Scînteia Tineretului, aprilie 1989 (Anul 45, nr. 12388-12412)
1989-04-14 / nr. 12399
„SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 2 UN IMPERATIV COTIDIAN - RIDICAREA NIVELULUI PREGĂTIRII PROFESIONALE Obiectiv de primă importanţă pentru întreaga activitate a organizaţiilor U.T.C. — ridicarea continuă a nivelului tehnic şi calitativ al producţiei declanşează în toate colectivele muncitoreşti o adevărată competiţie a creativităţii, a respectării stricte a disciplinei tehnologice şi de producţie, tinerii consacrîndu-şî in mod sistematic preocupările creşterii permanente a gradului de pregătire profesională, sporirii competenţei în domeniile la care lucrează. Aşadar, indicator sensibil al angajării şi mobilizării tinerilor în vederea atingerii unor parametri tehnici şi calitativi superiori, pentru o producţie de malt randament — receptivitatea tinerilor faţă de nou, descoperirea şi promovarea judicioasă a iniţiativei eficiente ; indicator sintetic pentru a cărui realizare îşi conjugă eforturile şi membrii organizaţiei U.T.C. de la întreprinderea de Alumină Tulcea. RESPONSABILITATE ŞI COMPETENŢĂ In întreprinderea de Alumină din municipiul Tulcea uteciştii reprezintă cam 30 la sută din întreg personalul muncitor. Ei pot îi întilniţi pe Întreg fluxul de producţie, in locurile cheie, în, faţa cuptoarelor, la panourile de comandă, in secţiile de calcinare, la C.T.C. Cei peste 400 de utecişti au contribuit, alături de întreg colectivul acestei întreprinderi, la obţinerea Ordinului Muncii clasa X pentru întreprinderea lor in anul 1987, la menţinerea printre fruntaşi şi în întrecerea socialistă desfăşurată in anul 1988, la realizarea indicatorilor economici pentru primul trimestru al anului, realizare care nu înseamnă numai valoarea înscrisă in planul de producţie, ci şi depăşirea acestei valori cu mii de tone alumină livrată pentru industria producătoare de aluminiu. Nu numai pentru tineri, dar şi pentru întregul colectiv aceste realizări, prestigiul de care se bucură întreprinderea in cadrul centralei de profil nu ar fi fost posibile fără un efort susţinut, fără o pregătire temeinică a tuturor oamenilor muncii din întreprindere, fără competenţă şi responsabilitate. Revenind la măsurile iniţiate de organizaţia U.T.C. pentru creşterea calităţii şi competitivităţii producţiei, acestea au însemnat cuprinderea unei game largi de preocupări, începind cu realizarea calificării şi ridicarea continuă a pregătirii profesionale a uteciştilor şi pină la antrenarea unui număr cit mai mare de tineri în activitatea de cercetare şi creaţie, creşterea eficienţei iniţiativelor uteciste atît in scopul stimulării pregătirii profesionale, cttt şi ăl participării tinerilor la realizarea in condiţii calitativ superioare a întregii producţii a întreprinderii. Preocuparea sistematică pentru calificarea superioară a tinerilor se poate desprinde şi din modul de organizare a Politehnicii muncitoreşti, formă de pregătire complexă. Politehnica muncitorească cuprindeşi în acest an cursuri de calificare în meseria de operatori chimişti şi cursuri de perfecţionare in toate meseriile practicate în întreprindere. La cursurile de calificare participă 20 de tineri, iar la cele de perfecţionare toţi uteciştii. Tematica cursurilor de perfecţionare este ancorată în activitatea concretă, adaptată la specificul muncii ce se desfăşoară in secţiile şi atelierele întreprinderii. Alături de formulele consacrate ale cursurilor susţinute de specialişti, de fiecare dată specialişti tineri, au loc dezbateri şi adevărate colocvii de specialitate in cadrul cărora tinerii pun întrebări, învaţă, işi completează şi îşi lărgesc orizontul de cunoaştere propunind adesea ei înşişi temele unor dezbateri viitoare. Aceste acţiuni organizate pe meserii au cuprins şi cuprind şi tinerii care au optat pentru policalificare, recunoscînd in aceasta una dintre însuşirile de bază ale specialistului modern, capabil să se adapteze rapid şi eficient cerinţelor complexe ale progresului în domeniul în care îşi desfăşoară activitatea. Eficienţa modului de organizare şidesfăşurare a activităţii de pregătire şi perfecţionare profesională s-a văzut clar nu numai in depăşirea sistematică a planului economic al întreprinderii la toţi indicatorii, ci, mai mult decit atit, in valorificarea