Scînteia Tineretului, noiembrie 1988 (Anul 44, nr. 12259-12284)

1988-11-26 / nr. 12281

Pentru sporirea producţiei de cărbune şi minereuri - noile obiective de investiţii predate in avans Simpla enunţare a numelor unor localităţi precum Husni­­cioara din Mehedinţi, Alunu — Vîlcea, Rujetu — Gorj, Băneasa — Dobrogea sau Caraorman din judeţul Tulcea nu spune poate mare lucru cititorului. Toate aceste localităţi, dar şi altele, situate la distanţe de sute de kilometri unele de al­tele, în şase judeţe, care nici măcar nu sunt vecine, repre­zintă insă adevărate puncte fierbinţi, unde colectivul de muncă al Antreprizei de Con­strucţii şi Montaje Miniere Vîl­­cea-Mehedinţi are desfăşurate importante forţe umane şi me­canice. La Rujetu, în Gorj, de pildă, unde a fost deschisă o mare carieră de lignit, se­­ lu­crează în aceste zile la punerea in funcţiune a magistralei de benzi, a celorlalte instalaţii tehnologice necesare extracţiei sterilului şi cărbunelui. Aşa cum aflăm de la tînărul spe­cialist Gheorghe Niţă, inginer şef al antreprizei, partea me­canică a instalaţiilor a fost ter­minată. Imediat, în zilele ce urmează, vor începe probele la linia I de steril. înainte de sfirşitul acestei luni instalaţiile­­ montate aici vor funcţiona „ la Întreaga capacitate. „Practic — evidenţia tînărul inginer şef — aşa cum a cerut stăruitor, in repetate rînduri, secretarul ge­neral al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, precum şi In spiritul Tezelor pentru Ple­nara C.C. al P.C.R., toţi fac­torii angajaţi in procesul de realizare a investiţiilor, pe şan­tierele noastre, suntem­ mobili­zaţi cu toate forţele de care dispunem, avem întocmite pro­grame concrete de lucru şi con­lucrăm strîns, permanent, pen­tru împlinirea întocmai a sar­cinilor şi angajamentelor asu­mate“. Tot in această zonă se lu­crează la amenajarea unei in­cinte miniere complexe pentru depozitarea cărbunelui extras în sectoarele „Amaradia-Gilort“. Constructorii sunt pe punctul de a finaliza instalaţiile de în­cărcare a cărbunelui în va­goane. La această dată aici se înregistrează un avans de circa o lună, fapt care permite con­structorilor şi montorilor să predea noul obiectiv înainte de sosirea primei garnituri C.F.R., care urmează să circule în zonă, pe calea ferată aflată acum în construcţie. Cu forţe sporite se acţionează şi la montarea unei dragline cu braţ de 70 de metri şi cupă de 10 mc, utilaj com­plex ce va fi folosit in pre­mieră în bazinul minier al Vil­­eii şi Gorjului, la extracţia căr­bunelui. Practic, şi acest im­portant utilaj urmează să fie finalizat pînă la sfirşitul anu­lui în curs, în aşa fel, incit, în trimestrul I al anului viitor să poată fi folosit la lucrările de haldare Interioară in cariera „Seciuri-vest“. Un alt punct deosebit de fier­binte pentru constructorii și montorii minieri vilceni este ca­riera Bustuchini din cadrul Combinatului minier Rovinari. Aici a fost terminată platforma excavatorului şi platforma de montaj a maşinii de haldat. Sunt astfel create toate condiţii­le necesare imprimării unui ritm înalt la montajul utilaje­lor de mare capacitate, aşa cum la Jilţ, in cadrul Combi­natului minier Motru, poate fi încheiat in devans montajul ce­lei de-a doua linii a magistra­lei de steril. Referitor la mo­dul în care se acţionează pe toate şantierele deschise in lo­calităţile sus-amintite, dar şi în altele, cum vom vedea, tovarăşa Elena Munteanu, secretarul co­mitetului de partid al antrepri­zei vilcene, sublinia că întregul colectiv de muncitori şi specia­lişti ai unităţii este puternic