Scânteia, ianuarie 1945 (Anul 2, nr. 98-125)

1945-01-01 / nr. 98

Ann:3 PitOBLEMfl «HJLpR­OM Jj# MEPESCU“ ■ dărueşte 34 milioane lei pentru ajutorarea Ardealului şî Moldovei Scrisoarea comandamentului Diviziei către Apărarea Patriotică. — Decla­raţiile făcute de d. maior D. Petrescu-Griviţa, şeful secţiei de educaţie şi cultură a Diviziei „Tudor Vladimirescu“.­­ Răspunsul prietenului avocat Apărarea Patriotică a primit pentru Ardeal şi Moldova un dar de o importanţă deosebită. Ceia ce face ca darul să capete însemnă­tatea excepţională pe care toată lumea o va recunoaşte, nu este atât suma primită, mare şi im- 1 33.811.354 lei (treizeci şi trei mili­­portantă, desigur, cât faptul că pane optsute unsprezece mii trei­­pentru întâia oară in istoria ţării! sute cincizeci şi patru) reprezen­­o unitate mare cum e o divizie, de­­tând contribuţia ostaşilor şi ofiţe-La Sediul Comitetului Central al Apărării Patriotice s’a prezentat o delegaţie a Diviziei Tudor Vladi­mirescu, compusă din d. Maior D. Petrescu Griviţa şi Lt. Filipescu şi Cl. Nichita G. I. aducând suma de bunăvoie şi spontan participă la reclădirea unei părţi de ţară în grea suferinţă, făcând o sforţare reală,­rilor Diviziei Tudor Vladimirescu- Debreţin pentru populaţia în su­ferinţă a Ardealului şi Moldovei. Iată şi scrisoarea însoţitoare: luarea contactului cu starea de lucruri reală in Uniunea Soviete­lor, au produs acel proces de conştiinţă care i-a dus la recu­noaşterea adevăratelor noastre interese nationale, ale adevărate­lor obligaţiuni şi drepturi de ce­tătean. In drumul nostru prin tară am văzut ruina şi jalea imensă lăsată In urmă de hoardele hitlerîste In retragerea lor. Aşa se explică dece, la sosirea in Divizie a ziarelor cu apelul A­­părării Patriotice către ţară, în mod cu totul spontan, au apărit propuneri dela soldaţi şi dela o­­fiţeri ca şi Divizia noastră să contribue la ajutorarea Moldovei şi Ardealului. S'a republicat apelul în ziarul Diviziei Tudor Vladimirescu „In­­nainte" ; s'au ţinut adunări pe companii, adunări însufleţite, la cari şi-au spus cuvântul ofiţeri şi soldaţi , s’a vorbit despre starea acestor ţinuturi dragi, Moldova şi Ardealul, despre nevoia refacerii lor şi ajutorării fraţilor pe pra­­gul pieirii, şi de dorinţa Pandur lor de a contribui in chipul real la reclădire. Au hotărât subscrie­rea. Şi toţi au subscris, pe dată. Iar de la subscriere şi până la (Continuare în pag. 2-a) Şraier Ma­­rul Petrescu, prietenii Şraer şi Vaida, la primirea donaţiei Dacă fascismul — şi în special expresia lui germană, hitlerismul — este forma cea mai sălbatecă de exploatare şi de asuprire naţională, apoi războinl hitlerist este cel mai crud, cel mai inuman, cel mai în­fiorător masacru de masse pe care l-a cunoscut istoria. Poporului ro­mân învăluit şi ameţit ani dearân­­dul de acţiunile otrăvitoare ale unei propagande mincinoase şi in­teresate, i s’au ascuns mult timp şi cu grijă foarte multe dintre ororile săvârşite de hitlerişti în războiul acesta. Maidanek, Odesa, Iaşi, Ka­tyn, sunt doar câteva palide exem­plificări ale halucinantelor bestia­lităţi comise de cavalerii „nouei o­­ai europene“. Poporul român, care a dat sute de mii de victime într-un război criminal şi dezono­rant, ştie astăzi pericol la ce fără­delegi a fost asociat, la ce asasi­nate, torturi, violuri, jafuri a fost făcut părtaş. Şi se leapădă cu scâr­bă, cu groază, de aceşti nemernici care i-au terfelit cinstea şi i-au înstrăinat dragostea popoarelor li­bere