Scînteia Tineretului, noiembrie 1988 (Anul 44, nr. 12259-12284)
1988-11-26 / nr. 12281
Pentru sporirea producţiei de cărbune şi minereuri - noile obiective de investiţii predate in avans Simpla enunţare a numelor unor localităţi precum Husnicioara din Mehedinţi, Alunu — Vîlcea, Rujetu — Gorj, Băneasa — Dobrogea sau Caraorman din judeţul Tulcea nu spune poate mare lucru cititorului. Toate aceste localităţi, dar şi altele, situate la distanţe de sute de kilometri unele de altele, în şase judeţe, care nici măcar nu sunt vecine, reprezintă insă adevărate puncte fierbinţi, unde colectivul de muncă al Antreprizei de Construcţii şi Montaje Miniere Vîlcea-Mehedinţi are desfăşurate importante forţe umane şi mecanice. La Rujetu, în Gorj, de pildă, unde a fost deschisă o mare carieră de lignit, se lucrează în aceste zile la punerea in funcţiune a magistralei de benzi, a celorlalte instalaţii tehnologice necesare extracţiei sterilului şi cărbunelui. Aşa cum aflăm de la tînărul specialist Gheorghe Niţă, inginer şef al antreprizei, partea mecanică a instalaţiilor a fost terminată. Imediat, în zilele ce urmează, vor începe probele la linia I de steril. înainte de sfirşitul acestei luni instalaţiile montate aici vor funcţiona „ la Întreaga capacitate. „Practic — evidenţia tînărul inginer şef — aşa cum a cerut stăruitor, in repetate rînduri, secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, precum şi In spiritul Tezelor pentru Plenara C.C. al P.C.R., toţi factorii angajaţi in procesul de realizare a investiţiilor, pe şantierele noastre, suntem mobilizaţi cu toate forţele de care dispunem, avem întocmite programe concrete de lucru şi conlucrăm strîns, permanent, pentru împlinirea întocmai a sarcinilor şi angajamentelor asumate“. Tot in această zonă se lucrează la amenajarea unei incinte miniere complexe pentru depozitarea cărbunelui extras în sectoarele „Amaradia-Gilort“. Constructorii sunt pe punctul de a finaliza instalaţiile de încărcare a cărbunelui în vagoane. La această dată aici se înregistrează un avans de circa o lună, fapt care permite constructorilor şi montorilor să predea noul obiectiv înainte de sosirea primei garnituri C.F.R., care urmează să circule în zonă, pe calea ferată aflată acum în construcţie. Cu forţe sporite se acţionează şi la montarea unei dragline cu braţ de 70 de metri şi cupă de 10 mc, utilaj complex ce va fi folosit in premieră în bazinul minier al Vileii şi Gorjului, la extracţia cărbunelui. Practic, şi acest important utilaj urmează să fie finalizat pînă la sfirşitul anului în curs, în aşa fel, incit, în trimestrul I al anului viitor să poată fi folosit la lucrările de haldare Interioară in cariera „Seciuri-vest“. Un alt punct deosebit de fierbinte pentru constructorii și montorii minieri vilceni este cariera Bustuchini din cadrul Combinatului minier Rovinari. Aici a fost terminată platforma excavatorului şi platforma de montaj a maşinii de haldat. Sunt astfel create toate condiţiile necesare imprimării unui ritm înalt la montajul utilajelor de mare capacitate, aşa cum la Jilţ, in cadrul Combinatului minier Motru, poate fi încheiat in devans montajul celei de-a doua linii a magistralei de steril. Referitor la modul în care se acţionează pe toate şantierele deschise in localităţile sus-amintite, dar şi în altele, cum vom vedea, tovarăşa Elena Munteanu, secretarul comitetului de partid al antreprizei vilcene, sublinia că întregul colectiv de muncitori şi specialişti ai unităţii este puternic mobilizat in vedereal încheierii la termenul planificat a tuturor lucrărilor preluate in execuţie. „Practic, arăta tînăra secretară, dacă pe 10 luni prevederile planului la lucrările de construcţii-montaj pentru întreprinderea minieră Horezu au fost depăşite cu 20,6 la sută, iar pe total antrepriză cu aproape 4 la sută, acţiunile energice întreprinse pe întreg parcursul lunii noiembrie, măsurile adoptate recent în vederea intensificării muncii, organizării mai bune a activităţii pe toate şantierele, ne vor permite să încheiem in grafic toate obiectivele de investiţii la care lucrăm“. Un argument In sprijinul