Scânteia, februarie 1945 (Anul 2, nr. 126-152)
1945-02-01 / nr. 126
ANUL II.—Nr. 126 c. h.* * rJoi 1 Februarie 1945 6 pagini 20 lei Proletari din toate ţărileuniţi-vă! PARTIDUL COMUNIST DIN ROMANIA ORGAN AL CONISULUI CENTRAL al P. C. R. Telefon: Redacţia 5.54.82 — Administraţia 5.10.79 — Str. Belvedere No. 6 Et. V. ASPECTE De o săptămână, Capitala sărbătoreşte pe oamenii muncii, adunaţi din toate colţurile ţării, din ungherele depărtate bântuite de spiritul devastator şi prădalnic al hoardelor hitleriste, din iubitul nostru Ardeal de Nord frământat de grele nevoi, din inimoasa Moldovă jefuită de vandalii nemţi şi antonescieni, din Dobrogea noastră în plină refacere populară, din Banatul însângerat de crâncene bătălii cu fugarii nazişti, din Oltenia pandurilor lui Tudor în aprigă încăerare cu moşierii reacţionari şi trădători de neam. Muncitorii şi intelectualii din toată ţara, înfrăţiţi într’o luptă măreaţă, s’au înrolat într’un detaşament unic al muncii, menit să alunge de pe meleagurile noastre fantomele morţii şi să pună răsadniţa unei vieţi noui, eliberată de ciuma fascistă, înflorită de perspectiva unor zori mai luminoase, mai fericite pentru acest popor năpăstuit de veacuri. Ei au jurat moarte necruţătoare fascismului, ei s’au legat să-şi încordeze toate forţele, întreaga lor putinţă de ridicare şi creaţie, — şi pentru că această luptă seamănă atât de mult cu bătălia fronturilor, ei şi-au ales un stat-major, un for suprem care să-i conducă la victorie, CONFEDERAŢIA GENERALA A MUNCII. Şi Bucureştiul ae fost de astădată scena unei imense desfăşurări de forţe populare, decorată şi străjuită de imense afişe, pancarte, steaguri, avântate în luptă spre înaltul cerului. Căci lupta împotriva duşmanului ornealcă, al progresului şi înfrăţirii între popoare, lupta împotriva monstrului fascist, înobilează şi-i ridică pe oameni mai sus, tot mai sus, spre o altă viaţă mai dreaptă, mai ferice. iv Creşte forţa poporului Şi aşa s’au hotărît oamenii muncii să se adune mulţi laolaltă, în Piaţa Mihai Viteazul, pentru a-şi mărturisi şi mai dârz, şi mai neînduplecat, vrerea de luptă neistovită şi mereu mai covârşitoare prin tăria ei, pentru împlinirea năzuinţelor celor mai arzătoare ale ţării întregi, ale unui neam ce se străduie să spele o ruşine şi să deschidă porţile unui alt viitor. Şi ei au arătat acolo, — şi pentru cei ce au fost prezenţi nu mai încape îndoială, — că vor şti să ducă la bun sfârşit ceea ce şi-au propus, că vor călca în picioare tente împotrivirile, că vor stârpi pe toţi trădătorii şi pe duşmani. Forţa poporului a crescut imens. ŞI EA VREA UN GUVERN AL EI, UN GUVERN F. N. D. Zeci de mii de muncitori şi funcţionari dela C. F. R., Malaxa, S. T. R., Vulcan, Voina, I. A. R. şi alte nenumărate întreprinderi, în frunte de multe ori cu conducerile, au venit în detaşamente strânse, s’au prelins şuvoaie lungi dinspre mahalale, dinspre străzile cu coşuri şi fum, şi s’au adunat în masse compacte în Piaţa Mihai Viteazul, destinată meetingului. Străzile erau blocate de această nesfârşită scurgere de oameni, şi nici gerul neînduplecat, şi nici orele de aşteptare, nu au clintit pe vreunul dintre ei de pe locul destinat de organele de ordine ale sindicatelor. Şi mereu se adăugau mulţimii salariaţii altor fabrici, altor întreprinderi Un elan irezistibil O dorinţă nestrămutată, o chemare vijelioasă, a strâns acolo zeci de mii de tineri, ucenici în haine subţiri, fără paltoane, cu picioarele abia apărate de ger, femei în halate de lucru, slab apărate de frigul pătrunzător al iernii. Şi animaţia ce a cuprins această massă imensă de oameni adunaţi în piaţa neîncăpătoare a meetingului, era irezistibilă. Intr’o parte coruri muncitoreşti, dincolo, spre Brătianu, s-a încins o horă pentru a-şi desmorţi picioarele îngheţate, în faţa palatului „Generala“ răsunau cântecele intonate de formaţia instrumentală a S. T. B.