nivelului de pregătire a tinerilor prin acţiuni susţinute mărturii concrete ale iniţiativei şi responsabilităţii uteciste. DIMENSIUNILE CONCRETE ALE INIŢIATIVEI UTECISTE ..Faptul că in secţia „Calcinate“ organizaţia U.T.C. are un „Cuptor al tineretului“, în secţia „Evaporare“, la instalaţia de producere a sulfatului de aluminiu lucrează numai utecişti in cadrul iniţiativei „Schimbul tineretului“ demonstrează că tinerii din întreprinderea noastră se bucură de încrederea colectivului de muncă, ne spune secretarul comitetului U.T.C, Gheorghe Pirigu. Iar această încredere este susţinută cu argumentele competenţei profesionale, ale deplinei cunoaşteri a cerinţelor locului de muncă, ale atribuţiilor specifice fiecărei meserii. Această competenţă tinerii au căpătat-o şi prin acţiunile organizate numai de organele şi organizaţiile U.T.C. Mă refer concret la Politehnica muncitorească, dar nu numai la aceasta, ci la întreaga gamă de activităţi desfăşurate de organele şi organizaţiile U.T.C. subsumate pregătirii profesionale, perfecţionării acestei pregătiri“. Aşa cum afirma secretarul comitetului U.T.C. in toate cele 39 organizaţii se desfăşoară permanent acţiuni uteciste ca tematică profesională care conduc la creşterea pregătirii profesionale, la perfecţionarea continuă a acestei pregătiri. Este vorba in primul rînd de toate iniţiativele uteciste care au ca obiect disciplina de producţie şi disciplina tehnologică, despre participarea tinerilor la concursurile profesionale, despre toate celelalte activităţi formativ-educative subsumate acestui obiectiv. .Chiar ,adunările generale acordează -ţ problematica pregătirii şi perfecţionării profesionale, analizind concret modul in care fiecare utecist înţelege să se autodepăşească, să dea producţie care să corespundă in totalitate exigenţelor de calitate impuse. Pentru fiecare tinăr din această organizaţie U.T.C. calitatea fiecărei faze tehnologice în fluxul de producţie al aluminei reprezintă certificatul de maturitate profesională, de atestare a competitivităţii şi responsabilităţii in profesie.. Nu există in rindul celor peste 400 de utecişti tineri care să nu cunoască vreo operaţie pe fluxul tehnologic, caracteristicile utilajelor şi instalaţiilor cu care lucrează. Iniţiativele uteciste, preocuparea continuă pentru pregătirea şi perfecţionarea profesională înseamnă şi perfecţionarea, inovarea, reproiectarea unor repere la utilajele şi instalaţiile din dotare. Dintre ultimele acţiuni de creaţie tehnico-ştiinţifică ale tinerilor de aici amintim lucrarea lui Măricel Vicol, care a reproiectat sistemul de ungere la reductorul RV 3, lucrarea lui Dumitru Rubanschi, de introducere a schimbătoarelor de căldură. Pe baza lucrării de reproiectare a sistemului de ungere la reductorul RV 3 au fost organizate două acţiuni uteciste de recondiţionare a unui asemenea reductor, acţiuni a căror valoare se ridică la peste 100 mii lei. Şi exemplele ar putea continua pentru că afirmarea spiritului de iniţiativă, dublat de o serioasă competenţă profesională, implicarea directă in problemele majore ale producţiei cu siguranţa pe care ţi-o dă buna şi foarte buna pregătire profesională sunt atribute fireşti ale muncii şi vieţii acestei organizaţii U.T.C. CRISTINA BALINT Organizaţiile U. T. C. în munca lor de zi cu zi STEF la cea de-a XlI-a ediţie Focşanii, inima Ţării Vrancei, perimetrul de suflet asociat ideii de unitate naţională la aceeaşi cotă înaltă cu Alba Iulia, „ţine afişul“ mişcării teatrale de amatori printr-o iniţiativă singulară şi meritorie, o stagiune de teatru a elevilor de liceu, ajunsă de-acum la cea de a XII-a ediţie. Afinitatea oamenilor locului pentru actul teatral işi trimite rădăcinile spre mijlocul secolului trecut cind Matei Millo şi-a purtat „căruţa cu paiaţe“ şi prin tirgul Focşanilor, evenimentul generind prin timp multiple ilustrări ale sus-zisei afinităţi, inclusiv înălţarea unui edificiu teatral aflat şi el la această oră într-o amplă şi binevenită restaurare. Dar, tot la ora actuală, aici, pe malul Milcovului, funcţionează cu realizări meritorii un Teatru popular unde — liant firesc — am întilnit interpreţi formaţi la şcoala STEF-ului. STEF, adică o idee născută acum 12 ani şi transformată in realitate de către Comitetul municipal al U.T.C., ziarul „Milcovul“, Inspectoratul