Scînteia Tineretului, septembrie 1986 (Anul 42, nr. 11586-11611)

1986-09-15 / nr. 11598

Cu 60 de ani in urmă, Nico­lae Iorga mărturisea că Ploieş­­tiul i se pare un oraş vrât care începe frumos. Au trecut de la această afirmaţie citeva zeci de ani şi, iată, trecem acum prin­­tr-un oraş ai cărui locuitori, dar şi cei care trec ocazional cu di­ferite treburi, spun că Ploieştiul este un oraş frumos care înce­pe frumos. Intre cele două a­­firmaţii a trecut timpul şi au intervenit oamenii... Discuţia noastră cu arhitectul şef al municipiului, Ioan Ma­nole, a început nu de la­­ cifre şi comparaţii, ci de la existenţa a trei copaci de specii diferite: un pin, un tei, un plop. Pen­tru a rămine pe locul lor, arhi­tectul nu s-a dezlipit de con­structor. Poate gin­din­du-se la vechii codri ai Vlăsiei, defrişaţi cu atita largheţe şi modificind prin aceasta Vechea stemă a o­­raşului care prezintă doi lei dezrădăcinind un stejar, arhi­tecţii s-au gindit că fiecare co­pac, atunci cind se poate, are dreptul să rămină pe locul său. Să fie vorba şi de subiectivita­te? Să-l lăsăm pe arhitectul Ioan Manole să ne spună: „Un copac creşte foarte greu, se for­mează in zeci, in sute de ani. Le-am fi putut curma existen­ţa in citeva ore. Aş vrea insă ca localnicii şi toţi ceilalţi să simtă ce simt eu: pinul şi-a for­mat o coroană sus, la peste 15 metri, il veţi afla lingă hotelul Prahova, o bijuterie in materie de construcţie. Teiul din Piaţa Eroilor opreşte mai intii ochiul, apoi il lasă să primească in faţă cvartalul de locuinţe. Plopul stă in preajma Casei de Cultu­ră şi-i prelungeşte farmecul. , Cum arată Ploieştiul, odată pus pe planşetă? Ni se deschi­de larg fereastra in aşa fel in­cit să cuprindem cit mai mult cu privirea din Piaţa Republi­cii: „Dacă pui Ploieştiul pe planşetă, nu poţi face abstrac­ţie de el. El există!“ Ploieştiul există, în­tr-adevăr, venit aşa cum ni l-a trimis is­toria acum aproape 400 de ani, afirmindu-se îndrăzneţ şi spec­taculos, căpătind în aceşti ani personalitatea pe care o meri­tă şi de care avea atita nevoie. Localnicii mai ales au trăit ală­turi momentul de evoluţie maxim al dezvoltării oraşului. S-a plecat de la micile grupe de locuinţe care au fost ridica­te imediat după 1944, asistind in acelaşi timp la o timidă con­strucţie in centrul civic. Piaţa 16 Februarie care primeşte că­lătorii dinspre sud, bine stabili­tă pe artera S-N, făcea legătu­ra cu Gara de Sud. Aici s-au executat case frumoase, dîndu­­li-se ulterior amploare şi im­portanţă. Era nevoie de locu­inţe. S-a trecut astfel la com­plexele de locuit, acestea rea­ Uzindu-se pe terenuri libere. Aşa a apărut Cartierul Nord, în anii 1964 s-a ajuns la peste 8 000 de apartamente. Paralel, s-a început Cartierul Vest, con­­tinuindu-se construcţiile pe parcursul mai multor ani. Au apărut complexe noi: Malu Roşu, Ienăchiţă Văcăres­cu, 9 Mai.­ Ştefan Gheorghiu, Mihai Bravu. Democraţiei, Andrei Mureşanu, Republicii şi Cartie­rul Sud. Cele două accese (dinspre Bucureşti şi dinspre Braşov — Cimpina) au dat naştere la două cartiere: Bulevardul Bucu­reşti cu peste 2 500 de aparta­mente care se află în inima zo­nei industriale d­in sud, iar in­trarea dinspre Braşov a de­terminat realizarea cartierelor Republicii 1—2 care veneau să facă joncţiunea cu zona centra­lă. Aşa a apărut magistrala care traversează Ploieştiul despre care, străbătind-o, localnicii spun