centrul de cercetare ştiinţifică şi inginerie tehnolo­gică pentru semiconductori din Bucureşti, unitate nouă, înfiin­ţată de numai 3 ani, în 1969. Un specialist foarte tinăr intr-o Unitate foarte tînără... — Intr-adevăr, mă pot mirt­­urc cu faptul că, împreună cu mulţi alţi colegi de promoţie, fac parte din „cele trei valuri“ mari de tineri specialişti care, piractic, au pus bazele actualu­lui institut. A fost marea noas­tră şansă, cred. S-au alcătuit atunci, foarte repede, echipe entuziaste de tineri care au atacat curajos teme foarte in­teresante şi dificile care după ciţiva ani s-au finalizat în pri­mele brevete de invenţii in acest domeniu atît de „la modă“ al semiconductorilor. Astfel, colectivul format din autorii lucrărilor premiate la Plovdiv, din care fac parte şi eu, a reuşit să realizeze intr-un timp ,relativ scurt o serie de echipamente automate, ultimele generaţii fiind comandate de microprocesoare şi utilizate cu mare randament în secţiile de producţie ale IPRS cît şi ale CCSITS. Utilizarea lor a adus numai pînă în prezent econo­mii postcalculate de peste 30 milioane lei. — Cum a fost la Plovdiv ? — O atmosferă foarte fru­moasă realizată atît de gazde cît şi de organizatorii pavilio­nului românesc. Am avut posi­bilitatea a numeroase schim­buri de experienţă, a unor dis­cuţii tehnice cu tinerii specia­lişti din toată lumea. M-a im­presionat abundenţa exponate­lor cu caracter electronic apli­cat şi, de ce să n-o spun, am fost foarte mindru că expona­tele noastre au stîrnit interesul vizitatorilor în mod deosebit, noi fiind foarte des solicitaţi la stand, pentru prezentare. — Cu ce aveţi de gînd să continuaţi ? — Cu ce am început ! Inven­ţiile noastre se referă la nişte echipamente ce constituie o succesiune de generaţii şi tre­buie să facem un mare efort pentru a menţine ritmul cu ceea ce se întimplă pe plan mondial. Realizările noastre sunt insă foarte aproape de ni­velul cel mai de sus şi vrem c­a, de ce nu, în viitor să atin-­ gem şi chiar să depăşim acest nivel. Secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ne-a cerut-o şi vrem să nu-l dezamăgim. — Nu mă îndoiesc că acest angajament va fi onorat. Mult succes ! Născut în comuna Râzvod, ju­deţul Dîmboviţa, absolvent al Fa­cultăţii de electrotehnică din ca­drul Institutului Politehnic Bucu­reşti, in prezent cercetător ştiin­ţific principal in cadrul ICSITE Bucureşti. Autor al mai multor re­ferate şi comunicări ştiinţifice. A obţinut premiul 1 pe ramura în fiecare ediţie a Festivalului na­ţional „Cintarea României“, pre­cum şi premii H şi hi pe ţară. Autor a 7 invenţii. La Plovdiv s-a prezentat cu lucrarea „Frină­­11- namoelectrică cu curenţi turbio­nari“ realizată in colaborare cu proiectantul principal MARIAN I­ADULESCU, de la acelaşi institut şi inginerul AUREI, ANUŢI de la IEM Timişoara. Lucrarea a obţinut Medalia de aur. — Conduceţi, Victor Miţiguş, in cadrul laboratorului de ma­şini electrice de medie putere, din ICSITE, un colectiv ce se ocupă cu motoarele asincrone frină, frine şi cuplaje electro­magnetice. Lucrarea premiată la Plovdiv aţi realizat-o in ca­drul acestui colectiv ? — După cum ştiţi, am reali­­zat-o cu ajutorul unui coleg, proiectantul Marian Rădulescu şi a unui inginer de la I.E.M. Timişoara, Aurel Anuţi. Vreau să precizez insă că nu în ca­drul sarcinilor de serviciu. In cadrul colectivului nostru de cercetare preocupările sunt ceva mai largi decit lucrarea la care ne referim şi au în vedere asi­milarea