şi paşnice din lumea întreagă. Şi cere pedepsirea necruţătoare a acestor criminali de război şi tră­dători de ţară. Se întâmplă însă în România un fenomen de necrezut şi pe care marile Puteri aliate şi lumea în­treagă cu greu le pot înţelege. In Franţa, în Belgia, în Olanda în Italia, în Bulgaria, în toate ţă­­rile unde hitleriştii au fost înfrânţi şi alungaţi, imediat au fost arestaţi toţi conducătorii trădători, toţi as­­muţitorii la pogromuri şi asasinate, toţi poliţiştii care au torturat şi uc­i, toţi jefuitori, toţi ofiţerii care au ordonat sau executat asasina­tele monstruoase împotriva popu­laţiei civile sau ostatecilor, toţi vi­novaţii deportărilor în răsărit, în­­sfârşit toate uneltele criminale ale Berlinului şi nu numai atât. Din primul moment s’au constituit tri­bunale populare care judecă pe­­făptaşii acestor monstruozităţi şi-i condamnă la pedeapsa capitală ori la temniţă, după gravitatea crimei comise. Popoarele Europei vor să răsplătească aşa cum se cuvine toate chinurile pe care le-au păti­mit în acest război. Ele nu vor să se mai repete greşelile trecute. Pe­depsele nu sunt mijloace de răzbu­nare, de potolire a urei neîmpăcate faţă de acei care au provocat şi săvârşit cele mai sadice şi mai „şti­inţifice“ crime. Pedepsele sunt şi trebuesc să fie un exemplu istoric şi o curmare radicală a oricăror încercări viitoare de asemenea fel Pedepsele date criminalilor de răz­boi trebuiesc să fie o contribuţie esenţială pentru nimicirea fascis­mului ucigaş. Dar pe când în Europa întreagă se procedează rapid la arestarea şi condamnarea criminalilor de răz­boi, în România, după trei luni şi mai bine de la Armistiţiu, se dis­cută încă asupra,, definiţiei aces­tei speţe de criminali. In afară de redusa clică antonesciană arestată la 23 Aug., în afară de câteva alte persoane care pot fi numărate pe degete, imensa majoritate a cri­minalilor de război se plimbă în libertate, în aşteptarea... definiţiei. Se plimbă liberi foşti miniştri în guvernul Horia Sima şi în guver­nele lui Antonescu, se plimbă li­beri gazetari din ale căror condeie au ţâşnit venin şi ură, îndemnuri la tâlhării şi asasinate, la război şi la continuarea lui până la sinuci­deri; se plimbă liberi şi sunt încă în funcţiuni unii generali şi ofi­ţeri care au ordonat măcelăriri, in­cendieri şi distrugeri, poliţişti care au schingiuit şi omorît. Se plimbă liberi şi continuă deschis ori sub­teran activitatea lor nefastă, sa­botează războiul just antihitlerist, spionează, corup, distrug urmele crimelor lor, îşi pregătesc fuga Unii au şi fugit sau sunt pe punc­tul de a trece graniţa spre Turcia cu paşaport, cum este cazul „că­pitanului“ Gavril Olteanu, coman­dantul gărzilor de „voluntari“ din Ardeal, care a jefuit, asasinat, de­capitat cu mâna lui cetăţeni paş­nici unguri. Cum este cu putinţă cu ce complicităţi pot asemenea elemente părăsi ţara ? Cerem mă­suri imediate pentru a se împiedica orice încercare de fugă, orice în­cercare de a scăpa de pedeapsa bine meritată. Articolul 14 din Convenţia de Armistiţiu prevede obligaţia gu­vernului şi a Comandamentului ro­mân de a aresta şi judeca pe cri­minalii de război. Ceea ce guver­nele democratice din apusul şi su­dul Europei au făcut­­din prima clipă a răsturnării regimului fas­cist, România trebuie să îndepli­nească urgent şi fără nici o întâr­ziere. Arestările ordonate de gu­vern, trebuesc imediat executate, păşindu-se astfel la rezolvarea a­­cestei chestiuni. Arestarea, jude­carea şi