-ului. Oamenii se căţărau pe statuile din piaţă, se urcau pe ferestrele Universităţii, pe rândurile de cărămizi din mijlocul pieţii, pentru a-şi găsi loc şi pentru a vedea mai bine pe vorbitori. Şi animaţia extraordinară ce a cuprins massa aceasta ieşită la luptă din fabrici şi din birouri, a înfrânt tăria gerului, l-a făcut neputincios. Din zeci de mii de piepturi au început atunci să răsune lozincile de luptă, oamenii muncii au început a-şi rosti voinţa. Vrem un guvern F.N.D. ! s’a ridicat în văzduh un imens strigăt de luptă. Poporul vrea un guvern al ţării muncitoare, al ţării cinstite, al ţării creiatoare. Nu mai vrea elementele reacţiunii în guvern, nu mai vrea să le suporte incapacitatea, reaua voinţă şi batjocura. Nu mai vrea să îndure nevoile grele ce le-au adus, nu mai vrea să-i ţină în cârcă. Şi această dorinţă a poporului s’a întins ca un ecou imens, de a răsunat toată Capitala de ea şi se va întinde în întreaga ţară, până departe, până ce ea se va împlini. TRAIASCA CONGRESUL SINOATELOR UNITE! TRAIASCA FRONTUL UNIC MUNCITORESC! TRAIASCA LUPTA PENTRU RIDICAREA PRODUCŢIEI! PAMANT ŢĂRANILOR! Urale nesfârşite au salutat aceste lozinci. Cetăţenii muncitori ai Capitalei, intelectualii conştienţi şi patrioţi au înţeles că fără împroprietărirea ţăranilor, mergem spre foamete şi ţara nu poate face nici un pas înainte. TRAIASCA PRIETENIA POPORULUI ROMAN CU POPOARELE SOVIETICE! TRAIASCA FRATIA DE ARME INTRE ARMATA ROMANA $I ARMATA SOVIETICA! TRAIASCA LUPTA NATIUNILOR UNITE ÎMPOTRIVA FASCISMULUI ! au creiat un entuziasm puternic în masse, arătând dorinţa fierbinte a oamenilor muncii de a cimenta prietenia şi frăţia de luptă cu marile popoare democratice în frunte cu Uniunea Sovietică. APLICAREA PROGRAMULUI F. N. D. NE VA ADUCE ARDEALUL DE NORD! ÎNDEPLINIREA CONDIŢIILOR ARMISTIŢIULUI NE VA ADUCE ÎNCREDEREA ALIAŢILOR! (Urale necontenite). VREM UN GUVERN AL FRONTULUI NAŢIONAL DEMOCRAT! Şi massa aceasta a poporului şi-a arătat ura înverşunată împotriva elementelor reacţionare în frunte cu Maniu care au pătat lupta de reabilitare a poporului, care au încercat să degradeze războiul nostru drept prin mârşăviile şi asasinatele gărzilor Iuliu Maniu în Ardealul desrobit. Acest întunecat reacţionar a fost răstignit pentru totdeauna de protestul uriaş şi de pumnii vânjoşi ce s’au ridicat din mulţime când tov. Gheorghe Apostol i-a citat numele In balconul palatului apare tov. Chivu Stoica, neînfricatul luptător ceferist, primit cu un spontan val de simpatie. Când tov. Gheorghe Apostol aduce salutul Confederaţiei Gene- UN STRIGAT URIAŞ ISBUCNIT DIN 3 0Omc 1G C1 DI 1p 1ElPIn 1 iFt 1 Pentru anim m F. IV. O. Tovarăşul ministru Gh. Gheorghiu-Dej a pri-f mit următoarea telegramă ♦ PRIETENULUI GHEORGHE-DEJ, ţ Ministrul Comunicaţiilor ♦ Bucureşti I Frontul Plugarilor şi Comitetele Săteşti în-% ♦ trunindu-se în adunarea generală, vă asigură det devotamentul lor şi sunt hotărîţi să lupte pen-♦ tru revendicările şi pentru aplicarea programu-i lui F. N. U. I Frontul Plugarilor şi Comitetele Săteşti, ♦ Org. Hehedinţi | ms §' VREM GUVERN (Sus) Mulţimea în F’-'ia Mihai Viteazul (Jos) Conducătorii Confederaţiei Generale a Muncii în fruntea manifestanţilor ag. 4-a . Pag. 2-a. Pag. 3-a : Viaţa lui Lenin. Curcubeul. Constituirea Confederaţiei Generale a Muncii. Congresul General al Sindicatelor Unite. Pagina 5-aChemarea Desrobirei Naţionale către Consiliul Frontului Naţional Democrat. Pag. 6-a . Ultimele ştiri de pe fronturile de luptă. Taxa poștală plătită in numerar conform adresei Direcției generale P. T. T. Nr. 116.578 din 26 Sept 1944" Citit în corpul ziarului :„PARTIDELE ISTORICE“ ŞI REFORMA AGRARA , programul de guvernare