că ai senzaţia de nou in oraş şi de un ritm de construc­ţie deosebit. Dorinţa noastră, ne explică arhitectul Ioan Ma­nole, este să le facem cit mai interesante, cit mai variate, cu capete de perspectivă. Am do­rit ca privitorul să fie incitat de ceea­ ce vede, să se lase pri­mit cue plăcere in oraş. ARETA ŞANDRU (Continuare în pag. a V-a) Proiect pentru un oraş frumos, care începe frumos Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XLII SERIA II NR. 11 598 6 PAGINI 50 BANI LUNI 15 SEPTEMBRIE 1986 IN SPIRITUL ORIENTĂRILOR 5/ INDICAŢIILOR FORMULAŢI DE SECRETARUL GENERAL AL PARTIDULUI, TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU, LA CONGRESUL AL IIUEA AL MUNCII întărirea democraţiei muncitoreşti, revoluţionare — factor hotărîtor ,­­­I al afirmării principiilor autoconducerii şi autochestiunii „Considerăm că dispunem acum de un sistem de autoconducere şi de un sistem economico-financiar corespunzător etapei de dezvoltare a societăţii noastre, care îmbină în mod armonios interesele generale cu interesele personale ale fiecărui proprietar şi producător, ale fiecărui om al muncii. Suntem­ ferm hotăriţi să facem şi în continuare totul pentru a în­făptui neabătut programele şi măsurile stabilite, astfel încît autoconduce­­rea muncitorească, autogestiunea economico-financiară să se poată ma­nifesta din plin în toate sectoarele şi să stimuleze puternic energiile crea­toare ale oamenilor muncii în făurirea socialismului şi comunismului”. NICOLAE CEAUŞESCU Magistrala cuvîntare rosti­ta de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în deschiderea lucrărilor celui de-al IlI-Iea Congres al oamenilor mun­cii — adoptată de acest înalt forum ca program de mun­că şi acţiune al tuturor oa­menilor muncii, al întregu­lui nostru popor — repre­zintă un document de o ex­cepţională însemnătate po­litică şi ştiinţifică, ale că­rui teze şi orientări d­irec­­ţionează cu clarviziune dez­voltarea economico-socială a ţării pe traiectoria de pro­gres şi civilizaţie definită de Congresul al XIII-lea al partidului. Ideile şi aprecierile de mare profunzime formulate de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, de la înalta tri­bună a recentului Congres al oamenilor muncii ilus­trează cu pregnanţă rolul determinant pe care conti­nua adincire a democraţiei muncitoreşti, revoluţionare şi promovarea fermă a prin­cipiilor autoconducerii şi autogestiunii îl au în asigu­rarea unei creşteri econo­mice intensive, în ascensiu­nea României pe trepte noi, superioare de dezvoltare, în afirmarea superiorităţii mo­dului de producţie socialist. Caracteristica fundamen­tală a sistemului de organi­zare şi conducere democra­tică a societăţii noastre, conceput şi instituţionalizat în perioada de după Con­gresul al IX-lea al partidu­lui, cu contribuţia hotărîtoa­­re a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, o reprezintă pu­noraţia DRAGOMIRESCU (Continuare în pag. a ll-a) PENTRU TOŢI ELEVII ŞI STUDENŢII ŢĂRII, AZI ÎNCEPE NOUL AN DE INVĂŢĂMINT ŞCOALA­­ IN FAŢA Dii NOI ETAPE DE INCA INTENSĂ, PLINĂ DE­­SPONSABILITATE PENTRU EDUCAREA SI FORMAREA MLTIBATEDALĂ A TINIDEI CENECATI Astăzi, 15 septembrie, pentru toţi elevii şi studenţii ţârii, pen­tru toate cadrele didactice în­cepe un nou an de invăţămint. Este un moment important care, dincolo de încărcătura e­­moţională ce-i este specifică, marchează practic debutul unei