în fabricaţie, prin di­versificarea producţiei curente sau prin realizarea unor pro­duse noi a unor sisteme de ac­ţionare (motoare, frine, c,upi,a­­je) , destinate acelor acţionări care necesită fie oprirea şi blo­carea sarcinii, fie acţionarea cu acceleraţie controlată a sarcinii fie acţionarea cu turaţie varia­bilă, prin intermediul cuplaje­lor electromagnetice. în cadrul acestor preocupări am simţit nevoia beneficiarilor interni de a se realiza în ţară frine cu curenţi turbionari. Am început să ne gîndim şi am realizat acest tip de frină care a fost premiată acum. Ea se află in fabricaţie la I.E.M. Timişoara, întreprindere foarte receptivă la produsele noi elaborate in in­stitutul nostru, foarte mulţi ti­neri ingineri de acolo, cum este şi cazul lui Aurel Anuţi contri­buind efectiv la realizarea aces­tor noi produse. . — Spuneaţi că lucrarea nu a constituit, de fapt, o sarcină de serviciu... — Nu, dar mi se pare firesc ca preocupările noastre să se Îndrepte în orice moment spre astfel de probleme, care cores­pund atit aptitudinilor noastre cit şi nevoilor economiei naţio­nale. Altfel n-am mai fi ceea ce sintem­. In ceea ce ne pri­veşte, atît eu cît şi Marian Ră­dulescu considerăm numai o intimplare, desigur fericită, că această lucrare a obţinut acest frumos premiu. Şi să n-o con­sideraţi ca lipsă de modestie dacă am să vă spun că am rea­lizat, tot împreună, şi alte lu­crări cel puţin la fel de inte­resante. Mă gindesc astfel la „Motorul asincron frină“, bre­vetat atît în Europa cit şi in S.U.A., precum şi la alte pro­duse brevetate în ţară şi străi­nătate­,la care ţinem tot aşa de mult, ca la produsul premiat acum, la Plovdiv. Născut in comuna Negoi, ju­deţul Dolj. Absolvent al Facultă­ţii de chimie industriala Bucu­reşti, in anul 1974, in prezem in­giner chimist-cercetator ştiinţific principal III la Institutul de studii şi modernizări energetice — ICEMENERG Bucureşti, par­ticipări la toate ediţiile Concursului de creaţie teh­­nico-ştiinţifică pentru tineret, la sesiunile de comunicări şi refe­rate ale Institutului, articole de specialitate. Doctorand, autor a 30 invenţii. Lucrarea prezentată in expoziţie şi medaliată cu aur poartă titlul „Procedeu de obţi­nere a zilelor din cauciuc spon­gios pentru termocentrale“. — Ce caută chimistul Lelian Cioroianu intr-un institut cu profil de energetică ? — La absolvire, avind dublă repartiţie (n.n. — L.C. a fost şef de promoţie pe ţară), am ales ICEMENERG, pentru că era singurul institut ce oferea un post la secţia de micropro­­ducţie. Şi pentru că exista deja o problemă cu implicaţii mari pentru economia naţională, m-am apucat de lucru, respec­tiv de găsirea reţetei pentru atit de solicitatele bile din cauciuc spongios (aflate de mai mulţi ani in fabricaţie), nece­sare curăţirii în flux continuu a condensatoarelor din termo­centrale, pentru decolmatarea lor de impurităţile pe care apa le depune. — De cînd vă place chimia ? — Din liceu. Am avut şansa să am un profesor care să-mi determine ferm cariera. L-am luat atunci ca model şi nu am regretat. — Spuneţi-mi, ce mai trebuie pe lingă pasiune ? — Ştiu eu ? Cred că mai tre­buie să existe o anume „che­mare“ pentru profesia aleasă, perseverenţă, şi iată că fără să-ţi dai seama te trezeşti că chimia (sau fizica sau...) este totul. — Se pare că această pasiune pentru a găsi mereu ceva deo­sebit, cum este, iată, acest nou procedeu de îmbinare a benzi­lor rulante transportoare de la cariere, vă ocupă foarte mult