Scânteia, iulie 1945 (Anul 2, nr. 263-288)

1945-07-01 / nr. 263

w­yT C­ULTURA $i ARTA LXXV Lenin era legat prin mii de fire de massele muncitoreşti şi ţărăneşti cele mai largi, căuta cu stăruinţă şi izbu­tea să stabilească noi legături. In ia­nuarie 1922, Lenin a scris redactoru­lui ziarului „Rednota“ („Sărăcimea“): „Fiţi bun şi spuneţi-mi pe scurt (maximum două-trei pagini). Câte scrisori primeşte ziarul „Rednota“ de la ţărani ? Ce e important (deosebit de important) şi nou în aceste scri­sori ? Starea de spirit ? Chestiunile arzătoare ale zilei ? Nu s’ar putea să primesc odată la două luni şi scriso­rile ?“! întrevederi, convorbiri cu munci­torii şi ţăranii, cuvântări la meetin­­guri, la conferinţe largi de muncă ale sindicatelor, la conferinţele muncito­rilor şi ţăranilor fără partid, la con­sfătuirile delegaţilor fără partid de la congrese, la nenumărate adunări, convorbiri cu corespondenţii muncitor şi corespondenţii ţărani, studierea scrisorilor primite—iată izvoarele le­­gaturilor l­ui Lenin cu massele. Trăsătura caracteristică a lui Le­nin, era credinţa foarte adâncă în masse, întăriţi legăturile cu massele—­­iată ce aminteşte Lenin necontenit partidului .Noi putem conduce nu­mai atunci, când exprimăm just lu­crurile de care e conştient poporul“2, a spus Lenin în primăvara anului 1922, la congresul al Xl-lea. Poporul ştia cât de mult îl iubeşte Lenin şi avea o încredere nemărginita în el Muncitorii spuneau : ..Lenin e noi în­­fi­p“ In cuvântarea ţinută la serata ele­­vilor şcoalei militare de la Kremlin, tovarăşul Stalin a caracterizat astfel credinţa lui Lenin în masse: „Nu cu­nosc niciun alt revoluţionar, care să fi crezut atât de adânc în forţele creatoare ale proletariatului şi în pu­terea de orientare revoluţionară a in­stinctului de clasă al acestuia, pre­cum a crezut Lenin... Iată de unde provine şi neobosita propovăduire a lui Lenin : învăţaţi de la masse, pătrunderi cu mintea ac­ţiunile lor, studiaţi meticulos expe­rienţa practică a luptei masselor. Credinţa în forţele creatoare ale masselor—iată trăsătura caracteristi­că a activităţii lui Lenin, care i-a dat acestuia posibilitatea să înţelea­gă adânc forţele elementare şi să în­drepte mişcarea lor în albia revolu­ţiei proletare“*. Neputând să sufere zarva, cerând deja toţi simplicitate şi modestie, Le­nin era el însuşi o pildă de modestie excepţională Muncitorii defineau astfel simplicitatea lui Lenin: „Sim­plu ca adevărul“. „Această simplici­tate şi modestie a lui Lenin, această stăruinţă de a trece neobservat sau în orice caz, de a nu ieşi în evidenţă şi de a nu-şi sublinia înalta lui situaţie, această trăsătură este una dintre cele mai puternice laturi ale l­ui Lenin, în calitatea lui de nou conducător al „unor noi masse, masse simple şi obiş­nuite ale celor mai adânci „pături de jos“ ale omenirii“. Lenin atribuia un rol deosebit de mare aparatului de stat în reorgani­zarea socialistă a ţării şi în consoli­darea alianţei dintre clasa muncitoa­re şi ţărănime Lenin era un duşman al oricărei tărăgăneli, al birocratismului. El a luat măsurile cele mai hotărîte împo­­tr­va birocraţilor şi a celor care tăi­­răgăneau lucrurile El a arătat că e inadmisibil ca instituţiile sovietice chemate să lupte împotriva birocra­tismului să aibă o atitudine de for­malism faţă de o chestiune, oricare ar fi ea. El a cerut ca chestiunile de tărăgăneală şi birocratism să fie tri­mise în faţa judecăţii şi socotea că judecătorii trebue să pedepsească se­ver pentru