mobilizat in vedereal încheierii la termenul planificat a tuturor lucrărilor preluate in execuţie. „Practic, arăta tînăra secretară, dacă pe 10 luni prevederile pla­nului la lucrările de construc­­ţii-montaj pentru întreprinde­rea minieră Horezu au fost de­păşite cu 20,6 la sută, iar pe total antrepriză cu aproape 4 la sută, acţiunile energice în­treprinse pe întreg parcursul lunii noiembrie, măsurile adop­tate recent în vederea intensi­ficării muncii, organizării mai bune a activităţii pe toate şan­tierele, ne vor permite să în­cheiem in grafic toate obiecti­vele de investiţii la care lu­crăm“. Un argument In sprijinul ce­lor evidenţiate mai sus îl re­prezintă devansul înregistrat la lucrările ce se execută la Ze­­gujani, exploatare minieră din bazinul mehedinţean. Construc­torii vilceni au avansat puter­nic la execuţia unui plan încli­nat, lucrare specifică deschide­rilor miniere, dar executată în NICOLAE MILITARU­ (Continuare In pag. a V-a) Către sfirşitul secolului XVII, în statutul politic inter­naţional al ţării româneşti intracarpatice a intervenit o schimbare determinată de noul raport de forţe existent în centrul şi sud-estul continen­tului european intre cele două mari imperii competitoare : otoman şi habsburgic. Victo­riile militare ale acestuia din urmă — care s-au succedat eşecului otoman în faţa Vie­­nei, la 1683 — au dus la ane­xarea teritoriilor ce aparţinu­seră fostului paşalic de Buda şi intrarea principatului Tran­silvaniei sub suzeranitatea Casei de Austria. Prin diploma leopoldină din decembrie 1601 s-au reglemen­tat raporturile existente intre Transilvania şi Curtea de la Viena, care vor rămine în vi­goare pînă In a doua jumătate a secolului XIX. Prin acel do­cument se recunoştea de către oficialităţile de la Viena sta­tutul aparte, autonom, de sine stătător al Ţării Româneşti Transilvania, devenită provin­cie (principat) a Imperiului habsburgic. Instaurarea suveranităţii habsburgice asupra principa­tului Transilvaniei se reali­zează pe cale violentă, prin presiuni şi ocupaţie militară ; nu este mai puţin adevărat că cea mai mare parte a nobili­mii s-a subordonat Curţii de la Viena in schimbul asigură­rii, privilegiilor feudale. Chiar şi în atari condiţii, din punct de vedere juridic, ţara româ­nească intracarpatică işi men­ţine autonomia. împăratul de la Viena devine suveran al ei in calitate de principe, Tran­silvania nefăcînd corp comun cu Ungaria. Noul şef al statu­lui confirmă autonomia juri­dică a principatului şi parţial, pe cea administrativă. Se ga­rantează numirea în funcţii doar a localnicilor, cu excep­ţia românilor de credinţă or­todoxă ; şeful guvernului tre­buie să fie ales (şi confirmat de suveran dintre transilvă­neni), ca şi generalul coman­dant, cancelarul şi alţi demni­tari. Comandantul armatei nu poate fi decit de etnie ger­mană. Contribuţia ţării se sta­bileşte la 112 500 florini anual la pace şi 400 000 la război, în compunerea principatului, la sfirşitul secolului XVII, intră şi Partium (Maramureş, Satu Mare, Crasna, Sorocul de Mijloc, Bihorul, Zarandul, Aradul), precum şi zone din Banat (Caransebeş, Lugoj, Or­şova). La Viena se înfiinţează o „Cancelarie aulică a Tran­silvaniei“ (cu funcţionari nu­miţi de suveran) , problemele militare trec in resortul „con­siliului de război al Curţii“. Se păstrează însă dieta ca or­gan legislativ al principatului. Noul statut al Transilvaniei a coincis cu declanşarea unei susţinute şi neîntrerupte lupte de eliberare naţională a româ­nilor, desfăşurată vreme de mai bine de două secole, care va fi încununată