timp. — Dacă vă referiţi la pro­gramul de lucru, nici nu ştiu cind trece timpul şi asta fără să forţez. Multe probleme au continuat şi continuă să mă preocupe şi acasă. La unele caut soluţii împreună cu soţia, care este şi ea chimistă. Intr-un domeniu ca electroteh­nica, participarea este foarte selectă şi produsele prezentate, pe măsură. — Haidem să definim puţin drumul parcurs, pină a ajunge aici. De unde s-a pornit, cum s-a desfăşurat şi unde vrea să ajungă ? — Riscind să-i dezamăgesc pe cei ce s-ar aştepta să mă vadă demontind diverse aparate şi asamblindu-le la loc, am să vă spun că m-am surprins mer­­gind ferm pe acest drum, des­tul de tirziu, adică prin ultima clasă de liceu. Aptitudinile pentru „electro“ le consideram ceva firesc. Facultatea a fost o perioadă de acumulări şi tot atunci au început primele per­formanţe, pentru ca odată venit în I.P.R.S. să-mi găsesc cu a­­devărat drumul pe care-l cău­tam. — Mai exact ? — Am avut şansa ca încadrat aici ca proaspăt absolvent să fiu repartizat intr-o secţie în­fiinţată chiar in acel an („tran­­zistori cu siliciu“) care se fa­bricau sub licenţă. Se făceau in paralel şi producţie şi cerce­tare, pentru a depăşi faza de licenţă. Azi realizăm aproape toată gama de tranzistoare ne­cesare economiei naţionale. Una dintre realizările noastre, aceea care a fost distinsă cu aur la Plovdiv, priveşte tocmai un asemenea produs. Tranzisto­rul bipolar de putere are avan­taje faţă de cele obişnuite : viteza mai mare de comutație, dimensiuni mai mici, consum de energie şi materiale de ase­menea mai reduse. Precizez totodată că în momentul rea­lizării sale nu erau multe țări care să-l fi pus la punct. ŞTEFAN LUCA: „ Cea mai frumoasă răsplată: a avea sentimentul utilităţii, al datoriei împlinite“ Născut în comuna Iveşti judeţul Galaţi, absolvent al Vacuităţii de chimie industrială din cadrul Institutului politehnic Iaşi, in prezent cercetător ştiinţific, prin­cipal, şef de laborator la Centrul de cercetări pentru antibiotice Iaşi. A obţinut premiul I la con­cursul de inventică organizat de OSIM la Iaşi şi premiul II pe ţară in cadrul Festivalului Naţio­nal Ciitarea României , partici­pări anuale cu comunicări ştiin­ţifice la simpozioanele organizate În cadrul Mich, a prezentat o co­municare ştiinţifică la primul Congres naţional de chimie , autor a 39 de Invenţii. La Plovdiv s-a prezentat cu lucrarea „Proce­deu pentru obţinerea ampicilinei injectabile“, care a obţinut Me­dalia de aur. „ Am bănuit, Luca Stefan, că mă aflu in faţa autorului ampicilinei injectabile, de cum m-am apropiat de dumneavoas­tră. Aveți in jur acea „aromă de antibiotice“ pe care o răs­­pindesc în general medicii... — Interesant, eu nu realizez asta, deşi mi s-a mai spus. — De fapt ocupația dumnea­voastră se apropie mult de cea a discipolilor lui Hipocrat, in sensul în care contribui la ali­narea sau alungarea suferinţei omeneşti... — Şi asta poate fi adevărat, deşi antibioticele injectabile cam „ustură“, dar, sigur, „ustu­ră“ cu fölos ! — Ce aduce nou ampicilina injectabilă, al cărei procedeu de realizare l-aţi pus la punct dumneavoastră şi care a obţi­nut la Plovdiv Medalia de aur? — Sînt foarte multe avantaje, din care am să enumăr doar cîteva : produsul realizează ni­­vele serice mult mai rapide şi ridicate, are avantajul scurtării duratei tratamentului, are o biodisportibilitate mărită prin administrare pare laterală. In a­celaşi timp produsul e mult mai stabil din punct de vedere chi­mic