celor evidenţiate mai sus îl reprezintă devansul înregistrat la lucrările ce se execută la Zegujani, exploatare minieră din bazinul mehedinţean. Constructorii vilceni au avansat puternic la execuţia unui plan înclinat, lucrare specifică deschiderilor miniere, dar executată în NICOLAE MILITARU (Continuare In pag. a V-a) Către sfirşitul secolului XVII, în statutul politic internaţional al ţării româneşti intracarpatice a intervenit o schimbare determinată de noul raport de forţe existent în centrul şi sud-estul continentului european intre cele două mari imperii competitoare : otoman şi habsburgic. Victoriile militare ale acestuia din urmă — care s-au succedat eşecului otoman în faţa Vienei, la 1683 — au dus la anexarea teritoriilor ce aparţinuseră fostului paşalic de Buda şi intrarea principatului Transilvaniei sub suzeranitatea Casei de Austria. Prin diploma leopoldină din decembrie 1601 s-au reglementat raporturile existente intre Transilvania şi Curtea de la Viena, care vor rămine în vigoare pînă In a doua jumătate a secolului XIX. Prin acel document se recunoştea de către oficialităţile de la Viena statutul aparte, autonom, de sine stătător al Ţării Româneşti Transilvania, devenită provincie (principat) a Imperiului habsburgic. Instaurarea suveranităţii habsburgice asupra principatului Transilvaniei se realizează pe cale violentă, prin presiuni şi ocupaţie militară ; nu este mai puţin adevărat că cea mai mare parte a nobilimii s-a subordonat Curţii de la Viena in schimbul asigurării, privilegiilor feudale. Chiar şi în atari condiţii, din punct de vedere juridic, ţara românească intracarpatică işi menţine autonomia. împăratul de la Viena devine suveran al ei in calitate de principe, Transilvania nefăcînd corp comun cu Ungaria. Noul şef al statului confirmă autonomia juridică a principatului şi parţial, pe cea administrativă. Se garantează numirea în funcţii doar a localnicilor, cu excepţia românilor de credinţă ortodoxă ; şeful guvernului trebuie să fie ales (şi confirmat de suveran dintre transilvăneni), ca şi generalul comandant, cancelarul şi alţi demnitari. Comandantul armatei nu poate fi decit de etnie germană. Contribuţia ţării se stabileşte la 112 500 florini anual la pace şi 400 000 la război, în compunerea principatului, la sfirşitul secolului XVII, intră şi Partium (Maramureş, Satu Mare, Crasna, Sorocul de Mijloc, Bihorul, Zarandul, Aradul), precum şi zone din Banat (Caransebeş, Lugoj, Orşova). La Viena se înfiinţează o „Cancelarie aulică a Transilvaniei“ (cu funcţionari numiţi de suveran) , problemele militare trec in resortul „consiliului de război al Curţii“. Se păstrează însă dieta ca organ legislativ al principatului. Noul statut al Transilvaniei a coincis cu declanşarea unei susţinute şi neîntrerupte lupte de eliberare naţională a românilor, desfăşurată vreme de mai bine de două secole, care va fi încununată victorios la 1 Decembrie 1918 prin înfăptuirea Marii Uniri şi făurirea României Mari. Lupta de emancipare naţională a românilor transilvăneni în această epocă a cunoscut mai multe momente de amplitudine maximă, a căror înfăţişare in caracteristicile lor esenţiale va ilustra, deopotrivă, coordonata fundamentală a vieţii politice a Transilvaniei şi fireasca evoluţie istorică către unirea ei cu celelalte două ţări române. Momentul constituirii programului luptei politice româneşti este indisolubil legat de personalitatea lui Ioan Inochentie Micu (Klein), patriot şi cărturar de aleasă ţinută ştiinţifică. Atit el, cit şi alţi iluştri cărturari transilvăneni şi-au dedicat întreaga lor energie susţinerii şi promovării sentimentului unităţii naţionale a românilor. Pentru a înţelege pe deplin cadrul istoric în care se fixează acest moment este necesară relevarea problemelor legate de „unirea religioasă“ a românilor, consacrată printr-o diplomă imperială în martie 1701. După cum se ştie, în efortul de a găsi o contrapondere veleităţilor centrifuge ale nobilimii maghiare de a-şi întări dominaţia în noua provincie, Curtea de la Viena a procedat la o intensă politică de răspîndire a catolicismului. Politică