tărăgăneală, arătând că e necesar ca „judecătorii să fie îmbol­diţi de către Comitetul Central“. Intr’o scrisoare specială adresată Comisarului Poporului pentru Justi­ţie în luna Septembrie 1921, Lenin a cerut ca în cursul toamnei şi al ier­nii să se judece neapărat la Moscova 4-6 procese de tărăgăneli petrecute la Moscova, să se aleagă cazuri „mai vădite“ și să se facă din fiecare pro­ces o chestiune politică“. ') Lenin, Opere complecte, vol. XXIX. pag 522 Ed rusă. 2 Lenin. Opere complecte, voi XXVII. pag. 256 Ed rusă. * I. Stalin: Despre Lenin 4 Ibidem Din problemele cnematograsiei româneşî« Filmul la sate I­ată una dintre problemele de bază ale cinematografiei noastre. Ridicarea economică şi politică a ţărănimii prin realizarea reformei a­­grare constitue premisa desvoltării viitoare, atât economice cât şi cultu­rale, a satelor noastre. Varietatea şi seriozitatea problemelor, care se pun de-acum înainte, amploarea extra­ordinară a muncii în acest sector, a­­tât de neglijat, până acum, din viaţa naţională, cer o mobilizare generală a tuturor mijloacelor şi a tuturor forţelor pentru această operă vitală. Cinematograful, prin mijloacele lui, prin realismul expresiei lui, prin nelimitatele lui posibilităţi poate fi considerat, mai mult decât imprima­tul, broşura sau cartea, ca fiind cel mai util ajutor în opera de educare a ţărănimii şi de mobilizare a forţe­lor ei constructive. Filmul la sate, a­­ceastă problemă de bază a cinemato­grafiei noastre, depinde însă de o se­rie de elemente practice pe care le vom lua în discuţie pe rând. Cinematograful pentru sate trebue privit sub un aspect dublu : I. producţie de filme speciale pen­tru ţărani şi II. difuzarea filmelor, de diferite categorii, la sate. Şi acum să analizăm cuprinsul fie­cărui din aceste două aspecte ale pro­blemei noastre. Producţia de filme speciale. — A­­vând in vedere momentul politic şi economic, perspectivele evoluţiei ge­nerale a ţării noastre şi compoziţia populaţiei, în care majoritatea o are ţărănimea, din acest punct de vedere este justificată o producţie specială de filme pentru ţărani. Prin urmare, pentru a putea satis­face toate cerinţele planului de re­construcţie şi de reformă a agricultu­rii şi de ridicare culturală şi econo­mică a ţărănimii, tratarea sinemato­­grafică a diferitelor probleme şi teme speciale va trebui să capete o deo­sebită amploare, să constitue miezul unor studii şi unei producţii speciale de filme. Pentru reuşita unei astfel de pro­ducţii, din punct de vedere pur cine­matografic se cer două lucruri : Alcătuirea unui limbaj, a unei ex­presii cinematografice care să satis­facă şi să corespundă nu numai ne­cesităţilor temelor tratate, dar să aibă şi destulă forţă de convingere, pentru spectatorii cei noui, care sunt ţăranii. Unei astfel de expresii i se cer calităţi speciale de claritate, de preciziune şi de simplitate. La noi în România se pune această problemă sub două aspecte : ca o reformă a limbajului folosit până acum, limbaj care nu corespunde sarcinilor actuale şi ca constituire a unei noui expresii a unui nou limbaj. Sub acest aspect problema noastră se leagă de punctul următor. Instruirea unor cadre speciale, noul de technicieni, artişti ai filmului şi producători, care prin orientarea lor intelectuală, politică şi socială, să fie legate strâns de îndrumarea nouă a cinematografiei pentru sate, în lu­mina realităţilor de azi. Serioase investiţii materiale, pen­tru ridicarea, pe baze sănătoase, a unei industrii