a cabinetului gen. Rădescu fusese anunţată şi reforma agrara. La ministerul agriculturii fost formată o comisie compusă din reprezentanţii tuturor grupărilor pontice componente ale guvernului şi reprezentanţii diferitelor instituţii, pentru a stadia problema reformei agrare. După două luni de discuţii am putut constata clar că rostul acestei comisii a fost numai de a demobiliza ţărănimea, crerând auzit că actualul guvern ar fi gata să realizeze reforma agrară, să lichideze definitiv rămăşiţele feudale — piedica desvoltării economico-socială a României. Partidul Naţional Liberal a trimis în această comisie reprezentanţii cei mai tipici ai moşierimii, toţi delegaţii liberali fiind ei înşişi mari moşieri. De la început, reprezentanţii P. N. L. şi delegaţii moşieri de la Uniunea Sindicatelor Agricole precum şi unii reprezentanţi ai instituţiilor numiţi de d. Hudiţă au încercat să dovedească „inutilitatea“ economico-socială a exproprierii moşiilor, iar când au fost combătuţi de reprezentanţii FND şi de unii ţărănişti s-au declarat hotărît împotriva reformei agrare. „Viitorul“, organul Partidului Naţional-Liberal, a combătut tot timpul reforma agrară şi mai ales exproprierea moşierilor şi împroprietărirea ţăranilor. Pe când unii delegaţi ai Partidului Naţional Ţărănesc (ramura ţărănistă) au susţinut alături de FND necesitatea exproprierii, oficiosul Partidului N. T. „Dreptatea“ a scris o serie de articole împotriva reformei agrare. Deci numai elementele democratice, o minoritate din P. N. Ţ., s-au manifestat pentru reforma agrară, solidarizându-se cu F. N. D. Presa Partidului N. Ţ. a ascuns în faţa publicului părerile d-lor profesor Zane şi av. Spineanu, fiindcă nu corespundeau cu linia conducerii partidului. Atitudinea deschisă, deci, a Partidelor „istorice“ împotriva reformei agrare, precum şi atitudinea reacţionară a moşierilor în faţa acestei probleme, dovedesc cu prisosinţă că actualul guvern nu poate realiza reforma agrară. F.N.D. a subliniat, de nenumărate ori, că fără o radicală reformă agrară menită să lichideze dijma şi ruşfeturile, să desfiinţeze proprietatea feudală moşierească, nu se poate vorbi de o reală democratizare a ţării şi nici de desvoltarea economică a ei. Ţărănimea română, deposedată de pământ de către moşieri, a fost flămânzită, biciuită, schingiuită de veacuri. Moşierii lacomi au înecat în sânge răscoala ţăranilor în 1907. Reforma agrară de după primul războiu mondial a fost aruncarea de praf în ochii ţărănimii, aruncarea ei în ghiarele cămătarilor, forţarea ţăranilor mai departe să muncească pământurile moşiereşti ca robii, în dijmă şi ruşfeturi. Ţărănimea a fost jefuită, ţinută în întuneric, în mizerie şi terorizată de jandarmerie. Pelagra, sifilisul, tuberculoza, tifosul, molime, mizerii seceră rândurile populaţiei rurale. Majoritatea moşierilor şi copiii lor au fost scutiţi de serviciul militar, au făcut afaceri cu nemţii cotropitori, au jefuit împreună cu ei colhozurile şi sovhozurile sovietice, pe când ţăranii îmbrăcaţi în haine militare au fost trimişi să moară pentru cotropitorii hitlerişti şi slugile lor române. Moşierii, principalii vinovaţi de calvarul de veacuri al ţărănimii, susţinuţi de conducerea partidelor aşa zise „istorice“ promit azi orice ţăranilor, numai şi numai să nu fie atinsă proprietatea lor dobândită pe nedrept prin jefuirea ţărănimii şi a poporului întreg. D. Stoianovici, proprietar de sute de hectare de pământ, preşedintele noului „Sindicat al agricultorilor“, vine cu planuri fantastice de a organiza un trust agricol în care proprietarii ar da capital, iar ţăranii muncă, ceea ce ar însemna înghiţirea complectă a gospodăriilor ţărăneşti, prefacerea ţăranului gospodar în muncitor agricol fără pământ. Moşierii liberali au propus la comisia agrară