victorios la 1 Decembrie 1918 prin înfăp­tuirea Marii Uniri şi făurirea României Mari. Lupta de emancipare naţio­nală a românilor transilvăneni în această epocă a cunoscut mai multe momente de ampli­tudine maximă, a căror înfăţi­şare in caracteristicile lor esenţiale va ilustra, deopotri­vă, coordonata fundamentală a vieţii politice a Transilva­niei şi fireasca evoluţie istori­că către unirea ei cu celelalte două ţări române. Momentul constituirii pro­gramului luptei politice româ­neşti este indisolubil legat de personalitatea lui Ioan Ino­­chentie Micu (Klein), patriot şi cărturar de aleasă ţinută ştiinţifică. Atit el, cit şi alţi iluştri cărturari transilvăneni şi-au dedicat întreaga lor energie susţinerii şi promovă­rii sentimentului unităţii na­ţionale a românilor. Pentru a înţelege pe deplin cadrul isto­ric în care se fixează acest moment este necesară releva­rea problemelor legate de „unirea religioasă“ a români­lor, consacrată printr-o diplo­mă imperială în martie 1701. După cum se ştie, în efortul de a găsi o contrapondere ve­leităţilor centrifuge ale nobi­limii maghiare de a-şi întări dominaţia în noua provincie, Curtea de la Viena a procedat la o intensă politică de răs­pîndire a catolicismului. Poli­tică a cărei ţintă primordialâ au fost românii, populaţia ma­joritară a Transilvaniei, de confesiune ortodoxă, cărora li s-au promis, in schimbul tre­cerii la catolicism, drepturi politice egale cu celelalte „stări“ ale principatului. Efectuată în contextul unei împotriviri puternice şi înde­lungate a românilor, ataşaţi ferm obiceiurilor şi tradiţiilor lor, „unirea religioasă“ nu a adus imbunătăţirile aşteptate şi promise. Se cere, totodată, menţionat că eforturile de ca­tolicizare întreprinse de auto­rităţile habsburgice nu au avut efectul scontat, numai o mică parte a populaţiei româneşti transilvănene şi a clerului fiind de acord cu părăsirea confesiunii tradiţionale, orto­doxe, şi aceasta, doar in anu­mite condiţii de practicare a cultului religios care să nu a­­fecteze tradiţiile şi obiceiurile străvechi, în împotrivirea energică la actul „unirii reli­gioase“ , care va cunoaşte pe parcursul secolului XVIII chiar răbufniri sîngeroase — şi in rezultatul minor al acţi­unii habsburgice de catolici­zare găsim evidenţiată reacţia firească a românilor la orice tentativă care încerca să-i dezbine, să le rupă unitatea spirituală şi culturală. Promisiunile habsburgice . General-locotenent dr. ILIE CEAUŞESCU * Din volumul „Transil­vania — străvechi pămint românesc“, ediţia a doua, revăzută şi adăugită, în curs de apariţie la Editura Militară. (Continuare in pag. a V-a) 70 de ani de la făurirea statului naţional unitar român REVOLUŢIA POPULARĂ CONDUSĂ DE HOREA, CLOŞCA ŞI CRIŞAN - SIMBOL AL RENAŞTERII DACIEI Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN al comitetului central al uniunii tineretului comunist ANUL XLIV SERIA II NR. 12 281 6 PAGINI 50 BANI SÎMBĂTĂ 26 NOIEMBRIE 1988 TEZELE PENTRU PLENARA C.C. AL P.C.R. mr şi mumm noem bf mm şi wU momjomm EXIGENJELI NOU REVOLUŢII AGRARE Potenţial maxim de producţie — prin selecţia efectivelor şi buna îngrijire a animalelor In strategia procesului amplu de perfecţionare a întregii activităţi economico-sociale, a vieţii societăţii noastre, in ansamblu, fundamentată de secretarul general al partidului, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, în magistralele Teze din aprilie — sinteză de excepţională însemnătate după care ne călăuzim în îndeplinirea obiective­lor trasate de Congresul al XIII-lea şi Conferinţa Naţională ale partidului — o direcţie distinctă, de maximă importanţă, este concretizată de dezi­deratul sporirii continue a avuţiei naţionale. In Expunerea din 29 aprilie a.c., tovarăşul Nicolae Ceauşescu accentua : „Creşterea continuă a bogă­ţiei naţionale, în primul rînd a fondurilor fixe, pe baza celor m­ai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii avansate, repartizarea echitabilă a venitului na­ţional reprezintă singura cale pentru ridicarea patriei noastre pe noi culmi de progres şi civi­lizaţie, pentru ridicarea continuă a bunăstării materiale şi spirituale a întregului popor, pentru întărirea independenţei şi suveranităţii României“. Se desprinde cu claritate rolul deosebit care re­vine activităţii investiţionale, chemate să asigure realizarea integrală la termenele stabilite a pro­gramelor de investiţii. In acest sens, sarcini şi exigenţe sporite revin tuturor factorilor implicaţi în realizarea noilor obiective economice şi sociale, in modernizarea capacităţilor — beneficiar, pro­iectant, constructor, furnizor de utilaje — a căror activitate trebuie astfel organizată şi coordonată incit să conducă la respectarea sub toate aspec­tele a planurilor de investiţii. Aceasta presupu­ne, deci, ca pe şantierele de construcţii, la capaci­tăţile prevăzute pentru a fi dezvoltate să se in­tensifice ritmurile ele lucru pentru reali­area şi darea in funcţiune a obiectivelor prevăzute pen­tru acest an, cu accent pe cele din energetică, pe capacităţile care afectează direct fluxul productiv. Se impune, in acest sens, ca activitatea să se în­drepte cu mai multă intensitate, spre îmbunătă­ţirea organizării muncii pe fiecare şantier, per­fecţionarea tehnologiilor utilizate, creşterea gra­dului de industrializare a lucrărilor, sporirea pro­ductivităţii muncii astfel incit să se asigure acce­lerarea ritmului lucrărilor atit de construcţii, cit si de montaj al utilajelor, punerea la termen in funcţiune a noilor obiective de investiţii. In demersul nostru reportericesc, realizat pe şantierele Antreprizei de Construcţii şi Montaje Miniere Vilcea-Mehedinţi surprindem tocmai eforturile depuse in vederea îmbunătăţirii întregii activităţi, finalizării tuturor obiectivelor prevăzu­te să funcţioneze in acest an pentru dezvoltarea rapacităţii de extracţie in toate unităţile de profil. Odată cu apariţia fulgilor de nea, pentru crescătorii de ani­male începe o perioadă distinc­tă de muncă, in care rezultatele obţinute sunt influenţate nemij­locit de acumulările anterioare, de responsabilitatea cu care s-a acţionat in vederea finalizării in condiţii optime a pregătirilor pentru iarnă. Altfel spus, bunul gospodar se vede de acum înainte, cînd, fără a afecta pro­ducţiile zilnice, întreţinerea şi furajarea efectivelor trebuie să fie de calitate, indiferent de evoluţia vremii. Or, de bună seamă, în judeţul Timiş sunt mulţi astfel de specialişti care au ştiut ca, pe lingă desfăşura­rea neîntreruptă a campaniilor agricole, să-şi rezerve timpul necesar pentru a coordona şi impulsiona activitatea din zoo­tehnie ! Constatări îmbucurătoare, în cea mai mare parte, am consem­nat în acest sens şi în raidul nostru prin fermele de profil din Consiliul unic agroindustrial Varias, reliefînd însă, în egală măsură, şi o serie de rezerve, de resurse reale, ce pot fi acti­vizate în viitor, în direcţia ridi­cării calităţii muncii din acest important sector productiv. La Cooperativa Agricolă de Produc­ţie Variaş, unde, de cîţiva ani, se observă un reviriment în gîndirea şi modul de acţiune al zootehniştilor, 7 din cele 8 graj­duri ale fermei