a cărei ţintă primordialâ au fost românii, populaţia majoritară a Transilvaniei, de confesiune ortodoxă, cărora li s-au promis, in schimbul trecerii la catolicism, drepturi politice egale cu celelalte „stări“ ale principatului. Efectuată în contextul unei împotriviri puternice şi îndelungate a românilor, ataşaţi ferm obiceiurilor şi tradiţiilor lor, „unirea religioasă“ nu a adus imbunătăţirile aşteptate şi promise. Se cere, totodată, menţionat că eforturile de catolicizare întreprinse de autorităţile habsburgice nu au avut efectul scontat, numai o mică parte a populaţiei româneşti transilvănene şi a clerului fiind de acord cu părăsirea confesiunii tradiţionale, ortodoxe, şi aceasta, doar in anumite condiţii de practicare a cultului religios care să nu afecteze tradiţiile şi obiceiurile străvechi, în împotrivirea energică la actul „unirii religioase“ , care va cunoaşte pe parcursul secolului XVIII chiar răbufniri sîngeroase — şi in rezultatul minor al acţiunii habsburgice de catolicizare găsim evidenţiată reacţia firească a românilor la orice tentativă care încerca să-i dezbine, să le rupă unitatea spirituală şi culturală. Promisiunile habsburgice . General-locotenent dr. ILIE CEAUŞESCU * Din volumul „Transilvania — străvechi pămint românesc“, ediţia a doua, revăzută şi adăugită, în curs de apariţie la Editura Militară. (Continuare in pag. a V-a) 70 de ani de la făurirea statului naţional unitar român REVOLUŢIA POPULARĂ CONDUSĂ DE HOREA, CLOŞCA ŞI CRIŞAN - SIMBOL AL RENAŞTERII DACIEI Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN al comitetului central al uniunii tineretului comunist ANUL XLIV SERIA II NR. 12 281 6 PAGINI 50 BANI SÎMBĂTĂ 26 NOIEMBRIE 1988 TEZELE PENTRU PLENARA C.C. AL P.C.R. mr şi mumm noem bf mm şi wU momjomm EXIGENJELI NOU REVOLUŢII AGRARE Potenţial maxim de producţie — prin selecţia efectivelor şi buna îngrijire a animalelor In strategia procesului amplu de perfecţionare a întregii activităţi economico-sociale, a vieţii societăţii noastre, in ansamblu, fundamentată de secretarul general al partidului, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, în magistralele Teze din aprilie — sinteză de excepţională însemnătate după care ne călăuzim în îndeplinirea obiectivelor trasate de Congresul al XIII-lea şi Conferinţa Naţională ale partidului — o direcţie distinctă, de maximă importanţă, este concretizată de dezideratul sporirii continue a avuţiei naţionale. In Expunerea din 29 aprilie a.c., tovarăşul Nicolae Ceauşescu accentua : „Creşterea continuă a bogăţiei naţionale, în primul rînd a fondurilor fixe, pe baza celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii avansate, repartizarea echitabilă a venitului naţional reprezintă singura cale pentru ridicarea patriei noastre pe noi culmi de progres şi civilizaţie, pentru ridicarea continuă a bunăstării materiale şi spirituale a întregului popor, pentru întărirea independenţei şi suveranităţii României“. Se desprinde cu claritate rolul deosebit care revine activităţii investiţionale, chemate să asigure realizarea integrală la termenele stabilite a programelor de investiţii. In acest sens, sarcini şi exigenţe sporite revin tuturor factorilor implicaţi în realizarea noilor obiective economice şi sociale, in modernizarea capacităţilor — beneficiar, proiectant, constructor, furnizor de utilaje — a căror activitate trebuie astfel organizată şi coordonată incit să conducă la respectarea sub toate aspectele a planurilor de investiţii. Aceasta presupune, deci, ca pe şantierele de construcţii, la capacităţile prevăzute pentru a fi dezvoltate să se intensifice ritmurile ele lucru pentru realiarea şi darea in funcţiune a obiectivelor prevăzute pentru acest an, cu accent pe cele din energetică, pe capacităţile care afectează direct fluxul productiv. Se impune, in acest sens, ca activitatea să se îndrepte cu mai multă intensitate, spre îmbunătăţirea organizării muncii pe fiecare şantier, perfecţionarea tehnologiilor utilizate, creşterea gradului de industrializare a lucrărilor, sporirea productivităţii muncii astfel incit să se asigure accelerarea