asocierea între ţărani şi marii proprietari. Aşa ceva am mai auzit şi de la Mihai Antonescu, propovăduitorul lui Funk. D-nii moşieri şi apărătorii lor au „mare grijă“ ca, prin îmbucătăţirea pământului, să nu scadă producţia. „Ca nu cumva, prin reforma agrară să nu putem împlini condiţiunile Armistiţiului şi nu cumva muncitorii din oraşe să rămâie fără pâine“. Noi întrebăm pe aceşti domni: Cu ce elan aţi făcut însămânţările de toamnă şi cu ce asiguraţi însămânţările de primăvară ? Din Moldova aţi fugit cu inventarul şi vite precum şi cu lucrurile furate din UR. SS. In celelalte regiuni, pe zeci de moşii nu s’au prezentat proprietarii să ridice dijma şi au pus jandarmii să păzească recolta pe câmp până ce se preface în gunoi, ca să nu fie împărţită partea cuvenită ţăranilor. Numai datorită intervenţiei energice a comitetelor săteşti ajutate de inginerii agronomi democraţi s’au putut însămânţa 710/* din planul de toamnă. Ce soartă ne aşteaptă, ţara şi poporul, dacă am lăsa în mâna moşierilor sabotori însămânţările de primăvară ? Foametea ! Criza agrară permanentă, în care s’a sbătut ţara noastră dela primul război mondial până azi, nu se datoreşte fărâmiţării pământurilor prin reforma agrară, cum susţin apărătorii moşierilor. Exploatarea pământului prin dijmă cu mijloacele primitive ale ţăranului semi-iobag, încărcarea ţărănimii cu impozite insuportabile, cu datorii, lipsa unui ajutor real pentru cei împroprietăriţi prin reforma agrară din trecut, politica de preţuri mari pentru produse industriale faţă de produsele ţărăneşti, etc., iată cauzele care nu permiteau desvoltarea agriculturii noastre. Era comod pentru moşieri ca fără investiţie de capital, fără nici un risc să scoată venituri mari din pământul lucrat în dijmă de ţărani şi să mai primească şi premii de export în timpul crizelor. Veniturile moşierilor erau asigurate de mizeria neagră a ţărănimii. Datorită exploatării în dijmă şi cu mijloace primitive a pământului avem numai 900 kgr. grâu recoltă în medie pe ha. Trebuia să avem, socotind fertilitatea pământului nostru, cel puţin 1800 kg. pe ha in medie. Marea proprietate exploatată prin dijmă niciodată nu poate da media de 1800 kg. Niciodată nu ar asigura ridicarea producţiei la nivelul cerut de economia agrară modernă. Marea proprietate, dijma, ruşfeturile trebuesc desfiinţate, pământul împărţit printre ţărani şi statul să ajute ţărănimea prin centre de închiriat maşini şi inventar agricol, ca să putem trece la o agricultură intensivă, să ridicăm nivelul de viaţă economică culturală a ţărănimii, puterea de cumpărare a masselor rurale, care este garanţia desvoltării industriale a ţării, cheia progresului economico-social al României. F. N. D. nu mai tolerează sabotarea reformei agrare de către moşierii reacţiunii din partidele „istorice“. F. N. D. cere dreptate ostaşilor plugari, cari luptă pe front alături de Armata Roşie pentru nimicirea fascismului. F. N. D. cere dreptate văduvelor şi orfanilor — victimele trădării Antoneştilor în complicitate cu majoritatea moşierilor. F. N. D. cere dreptate pentru ţărănimea deposedată, batjocorită de veacuri. Ţărănimea trebue să ştie că numai un guvern F. N. D. poate rezolva în mod radical problema ei de viaţă ca plugărime pentru desvoltarea şi fericirea ei şi a întregului popor. V. Luca rale a Muncii, abea constituite, întreaga piaţă devine o mare de capete în agitaţie, mărturie a bucuriei unanime ce o provoacă constituirea acestui for suprem al muncii. Aduce apoi salutul muncitorimii din Uniunea Sovietică, tov. Kazakov, al cărui nume, cunoscut de acum de întreaga muncitorime a Capitalei, este scandat cu o dorinţă fierbinte de a transmite astfel reprezentantului sovietic dorinţa de înfrăţire in lupta împotriva fascismului. Reprezentantul sindicatelor