şi poate fi obţinut prin va­riante tehnologice relativ sim­ple, uşor accesibile industrial, asigurindu-se o productivitate mărită. De altfel fabricaţia lui a demonstrat din plin toate aceste avantaje. — Ce înseamnă Centrul de cercetări pentru antibiotice Iaşi ? — înseamnă un colectiv de oameni minunaţi, în marea ma­joritate tineri, dăruiţi intru to­tul, aşa cum bine spuneaţi, în­cercărilor de îndepărtare a unui anume fel de suferinţă ome­nească — boala. Mai înseamnă o bază materială destinată ac­tivităţii de cercetare, corespun­zătoare precum şi probleme de cercetare din belşug. Avem şansa de a lucra in imediata a­­propiere a întreprinderii de antibiotice, aşa că toate proble­mele care apar în producţie constituie pentru noi temele unor programe de cercetare, activitatea noastră de cercetare e strict implementată in activi­tatea de producţie iar acesta cred că este un mare avantaj. — Sinteţi autor a 20 de in­venţii pină acum. Anul 1986 va mai adăuga ceva la această cifră ? — Sper, deşi vreau să vă fac o mărturisire : Nevoia de re­zolvare a unor probleme apăru­te in producţie, de care este le­gată realizarea acestor inven­ţii, m-a făcut să-mi amin fina­lizarea tezei de doctorat. Astfel, că, deşi am susţinut toate re­feratele, am cam întîrziat fina­lizarea, lucru pe care în acest an Vreau să-l realizez. Dar, si­gur, sper să-mi fac timp pentru toate... — Nu mă îndoiesc că veţi reuşi şi vă doresc mult succes . Născut in comuna Baia, judeţul Tulcea, absolvent al Facultăţii de automatică din cadrul Institutului politehnic Bucureşti, in prezent cercetător ştiinţific principal în cadrul ICSITE Bucureşti. A ob­ţinut premiul I pe ramură şi premiul I pe ţară in cadrul Festi­valului naţional „Cintarea Româ­niei“, ediţiile din 1983 şi 1935. Par­ticipări anuale la sesiunile de comunicări ştiinţifice ale ICPE. Autor a 3 invenţii- Lucrarea pre­miată la Plovdiv cu Medalia de aur a fost executată împreună cu subinginerul principal DUMITRU ŞTEFANESCU de la acelaşi insti­tut şi se numeşte „Instalaţie electronică pentru comanda sis­temelor de cuplaje electromag­netice la maşinile de cusut şi/ sau surfilat industriale”. — Am auzit, Laurenţiu Găi­­tan-Vătafu, unele opinii con­form cărora instalaţia dumnea­voastră, apreciată unanim de Specialişti la Plovdiv şi­­meda­liată, cum am văzut, cu aur, ar fi ciştigat in „spectaculozitate“ (sau în popularitate in rîndul vizitatorilor obişnuiţi) dacă ar fi fost montată pe o maşină... — Este uln aspect pe care în viitor o să-l avem în vedere. Oricum, ceea ce ni se pare mult mai important este faptul că instalaţia noastră împreună cu partea motoare funcţionează deja pe maşinile de cusut şi surfilat automate fabricate la „Metalotehnica“ Tîrgu Mureş, maşini care lucrează deja în frimite întreprinderi din ţară. — Este, desigur, cel mai sem­nificativ argument al importan­ţei şi utilităţii sale. Cum aţi ajuns la acest proiect ? — Firesc, în cadrul activită­ţii noastre, a colectivului ce se ocupă de acţionări de mică pu­tere in cadrul laboratorului de motoare şi servomotoare elec­trice din ICSITE, unde ne preo­cupăm de motoare şi servomo­toare pentru acţionări maşini­­unelte, roboţi industriali, acţio­nări de mică putere pentru in­dustria textilă, chimică, ali­mentară. Am realizat astfel mai multe tipuri de motoare elec­trice, unele care revoluţionează tehnica vechilor motoare ca : motorul de curent, continuu cu magneţi şi rotor disc (motor cu­ inerţie redusă), motor fără perii pentru