ritmului lucrărilor atit de construcţii, cit si de montaj al utilajelor, punerea la termen in funcţiune a noilor obiective de investiţii. In demersul nostru reportericesc, realizat pe şantierele Antreprizei de Construcţii şi Montaje Miniere Vilcea-Mehedinţi surprindem tocmai eforturile depuse in vederea îmbunătăţirii întregii activităţi, finalizării tuturor obiectivelor prevăzute să funcţioneze in acest an pentru dezvoltarea rapacităţii de extracţie in toate unităţile de profil. Odată cu apariţia fulgilor de nea, pentru crescătorii de animale începe o perioadă distinctă de muncă, in care rezultatele obţinute sunt influenţate nemijlocit de acumulările anterioare, de responsabilitatea cu care s-a acţionat in vederea finalizării in condiţii optime a pregătirilor pentru iarnă. Altfel spus, bunul gospodar se vede de acum înainte, cînd, fără a afecta producţiile zilnice, întreţinerea şi furajarea efectivelor trebuie să fie de calitate, indiferent de evoluţia vremii. Or, de bună seamă, în judeţul Timiş sunt mulţi astfel de specialişti care au ştiut ca, pe lingă desfăşurarea neîntreruptă a campaniilor agricole, să-şi rezerve timpul necesar pentru a coordona şi impulsiona activitatea din zootehnie ! Constatări îmbucurătoare, în cea mai mare parte, am consemnat în acest sens şi în raidul nostru prin fermele de profil din Consiliul unic agroindustrial Varias, reliefînd însă, în egală măsură, şi o serie de rezerve, de resurse reale, ce pot fi activizate în viitor, în direcţia ridicării calităţii muncii din acest important sector productiv. La Cooperativa Agricolă de Producţie Variaş, unde, de cîţiva ani, se observă un reviriment în gîndirea şi modul de acţiune al zootehniştilor, 7 din cele 8 grajduri ale fermei de bovine au un aspect nou, îngrijit,asigurînd un bun climat pentru creşterea animalelor. Recent a fost populat şi un grajd mare, cu stabulaţie liberă, adăpostind un efectiv de peste 200 capete. De altfel, la această oră, animalele se află in totalitate în fermă, fiind furajate corespunzător, pe baza unor raţii stabilite in funcţie de destinaţia fiecărui lot. „Noi apreciem că realizareaunei baze furajere cit mai bogate şi bine structurate poate determina un spor concludent de producţie animalieră. Avem la dispoziţie 185 de hectare, din care 100 ha cu lucernă, 30 ha cu răpită, 30 ha cu borceag şi restul cu orz, masă verde“, ne spune Gheorghe Fekete, inginerul şef al unităţii. O concluzie validată însăşi de producţia medie de GHEORGHE CRIŞAN BUJOR MOLDOVAN (Continuare In pag. a V-a) DECRET PREZIDENŢIAL privind convocarea Camerei Legislative a consiliilor populare In temeiul articolului 14 din Legea nr. 5/1975 privind congresul, Camera Legislativă şi conferinţele consiliilor populare, Președintele Republicii Socialiste România decretează : ARTICOL UNIC. — Se convoacă Camera Legislativă a consiliilor populare în ziua de 30 noiembrie 1988. NICOLAE CEAUȘESCU Președintele Republicii Socialiste România TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU » a primit delegaţia Partidului Patriei din Turcia Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, preşedintele Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste, a primit, vineri, delegaţia Partidului Patriei din Turcia, con dusă de Alaatin Fîrat, vicepreşedinte al partidului, care efectuează o vizită în ţara noastră, la invitaţia Consiliului Naţional al F.D.U.S. Tovarăşului Nicolae Ceauşescu i-au fost transmise, cu acest prilej, un cald salut şi cordiale urări din partea preşedintelui Partidului Patriei şi prim-ministru al Republicii Turcia, Turgut Özal. Conducătorul delegaţiei a exprimat mulţumiri pentru întrevederea acordată, pentru posibilitatea de a vizita România. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a mulţumit şi a transmis, la rîndul său, preşedintelui Partidului Patriei şi prim-ministru al Republicii Turcia un salut călduros şi cele mai bune urări. în timpul convorbirii au fost evidenţiate bunele relaţii de prietenie şi colaborare dintre România şi Turcia, exprimîndu-se dorinţa dezvoltării lor în continuare, îndeosebi pe plan economic, tehnico-ştiinţific şi în alte domenii de interes comun, potrivit înţelegerilor convenite la nivel inau, in folosul ambelor ţări şi popoare, al cauzei păcii şi colaborării în Europa şi in lume. In cadrul schimbului de vederi privind situaţia internaţională, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a subliniat necesitatea unirii eforturilor tuturor popoarelor, ale forţelor democratice şi progresiste de pretutindeni, pentru înfăptuirea dezarmării, în primul rînd a dezarmării nucleare, pentru reglementarea pe cale, paşnică, prin tratative, a problemelor litigioase dintre state, pentru instaurarea unui climat de pace, încredere şi largă colaborare intre toate naţiunile lumii. A fost subliniată importanţa transformării Balcanilor într-o zonă a bunei vecinătăţi, a păcii, înţelegerii şi colaborării, fără arme nucleare şi chimice, fără baze militare străine. în acest context, conducătorul delegaţiei turce a exprimat aprecierea deosebită pe care conducerea Partidului Patriei din Turcia o dă activităţii, iniţiativelor şi demersurilor tovarăşului Nicolae Ceauşescu consacrate dezvoltării colaborării dintre ţările balcanice, întăririi păcii, înţelegerii şi cooperării în această zonă şi în lume. La primire a participat Tamara Dobrin, preşedinte al Biroului Executiv al Consiliului Naţional al F.D.U.S. A fost de față ambasadorul Turciei la București, Süleyman Okyar Günden. Tezele pentru Plenara C.C. al P.C.R. — contribuţii de inestimabilă valoare la împlinirea nobilelor obiective ale păcii, progresului şi colaborării 0 CONCEPŢIE ŞTIINŢIFICA, NOVATOARE 1 V 9 1 PRIVIND LOCUL ŞI ROLUL TINEREI 1 GENERAŢII ÎN LUMEA CONTEMPORANA înalta răspundere pentru educarea şi formarea unei tinere generaţii capabile să participe activ la împlinirea aspiraţiilor celor mai nobile ale propriului popor, ale popoarelor de pretutindeni, constituie una din trăsăturile fundamentale ale politicii interne şi externe promovate cu consecvenţă de ţara noastră, cu precădere în perioada care a trecut de la istoricul Congres al IX-lea. Grija permanentă pentru viitorul de pace şi progres al tinerilor din România socialistă, al tineretului de pe toate meridianele, implicarea constructivă a ţării noastre in eforturile de soluţionare a marilor probleme contemporane, strădania constantă de a contribui la edificarea unei lumi mai bune şi mai drepte, lipsită de ameninţarea unei conflagraţii atotpustiitoare, sunt doar citeva din obiectivele generoase ale politicii externe româneşti, care se regăsesc în Expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu cu privire la unele probleme ale conducerii activităţii economicosociale, ale muncii ideologice şi politico-educative, precum şi ale situaţiei Internaţionale, document de mare însemnătate teoretică şi practică, adoptat ca teze ale apropiatei plenare a C.C. al P.C.R. Pornind de la aprecierea că tînăra generaţie constituie o puternică forţă socială, un detaşament de avangardă pe calea progresului şi păcii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu arăta că partidul nostru a făcut din grija pentru formarea şi educarea tineretului una din preocupările de bază ale politicii sale. Definită în documentele de partid drept „viitorul însuşi al naţiunii noastre socialiste“, tinerei generaţii i-au fost asigurate, în anii „Epocii Ceauşescu“, minunate condiţii de viaţă, educaţie, împlinire a personalităţii, conferindu-i-se, totodată, un statut participativ în toate sectoarele vieţii politice, socio-economice şi culturale. Beneficiar direct al încrederii cu care este investit, tineretul patriei noastre acţionează cu elanul şi entuziasmul specifice vîrstei — pe şantiere, în uzine, pe ogoare, în şcoli — acolo unde se consolidează cuceririle revoluţionare ale poporului nostru, se pun bazele societăţii socialiste multilateral dezvoltate, aducîndu-şi o contribuţie însemnată la înfăptuirea politicii interne şi externe a partidului. Militant înflăcărat pentru înfăptuirea marilor idealuri ale omenirii, tineretul a reprezentat întotdeauna un factor activ, dinamic al progresului societăţii. „Din veac în veac — arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu — el a preluat şi dezvoltat virtuţile şi tradiţiile înaintate ale poporului, infruntînd greutăţi, din nenumărate jertfe, el a jucat un rol de seamă in lupta împotriva asupritorilor, pentru dezrobirea socială, pentru cucerirea şi apărarea independenţei şi suveranităţii naţionale“. în acest sens, se poate afirma că nu a existat eveniment important în istoria poporului român la care tinerii să nu-şi fi adus din plin contribuţia, că progresul general al ţării noastre este nemijlocit legat de participarea activă, entuziastă a tinerei generaţii, în concepţia secretarului general al partidului nostru tinerii au capacitatea de a înţelege fenomenele contemporane, de a sesiza dinamica evenimentelor lumii, ei fiind mai puţin legaţi de vechile stări de lucruri anacronice şi animaţi de dorinţa găsirii căilor pentru instaurarea unui climat internaţional în care să-şi poată afirma liber forţa creatoare, aspiraţia spre o viaţă liberă şi demnă. ANCA MUNTEANU (Continuare in pag. a VI-a) STELELE CETĂŢII Deva — cetate multiseculară. Deva — cetate nouă, mîndră vatră de miracole socialiste. Deva — durînd statornic lingă leagănul geto-dacic al neamului. Foarte aproape, în munţii Orăştiei, strămoşii noştri de demult au clădit din piatră, înfiptă în piatră, „cuiburi de vulturi“, cetăţi pentru trai paşnic şi, în acelaşi timp, fortăreţe pentru apărare împotriva duşmanilor. In fruntea cetăţilor geto-dacice, sanctuare străvechi ale neamului, este aceea numită Sarmizegetusa Regia (Grădiştea Muncelului), capitala dacilor sub marele rege Decebal, care şi-a dăruit demn şi eroic viaţa pentru nemurirea ţării. Urmează, apoi, Sarmizegetusa Ulpia Traiana, din ţinutul legendar al Haţegului, mai apoi cetăţile Costeşti, Blidaru, Piatra Roşie, Feţele Albe... Salbă de tărie şi trăinicie ! După modelul acestor cetăţi, a fost durată, prin secolul al XIII-lea (atestarea documentară ne vine din anul 1269), semeaţă cetate medievală a Devei. In drumul spre Viena, Mihai Viteazul şi pilcul de oaste care-l însoţea au trecut pe lingă cetatea-fontăreaţă Deva, din care s-a tras asupra lor, de către „nobilii“ unguri, stăpînitori impuşi peste aceste meleaguri româneşti, duşmani de moarte ai marelui înfăptuitor al primei UNIRI ! în zbuciumatul an 1784, Horea a trimis un ultimatum nobilimii din cetate, adăpostită aici de frica răsculaţilor ţărani ardeleni, care nu vroiau altceva decit pămîntul lor, drepturi de om şi libertate pentru români. In focul revoluţiei din 1848, cetatea Devei, asediată, a sărit în aer, datorită unui depozit de pulbere, simbolic act pentru sfirşitul nedemn al nobilimii ungureşti din fortăreaţă, care trăia pe butoaie de praf de puşcă ! Anii au trecut peste cetatea Devei, uneori vrăjmaşi, alteori binevoitori, aşezarea rezistînd prin vreme... Locuitorii oraşului care s-a format în jurul cetăţii, aceasta devenind emblemă semeaţă a permanenţei, şi-au cinstit cum se cuvine înaintaşii. Aşa au apărut statuile lui Decebal : cea din parcul de la poalele cetăţii, realizată de Radu Moga şi cea ecvestră din noua piaţă a oraşului, cioplită şi şlefuită de maestrul Ion Jalea... Consemnăm şi alte evenimente memorabile care au avut loc la Deva, înscrise în istoria revoluţiei democrat-populare. La 26 noiembrie 1944 a fost organizată o impresionantă Adunare populară, la care au participat aproximativ 15 000 de români din oraş şi din împrejurimi, acţiunea lor determinînd alungarea vechiului prefect profascist şi instalarea unui prefect democrat. In 1945, documentele vremii consemnează prezenţa la Deva a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, pe atunci primsecretar al C.C. al U.T.C., la o conferinţă regională a tineretului progresist român. . A urmat, fireşte, dezvoltarea impetuoasă a noii cetăţi a Devei ca vatră mîndră a devenirii socialiste. Dintr-un oraş provincial de pensionari şi mici funcţionari, un loc unde nu se întîmpla nimic (celebră zicere a lui M. Sadoveanu), cu 20 000 locuitori în 1965, Deva a ajuns azi un oraş modern, cu o populaţie de 85 000 de oameni, pe bună VLAD ANDREI ORHEIANU (Continuare in pag. a IV-a)