şcolar judeţean şi Comitetul municipal de Cultură şi Educaţie Socialistă, o idee în urma căreia fiecare, liceu din cele opt existente în Focşani trebuia să prezinte in cursul unui an şcolar o piesă din repertoriul naţional. Trebuia şi... s-a şi îndeplinit. In stagiunea inaugurală s-au abordat lucrări ale unor nume prestigioase din dramaturgia contemporană : Horia Lovinescu, Aurel Baranga, D. R. Popescu şi alţii. In actuala stagiune, încorporată benefic marelui Festival naţional „Ciitarea României“, opţiunile repertoriale ale liceelor focşănene omagiază evenimentele majore ale anului: aniversarea a 45 de ani de la victoria revoluţiei de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă, Congresul al XIV-lea al Partidului Comunist Român, centenarul Mihai Eminescu. Stagiunea a debutat in ianuarie cu „Oamenii înving“ de Al. Voitin, in montarea formaţiei de teatru a Liceului de matematică-fizică „Al. I. Cuza“, a continuat în februarie cu „Decebal“ de Mihai Eminescu (Liceul „Unirea“) şi „Oameni care tac“ de Al. Voitin (Liceul industrial nr. 5), în martie cu „Colegii“ de Vidrel Savin (Liceul industrial nr. 3) şi „Simple coincidenţe“ de Paul Everac (Liceul industrial nr. 4), în aprilie cu „Sfintul Mitică Blajinul“ de Aurel Baranga (Liceul industrial nr. 1) şi Se va încheia în mai cu „Omul care a văzut moartea“ de Victor Eftimiu (Liceul industrial nr. 2), şi „Opinia publică“ de A. Baranga (Liceul economic). Spectacolul de gală, corolar al eforturilor celor peste 80 de Interpreţi, este programat pentru ziua de 26 mai. Rîndurile de faţă nedorindu-se a se constitui intr-o cronică de specialitate — ceea ce nu-1 împiedică pe reporter să menţioneze bucuria intilnirii unor veritabile talente printre tinerii interpreţi — să ne mărgi Reporter în actualitatea culturală nim a consemna citeva ginduri ale celor implicaţi in această lăudabilă Întreprindere. „Ca elevă am jucat teatru pe scena Teatrului Municipal în cadrul formaţiei pe care acum, ca profesoară, o îndrum în lumea mirifică a Thaliei. Anul trecut am luat premiul 1 cu „Fata morgana“ a lui Dumitru Solomon. Elevii din formaţia noastră sunt foarte buni la învăţătură. Chimia, matematica, fizica, poezia constituie pasiuni pe care fiecare dintre ei le situează la acelaşi nivel cu teatrul. Ei se pregătesc intens pentru olimpiade, mulţi au obţinut locuri de frunte, toţi se pregătesc să devină specialişti de nădejde în profesiunile pentru care optează, dar teatrul va râmine apropiat sufletului lor pentru totdeauna. Noi, profesorii, vedem in pasiunile lor mugurii viitoarelor preocupări care, de ce să n-o spunem, vor duce mai departe renumele liceului nostru“. (Aurelia Ciută, profesoară, Liceul „Al. I. Cuza“). „Pasiunea mea pentru teatru o datorez lui Eminescu. In marea mea iubire pentru poetul naţional l-am descoperit ca dramaturg. Lui Eminescu îi datorez urcarea mea pe scenă. Am interpretat rolul lui Decebal, cu toate resursele de care dispuneam. Pasiunea mea este fizica şi am optat pentru acest domeniu. Bineînţeles, nu voi înceta să joc teatru, dar numai cu amator“. (George Vasiliu, clasa a XI-a, Liceul „Unirea“). „După cunoştinţele mele o astfel de stagiune a elevilor nu există in altă parte în ţară. Pină acum piesele prezentate sunt apropiate valoric din punct de vedere al interpretării şi sperăm să continuăm tot aşa pentru a omagia şi noi prin aportul nostru marile evenimente ale anului, înţelegerea unui personaj dintr-o piesă de teatru apropie elevul, adoles- centul de înţelegerea sufletului omenesc, de surprinderea nuanţelor acestei armonii care este omul, apropierea de nişte modele pe care le oferă dramaturgia, pe de o parte, iar pe de altă parte, munca pe care o depun pentru o interpretare cit mai frumoasă, cît mai întreagă, ii obişnuieşte cu o muncă de performanţă care le va fi de mare folos şi le este deja in însuşirea cunoştinţelor specifice profesiunii spre care se îndreaptă. A munci şi a munci dezlănţuit este marea victorie a acestei modalităţi artistice pe care şi-o asumă tinerii noştri interpreţi“. (Costel Apostolescu, profesor, Liceul „Unirea“). O mare victorie in lupta pentru formarea omului viitorului. Omul viitorului trebuie să fie un om complet, un om sensibil şi un om „al specialităţii“ In acelaşi timp, Tinerii Focşanilor, îndrăgostiţii de teatru, se doresc