Scânteia, noiembrie 1944 (Anul 1, nr. 42-69)

1944-11-02 / nr. 42

r «wrc T. ~ Up. «9 tfof 2 noembrie 1999 ^ fr g PjtfgfNf T5 Iff Proletari din toate țările uniți-vă PARTIDUL COMUNIST DIN ROMANIA cânteia ORBAN AL COMITETULUI CENTRAL al P.C.R. A. _____________REDACŢIA ȘI ADMINISTRAŢIA­­ Str. Belvedere Nr. 6 Et. V, Tel. 5­ 54.82 5 10.79 Amânarea reformei agrare slăbeşte efor­tul de război Problema exproprierii moşiilor cari trec peste 50 de hectare şi împroprietăririi ţăranilor fără pă­mânt şi cu pământ puţin, a silit pe toţi oamenii politici să ia ati­tudine pentru sau contra soluţio­nării ei. Partidele şi organizaţiile cari formează Frontul Naţional Demo­cratic cer ca această problemă să fie rezolvată acum. Conducătorii Partidului Naţional-Ţărănist în­cearcă s’o ocolească, pretextând că dacă s’ar trece acum la rezolvarea ei, s’ar micşora capacitatea de lup­tă a României contra Germaniei hitleriste. La întrunirea din 29 oc­tombrie 1944, Ion Mihalache sus­ţine că dreptul de proprietate al ţăranilor trebue îngrădit, pentru a nu se fărâmiţa pământul. Prin­tre alte măsuri pe cari le preco­nizează pentru a împiedeca fărâ­miţarea, el propune şi comasarea. Apoi Mihalache se ocupă de orga­nizarea fermelor model. ..Deasemenea va trebui să se for­meze ferma care să aprovizioneze mica proprietate cu ceea ce nu poa­te obţine direct: seminţe selecţio­nate, reproducători, pepiniere. Fie că ar fi ale statului, fie că ar fi ala obştei, fie că ar fi particulare, nu însemnează un mijloc de a strecura de l­a expropriere o mare proprietate care nu ar mai înde­plini o funcţie socială pentru că ele vor veni să complecteze nece­sităţile ţărăneşti ale regiunii". Pe Ion Mihalache nu-l preocupă exproprierea marilor moşii şi îm­proprietărirea ţăranilor săraci , comasarea proprietăţii ţărăneşti şi organizarea fermelor model cari vor trebui să „completeze necesi­tăţile ţărăneşti". Dar nici acest lucru nu se gân­deşte să-l facă acum, ci mai târ­ziu, după război. Tot atunci, după război, se va gândi şi la exproprie­rea unor moşii dacă proprietarii lor nu vor reuşi să le boteze ferme model­ Conducătorii aberali socotesc că îi România problema agrară nici nu constă în exproprierea moşiilor şi împroprietărirea ţăranilor. Prin declaraţii, prin presă şi la adunările publice, atitudinele au fost precizate. Este acuma nevoe ca să vedem, de ce reforma agrară cerută de Frontul Naţional Demo­cratic trebueşte făcută acuma. Să vedem dacă motivul invocat de conducătorii partidului Naţional- Ţărănist, contra rezolvării imediate a problemei, stau în picioare sau nu. In toiul războiului din 1916-1918 când ostaşii ţărani începuseră să se îndoiască dacă trebue să mai lupte pe front sau nu, conducătorii de atunci ai statului au găsit de cuviinţă să le promită pământ. Ca urmare a acestei promisiuni mora­lul ţăranilor ostaşi s’a îmbunătăţit. Nădăjduind că vor avea pământ, ţăranii au continuat să lupte în cele mai grele condiţiuni. îndârji­rea şi elanul cu cari au luptat Ro­mânii la Mărăşeşti, au avut la bază, în primul rând, nădejdile ţărani­lor, că pământul va fi al lor. Ţă­ranii îşi dăruiau atunci viaţa, con­vinşi fiind că dacă ei mor, copiii lor vor avea pământ, nu vor mai fi umiliţi, batjocoriţi şi jefuiţi de arendaşi şi moşieri. Nădejdile de atunci, ale ţărani­lor nu s’au îndeplinit. După răz­boi, conducătorii statului şi-au fă­cut socoteală că au făgăduit prea mult ţăranilor. Toate guvernele cari s'au perindat la cârma ţării, au fost preocupate nu de grija de a da pământ ţăranilor, ci de grija de a apăra moşiile marilor proprie­tari. Nu