sancţionarea criminalilor de război, sunt în interesul propriu al poporului, sunt în interesul u­­nui viitor fericit al ţării, sunt în interesul făuririi unei prietenii şi colaborări trainice cu statele de­mocratice aliate. N­ie Z^hapîa V CONGRESUL GENERAL SINDICAL SI PROBLEMELE DE BAZA C*K SIN M FETI ME­ITHER Problema principală, care stă în faţa celor ce muncesc, este de a face totul pentru o cât mai rapidă şi definitivă nimicire a fascismului. De rezolvarea acestei probleme capitale, depinde şi deslegarea tu­turor celorlalte chestiuni legate de interesele economice şi culturale ale muncitorimii manuale şi inte­lectuale. Orice activitate dusă pe tărâm economiic, politic, militar, cultural şi absolut orice acţiune de orice om­­m­ ar fi ea, care n’ar avea ca principal obiectiv sdrobirea com­plectă şi cât mai urgentă a fas­cismului, e o activitate care nu de­serveşte interesele vitale ale mun­citorimii şi întregului popor ro­mân. A face totul pentru o cât mai grabnică şi totală distrugere a ce­lui mai mare duşman al muncito­ri­mii, inamic al poporului român şi vră­maş al întregei omeniri ci­­vPî*ate, înseamnă a mări la ma­­x im efortul de războiu, adică a rlo toe+S contribuția posibilă pen­­frri î- * °,ncî^î războiului nos­tru dus alături de Uniunea So­­vî"*;-n si toate celelalte popoare i.i'-îteore de libertate, împotriva '-»'•“-'•liatorilor globului pămân­­t«so­triva hoardelor de asa­sini şi’oitori şi jefuitori nemţi­­h’^'-rişti. Nu proate fi vorba de mărirea joitui de războiu, dacă, în a­cest toat şi bate forjele anti-fasciste poporulu'­ român Pină astăzi nu s’a reuşit con­centrarea tuturor energiilor ţării şi punerea lor în slujba războiului antihitlerist, aşa cum dictează in­­tereele supreme ale poporului ro­mân şi datoria îndeplinirii anga­­janentelor luate faţă de Aliaţii noşri şi în special faţă de elibe­ratarea noastră. Uniunea Sovie­­ tici '­ ­.cop. nu vor fi mobilizate resursele economice ale ţării ale Multe fabrici, uzine şi ateliere lovite de bombardamente ar putea fi şi trebuesc puse în funcţiune. Congresul General Sindical, care se va ţine la Bucureşti în zilele de 20-26 ianuarie 1945,­­ ca for su­prem de conducere al mişcării sin­dicale unite din România, va ho­tărî şi va îndruma lupta ce tre­buie dusă de toate categoriile de salariaţi pentru punerea întregei vieţi economice a Ţării pe picior de războiu. Congresul General va trasa dru­mul adevărat şi cel mai scurt, pe care se va ajunge la trecerea a­­turor ramurilor de producţie în slujba războiului şi trecerea pro­cesului de producţie la un ritm de războiu. Nu se poate vorbi de mărirea efortului de războiu, fără ridica­rea randamentului de producţie, atât în industria grea de războiu, cât şi în celelalte ramuri de pro­ducţie agricolă, textilă, alimenta­ră, etc. Pentru a se ajunge la o reală creştere a producţiei, e nevoie, în primul rând, de îmbunătăţirea condiţiunilor de traiu pentru mun­citorii manuali şi intelectuali. E clar pentru oricine, că un mun­citor flămând, gol, desculţ, slăbit fiziceşte, bolnav, cu toată bună­voinţa şi chiar spiritul de sacrifi­ciu de care dispune, cu toate sfor­ţările fizice pe care le-ar depune, n’ar fi în stare să producă mai mult şi nici cel puţin atâta, cât produce un muncitor sănătos, bine rănit, îmbrăcat şi în general, în­­sprinit omeneşte. Până astăzi, lupta organizată dusă de muncitorimea încadrată în Sindicatele Unite a dus, aproape peste tot, la o majorare de salarii. Dar, s’a văzut că profitorii