deplini şi îşi împlinesc această aspiraţie şi prin teatru, şi prin poezie, şi prin descifrarea poeticii ecuaţiilor. Ei se găsesc in actualitatea fierbinte a timpului nostru, prin ceea ce fac trăiesc la cota evenimentelor care ne dinamizează pe toţi şi se manifestă ca oameni implicaţi în tot ceea ce se întîmplă la această oră pe pămintul nostru. PETRU IDRICEANU in scenă, elevi ai Liceului „Unirea“ din Focşani, primind binemeritate aplauze in finalul reprezentaţiei cu piesa „Decebal“ de Mihai Eminescu Roșiori de Vede SIMPOZION Marile obiective economice şi social-edilitare construite în ultimii ani, ctitorii ale Epocii Nicolae Ceauşescu, conferă azi Bucureştiului imaginea unei capitale moderne, a unui oraş în plină dezvoltare. O incursiune tematică despre noile platforme industriale şi şantiere de construcţii, despre numeroasele acţiuni de modernizare a constituit cadrul de dezbatere al simpozionului recent desfăşurat la întreprinderea Automatica, sub genericul „Municipiul Bucureşti pe coordonatele dezvoltării multilaterale, ale înfloririi economice, sociale şi urbanistice in anii Epocii Nicolae Ceauşescu“. „Bucureşti. Capitala nouă a unei ţări milenare“ a fost tema dezbaterii organizate de Centrul de creaţie şi cultură socialistă „Ciitarea României“ al sectorului 5, in cadrul căreia au fost prezentate marile realizări obţinute in anii glorioşi ai construcţiei socialiste. De asemenea, la întreprinderea Semănătoarea a avut loc o masă rotundă pe tema „Bucureşti la 45 de ani de la revoluţia de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperionistă şi in anul celui de-al XIV-lea Congres al Partidului Comunist Român“, la care au participat muncitori, ingineri, arhitecţi, cadre didactice, un numeros public. (Agerpres) Ştiinţa — tehnică — producţie Un centru judeţean de calcul electronic are, printre scopurile sale mai importante, misiunea de a proiecta si implementa aplicari tehnice-economice in unităţile din teritoriu. Adică atunci cind centra. Pentru a rezolva cererea (care ia forma unui contract), centrul judeţean caută mai mnti programe in biblioteca naţională şi dacă acestea nu există, specialiştii săi elaborează programe noi. La Centrul Judeţean de Calcul Electronic Vîlcea există un atelier de proiectare, unul de programare, o secţie de exploatare şi o grupă de invăţămint. Fiecare dintre aceste sectoare are un obiect propriu şi distinct de activitate. Cei de la proiectare analizează problema de la un capăt la altul şi realizează pachete de programe pentru a fi implementate. Atfilerul de programare este compus in proporţie de 90 la sută din ingineri specialiști in automatizări. Ei elaborează programe pentru implementare în conducerea cu calculatoare de proces a proceselor tehnologice. In cazul nostru, preponderentă este Industria chimică. Secţia de exploatare are in flotare calculatoarele mari PEI.I* o ?i?, minicalculatoarele coral stânga a de microcalculatoare şi terminale de producţie românească pentru care se fac pregătiri si Culegeri de date, se prelucrează date, se teleprelucrează date cu unităţile din judeţ, se asimilează componente şi repere in vederea înlocuirii importului. Această secţie asigură întreţinerea şi depanarea in service propriu a echipamentelor din gama micro. „Jar si studiez toată viata“. Acest citat din Hipocrat a fost ales pentru a fi pus deasupra intrării in etajul care adăposteşte „statul major“ al centrului. El reprezintă aici nu numai un deziderat sau o chemare uşor desuetă ca formă de prezentare, ci chiar o realitate. Despre faptul că in acest centru se învaţă în permianenţă se ştie, in tot judeţul Vîlcea şi datorită unor schimburi de experienţă în toată ţara. Pentru organizarea bună a acestei activităţi există grupa de invătămint al cărei şef este inginerul Mihail Rizoiu. Consiliul Oamenilor Muncii a adoptat documente care reglementează modalităţile de activitate în domeniu. Iniţiatorul ideilor si cel mai puternic susţinător al lor a fost şi rămine directorul centrului, doctor, in fizică şi economist Dorel Mihai Constantinescu. Grupa de invăţămint a fost constituită prin 1987, la doi ani de la înfiinţarea centrului. Ea se ocupă cu perfecţionarea personalului propriu şi cu abordarea asistenţei pe linia perfecţionării sau calificării pentru oamenii muncii din exterior. Specialiștii cu