interesează deocamdată, toa­te urmările politicei duse de gu­vernele de atunci. Reţinem numai că printre aceste urmări a fost şi neîncrederea, întemeiată şi îndrep­tăţită, a ţăranilor, faţă de făgădue­­lile ce­­ s’au făcut după a­­ceea de către anumiţi con­ducători politici. Influenţa pe care a câştigat-o Garda de Fier, la un anumit moment, asupra ţărănimii, a fost datorită, în parte, şi acestei neîncrederi în vechii oameni po­­litici. Toate nenorocirile cari s’au abă­tut ulterior asupra poporului ro­mân n’au venit din senin. Ele îşi au originea, cel puţin în parte, în politica guvernelor cari au stat în fruntea ţării după războiul trecut­ Acum, după ce România a fost eliberată de hoardele hitleriste co­tropitoare, în faţa poporului român stă sarcina participării, împreună cu toate popoarele dornice de li­bertate, la lupta de nimicire a Ger­maniei hitleriste. Fiara hitleristă trebue nimicită pentru a înlătura pe viitor primejdia unei nouă co­tropiri. Poporul român însă, ca şi toate celelalte popoare dornice de libertate, nu luptă numai contra cotropitorilor germani ci şi contra acelora cari merg mână în mână cu aceşti cotropitori. Poporul vrea să scape de asupritorii şi jefuitorii dinăuntru. Ţărănimea nu poate fi liberă şi nu poate duce o viaţă omenească atâta timp cât este lip­sită de pământ şi e silită să mun­cească în dijmă pământul moşie­rilor. O ţărănime asuprită, care trăeşte în mizerie, cum trăeşte ma­joritatea ZDROBITOARE a ţără­nimii noastre nu poate lupta cu acel aş elan cu care va lupta dacă va fi stăpână pe pământul pe care-l munceşte. Ţăranii români au luptat cu vi­tejie la Mărăşeşti, nădăjduind că vor avea pământ. Acum ei luptă cu însufleţire, alături de glorioasa Ar­mată Roşie, contra Germaniei hit­leriste. DAR EI NU POT LUPTA CU TOT SUFLETUL ATUNCI CÂND GANDINDU-SE LA CEI DE ACASA, ŞTIU CA SUNT GOI ŞI FLAMANZI, IN PRIMUL RAND FIINDCĂ N’AU PAMANT ŞI TRE­BUE SA ŢIE PE SPINAREA LOR PE MOŞIERI. , El nu mai por crede în făgădue­­lile acelor oameni politici cari spun că după război vor expropria pe moşieri şi vor da pământ ţărani­lor săraci. Experienţa făcută după războiul trecut e prea vie în min­tea tuturor pentru a-i mai crede încă odată pe aceşti apărători ai moşierilor. Ţăranii ostaşi vor lupta cu şi mai multă însufleţire şi-şi vor dă­rui viaţa neprecupeţind nimic în lupta contra hoardelor fasciste, a­­tunci când vor şti că pământul pe care îl apără este al lor, atunci când vor şti că familiile, urmaşii lor, nu vor mai robi la moşieri. Poporul român este împiedecat să meargă în pas cu celelalte po­poare, nu-şi poate da toată con­tribuţia sa în măreaţa luptă pen­tru libertate şi democraţie atâta timp cât pământul este stăpânit de moşieri. Amânarea exproprierii moşierilor şi a împroprietăririi ţă­ranilor fără pământ şi cu pământ puţin, slăbeşte puterea de luptă a majorităţii sdrobitoare a ostaşilor români. Azi aceasta înseamnă, în mod o­­biectiv, prelungirea rezistenţei Germaniei hitleriste, duşmanul de moarte al poporului român. Orice amânare a reformei agrare înseamnă o prelungire a războiului, o prelungire a chi­nurilor şi suferinţelor poporului. IN ACEST NUMĂR: Pag. 9-a I Viaţa Marofalului Stalin. Pag. 3-a i Spărgătorii unităţii sflme­Pag. 4-a i ŢăranM «I în jud. Muscel cer pământ Pag. 5-a I Inaugurarea centrului cultural al Apărării Pa­triotice. B-ai Textul artistiţiului din­tre Bulgaria şi Aliaţi. „Taxa poştală plătită in numerar conform adresei Direcției generale P. T. T. Nr. 116.578 din 26 Sept 1944" Com­u­inicat 111 Consilierii Frontului Naţional­ Democratic De la