reac- MINEA STAN (Continuare »** pag. 8-a) ‘ { 9r îwj__ : ^a^ti$u­ L 4~~ vov W-»i'J't^l/U rag. x-a i uurament RT­OUL COMUNIST D­IN ROMANIA Scanteia ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL al P.C.R. Telefoni Redacţia 5.54.82 — Administraţia 5.10.79— Str. Belvedere No. 6, Et. V. // Pag. 3-a ■ Cum funcţionează spita­lele din Bucureşti, in plină iarnă. Pag. 4-a­­ Doleanţele plugarilor. Pag. 5-a Amănunte In legătură cu eliberarea abuzivă a le­gionarilor arestaţi. Pag. 6-a Situaţia luptelor de pe toate fronturile. „Taxa poştală plătită In numerar conform adresei Direcţiei generale P. T. T Nr. 116.578 din 26 Sept. 1944" DIVIZIA T­V DE PA­NDURI VOLUNTARI „TUDOR VLADIMIR­ESCU“-DEBREŢIN către COMITETUL CENTRAL AL APARARII PATRIOTICE Bucureşti Din ziarele cari ne sosesc a­zi pe front, am luat cunoştinţă de situaţia grea în care se sbat fraţii noştri din Ardeal şi Mol­dova. Totodată am luat cunoştinţă de apelul lansat de organizaţia pe care o conduceţi, pentru a ve­ni în ajutorul celor mai năpăs­tuite regiuni ale ţării, care au a­vut cel mai mult de suferit de pe urma războiului hitlerist. Pandurii, parte integrantă şi conştientă a poporului român, care duc lupta necruţătoare pen­tru distrugerea definitivă a hoar­delor hitleriste, participă cu ent­uziasm la această acţiune patrio­tică Alinarea suferinţelor fraţilor moldoveni şi ardeleni, prici­nuite de războiul criminal anton­escian-hitlerist, ei o consideră drept o datorie de onoare şi un prilej de solidaritate naţională pentru toţi acei ce înţeleg să du­că până la capăt opera de demo­cratizare a ţării. Ofiţerii şi ostaşii Diviziei Tu­dor Vladimirescu-Debreţin, şi-au dat obolul lor subscriind unii su­me de 2, 2,50 şi chiar de 3 ori mai mare ca solda lor lunară, iar cea mai mare parte solda lu­nară adunându-se astfel suma de lei 33.811.354 1e91 Comandantul Diviziei I-a Ro­mână Voluntari „Tudor Vladimi­rescu-Debreţin“ Colonel, HAUPT M. Locot. Cdt. Civ. pentru educaţie şi cultură Col. TULCEANU Şeful Secţiei de Educaţie şi cultură Maior, D. PETRESCU-Griviţa Ştirea s’a împrăştiat ca fulgerul la toate serviciile Apărării Patrio­tice. A produs emoţie şi o mare bucurie ce se putea citi în priviri, şi în comploziile oamenilor: „Bravo! Pandurii noştri nu se desmint! Trăiască Divizia Tudor Vladimi­rescu ! Delegaţii s’au pomenit înconju­raţi din toate părţile, asaltaţi cu întrebări, şi rugaţi apoi să rămână să ia masa la Apărare. Explicabilă ţâşnire a bucuriei din partea oamenilor „Apărării"— aveau o dovadă în plus, că dragos­tea cu care au fost înconjuraţi in toată ţara ostaşii şi ofiţerii Diviziei de Panduri Tudor Vladimirescu a umerit unde se cuvenea: ostaşii Di­viziei Tudor Vladimirescu sunt cu trup şi suflet ai Patriei, ai poporu­lui român. Declaraţia d-lui maior Dumitru Petrescu-Griviţa şeful secţiei de educaţie şi cultură a Diviziei de Panduri „Tudor V­lad­i­m­iresc­u” D. maior Petrescu-Griviţa a a­­dresat apoi următoarele cuvinte, conducerii Apărării Patriotice şi oamenilor Apărării cari îl încon­jurau. „Ostaşii şi ofiţerii Diviziei noas­tre sunt căliţi de marile încercări prin care au trecut în ultimii ani. Lupta nedreaptă pe care au dus-o împotriva Sovietelor, precum si Comandamentul militar al Capitalei Comunică următoarele : Cu începere de la 23 De­cembrie 1944 , Circulaţia pietonilor şi a vehiculelor de orice fel este liberă între orele 5—23. Tramvaiele vor circula pe toate liniile până la orele 21.30. Cârciumile vor fi închi­se la ora 19, bodegile la ora 21, iar restaurantele la ora 12. In noaptea de 31 De­cembrie 1944—1 ianuarie 1945, circulaţia este admisă pentru pietoni şi vehicule în tot cur­sul nopţii­ A B­ ălţi, lua tru R.