studii superioare din centru se intilnesc o dată pe săptămina. în cadrul acestor întilniri sunt analizate teme pregătite de fiecare analist, programator sau inginer de sistem, teme care au o aplicabilitate imediată sau ulterioară. Conform regulamentelor emanate de către organul colectiv de conducere, se dau note de către ceilalți colegi. Sistemul de hotare este atit de riguros incit nu dă posibilitate prea mare de mișcare factorului subiectiv. Spre exemplu , trei ingineri prezintă tema „Conducerea cu calculatorul a instalaţiei pilot“. Din analiza ei rezultă că această lucrare a întrunit 8,5 puncte şi, deci, se poate nota între 8,50 şi 10. Fiecare primeşte un fluturaş de notare şi se dau note in acest interval. Se face o medie. Specialistul (Sau grupul de specialişti) care a întrunit cea mai mare medie pe un trimestru este premiat pe trimestrul respectiv din fondul de 2 la sută. Cei care întrunesc medii sub 7 nu pot fi premiaţi în cadrul întrecerii socialiste. Toate măsurile luate pentru continua perfecţionare a cadrelor au scopul de a cointeresa specialiştii in realizarea în avans a contractelor, de a crea un fel de bancă de idei care pot fi de folos in etapele ulterioare de activitate si de a-i pune pe aceştia in situaţia de a ţine pasul cu imensul volum de informaţii care apare în acest domeniu. Folosirea locuţiunii „imens Volum de informaţii“ nu este deloc intimplatorie pentru că, după cite aflăm de la directorul adjunct tehnic, cibernetician Marin Dogaru, in probleme de calcul electronic şi de folosire a calculatorului la fiecare doi ani se produce o dublare a informaţiei. Aceasta poate părea o problemă simplă atunci cind este vorba de zeci de informaţii, dar nu mai este deloc nici simplă şi nici comodă cifra care depăşeşte mii de informaţii. Colaborarea omului cu calculatorul il eliberează pe om de munca fizică, in schimb il obligă la un efort intelectual redutabil, efort la care nu fac faţă decit cei care sunt dotaţi şi sunt şi hotărîţi în acest sens. De aceea, la acest centru judeţean, cei care nu pot face faţă ritmului de învăţare „se autoelimină“. Fără supărare şi fără şicanări. Există aici un mediu corect şi plin de interegere care ii determină pe cei care vede că nu poate să vină la conducere şi să spună „îmi pare rău, dar nu pot ţine ritmul“. Ceea ce arată foarte mult despre calitatea acestui colectiv care întruneşte multe caracteristici care sâ-1 definească la nivelul unui colectiv model in informatica românească. Centrul judeţean nu este foarte, vechi. El a fost înfiinţat in 1985 prin transformarea fostului oficiu de calcul judeţean subordonat centrului de la Piteşti. După cum ne relatează Marin Dogaru, noul centru de abia înfiinţat a intrat imediat în competiţie cu celelalte centre judeţene de calcul electronic şi in 1986 a ocupat locul trei pe tară in întrecerea socialistă. Anul următor a adus un loc patru, iar in viitor se speră la locuri mai bune. „Fără lipsă de modestie, din punct de vedere al dotării şi al pregătirii cadrelor, ne aflăm clar intre primele zece centre din tară. Iar în legătură cu dotarea trebuie arătat ,că o contribuţie deosebită în această direcţie au avut-o organele locale de stat, precum şi comitetele judeţene şi municipal de partid. Pe o asemenea dotare trebuie să lucreze adevăraţi specialişti, dornici de a tine pasul cu noul. Pentru faptul că media noastră de virstă arată că suntem un colectiv tinăr, s-a putut implementa un stil de activitate in care dorinţa de afirmare să fie creată şi stimulată. Este adevarat că la noi vin specialişti bine pregătiţi incă din fa°omuni caru manifestă unuffOSZe dată de protesie. tar lingă aceste calităţi ei trebuie să manifeste disponibilitatea de a lucra in colectiv. Nu trebuie să se înţeleagă insă că efortul a fost numai al nostru. De altfel, acest, lucru ar fi şi imposibil pentru că nu sintem in primul rind o unitate de invâţâmint, ci una de producţie. De aceea, tot personalul a urmat cursuri de specializare sau de perfecţionare la alte centre din ţară, iar o parte dintre ingineri şi tehnicieni a urmat aceste cursuri la firrrta RODROMCONTROL-DATA şi la FF.PER Bucureşti. Dar problema permanentei pregătiri a forţei de muncă este prioritară. Numai in acest fel am putut să menţinem relaţii contractuale cu peste 80 de beneficiari, proiectind si