publicarea Plat­formei Frontului Naţio­nal Democrat, îmbrăţişa­tă de cele mai largi mase populare, întreaga opinie democratică a ţării cere un guvern al Frontului Naţional Democrat. Poporul român şi-a ex­primat în întruniri şi de­monstraţii voinţa fermă ca ţara să aibă un guvern al Frontului Naţional De­mocratic, care să treacă imediat la înfăptuirea punctelor din Platforma sa, pentru a pune astfel ca pat dezastrului spre care este dusă România prin politica guvernului actual. Conform cu interesele de viaţă ale ţării şi cu voinţa poporului, Consi­liul Frontului Naţional Democrat a făcut în re­petate rânduri apel la concentrarea tuturor for­ţelor democratice ale Ro­mâniei, chemând partide­le Naţional-Ţărănesc şi Naţional-Liberal să intre şi ele în Frontul Naţional Democrat. Conducerea a­­cestor partide a refuzat, do­ved­i­ndu-se potri­v­i­i­că oricărei reale concentrări democratice. În urma demisiei din guvern a celor doi mini­ştri, membri ai Consiliu­lui Frontului Naţional Democrat,­ întregul gu­vern şi-a dat demisia. De două săptămâni Ro­mânia nu mai are guvern. Ţara nu are încă gu­vernul Frontului Naţio­­nal-Democratic pe care îl cerea şi continua să-l cea­ră cu energie. Situaţia dezastruoasă lă­sată de către război popo­rului român, cu nimic u­­şurată de guvernul de du­pă 23 August, s-a înrăută­ţit şi mai mult în ultimele două săptămânii lipsite de guvernare. În faţa acestei stări de lucruri, consiliul Frontu­lui Naţional Democratic a hotărît să accepte ideia chiar a unui guvern de coaliţie cu partidele na­­ţional-ţărănesc şi naţio­nal liberal, rămase în afa­ra concentrării forţelor democratice. Tratativele începute au fost lungi şi anevoioase. Punctul de vedere sus­ţinut d­e reprezentanţii Frontului Naţional De­mocratic a fost că înţele­gerea trebue făcută pe baza unui program de gu­vernare. Punctul de vedere al celor două partide naţio­­nal-ţărănesc şi naţional­li­ber­al era, că înţelegerea trebue făcută pe baza re­partiţiei de portofolii. Reprezentanţii Frontu­lui Naţional - Democratic au insistat in special asu­pra necesităţii exproprie­rii imediate a pământuri­lor marii proprietăţi pe­ste 50 de ha. şi a împro­prietăririi ţăranilor să­raci şi lipsiţi de pământ, a naţionalizării Băncii­ Na­ţionale şi a marilor bănci, a naţionalizării industrii­lor de bază cartelate, pre­cum şi asupra reformei fiscale. Toate acestea în cadrul Platformei Fron­tului Naţional Democrat. Reprezentanţii partide­lor Naţional-Ţarănesc şi Naţional-Liberal au refu­zat să accepte realizarea acestor reforme de către noul gu­vern. Preocupa­rea principală a acestor două partide a fost mări­rea numărului ministere­lor de csa !2 la *~15 şi păstra­rea în lotul Ier a celor mai numeroase ministe­re, cuprinzând pe cele mai însemnate ca atribu­ţii. Pentru a pune cât mai repede capăt crizei gu­vernamentale, adânc dău­nătoare pentru ţară, re­prezentanţii Frontului Naţional Democrat au fă­cut o serie de largi con­cesii reprezentanţilor con­ducerii partidelor Naţio­nal-Ţărănesc şi Naţional- Liberal. Astfel, au accep­tat un program minimal de guvernământ, rezer­­vându-şi dreptul de a lup­ta mai departe pentru concentrarea forţelor de­mocratice şi pentru reali­zarea integrală a Platfor­mei Frontului Naţional- Democrat. Frontul Naţional-Demo­­crat a făcut cele mai largi concesii in chestiunea portofoliilor, lăsând par­tidelor Naţional-Ţărănesc şi Liberal nouă dintre cele mai importante ministe­re, rămânând Frontului Naţional Democratic, al­cătuit din două partide : Partidul Comunist şi Par­tidul Social Democrat şi trei organizaţii