noi etape de muncă intensă in vederea educării si formării multilaterale a tinerelor gene­raţii, in deplin consens cu ma­rile exigenţe pe care prezentul şi viitorul le pun în faţa în­tregii societăţi, învăţământul de toate gradele constituie in concepţia partidului nostru, a secretarului său general, tova­răşul Nicolae Ceauşescu, un­ factor fundamental al progresu­lui multilateral al patriei, un domeniu de activitate de cea mai mare însemnătate, cu im­plicaţii majore în însăşi evolu­ţia de ansamblu a societăţii, a naţiunii noastre socialiste. Por­nind de la această realitate, şcolii româneşti i-a fost şi ei este acordată o grijă constantă, o atenţie sporită, investiţiile materiale uriaşe, ca şi transfor­mările revoluţionare la care a fost supusă, urmărind să cre­eze, pentru toţi copiii şi tinerii care învaţă, cele mai bune con­diţii de instruire, de educare ş­i formare complexă, multilate­rală şi, în acelaşi timp, să con­ducă la o creştere neintrerupta a calităţii şi eficienţei întregu­lui proces instructiv-educativ. Imaginea pe care o oferă in­­văţămintul nostru, pornind de la cel primar şi terminind cu cel universitar, este de-a drep­tul impresionantă : o popu­laţie şcolară ce cuprinde un sfert din cetăţenii ţării, sute de mii de săli de clasă, mii de ■amfiteatre, laboratoare, ate­liere, biblioteci, săli şi terenuri de sport, un redutabil detaşa­ment de cadre didactice pregă­tite la nivelul cel mai înalt de exigenţă şi competenţă, o u­­riaşă energie creatoare ce se desfăşoară constant pe coordo­natele pasiunii pentru nou, pen­tru cunoaştere şi performanţă — iată doar citeva din argu­mentele care susţin această a­­firmaţie. Este, desigur, meritul istoric al partidului, al secre­tarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, faptul de a fi conferit in societatea­ noastră un loc şi un rol dintre cele mai importante şcolii, ca prin­cipal factor de cultură şi civi­lizaţie, de formare şi educare a omului ;nou, constructorul li­ber, demn, cutezător şi compe­tent al socialismului şi comu­nismului pe pămintul patriei. Pentru că in strategia de an­samblu a dezvoltării şi înfloririi­­ necontenite a patriei, in am­plul proces de transpunere in practică a măreţelor obiective ale edificării noii societăţii, in­­văţămintul a fost şi este pro­fund implicat, in faţa lui pu­­nindu-se sarcini şi răspunderi cu adevărat esenţiale. Aşa cum spunea tovarăşul Nicolae Ceauşescu în cuvintarea la cel d­e-al lil-lea Congres al oame­nilor muncii, ce­­şi-a desfăşurat recent lucrările, adoptind ho­­tariri istorice pentru desti­nde ţării, ale oamenilor ei. ..trebuie să nu uităm nici un moment că dezvoltarea inten­sivă, o nouă calitate, o nouă e­­ficientă, o înaltă productivitate nu se pot realiza decit cu oa­meni ai muncii de înaltă cali­ficare, cu o înaltă răspundere". Intr-adevăr, tot ceea ce s-a în­făptuit, tot ceea ce se înfăp­tuiește in patria noastră este indisolubil legat de elementul uman, de calitatea pregătirii acestuia, de nivelul său de (Continuare in pag. a V-a) invatamintul românesc — factor progresului si înfloririi continue fundamental in asigurarea a patriei noastre socialiste PAGINA A 3-A Azi, la posturile de radio şi televiziune Cu prilejul deschi­derii anului de învă­­ţămînt 1986-1987 as­tăzi va avea loc în Capitală o adunare populară pe care pos­turile de radio şi tele­viziune o vor transmite direct în jurul orei 11, Promovarea noului - o preocupare statornică a tinerilor, un suport puternic al înfăptuirii programelor de dezvoltare economico-socială a țării • PERMANENT RACOR­DAT LA TEHNICA DE VÎRF • ÎNNOIREA PRO­DUSELOR­­ ÎN RITM INTENS, CU MAXIMĂ EFICIENȚĂ • ACTIVITA­TEA DE CERCETARE, O­­RIENTATĂ FERM SPRE SOLUȚIONAREA PRO­BLEMELOR MAJORE DIN ŞANTIERELE NA­VALE PAGINA A 2-A SPOILT ■ „Cupa U.T.C.