prelucrând peste 160 de aplicaţii in toate domeniile de activitate. An de an ne-ara realizat toti indicatorii financiar-contabili şi chiar i-am depăşit“. Ar mai fi multe de spus despre felul în care înţeleg să se autoinstruiască oamenii muncii de la Centrul Judeţean de Calcul Electronic Vilcea. Cadrele medii sunt testate in cea mai mare parte cu... calculatorul, aceste testări au loc căptămlnal, locul întii la cel mai bun programator din ţară ne 1988 a fost ocupat de către un matematician de aici, ca si locul intii intre, operatorii culegere date, ca si locul doi intre operatorii calculator. Acest centru este mai mult decit o unitate economică ale cărei rezultateduc la aprecieri bune din partea vilcenilor : ea este şi continuă să fie un model pentru toate unităţile similare din ţară şi, chiar mai mult, este un model al viitorului care a fost prins din urmă. VASILE NEAGOE UN CENTRU DE CALCUL CARE A TRAS VIITORUL SPRE EL VINERI 14 APRILIE 1989 CREAŢIA - ADEVĂRATA VOCAŢIE A TlNĂRuluI SPECIALIST Rini pot fi văzute doar prin reviste de modă cu pagini lucioase $i itiens colorate. Aici, in interioare sofisticate, lingă o pălărie florentină sau o risnită de cafea cu sertar mai poate fi văzut un fier negru de călcat de sub al cărui capac se iţesc un buchet de imortele sau nişte mărgele policrome, din sticlă. Singur, astăzi, în epoca microprocesoarelor, nu mai fabrică nimeni asemenea obiecte, dar, iată ce poli citi, nu fără oarecare nostalgie, intr-o cărţulia despre Buzău . ..întreprinderea «Metalurgicii» din Buzău, construită pe lacul unei fabrici existente înainte de 1048, este profilată in producţia de bunuri de larg consum (75 la sută din producţia să). Apreciate pe piaţa internă, dar şi peste hotare, sunt fiarele de călcat, cu cărbuni (este singurul furnizor din Europa), diferite articole de lucerie, maşini de gătit şi sobe de încălzit, precum şi diferite tipuri de vermerele, stingătoare pentru incendiu etc.“. Contrar aparenţelor, realitatea reflectată în aceste rinduri nu este atit de îndepărtată, pasajul selectat de noi fiind tipărit in monografia din 1071 a Buzăului, deci cu numai 18 ani in urmă. La o distanţă în timp de nici patru cincinale, înfăţişarea întreprinderii care se miărea că exportă fiare de Călcat cu cărbuni este intru totul schimbată. Vizita din 1976 a secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la Buzău, a însemnat şi pentru istoria întreprinderii „Metalurgica“ o filă nouă. Pe locul unde in acel an se întindea încă o mlaştină buruienoasă, astăzi se ridică atelierele de modelărie şi S.D.V.-uri. In urma indicaţiilor tovarăşului Nicolae Ceauşescu, s-a trecut la reorganizarea fluxului de producţie, la modernizarea dotărilor existente, la înfiinţarea unor secţii noi. Au crescut in mod remarcabil complexitatea şi calitatea produselor, un ritm direct proportional cu creşterea competentei profesionale şi a gradului de conştiinţă ale oamenilor muncii. „Odată, cu creşterea în dimensiuni a întreprinderii — ne spunea inginerul Dan Cum, secretar al Comitetului U.T.C. — a avut loc şi o puternică întinerire a forţei de muncă. Anual se încadrează la noi circa 100 de absolvenţi ai liceului pe care il patronăm. Mai bine de jumătate din inginerii noştri sunt stagiari, specialişti care aduc cu ei din facultate cunoştinţe proaspete şi un elan nou in căutarea celor mai eficace mijloace de îmbunătăţire a procesului productiv. De la mijloacele rudimentare cu care se lucra aici acum două decenii s-a trecut la mecanizarea operaţiilor, şi, iată, in curind vom trece şi la robotizare“. Nu exagerează deloc inginerul Dan Caza Cină vorbeşte de robotizare. Robotul de sudură care se află acum, in fază de probe a fost conceput şi realizat de un grup de inimoşi format din inginerii Rethed Năstase, Ştefan Uniurianu, Romeo Istrate şi Avram Meiroşu. El va înlocui munca a şase oameni. Principalul educator, munca executind lucrări de o calitate ireproşabilă, însuşi preşedintele comisiei profesional-ştiinţifice, inginerul Ionel Ioniţă, este cel care dă tonul in efortul concertat de a spori zestrea întreprinderii cu noi şi noi roade ale inteligenţei tehnice puse in slujba modernizării fluxurilor tehnologice. Una din realizările sale importante este „Pistolul de vopsit suprafeţe interioare“, lucrare încununată cu menţiune la concursul