de bovine au un aspect nou, îngrijit,­­asigurînd un bun climat pentru creşterea animalelor. Recent a fost popu­lat şi un grajd mare, cu stabu­­laţie liberă, adăpostind un efec­tiv de peste 200 capete. De alt­fel, la această oră, animalele se află in totalitate în fermă, fiind furajate corespunzător, pe baza unor raţii stabilite in funcţie de destinaţia fiecărui lot. „Noi a­­preciem că realizarea­­unei baze furajere cit mai bogate şi bine structurate poate determina un spor concludent de producţie animalieră. Avem la dispoziţie 185 de hectare, din care 100 ha cu lucernă, 30 ha cu răpită, 30 ha cu borceag şi restul cu orz, masă verde“, ne spune Gheor­ghe Fekete, inginerul şef al unităţii. O concluzie validată însăşi de producţia medie de GHEORGHE CRIŞAN BUJOR MOLDOVAN (Continuare In pag. a V-a) DECRET PREZIDENŢIAL privind convocarea Camerei Legislative a consiliilor populare In temeiul articolului 14 din Legea nr. 5/1975 privind congresul, Camera Legisla­tivă şi conferinţele consiliilor populare, Președintele Republicii Socialiste România decretează : ARTICOL UNIC. — Se convoacă Camera Legislativă a consiliilor populare în ziua de 30 noiembrie 1988. NICOLAE CEAUȘESCU Președintele Republicii Socialiste România TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU » a primit delegaţia Partidului Patriei din Turcia Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, preşedintele Frontului Demo­craţiei şi Unităţii Socialiste, a primit, vineri, delegaţia Parti­dului Patriei din Turcia, con­­­ dusă de Alaatin Fîrat, vice­preşedinte al partidului, care efectuează o vizită în ţara noastră, la invitaţia Consiliului Naţional al F.D.U.S. Tovarăşului Nicolae Ceauşescu i-au fost transmise, cu acest prilej, un cald salut şi cordiale urări din partea preşedintelui Partidului Patriei şi prim-mi­­nistru al Republicii Turcia, Turgut Özal. Conducătorul de­legaţiei a exprimat mulţumiri pentru întrevederea acordată, pentru posibilitatea de a vizita România. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a mulţumit şi a transmis, la rîndul său, preşedintelui Parti­dului Patriei şi prim-ministru al Republicii Turcia un salut călduros şi cele mai bune urări. în timpul convorbirii au fost evidenţiate bunele relaţii de prietenie şi colaborare dintre România şi Turcia, exprimîn­­du-se dorinţa dezvoltării lor în continuare, îndeosebi pe plan economic, tehnico-ştiinţific şi în alte domenii de interes co­mun, potrivit înţelegerilor con­venite la nivel inau­, in folosul ambelor ţări şi­ popoare, al cauzei păcii şi colaborării în Europa şi in lume. In cadrul schimbului de ve­deri privind situaţia interna­ţională, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a subliniat necesita­tea unirii eforturilor tuturor popoarelor, ale forţelor demo­cratice şi progresiste de pretu­tindeni, pentru înfăptuirea dez­armării, în primul rînd a dez­armării nucleare, pentru regle­mentarea pe cale, paşnică, prin tratative, a problemelor liti­gioase dintre state, pentru in­staurarea unui climat de pace, încredere şi largă colaborare intre toate naţiunile lumii. A fost subliniată importanţa trans­formării Balcanilor într-o zonă a bunei vecinătăţi, a păcii, în­ţelegerii şi colaborării, fără arme nucleare şi chimice, fără baze militare străine. în acest context, conducăto­rul delegaţiei turce a exprimat aprecierea deosebită pe care conducerea Partidului Patriei din Turcia o dă activităţii, ini­ţiativelor şi demersurilor tova­răşului Nicolae Ceauşescu con­sacrate dezvoltării colaborării dintre ţările balcanice, întăririi