“ la para­şutism — o reuşită de monstraţie de măiestrii şi curaj : ACEI TINER ÎNDRĂZNEŢI şi teme RARI ■ Şi-acum, emoţiile „CUPELOR EUROPENE“ ! Sportivul lunii: AUREI MACARENCU ■ Cronica noutăţilor ■ Un sport în dezbatere C.E. de la Stuttgart, o lecţie severă pentru atle­tismul nostru : 2. TOI PE DRUM. PE DRUM PE DRUM PAGINA A 4-A CAMPANIA AGRICOLĂ DE TOAMNĂ La toate lucrările, ritmuri intense! Faţă de celelalte unităţi ve­cine, cooperativa agricolă din Năieni, judeţul Buzău, se gă­seşte in această toamnă în ipos­taza de a redimensiona efortu­rile, în primul rinel la recolta­tul porumbului. ..Cu toate că dispunem de 500 ha vie pe rod, cu o producţie foarte bună în acest an, porumbul deţine prio­ritatea absolută, ne precizează Lucel Zecheru, primarul comu­nei. Și o să vă explic de ce. După porumb urmează semă­năturile de toamnă. Este lesne de dedus că pentru a ne în­cadra în perioadele optime tre­buie să recoltăm şi să eliberăm terenul intr-un ritm mult mai alert. Amplasarea cerealelor pă­­ioase după porumb a fost im­pusă de configuraţia terenului din zona de deal. Pentru a face faţă acestor cerinţe ale cam­paniei de toamnă zilnic sunt­ mobilizaţi in timp toţi locui­torii comunei, indiferent de sec­torul in care-şi desfăşoară ac­tivitatea“. Intr-adevăr, In tarla se aflau peste 500 de oameni. Nu numai cooperatori, ci şi cei din insti­tuţiile de pe raza comunei, e­­levi ai şcolilor generale. Şefii de fermă, Ion Stan şi Constan­tin Zecheru, au­ distribuit for­­■eţele şi atelajele in aşa fel ca să poată face faţă fluxului care-i impune lucrarea. O pri­mă constatare este aceea că porumbul se recoltează numai manual. De asemenea, mai bine­­ de 90 la sută din recoltă se transportă cu atelajele. Unita­tea are concentrate in lan un număr de 70 de atelaje. Urmă­rim modul în care acţionează una din ech­ipe. Cooperatorii re­coltează cu operativitate ştiu­­leţii. Mioara Apostol, Ion Ţi­­cleanu, Georgeta Pahonţu în­carcă producţia in acelaşi ritm în atelaje. Anghel Udrea, Lu­cel Burducea, Alexandru Dumi­­trache au posibilitatea, datorită modului in care acţionează e­­chipele, să facă două transpor­turi pe zi la baza de recepţie. Pină in prezent la Năieni po­rumbul a fost recoltat de pe mai bine de 45 la sută din supra­faţa cultivată. Tăiatul şi trans­portul cocenilor se află, de ase­menea, intr-un stadiu ce se a­­propie de cel al recoltatului. Un alt grup format din peste 250 de oameni acţionează în podgorii. Se recoltează atit strugurii de masă, lucrare aflată în stadiul de finalizare, cit­ şi strugurii pentru vinificaţie. Din cele 300 tone recoltate, mai bine de 180 tone au luat drumul be­neficiarilor externi. „Avem faţă de ceilalţi ani o producţie dublă, ne preciza Alexandru Mihai, secretar adjunct al comitetului comunal de partid. Sunt parcele pe care atingem între 8 şi 9 mii kg la ha, întreprindem toata eforturile ca nimic din recoltă să nu se piardă. In afară de cooperatori au răspuns la mo­bilizarea noastră un număr mare de tineri, inclusiv