judeţean de creaţie tehnico-ştiinţifică şi primită cu interes atit la Consfătuirea naţională de invenţii şi inovaţii de la Reşiţa, cit şi la Sesiunea interjudeţeană de referate şi comunicări tehnico-ştiinţifice de la Buzău. Sigur că menţiunea nu l-a mulţumit pe inginerul Ioniţă, drept pentru care, următoarele două lucrări, pe care le-a prezentat in cadrul ..Săptăminii ştiinţei şi tehnicii pentru tineret“, au obţinut două locuri. Unul dintre concurenţii săi cei mai redutabili este chiar tânărul său coleg, inginerul Bică Turcu, sosit in întreprindere cu abia doi ani in urmă. ..Cartea de vizită“ pe care a prezentat-o a fost o lucrare privind ..Modificarea instalaţiei hidraulice la ferăstraie FCA 880". Aceste ferăstraie prezentau, din fabricaţie, unele mici imperfecţiuni, care impietau asupra bunei lor funcţionări. N-a stat mult pe ginduri inginerul Bică Turcu şi a conceput un reglaj îmbunătăţit al acestor utilaje, asigurindu-le o funcţionare automată, fapt care s-a tradus prin eliminarea muncii fizice, ca şi prin dublarea productivităţii muncii, avind in vedere creşterea preciziei de debitare care elimina total pierderea de materiale. Odată încheiată cu bine această „probă“, inginerul a trecut la lucrări de anvergură. A stat şi s-a sfătuit cu lăcătuşul Petre Radu şi cu electricianul Marius Radu, şi-a dat fiecare cu părerea, s-au concentrat, au mai judecat o dată şi aşa a apărut „Standul de probe pentru componente şi instalaţii, hidraulice“, pe care întreprinderea il aştepta de mai multă vreme. Mai exista un stand asemănător la I.C.T.C.M. Bucureşti, atâta doar că acela era format din componente aduse de peste hotare, pe cind cel al tinerilor de la „Metalurgica“ era construit in exclusivitate din componente autohtone. Eficienta anuală a inovaţiei este de circa un milion lei numai pentru verificarea şi reconditionarea aparaturii hidraulice din întreprindere, standul poate fi insă utilizat şi in colaborare, aducind considerabile beneficii celorlalte unităţi care se folosesc de asemenea instalaţii. Deşi pasionat, de hidraulică, inginerul Bică Turcu n-a scăpat ocazia să-şi manifeste capacitatea creatoare şi in alt domeniu. De pildă, de peste 15 ani se fabrica la „Metalurgica“ un brăzdar de plug alcătuit din dispozitive depăşite. Împreună cu lăcătuşul Gheorghe Grosu, inginerul Turcu a reuşit să reducă în mod sensibil manopera, noul dispozitiv asigurând efectuarea tuturor operaţiilor dintr-o singură prindere. Dar, că să descriem pe larg tot ce se face aici in materie de creaţie tehnico-ştiinţifică, am avea nevoie de un almanah, fiindcă inteligenţa creatoare, pasiunea pentru nou au devenit deja o chestiune de atmosferă, o legitimare a calităţii de tinăr specialist. Ceea ce putem spune cu certitudinea că nu greşim, este că aici lucrează tineri de milioane şi nimic din efervescenţa cotidiană nu mai aminteşte de zilele aproape uitate cind aici se fabricau desuete fiare de călcat cu cărbuni. G. HUREZEAN Cum se învaţă meseria de învăţător? Intr-un ipotetic top al primelor opţiuni profesionale în hindul copiilor, meseria de învăţător stă la loc de cinste, încurajate sau nu de părinţi, aceste pulsaţii, indice şi nostime pină la un punct, reuşesc să condenseze uneori într-o conduită perseverentă şi matură, dincolo oricum de nostimadele virstei şi falsa dilema a intrebăriişablon : „ce vrei să te faci cind 0 sa te faci mare La Liceul pedagogic din Blaj, spre exemplu, majoritatea elevilor chestionaţi au invocat in răspunsurile lor tocmai aceste visuri şi idealuri de copilărie, cu o fermitate care ne-a dat cel puţin de gîndit. Sigur că nu stămn puterea noastră să demontăm acum întreg mecanismul psiho-pedagogic al orientării şcolare şi profesionale, dar, aşa cum ne spunea şi directoarea Natalia Comsa, alegerea meseriei de învăţător este o întreprindere mult mai gravă şi mai responsabilă decât o simplă declaraţie de bune intenţii şi de viziuni vădit idilice... „Experienţa ne permite să afirmăm că o atare opţiune profesională are în anumite cazuri şi alte raţiuni sau interese de moment, încă domină falsa impresie că meseria de învăţător ,este uşoară şi, pină la urmă, mai comodă decit alteia. La toate acestea se adaugă (tot comparativ) specializarea rapidă, satisfacţia Teme pentru acasă imediata de a te şti inclus intr-un colectiv didactic