­­ Felul cum această asociaţie s’a desvoltat, în această scurtă vreme, dă posibilitatea să vedem că în cu­rând ea va cuprinde întreaga in­telectualitate progresistă şi massele largi populare. Importanţa muncii uriaşe, care este de depus pentru cunoaşterea şi legătura cea mai strânsă cu U­­niunea Sovietică, nu este recunos­cută numai la noi, care ne dăm seama că ARI,US are de jucat un rol important în ridicarea şi des­­voltarea ţăr­i noastre. Telegramele primite din partea Mareşalului Stalin reprezintă pen­tru mine cele mai înălţătoare clipe ale vieţii mele; ele reprezintă pen­tru întreaga Asocaţie imboldul cel mai puternic în munca de consoli­dare a relaţiunilor româno-sovie­­tice. Ca un răspuns la telegramele primite din partea Mareşalului Stalin, telegramele care reprezintă pentru noi un eveniment de o im­portanţă deosebită, fiecare mem­bru trebue să ducă în cel mai în­depărtat colţ al ţării făclia adevă­rului asupra Uniunii Sovietice. De arătat necesitatea istorică pentru ţara noastră a unei colabo­rări din cele mai strânse, celei i i I • f® Asociaţia pentru strângerea legăturilor între România şi Uniunea Sovietică D-lui Par­hon Vă rog să transmiteţi mulţumirile mele A­­sociaţiei condusă de Dvs., pentru salutul prie­tenesc primit. Năzuinţele Dvs. de a stabili o prietenie trai­nică între România şi Uniunea Sovietică vor fi întâmpinate în ţara noastră cu o adâncă sim­patie. Doresc Asociaţiei cele mai bune succese în munca ei. I. STALIN TELEGRAMA Mareşalului STALIN adresată Academicianului Par­hon Academicianului Parhon preşedintele Aso­ciaţiei pentru strângerea legăturilor dintre Ro­mânia şi U. R. S. S. Mulţumesc Asociaţiei pentru felicitările de ziua mea de naştere. Doresc succese în munca Asociaţiei în­dreptată spre strângerea relaţiunilor priete­neşti între ţările noastre. I. STALIN P A Guvernul a hotărât să majoreze salariile. A apărut decizia. In mul­te părţi s’a aplicat Discuţia în ju­rul majorării salariilor a început aproape acum două luni. Dacă ma­jorarea salariilor a'ar fi aplicat cu atât cu cât s’a cerut acum două luni de zile, rezultatul ar fi fost o îmbunătăţire simţitoare a vieţii sa­lariaţilor. Scumpetea însă a depă­şit incomparabil majorarea sala­riilor. Guvernul se amestecă direct în problema stabilirii salariilor- Ni­mic de zis. E şi timpul ca Guver­nul să servească interesele acelo­ra cari muncesc. Deci nu aici este partea rea. Partea rea începe a­­tunci când Guvernul nu ia aceleaşi măsuri energice şi nu intervine cu autoritatea lui în ce priveşte sta­bilirea preţurilor, astfel după cum a intervenit la stabilirea salariilor concret. Guvernul recunoaşte necesitatea măririi salariilor, pen­tru că muncitorii, salariaţii nu pot trăi din salariul pe care-l pri­mesc. Foarte bine. Este un adevăr cunoscut de toţi, că urcarea pre­şurilor se produce mai repede de­cât ridicarea salariilor. Deci sala­riile se găsesc permanent îrntr-o situaţie inferioară faţă de preţuri Guvernul hotărăşte că este cazul că dispară desechilibrul între pre­ţuri şi salarii şi începe deci discu­ţia şi munca privitoare la majo­rarea salariilor. Ministerul Econo­miei Naţionale discută cu repre­zentanţii U . I R. şi reprezen­­tanţii Sindicatelor. Discută o săp­tămână, două, trei. Unii vor arăta că preţurile nu s’au ridicat decât­t un