de masa­­ Uniunea Patrioţi­lor, Sin­dicatele Unite şi Frontul Plugarilor, numai şase ministere. Cu toate aceste concesii, conducerea celor două partide Naţional Ţărănesc şi Naţional Liberal a ri­dicat în ultimul moment obiecţiuni şi pretenţii me­nite să împiedice epura­ţia aparatului de Stat, continuarea efortului de război şi să saboteze ar­mistiţiul, deci să ducă mai departe practicile actua­lului guvern. Atât dăunătoarele re­zultate ale guvernării ac­tuale, cât şi tratativele duse cu partidele Naţio­nal Liberal, d­ar că singura soluţie sal­vatoare în starea dispera­tă în care se găseşte ţara, nu o poate da decât un guvern puternic, unit, re­almente democrat, care să păşească neîntârziat la înfăptuirea Platformei Frontului Naţional De­mocrat. Consiliul Frontului Na­­ţior­al Democrat face apel la toate forţele democra­tice înregimentate sau nu în partidele Naţional-Ţă­rănesc şi Naţional-Liberal să lupte cu toată energia pentru un guvern al Fron­­tul­ui Naţional Democra­tic. Dacă conducerile parti­delor Naţional-Ţărănesc şi Naţional-Liberal nu au înţeles imperativele mo­mentului politic actual, organizaţiile şi membrii acestor partide au datoria de a se pronunţa şi a în­cepe imediat lupta, cu toată energia, pentru rea­lizarea guvernării cores­punzătoare intereselor de viaţă ale poporului ro­mân. Consiliul "Frontului Naţional-Democratic OU p«* muicile; B-ricaţii«*— Ţărănesc şi Naţional erai, dovedesc in mod MAREA ADUNARE :== A FRONTUL­UI-----=^-: NAŢIONAL DEMOCRATIC DIN JUDEŢUL HUNEDOARA DEVA, 22 Octombrie 1944. Adunarea a fost deschisă la orele 10 jum. a. m., în faţa unui public numeros, Gura Petru lui Moţu salutând pe cei prezenţi şi chemân­­du-i la luptă pentru realizarea de­zideratelor Frontului Naţional De­­­­mocratic, arată că acestea numai prin luptă pot fi atinse. Dă cuvân­tul primului orator, Pârvan, din partea Frontului Plugarilor, care cu un elan deosebit arată că con­ducerea de până acum nu a ţinut cont de ţărănime şi de muncito­rime. Arată situaţia din sate, cum a fost tratată ţărănimea de autori­tăţi. Cere plecarea guvernului şi venirea la putere a unui guvern nou, al Frontului Naţional-Demo­­cratic, în frunte cu D­r. Petre Groza. Guvernul nu a realizat nimic Din partea Sindicatului Muncito­resc din Săcărâmb, tov. Bârsan a­­rată doleanţele muncitorilor dela Minele de Aur din Săcărâmb. Dr. Almaşan Augustin, din par­tea Uniunii Patrioţilor, arată că deşi n’au trecut mai mult de 8 zile dela data ultimei adunări,­­ astăzi din nou s’a ivit necesitatea acestei reuniuni, pentru a duce lupta mai departe în contra acestui guvern, care n’a ştiut şi n’a voit să înde­plinească punctele de armistiţiu. Guvernul acesta trebue să plece şi să dea locul guvernului Frontului Naţional-Democratic, în frunte cu Dr. Petre Groza. Din partea Apărării Patriotice, prietenul Radu Constantin arată ro-­ Iul Apărării Patriotice din trecut şi rolul ei de azi, accentuând lupta pe care o duce contra fascismului. Mai arată, că guvernul în cele opt săptămâni de când este la putere n’a realizat nimic din ceea ce ar fi trebuit să realizeze un guvern ade­vărat democrat, neajutând pe cei loviţi de fascism. A sabotat toate problemele, car­ cer o rezolvare grabnică. In loc să aresteze pe cri­minalii de războiu, încurajează ac­ţiunile lor. Purificarea aparatului de Stat nu se face. Acest guvern trebue să plece şi să vină în locul lui guvernul Frontului Naţional- Democratic, în frunte cu Dr. Petre Groza. Madoszu­ luptă alături Tov. Dubovsky Paul salută adu­narea din partea Uniunei Muncito­rilor şi Plugarilor Maghiari (MA­­DOSZ), şi cere ca lupta ce dăm pentru democraţie să fie dusă fără deosebire de naţionalitate şi de re­ligie. Cere plecarea acestui guvern inapt pentru a realiza ce îi impun timpurile de azi. Cere un guvern al Frontului Naţional-Democratic, în frunte cu Dr. Petre Groza. Nici minimum de soldă nu are soldatul român Tov. Vinţan, din Săcărâmb, arată (Continuare în pag. 4­ a) Mulţimile de ţărani manifestează pentru formarea unui guvern al Frontului Naţional Democraţie la Deva Divizia die pand­uri­­şi misiuni!