cinematografice, in stare să facă faţă sarcinilor de pro­ducţie care i se pun. Difuzarea filmelor. — Din punc­tul de vedere al difuzării, adică al technicei de prezentare a filmelor, problema e tot atât de serioasă. Propaganda prin film, difuzarea filmului la sate presupune o condiţie materială elementară: existenţa in­stalaţiilor necesare proecţiei. Aceste instalaţii pot fi de două ca­tegorii : Fixe. Aparate de proeeţie normale, pentru film obişnuit, de 35 m.m., in­stalate în săli speciale de cinemato­graf, cu toate amenajamentele cuve­nite sau în săli ad-hoc, însă cu cabi­ne de profeţie, care să îndeplinească toate condiţiunile de higienă şi de si­guranţă. Locul lor este în cluburi să­teşti, în case de cultură, şcoli şi alte instituţii obşteşti. Ambulanţe Aici este vorba de apa­ratele portabile, care pot aparţine or­­ganizatiii(­^ locale sau pot fi trimise de la difer­iele centre administrative sau culturale în toate locurile prevă­zute în planul de lucru. Pentru îndeplinirea cu succes a o­­norei propagandistice prin difuzarea filmelor se cer iarăşi anumite condi­ţion­ materiale. Procurarea de aparate de profeţie ii automobile, precum şi o campanie planificată de construcţii şi instalaţii locale de cinematografe săteşti. Alcătuirea unui corp technic, adică « unor cadre de profeţionişti şi spe­cialişti. Asigurarea în bune condiţiuni a im­­portului de filme cu caracter specîal­­cultural, didactic, etc.), mai ales în perioad­a de organizare a producţiei r.n..r.-cazotrofice româneşti. Fete cât se poate de lim­pede că nu se va routea îndeplini opera de edu­care largă şi de ridicări a nivelului cultural prin cinematograf fără exis­­tenţa acestor itutoare teehnice de di­fuzare,­­tare să facă teribilă prezen­tarea Ta, timpul potrivit şi în bune condiţiuni a filmelor lucrate în acest scop. Ceea­ ce se poate face astăzi la noi, cu mijloacele mai mult decât sărace de care dispunem, nu îndeplineşte sub pic­­m Smoot sarcina capitală a e­nematogra­ful­ui, contactul lui cu massele muncitoreşti şi cu ţărănimea. Apariţiile întâmplătoare ale câte unei caravane Cinematografice la sate, în turnee propagandistice, nu trezesc decât cel mult un sentiment natural de adâncă uimire în rându­rile spectatorilor, care iau de multe ori pentru prima oară contact cu minunea­ imaginilor mişcătoare. Constatarea aceasta nu este exage­rată, deoarece în foarte multe părţi din lumea satelor, cinematograful e primit ca o „minune“, ca un eveni­ment senzaţional. Din aceste motive obiective, propaganda prin filme Ia «■aţe, sub toate aspectele ei, trebue organizată pe baze sistematice şi cu caracter de continuitate. : In articolul viitor vom arăta sar­cinile obiective ale producţiei de fil­me, problemele pe care trebue să le trateze eu forma sub care vor trebui infăţişei» Victor Ilin CORESPONDENŢĂ GH V. GAVRILESCU, ELEV. Strofele pe care ni le trimeţi spre „verificare", apreciate cu modestie chiar de d-ta ca „scrise cu multă stângăcie şi lipsite de prea mult stil", nu dovedesc lipsa de talent, ci doar o cunoaştere insuficientă a literaturii. Te sfătuim să citeşti cât mai multă poezie, pentru ca să-ţi ascuţi spiritul critic şi autocritic. BUCUR FLORESCU. Poezia nu este o înşirare de cu­vinte fără sens, în nădejdea că fie­care va găsi o interpretare „după bunul său plac“, cum crezi d-ta­ Versuri ca: „Din hrisoave ’n roz­i ies ţepe tunând Şi hulubi pestriţi vomită porcii, (le-am ales pe acestea la întâmpla­re, celelalte fiind de acelaş soi), nu pot fi interpretate