chiar după absolvirea liceului etc. Mai puţin se gindesc cei in cauză la calităţile (inclusiv fizice) necesare profesiunii, la dragostea faţă de copii, la nivelul şi complexitatea cunoştinţelor pe care trebuie să le aibă. Iată de ce, la admiterea în orice liceu de profil pedagogic, elevii sunt mai intii invitaţi să susţină patru probe de aptitudine : dicţie, desen-caligrafie, muzică, rezistenţă fizică. Nu suntem, ce-i drept, Institut de Artă Dramatică şi Cinematografică, dar aceste probe (in ciuda subiectivismului lor conţinut) sunt absolut necesare. Un învăţător trebuie să fie un om complet, un model pentru cei mici. în plus, lui i se cer toate calităţile necesare unui bun animator cultural , de la pasiune, pină la acel indicibil talent artistic. E adevărat, anumite calităţi se mai educă şi se formează de-a lungul anilor, dar manifestarea lor plenară presupune o bază nativă adecvată. Probele susţinute de elevi la admitere sunt un indiciu preţios. E necesar insă ca ele să câştige în conţinut şi implicare. Altcumva, riscăm că ele să devină ineficiente, golite cumva de sens. S-ar impune, de pildă, o probă complexă, care să pună in evidenţă existenţa anumitor calităţi umane. E suficient să pui elevul in situaţia de a se juca şi de a crea legături afective cu cei mici. Un ochi experimentat poate lesne observa capacitatea şi gradul de comunicare realizat, autoritatea şi modul de a se impune în faţa copiilor etc. Cine işi închipuie că viaţa de elev intr-un liceu pedagogic este uşoară se înşeală profund. Priviţi din curiozitate un catalog de clasa a XII-a şi veţi observa 24 de poziţii. Pe lingă obiectele de cultură generală apar ca obiecte distincte mai multe metodici, pedagogie, psihologie, două istorii etc. Volumul de muncă este imens, mai cu seamă că tot ce ţine de pregătirea cultural-artistică sau cea de pregătire profesională se face in afara orelor de clasă şi are un caracter obligatoriu. Că avem elevi foarte buni este dincolo de orice îndoială. In primul trimestru, spre exemplu, toţi cei 133 elevi de la profilul pedagogic au terminat cu medii peste 7. De asemenea, la faza judeţeană a olimpiadelor pe obiecte am participat cu 87 de elevi, 5 dintre ei reprezentindu-ne mai departe, la faza republicană. Rezultate deosebit de bune avem pe linie cultural-artistică (un liceu funcţionind 20 de formaţii, un teatru de păpuşi etc.) dar pină la urmă nu aceste performanţe şcolare luate in sine contează, cu modul de a le integra pregătirii de ansamblu a viitorilor învăţători. Cum e şi firesc, accentul cade pe specialitate. Liceul pedagogic Blaj are avantajul unei structuri adecvate, care conţine 8 grupe de preşcolari, 12 clase de aplicaţie (ca bază principală de tactică), 12 clase gimnaziale, plus, elevii noştri desfăşoară şi alte forme de practică, cum ar fi cea comasată, la şcolile generale (1, 4, 5) din Blaj sau din Mănărade, Sînmiclăuş etc. Experienţa didactică se ciştigă cu greu în sute de lecţii aplicative, in ore de asistenţă şi de muncă la catedră. Ritmul este pe alocuri sufocant. In tot cazul, responsabilitatea noastră e prea mare pentru a permite pină şi cel mai mărunt rabat de la calitatea întregului proces instructiv-educativ. Cine doreşte cu adevărat să devină învăţător trebuie să se adapteze acestui ritm şi să fie la fel de bun în orele de clasă, la catedră, în diversele activităţi ştiinţifice şi culturale. In această meserie nimic nu este lipsit de importanţă. Infirmind proverbul,un bun învăţător trebuie să se priceapă la toate, inclusiv să-şi realizeze singur materialul didactic, de care — printre altele — se ocupă in cadrul unui cerc special, condus de profesorul Gavril Revalc. Exigenţele sunt deosebit de mari, dar şi condiţiile de studiu sunt pe măsură. Liceul nostru, care in acest an a împlinit deloc neglijabila virstă de 235 de ani, se poate mindri cu o frumoasă bază materială (completată mai nou cu 4 calculatoare) şi cu un colectiv didactic de excepţie, format in majoritate de către profesori cu gradul didactic I, plus doi doctori în geografie (Mircea Stroia) şi română (Ion Buzaşi), autori de cărţi şi lucrări ştiinţifice, un foarte tinăr şi capabil profesor de matematică (Andrei Teleman) etc. Dincolo de aceste amănunte, un lucru e cit se poate de clar — în meseria de învăţător nu se poate trişa“, S. PREDA