păcii, înţelegerii şi cooperării în această zonă şi în lume. La primire a participat Ta­mara Dobrin, preşedinte al Bi­roului Executiv al Consiliului Naţional al F.D.U.S. A fost de față ambasadorul Turciei la București, Süleyman Okyar Günden. Tezele pentru Plenara C.C. al P.C.R. — contribuţii de inestimabilă valoare la împlinirea nobilelor obiective ale păcii, progresului şi colaborării 0 CONCEPŢIE ŞTIINŢIFICA, NOVATOARE 1 V 9 1 PRIVIND LOCUL ŞI ROLUL TINEREI 1 GENERAŢII ÎN LUMEA CONTEMPORANA înalta răspundere pentru educarea şi formarea unei tinere generaţii capabile să participe activ la împlinirea aspiraţiilor celor mai nobile ale propriului popor, ale popoarelor de pretutindeni, constituie una din trăsăturile fundamentale ale politicii interne şi externe promovate cu consec­venţă de ţara noastră, cu precădere în perioada care a trecut de la istoricul Congres al IX-lea. Grija permanentă pentru viitorul de pace şi progres al tinerilor din România socialistă, al tineretului de pe toate meridianele, implicarea constructivă a ţării noastre in eforturile de so­luţionare a marilor probleme contemporane, stră­dania constantă de a contribui la edificarea unei lumi mai bune şi mai drepte, lipsită de amenin­ţarea unei conflagraţii atotpustiitoare, sunt doar citeva din obiectivele generoase ale politicii ex­terne româneşti, care se regăsesc în Expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu cu privire la une­le probleme ale conducerii activităţii economico­­sociale, ale muncii ideologice şi politico-educa­tive, precum şi ale situaţiei Internaţionale, docu­ment de mare însemnătate teoretică şi practică, adoptat ca teze ale apropiatei plenare a C.C. al P.C.R. Pornind de la aprecierea că tînăra generaţie constituie o puternică forţă socială, un detaşa­ment de avangardă pe calea progresului şi păcii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu arăta că partidul nostru a făcut din grija pentru formarea şi edu­carea tineretului una din preocupările de bază ale politicii sale. Definită în documentele de partid drept „viitorul însuşi al naţiunii noastre socialiste“, tinerei generaţii i-au fost asigurate, în anii „Epocii Ceauşescu“, minunate condiţii de viaţă, educaţie­, împlinire a personalităţii, confe­­rindu-i-se, totodată, un statut participativ în toate sectoarele vieţii politice, socio-economice şi cul­turale. Beneficiar direct al încrederii cu care este investit, tineretul patriei noastre acţionează cu elanul şi entuziasmul specifice vîrstei — pe şantiere, în uzine, pe ogoare, în şcoli — acolo unde se consolidează cuceririle revoluţionare ale poporului nostru, se pun bazele societăţii socia­liste multilateral dezvoltate, aducîndu-şi o con­tribuţie însemnată la înfăptuirea politicii interne şi externe a partidului. Militant înflăcărat pentru înfăptuirea marilor idealuri ale omenirii, tine­retul a reprezentat întotdeauna un factor activ, dinamic al progresului societăţii. „Din veac în veac — arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu — el a preluat şi dezvoltat virtuţile şi tradiţiile îna­intate ale poporului, infruntînd greutăţi, din­ nenumărate jertfe, el a jucat un rol de seamă in lupta împotriva asupritorilor, pentru dezro­birea socială, pentru cucerirea şi apărarea inde­pendenţei şi suveranităţii naţionale“. în acest sens, se poate afirma că nu a existat eveniment important în istoria poporului român la care tinerii să nu-şi fi adus din plin contribuţia, că progresul general al ţării noastre este nemijlocit legat de participarea activă, entuziastă a tinerei generaţii, în