roboţi şi maşini unelte, motor pas cu pas, motor cu ro­tor pahar şi altele. — M-aţi „încuiat“ ! Vorbiţi cu atîta plăcere de motoare, in­cit nu văd despre ce altceva aş mai putea să vă întrebe. — Tot despre motoare ! Ce vreţi , e o pasiune care nu ne iartă. Nici pe mine, nici pe co­legul Dumitru Ştefănescu. Alt­fel n-am fi aici ! — Adevărat! Prin urmare „o ardere internă“... „la cea mai înaltă tensiune“­­... — Dacă vreți. Deși asocierea din punct de vedere tehnic nu e intru totul exactă ! Dacă Insă e vorba de pasiune, e bine spus. — Bun. Atunci, fără metafo­re, să discutăm despre citeva proiecte de viitor... — Păi... tot motoare ! Avem în vedere unele sisteme com­plexe pentru comanda roboţi­lor industriali precum şi unele sisteme de acţionare a utilaje­­lor din industria textilă şi Bio­­reactori din industria chimiei alimentare. Şi altele... — Eu îmi doresc, şi sunt con­vins că aşa va fi, să mai aflu cite ceva de la dumneavoastră despre aceste motoare, cu prile­jul altor asemenea festivi­tăţi de premiere ! — Vă mulţumesc şi să spe­răm că aşa va fi ! Născut in oraşul Lupeni Ab­solvent in 1969 al Facultăţii de chimie industrială din Institutul Politehnic Bucureşti, in prezent cercetător ştiinţific principal la Institutul de cercetări chimice — centrul de cercetări mase plas­tice Bucureşti. Autor a 105 lu­crări ştiinţifice, participant la concursurile de creaţie tehnico­­ştiinţifică pentru tineret la care a obţinut, locul I pe ţară in 1979 şi locul III in 1984. A mai obţinut premiul .„Nicolae Teclu“ al Aca­demiei R.S. România pe anul 1983 şi premiul II la Expoziţia Naţională de Invenţii 1984. Are la activ 23 de invenţii. Doctorand. Împreună cu colaboratorii săi VIORICA DUMITRIU, IOANA MI­­HALACHE şi MIHAI STANCA au obţinut aurul pentru lucrarea „Procedeu de obţinere a polioti­­lor aminici de vîscozitate scă­zută“. — Cum este cînd afli că ai obţinut aurul ? — Ce să spun ? E un moment unic. Ţin să subliniez că o Com­petiţie ca aceasta la care am participat nu e cu nimic mai prejos (mă refer la trăirea mo­mentelor pină cînd juriul să hotărască „ce şi cum“, ca să nu ,mai spun de acel moment su­prem­ decit o mare competiţie sportivă. — Să revenim însă la ce a fost înainte, înainte chiar de invenţia la care sunteţi autor. — A fost mai întii pasiunea pentru chimie. Am intrat „din prima“, m-am integrat în rit­mul activităţilor, la care parti­cipam fără efort. — Repartiţia v-a satisfăcut ? — Evident, în nici un alt­ loc de a Născut la Fău­reî, judeţul Brăila, Absolvent in 1975 al Institutului Politehnic Bucureşti — Facilitatea de electronica şi telecomunicaţii, In prezent Inginer principal III la întreprinderea de piese radio şi semiconductor­ Băneasa — Bucureşti. Lucrări publicate In reviste de specialitate româneşti şi străine, comunicări susţinute la conferinţele anuale de semi­­con­ductoare In perioada 1979—1989. Doctor in ştiinţe, autor a fi In­venţii şi a unei inovaţii. Lucrarea distinsă cu aur la Plovdiv şi n-aş fi găsit un cadru mai pro­pice de activitate ca aici, in secţia sinteze polimeri. — Ce sint polimerii, Mihail Ionescu ? — Sint, aş zice, o a doua na­tură în care trăim. Iată -o lacul de pe mobilă, pielea agendei pe care o, aveţi in mină, ca şi ma­terialul din care e confecţionat pixul cu care scrieţi etc. etc. — Bun, dar de Ce un brevet pentru a obţine aşa ceva ? Bă­nuiesc că procedeul este cu­noscut. — Este. Noi am dorit insă altceva şi anu­me ca spumele poliuretanice (materia primă pentru produsele