anumit procent. Alţii vor susţine alt procentaj de scumpete. Insă, când au început tratativele ambele părţi au pornit dela o bază După trei săptămâni de tratative baza de plecare nu mai este bază Furtuna urcării preţurilor a smul­s-o cu rădăcină cu tot. După ce intervine un .,acord" încep diferite­­formalităţi din partea Ministemlui Economiei Naţionale. Mai intervi­ne ici colo câte o modificare, ba parţială, ba esenţială — bine­înţe­les nu în favoarea salariaţilor. Pro­blema vine în faţa Consiliuli de Miniştri Ordinea de zi e foarte incărcată. Azi nu se poate discuts Mâine iar nu. Mai intervine câte o miză de guvern, cum a fost re­cent. In sfârşit se aprobă... Decizia apare. Nivelul scumpeteî a fost — pen­tru ca să putem înţelege uşor — de pildă. 10. Al salariilor . Guvernul ţine ca acest desechi­­libru să dispară şi hotărăşte ridi­carea salariilor dela 8 la 10, deci corespunzător scumpetei. Intre­­timp preţurile s’a urcat la 14, 16 Salariul s’a ridicat, prin grija Gu­vernului cu 2 puncte, la 10. Ade­vărul este că „foarfecă" s’a lărgit cu 2—4­—6 puncte în favoarea pre­ţu­rilor. Situaţia salariaţilor nu numai că tiu s’a îmbunătăţit, dar s’a Înrău­tăţit Aceasta este realitatea U.G.I.R.-ul ştia că se vor urca salariile A luat deci măsuri • ca să recompenseze diferenţa urcă preţurile Negustorii află că se vor majora salariile, urcă şi ei pre­ţurile. Un kgr. de care a costat între 380-500 lei când au început tratativele în legătură cu majora­rea salariilor. Astăzi — 1800 lei. Un ou — 35 lei, astăzi 120-1511 lei. Te duci să cumperi ceva Spe­riat de preţurile care-ţi sunt­ ce­rute, pleci. Cauţi­ mai ieftin, pier­zi o oră pe drum şi până la urmă vii înapoi la primul magazin Pre­ţurile s’au urcat cu 5—10*­* (nu e o exagerare). Massa nemulţumită strigă : . Scumpetea e îngrozitoare“. Pre­sa scrie peste tot: ..Scumpetea e teribilă" Toată lumea constată : „Scu­m­petea e insuportabilă" Mă­suri Nici una! Milionarii, îm­bogăţiţii de războiu, bancherii co­mercianţii mari — speculanţii sunt foarte mulţumiţi de această situa­ţie. Ei fac tot posibilul de a a­trage cât mai multe foloase în urma ei n° seama nevoiaşilor. Sindicatele însă salută cu tot­ en­tuziasmul măsura luată de Guvern contra brutarului Grozăvescu. Sindicatele, prin imensa lor for­ţă organizată, vor veni în ajutorul Guvernului în lupta contra spe­culei. Iată câteva sugestii în această privinţă : 1) Salariile să nu fie majorate separat, ci odată cu majorarea sa­lariilor, să se fixeze şi preţurile 2) Elaborarea unei legi speciale pentru pedepsirea speculanţilor a acelor cari scumpesc viaţa Măsuri drastice. Condamnarea la temniţă grea, la muncă silnică Confiscarea averii tuturor speculanţilor, tutu­ror deţinătorilor de mărfuri, ali­mente, pe care le ascund şi le spe­culează. 3) Pedepsirea tuturor acelora, cari cunoscând că sunt dosite anu­mite mărfuri şi alimente, pentru a fi vândute peste preţul maximal, nu denunţă pe speculant. 4) Pedepsirea tuturor acelora cari cumpără mărfuri, plătind pe s­mai­n­te preţul maximal. 5) Formarea Comitetelor Cetăţe­neşti din delegaţi ai organizaţiilor democratice, îndeosebi delegaţii Sindicatelor. Comitetele să facă ALEXANDRU SENCOVICI (Continuare în pag. 2-a) W8­66 Bu­ff Abrogarea leg­lor anticomuniste în Elveţia BERNA, 29 (Rador) .— Postul­­ Parlamentul federal ellveţian a de radio Berna a anunţat în hotărît abrogarea legilor antico­­noaptea de Joi spre Vineri co­­­muniste- Paradă sportivă In „Viaţa Roşie“ din Moscova

Next