elevii din clasele mai mici. Munca a fost în așa fel organizată ca să se evite orice stagnare de ritm“. O altă lucrare, care concen­trează eforturile mecanizatori­lor, o constituie pregătitul te­renului pentru a se trece cit mai urgent la semănatul, cul­turilor de toamnă. Unitatea din Năieni are de însămînţat 350­ ha cu griu şi 50 ha cu orz. Pină in prezent, lucrările pregătitoare ale terenului au fost efectuate pe aproximativ 220 ha. Se ac­ţionează zilnic cu agregate com­plexe. Şeful secţiei S.M.A., Ni­colae Petre, care urmăreşte ca­litatea lucrării, are numai cu­vinte de laudă pentru mecani­zatori, din rîndul cărora îi evi­denţiază pe Ion Burducea şi Dumitru Plăcintă. Aşadar, ritmuri intense, mo­bilizare generală la toate lucră­rile campaniei agricole de toamnă. D. I. DINCA fin dactili din zilele noastre într-un oraş din cele multe de pe harta ţării, am cunos­cut un om, unul din cei mulţi ai ţării. Etapele trăirii lui sînt ca naşterea unei cărţi izvorî­te dintr-o singu­ră trăire, un singur cuvint... viaţă. Destinul lui — destin împlinit în climatul creat de Congresul al IX-lea al parti­dului. Un om printre­­cei mulţi, la origine este muncitor. In 1963 absolvă Şcoala profe­sională din Buzău, patru ani mai tîrziu absolvă liceul se­ral, pentru ca în 1972 să termine Facultatea de fizică a Universităţii din Bucureşti. Se întoarce la şcoala unde a descifrat pri­mele taine teo­retice ale me­seriei,­­ liceul devenit între timp industrial nr. 2. Nu peste mult timp, datorită unor ca­lităţi pe care cei in drept erau meniţi să le aprecieze, este numit director adjunct al Liceului industrial nr. 1, unde după patru ani este avansat în funcţia de direc­tor. Iată pe scurt drumul par­curs, un om ce trece ca mulţi alţii prin etapele îm­plinirii. UN STRUNGAR LA I.U.T. La întreprinderea de uti­laj tehnologic am stat de vorbă cu un maistru care mi-a povestit : — La această întreprinde­re a existat un om, tovarăş de muncă şi o spun cu bu­curie, prietenul meu este omul care a muncit şi şi-a realizat visul. Noi, tovarăşii lui, mergeam după termi­narea orelor de program la o plimbare, la un meci de fotbal, venea şi el dar stă­tea puţin, era tot timpul preocupat, în pauzele de masă făcea probleme de fi­zică. Odată chiar l-am între­bat : Ce tot scrii acolo ?, iar el a zîmbit. N­u făcea altce­va decit să dea drumul pa­siunii, să-şi rezolve proble­ma. Ce să vă mai zic, că era un bun strungar, din miini­­le lui ieşeau piese de mare precizie. UN STUDENT LA FIZICA nu­ a Omul ce şi-a sacrificat o parte din viată învăţind, povestit o parte din romanul său de viaţă. — Drumul a­­cesta greu cred că l-aţi conju­gat cu perse­verenţa ! Nu poţi învăţa, nu poţi pătrunde tainele fizicii, dacă nu depui un efort susţinut ! — Pasiunea m­ea era mun­ca, distracţia mea căutarea, liniştea mea era rezolvarea. Am avut un gind şi l-am înfăptuit, să intru la facul­tate, am învăţat şi am reu­şit. Cind m-am dus şi le-am spus tovarăşilor de muncă nu le venea să creadă, că voi pleca din întreprindere şi că voi urma facultatea la zi. în facultate m-am pregătit cu prietenii mei, cărţile. Mi-a­­duc aminte parcă ar fi fost azi, cum zilnic mergeam la bibliotecă, uitam si de mîn­­care şi de tot. Nu vedeam decit examenul... viitor şi reuşita. UN OM LA CATEDRA PAIÎL IONESCU (Continuare in pag. • V-a) IANU^TÎNAR ANOTIMP — Ceea ce mi demn de reţinut. De pare v-ati in­

Next