amintite) să fie obţinute printr-un procedeu original. Acesta a avut în ve­dere eliminarea de pe fluxul tehnologic a catalizatorului, ceea ce a însemnat mari eco­nomii de energie şi materiale scumpe, deficitare. A mai în­semnat faptul că de la acest brevet au mai reieşit alte 19 brevete şi 10 tipuri de policii româneşti, care se află in fabricaţie. — înţeleg că datoraţi mult cadrului pe care l-aţi găsit aici ? — Aşa este. Am găsit un co­lectiv minunat, unde in primul rind eu am avut ce învăţa şi îrn care am putut colabora pen­tru a-mi realiza ideile. M-a en­tuziasmat faptul că aici munca are aplicabilitate tehnologică şi pentru asta am fost puşi in si­tuaţia să căutăm soluţiii noi, pe căi nebătătorite. Adică toc­mai cele care duc şi la brevete,­ inova intitulată „Procedeu tehnologic de realizare a tranzistoarelor demOS de putere“ a fost creată împreună cu colegii săi, TUDOR DUNEA, DUMITRU SDRULA şi ION CHIŢ­A. — Aşadar, reveniţi de la pri­ma participare la o manifestare internaţională de invenţii cu o medalie de aur. — Am trăit împreună cu co­legii mei clipe de mare satis­facţie, cu atît mai mult cu cit Născut la Brăila, absolvent in 1975 a­ Universita degli statti Roma-Instituto Chimico, in pre­zent, cercetător chimist la Insti­­tUtul de cercetări chimice Bucu­reşti — Centrul de chimie orga­nică. Participări anuale la sesiu­nile de comunicări ştiinţifice ale institutului, la al il-lea Congres de chimie de la Bucureşti, articole in reviste de specialitate, premiul „Nicolae Teclu- al Academiei R.S. România pe 1976. Doctorand, autor a 8 brevete de invenţii. Lu­crarea premiata cu aur la Plovdiv — „Cristale lichide nematiee“, — a fost realizată împreună cu co­legii săi MIHAI ELIAN și CON­STANTIN DRAGHICI — Ce sunt cristalele lichide, stimate Horia Petride ? — Sunt nişte substanţe chimi­ce deosebit de complexe şi de înaltă puritate, capabile să ajungă la o structură aidoma cristalelor sintetizate în natură. Domeniile de utilizare sunt din­tre cele mai diverse : de la a­­fişaje electronice (ceasuri, cal­culatoare) la spectroscopie şi cromatografie. —* Vă gindeaţi cu ani în urmă că veţi avea la mină un ceas cu cristale lichide ? — Da. — Mărturisesc că sunt sur­prins. Aş vrea o explicaţie. — Cristalele lichide sunt cu­noscute de Circa 100 de ani. Dar ca multe descoperiri, aceas­ta a fost scoasă la iveală prin anii ’60 pentru ca între 1970— 1975 să apară deja primele a­­plicaţii. Şi nu era decit un mo­dest început. Tot în acea pe­rioadă, subliniez, în pas cu rezultatele din străinătate, se obţin cristale lichide în institu­tul nostru. — Vă Întreb, In acest caz, ur­mătorul lucru : de ce este ne­voie de acest efort de a crea nişte­ cristale româneşti pentru a vedea, spre exemplu, aceeaşi oră exactă ? — Tocmai astă este, că aces­te cristale se pot compune şi altfel decit au descoperit alţii şi, in fond, toată aceasta este pentru noi toţi o modalitate de a înţelege o serie de fenomene fi­zi­co-chi­mice, de a ne îmbo­găţi experienţa. Şi nu în ulti­mul rind, satisfacţia de a crea ceva altfel decit prin căile cu­noscute. Pagină realizată de GABRIEL NASTASE şi ALEXANDRU STROE LAURENŢIU GĂITAN-VĂTAFU: „întotdeauna, preocuparea pentru problemele concrete ale producţiei naşte idei noi“ SORIN GEORGESCU: „în domeniul nostru exista posibilităţi nelimitate MIHAIL IONESCU: „în orice realizare de prestigiu se regăseşte efortul colectiv“ HORIA PETRIDE: „în fiecare moment trebuie să ai forţa morală de a te autodepăşi“

Next