decât într’un singur fel: autorul lor are nevoe să înveţe, citind pe clasici, ce înseam­nă literatura şi în speţă poezia. PROT. BARBU C. GHEORGHE. Cugetările poporului sunt rezul­tatul unor experienţe milenare şi se numesc proverbe, zicători. Ele mbogăţesc limba şi o fac expre­sivă. Cugetările individuale trebue să fie originale, adică să exprime un gând nou sau cel puţin să gă­seşti o formă nouă pentru lucruri, vechi. Cugetările d-tale nu intră nici într’o categorie, nici in cealaltă ci sunt doar stângace. Te sfătuim să-ţi exprimi ideile intr’o formă mai puţin pretenţioasă, scriind mici schiţe din viaţa popo­rului în mijlocul căruia trăeşti MIHAIL MIHUŢESCU, Geoagiu. In general schiţele sunt scrise co­­ect. Cu mai multă băgare de sea­mă, vei putea înlătura exprimări greşite ca: „.­.în prăvălie se aprin­dea şi „Petromax“-ul şi domnişoa­ra, fiica patronului şi elevă la li­ceu...“, sau „Era la timpul când urma să suport eficienţa unui nou interogatoriu“. Schiţa „Timpuri" este potrivită pentru altfel de publicaţii. Cealaltă schiţă, „Partizanii“, are cusurul că nu spune nimic: nici obiectiv, nici subiectiv — partizanul care-şi aş­teaptă moartea exprimă cu răceală sentimente cari, comunicate la per­soana întâia Şi într-o asemenea si­tuaţie, sunt false. Totuşi, continuă. Dar ţinând seama de observaţiile noastre. SPECTACOLE TEATRE GRADINA COLOS: Lilia­rul. MUNCITORESC (ora 19): O noapte fur­tunoasă. MARIA FILOTTI: Rauche. TEATRUL POPORULUI (Sale Comedia) (mat. şi seara): Cântecul Durerii. COLORADO (matineu si seara): Zaza. NĂZUINŢĂ (Justiţiei 65), (mat. si sea­ra): Creditorii. IZBÂNDA (grădină, ora 8): Izbânda Dragostei. Comedie­ muzicală-rev­­is­­tică. ASTORIA (grădină, ora 8,30): Manage cu G. Storin. PAPAGALUL (­ora 19): Casa Roro robes et mantaux. TEATRUL BARAŞEUM (sala de sus, idiş) matineu şi seara. Râsul e să­nătos. ALHAMBRA (mat. şi seara): Este vi­novată Mary Dugan? ATLANTIC (mat. si seare): Duet în­­tre:­­ GIOCONDA (grădină str. Doamnei, ora 20): Sylvia. TEATRUL PALADIUM (mat. şi seara): Fetiţa din Carpaţi. Cn­EMATOGRAFE CAPITOL: In umbra prohibiţiei. TIVOLI: Tacina gheţurilor şi Jurnalul Lumii libere. ARO: „O fată căzută din cer, cu Gin­ger Rogers. SCALA: Vâltoarea valsului (Trois val­­ses) cu Yvonne Printemps. Regal: Femei ,deschideţi ochii. TRIANON: Furtuna cu Freddie Bart­holomew. FEMINA: Delir. A. R. P. A.: Mâna diavolului VICTORIA: Sora de noapte şi baletul Albatros BULEVARD PALAS- Antonio Adverso. SELECT: Procesul Maria Lafarge cu Marcelle Chamtal. FRANKLIN: Vin ploile (La mousson)­­CASANDRA: Jurnale Americane (Ac­tualităţi mondiale). ELISSE- Fantoma albă şi Jurnal. Revistă. CORSO: Umbra lui Nick şi Jurnal. NISSA: Tineri în lanţuri şi Pat şi Patachon OMNIA: Trei ştrengari şi o ştrengăriţă şi Revistă. AIDA: (sala şi grădină): Vasul Fantomă şi Jurnal. Revistă. AMERICAN: Zâmbiţi vă rog şi Revistă. ASTORIA: Johny Apollo şi Revistă. ALIANŢA: Fraţii Marx la Circ şi Ar­tişti. BARCELONA: Tarzan stăpânul junglei. Revistă. CARMEN SYLVA: Doamna şi Mortul şi trupa de reviste Morariu. CLASIC: Asasinul de la Casa No 21 şi Revistă DIANA: Elisabeth şi Essex şi Revistă. DACIA (sală şi grădină): Alfabetul Dra­gostei şi Jurnal .­­GLORIA: Pat şi patachon Recn.