©? ©I Fapte recunoscute, relevate de comandantul pandurilor, colonelul Cambrea CUM S’A FORMAT DIVIZIA „TUDOR VLAD­IMI­RESCU” 1. Care a fost gândul călăuzi­tor la formarea divMei „Tudor Vladimirescu“ ? Unităţile militare care s’au format, n’au fost decât exprimarea unor gân­duri şi sentimente pe care le aveau în totalitatea lor prizonierii soldaţi şi nu­mai o parte dintre ofiţeri. Co­­acţiunea politică întreprinsă anterior începutului formării de unităţi militare, a făcut mai mult decât să pregătească spiritele, să constate o mentalitate nouă, dorinţi şi sentimente nemi istorite aproape spon­tan din masa totală a soldaţilor şi a unei părţi dintre ofiţeri. Oamenii cari aparţineau diferitelor partide şi ofiţeri activi care nu făcuseră politică, şi-au învins considerente per­sonale şi prejudecăţi, şi-au dat mâna şi a­ au unit atunci când se prezenta sin­gura alternativă pentru salvarea Ţării. După câteva luni am început să nu ne mai simţim mulţumiţi numai cu limitata activitate po­litică, care ne reducea eforturile numai la manifeste, discursuri etc. Simţeam nevoia reală de a uni gândul cu fapta şi sentimen­tul cu jertfa. Conştiinţa noastră ne poruncea să revenim acasă aşa cum am plecat, cu arma în mână, de data aceasta arma fi­ind îndreptată asupra adevăra­ţilor duşmani ai poporului ro­mân. GREUTĂŢILE ÎNTÂM­PINATE 2. Cum au primit prizonierii acest gând? Cu foarte mult entuziasm. La apelul de înscriere ca voluntari, soldaţii au răspuns cu un procent de 92 la sută. In raport cu adeziunile soldaţilor puteam să venim în Ţară cu 8­4 Divizii de Volun­tari. Greutăţile au­ fost mai mari cai Cadrele ofiţereşti, din pricină că în la­gărele ofiţereşti­­ bântuiau ideile cele piai străine despre adevăratele dureri ale Ţării şi poporului nostru. Unii do­­reau pur şi simplu victoria Germanei. Alţii se simţeau prea« legaţi de Anto­­nescu pe care îl confundau, în mod ne­norocit, cu Ţara. Unii sufereau de al eclipsă intelectuală, care nu le da po­sibilitatea să aprecieze just evenimen­tele politice şi militare In des­voltura. Restul erau laşii şi cei comozi care aş­teptau pacea ca să se întoarcă liniştiţi acasă. Colonelul Cambrea PROMISIUNILE UNIUNII SOVIETICE ARDEALULUI 3. Ce garanţii aţi avut din par­tea guvernului URSS relativ la reîntregirea Ardealului? A vorbi de garanţii este un non sens. Cum puteam noi o mână de oameni a căror contribuţie directă la victoria So­vietică era aproape iluzorie, — când întreaga Ţară sângera şi se bătea alături de Germani, — să cerem garanţii! Ar fi fost o lipsă totală de cel mai elementar simţ politic ca noi, care nu ofeream a­­proape nimic, să cerem garanţii dela cai care dădeau totul fără să ni ne ceară nouă,­­ o garanţie. Bine înţeles ni s’au făcut promisiuni serioase verbale, in numele guvernului Sovietic, care pentru noi aveau maî multă valoare decât orice hârtie scrisă. '1 am știut de atunci că Ardealul de Nord ne va reveni.________ (Continuare în pagi­n­a) ASUPRA intrunire«rde Duminica a Partidului ? ^cics!