bulgare, tov. Tancof, exprimă voinţa muncitorilor bulgari de a face strânse legături de prietenie cu muncitorii şi cu întreg poporul român. Tov. Stroia aduce salutul Comitetului Central al Confederaţiei Generale a Muncii. Poporul adunat ţine să-şi manifeste elanul provocat de victoriile impetuoasei Armate Roşii strigând: TRAIASCA ARMATA ROŞIE ELIBERATOARE! TRAIASCA GLORIOSUL EI COMANDANT, MAREŞALUL STALIN" Manifestaţia pe Calea Victoriei O imensă coloană se formează, pentru a manifesta dorinţa de luptă a poporului, pentru a o face cunoscută în întreaga ei forţă, cetăţenilor Capitalei. In frunte cu conducătorii sindicatelor, plini de avânt care antrenează şi cuprinde pe toţi cetăţenii de pe străzi, oamenii muncii demonstrează pentru UN GUVERN AL FRONTULUI NAŢIONAL DEMOCRAT ! Şi lozinca aceasta se întinde, se transmite în curţi, în case, în blocuri, devenind o dorinţă a întregei Capitale, a întregei ţări înfruntând gerul timp de 2 ore, poporul Capitalei se înrolează într’un detaşament care se aliniază pe întreg parcursul Căii Victoriei, înaintând până la Piaţa Victoriei, unde tovarăşul Gheorghe Apostol rosteşte un nou îndemn la luptă, necruţătoare, un nou imbold spre victorie. Silviu Brucan Cuvântarea tovarăşului Apostol Tovarăşi şi tovarăşe! Ţin să aduc salutul Comitetului Central al Confederaţiei Generale a Muncii, care a luat fiinţă azi. (Aplauze). In această zi in care mişcarea sindicală unită din România şi-a ales conducerea supremă, trebue să strigăm cu toţii: Trăiască unitatea de luptă a clasei muncitoare. Tovarăşi! Mişcarea sindicală din România intră într’o nouă fază a istoriei sale; mişcarea sindicală din România, care înglobează pe toţi salariaţii manuali şiintelectuali, reprezintă azi o forţă de peste 600.000 de muncitori. Rămâne ca o sarcină a mişcării sindicale din România, pentru Comitetul Central al Confederaţiei Generale a Muncii, ca în cel mai scurt timp să organizeze pe toţi salariaţii manuali şi intelectuali din întreaga ţară. Comitetul Central al Confederaţiei Generale a Munch îşi dă seama de importanţa istorică a zilei în care a fost ales la Congresul care a avut loc în parlamentul ţării. In faţa muncitorilor din Capitală, în faţa delegaţiilor din provincie, în faţa întregei muncitorimi din ţară şi în faţa întregului popor. (Continuare în pag.5-a) HUNCTORII ŞI FUNCŢIONARI! MARILOR ÎNTREPRINDERI IEON VIEN SL FE011BL01011110111 DE10E«!! Moţiunea personalului ceferist In urma adunării generale a salariaţilor ceferişti ţinută azi 29.1. 1945, noi muncitorii manuali şi intelectuali CFR., ne luăm angajamentul de a duce cu hotărîre lupta, pentru ridicarea producţiei în ateliere, uzine, birouri, staţii şi şantiere, în vederea mărirei efortului de războiu, pentru sdrobirea cât mai grabnică a fiarei hitleriste. Vom lupta cu hotărîre, împotriva elementelor fasciste, profasciste, legionare, a saboteurilor, speculanţilor, a criminalilor de războiu şi tuturor duşmanilor unităţilor Sindicale şi al Frontului Unic Muncitoresc. Deasemeni, ne luăm angajamentul, că vom sprijini ţărănimea cu toate forţele noastre, pentru a intra în posesia pământului şi uneltelor agricole ce li se cuvin. Noi muncitorii ceferişti, ne luăm angajamentul de a merge în mijlocul maselor ţărăneşti, pentru a-i sprijini în lupta de recâştigare a drepturilor lor. Vom sprijini şi întări Frontul Unic Muncitoresc, singura garanţie a clasei muncitoare şi a întregului popor român, pentru câştigarea drepturilor sale. Muncitorii manuali şi intelectuali ceferişti, am luat cunoştinţă, de programul F. N. D. şi găsim că reprezintă, interesele întregului popor român şi ne luăm angajamentul pentru a-l susţine şi duce la îndeplinire. Salutăm cu toată căldura primul Congres General liber al Sindicatelor Unite. (Continuare în pag. 5-a)