concepţia secretarului general al partidului nostru tinerii au capacitatea de a înţe­lege fenomenele contemporane, de a sesiza di­namica evenimentelor lumii, ei fiind mai puţin legaţi de vechile stări de lucruri anacronice şi animaţi de dorinţa găsirii căilor pentru instau­rarea unui climat internaţional în care să-şi poată afirma liber forţa creatoare, aspiraţia spre o viaţă liberă şi demnă. ANCA MUNTEANU (Continuare in pag. a VI-a) STELELE CETĂŢII Deva — cetate multiseculară. Deva — cetate nouă, mîndră vatră de miracole socialiste. Deva — durînd statornic lingă leagănul geto-dacic al neamu­lui. Foarte aproape, în munţii Orăştiei, strămoşii noştri de demult au clădit din piatră, în­fiptă în piatră, „cuiburi de vul­turi“, cetăţi pentru­­ trai paşnic şi, în acelaşi timp, fortăreţe pentru apărare împotriva duş­manilor. In fruntea cetăţilor geto-dacice, sanctuare străvechi ale neamului, este aceea numi­tă Sarmizegetusa Regia (Gră­diştea Muncelului), capitala da­cilor sub marele rege Decebal, care şi-a dăruit demn şi eroic viaţa pentru nemurirea ţării. Urmează, apoi, Sarmizegetusa Ulpia Traiana, din ţinutul le­gendar al Haţegului, mai apoi cetăţile Costeşti, Blidaru, Piatra Roşie, Feţele Albe... Salbă de tărie şi trăinicie ! După modelul acestor cetăţi, a fost durată, prin secolul al XIII-lea (atestarea documenta­ră ne vine din anul 1269), se­meaţă cetate medievală a De­vei. In drumul spre Viena, Mi­­hai Viteazul şi pilcul de oaste care-l însoţea au trecut pe lin­gă cetatea-fontăreaţă Deva, din care s-a tras asupra lor, de că­tre „nobilii“ unguri, stăpînitori impuşi peste aceste meleaguri româneşti, duşmani de moarte ai marelui înfăptuitor al primei UNIRI ! în zbuciumatul an 1784, Horea a trimis un ultimatum nobilimii din cetate­, adăpostită aici de frica răsculaţilor ţărani ardeleni, care nu vroiau altceva decit pămîntul lor, drepturi de om şi libertate pentru români. In focul revoluţiei din 1848, ce­tatea Devei, asediată, a sărit în aer, datorită unui depozit de pulbere, simbolic act pentru sfirşitul nedemn al nobilimii ungureşti din fortăreaţă, care trăia pe butoaie de praf de puşcă ! Anii au trecut peste cetatea Devei, uneori vrăjmaşi, alteori binevoitori, aşezarea rezistînd prin vreme... Locuitorii oraşului care s-a format în jurul cetăţii, aceasta devenind emblemă semeaţă a permanenţei, şi-au cinstit cum se cuvine înaintaşii. Aşa au a­­părut statuile lui Decebal : cea din parcul de la poalele cetăţii, realizată de Radu Moga şi cea ecvestră din noua piaţă a ora­şului, cioplită şi şlefuită de ma­estrul Ion Jalea... Consemnăm şi alte evenimen­te memorabile care au avut loc la Deva, înscrise în istoria re­voluţiei democrat-populare. La 26 noiembrie 1944 a fost organi­zată o impresionantă Adunare populară, la care au participat aproximativ 15 000 de români din oraş şi din împrejurimi, ac­ţiunea lor determinînd alunga­rea vechiului prefect profascist şi instalarea unui prefect de­mocrat. In 1945, documentele vremii consemnează prezenţa la Deva a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, pe atunci prim­­secretar al C.C. al U.T.C., la o conferinţă regională a tinere­tului progresist român. . A urmat, fireşte, dezvoltarea impetuoasă a noii cetăţi a De­vei ca vatră mîndră a devenirii socialiste. Dintr-un oraş pro­vincial de pensionari şi mici funcţionari, un loc unde nu se întîmpla nimic (celebră zicere a lui M. Sadoveanu), cu 20 000 lo­cuitori în 1965, Deva a ajuns azi un oraş modern, cu o populaţie de 85 000 de­ oameni, pe bună VLAD ANDREI ORHEIANU (Continuare in pag. a IV-a)

Next