­D©m@cr«it MOTTO : ,,Uniţi-vă ! Organizaţi-vă ! Aveţi îna ntea voastră o lume de câştigat şi nu a­­veţi de pierdut decât mi­zeria şi roba, materială şi morală !”. Tov. TITEL PETRESCU Partidul­­Social-Democrat, por-­ nind de la realităţile prezente,, de la revendicările imediate, a pus cu hotărîre problema capitală a uni­rii tuturor forţelor muncii­­ în FRONTUL UNIC MUNCITORESC, singura garanţie şi bază a în­te­m­e­er­ii unei democraţii reale. „Partidul Social Democrat duce o luptă necurmată în care depune tot efortul şi elanul ca să asigure desăvârşirea unităţii clasei munci­toare. Considerăm ca o mare dato­rie să luptăm pentru acest Front Unic şi considerăm că orice fel de atingere­ adusă acestui Front Unic, nu este decât un act de sabotare care trebuie înlăturat". (Ion Burcă). Actul­ istoric de la ■ 23 August, a fost semnalul pentru strângerea largă a rândurilor şi pentru lămu­rirea politică deschisă a masselor care au sprijinit lupta eroică a or­ganizaţiilor politice ilegale, avant­­garda luptei de eliberare a popo­rului român. Dar „lupta aceasta nu s’a terminat. Ea trebue continua­tă, nu pentru că este un crez al doc­trinei socialiste, ci pentru că fără ea vom pierde tot ce am câştigat până acum. Massele muncitoreşti trebue să înţeleagă că lupta pen­tru democraţie este necesară, întru­cât prin acest sistem politic, clasa muncitoare îşi va putea cuceri re­vendicările sale economice şi po­litice“ (tov. Adrian Dimitriu). Interesele vitale ale muncitori­mii întregi, de la sate şi de la ora­şe, — care a servit drept care de tun în războiul antinaţional şi a fost calul de povară al fascismu­lui, — cer desfiinţarea robiei po­litice şi economice, care permanen­tizează mizeria, specula şi teroa­rea. „Numai prin unitatea clasei muncitoare vom reuşi să lovim re­­acţiunea care e cauza tuturor a­­cestor rele. Democraţia trebue nu numai cucerită ci şi păstrată". (tov. Hie Dumitru). Dar lupta constructivă,, adevă­rata luptă creatoare se duce prin acţiunea directă, de fiecare zi, pe terenul vast al atelierelor şi al o­­goarelor. Prin această acţiune se va ajunge la marile reforme struc­turale, care vor schimba regimul opresor şi antipopular de astăzi, într’un­ regim democratic. Iar „înfrăţirea în luptă a ţăranilor şi muncitorilor vă duce la constitui­rea unei forţe puternice". (Tov. Ing. Tudor Ionescu). Tov. Titel Petr­escu, preşedinte­le partidului, după ce lămureşte iz­voarele şi ţelurile istorice ale a­­cestei lupte, îndreptăţirea lui mo­rală, politică şi economică, conti­nuă : „Azi suntem încă în război. Hi­­tlerismul nu a fost încă definitiv înfrânt. Nu putem şti cu exactitate în ce ritm se va desfăşura evolu­ţia Europei de mâine, care în ori­ce caz nu va fi decât în sens demo­cratic. Ţara noastră va trebui să se în­cadreze în orbita evolutivă a aces­tei Europe noui. De aceea, ca primă datorie a ma­sselor producătoare din ţara noas­tră, consider organizarea lor şi pregătirea lor educativă pentru că transformările sociale nu pot avea succes şi caracter de durabilitate decât în ţările în care clasele noui, bine organizate şi conştiente de menirea lor, sunt capabile să ela­boreze şi să introducă în fapte, principiile noui care să regenereze viaţa socială"... Face apoi un apel către intelec­tuali, pe care-i invită la acţiune pozitivă, la încadrarea hotărîtă în rândurile luptătorilor pentru drep­tate. In focul luptei se căleşte­ e­­nergia şi voinţa, în contactul di­rect cu massele, cu aspiraţiile şi nevoile lor, se capătă viziunea clat, ră a realităţii şi a­ sensului acţiunii. ■r»r ■■ Populația defilează în număr impresionant pe străzile oraşului Deva

Next