†! ELDORADO: Bing Bang şi Serată FLORIDA (sală şi gradin’'­ Soldat) şi Revista. IZBANDA: Isbânda dragostei. ILEANA (sală şi grădină): Stăpânire*­!; Mărilor şi trupă de reviste. LIA: O noapte de Pomină şi jurnal MARCONI- Jurnalele Lumii Libere Ca­pitularea Germaniei şi Revistă MILLANO: Fiorii tinereţii şi Trupă de Reviste. MODERN: Insula ocnaşilor şi trupă de revistă. MODEL- Adevărata glorie şi Jurnal. MIORIŢA: Elisabeta Regina Angliei. MARNA: Vreau să-mi Înşel bărbatul şi Revistă cu Titi Mihăilescu. TOMIS: Amanta mascată. VOLGA: Periferie. REX: Insula Blestemaţilor RAHOVA: Abe Lincoln şi Trupa Tan­ului. RADIO ROMANIA 6.30: Deschiderea emisiunii; Ora e­­xactă; învăţătura zilei; Radio Jurnal; Rezumatul programului. 6.50: Muzica dimineţii (discuri). RADIO ROMANIA 7.30: Emisiune în limba maghiară RADIO BUCUREŞTI 7.30: Rezumatul Radi­o Jurnalului. 7.35: Continuarea muzicei de dimineaţă Idineuri). 8.00: Muzică românească (discuri). RADIO ROMANIA SI RADIO DACIA ROMANA 8.00: Emisiune pentru presa din pro­vincie. RADIO ROMANIA RADIO BUCUREŞTI SI RADIO DACIA ROMANA 8.30- Muzică variată (discuri). 9.00: Ore administrativă — Informaţii sindicale. 9.15: Muzică românească (discuri). 9.30: Poșta militară radio. Muzică din opere (discuri). 10.00: Închiderea emisiunii. RADIO ROMANIA 13.00: Deschiderea emisiunii; Ora e­­xactă; Muzică variată (discuri). RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI 14.00: Ora exactă; Rădio Jurnal. 14.20: Publicitate. Muzică variată u­­șoară (discuri). 14.30: Ora armatei. RADIO BUCUREȘTI 15.30: Can zonele italiene (discuri). 1800: Orchestra de dans americană (discuri). 16.30: Jurnal intern. 16.40: Continuarea muzicei de dans a­­merican (discuri). RADIO ROMANIA 17.00: Emisiune in limba maghiară ; Muzică (discuri) RADIO BUCUREŞTI 17.00- Amicii discului — Muzică de Jazz. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI 18.00: Orchestra Grigore Albin — voce: Nicu Stoenescu. 18.45: Jurnal cultural — Pompiliu Constantinescu- Cronica literară. 19.00: Harry Brauner: „Folclorul ape­lor". 19.15: Muzică vocală (discuri) 19.25: Ora femeii. 19.40: Olga Hoch -- voce 20.00: Concert simfonic cu public al Orchestrei Radio dirij die Ermmoil Ele­­nescu. Pauză: Revista presei şi Buletin sportiv de Lupescu. 21.15: Conferinţă: Prof. Stanciu Sm­inu — „Cooperaţia în ajutorul desăvârşirii reformei agrare“. 22.30: Muzică sovietică (discuri). R­ADIO A APARUT TINEREŢEA 19­99 Săptămânal de atitudine şi cultură progresistă cu următorul cuprins: La început de drum. Idealismul celor sătui. Maxim Gorki Intre sat şi oraş. Viaţa tineretu­lui internaţional, literatură, Ştiinţă, Humor, Sport, Comentarii, ett . Pagini — două culori — 50 Lei. . M­OU­ Un pictor partizan D­intre pictorii bulgari, cari ne-au vizitat de curând, unul din ei, Marko Behar a luptat nu numai prin caricaturile şi şarjele sale împotriva fascismu­­lui, ci luând, arma a făcut parte din detaşamentele de partizani cari au hărţuit în regiunile mtm­tocise ale Bulgariei, atât armatele germane cât şi trupele guvernului trădător bulgar. Soţia pictorului Marko Behar a fost condamnată la moarte de o Curte Marţială, dar a fost salvată de revoluţia de la 9 Septembrie 1944—atunci când po­porul bulgar a răsturnat dictatura fascistă şi a­ pornit pe­ drumul li­bertăţii. Cazul acestui pictor bulgar este unul din nenumăratele ale artişti­lor europeni luptători împotriva ti­raniei fasciste, pentru o lume mai dreaptă, mai luminoasă, in care arta să aibă un rol social bine de­finit Timpuri noui A­dmirabila revistă de la Mos­cova care până acum a­­părea sub titlul „Războiul şi clasa muncitoare" şi-a schimbat titlul — după capitularea Germa­niei, aşa precum am anunţat mai de mult în „Timpuri noui". Numărul 1 pe luna iunie 1945 sosit in Bucureşti, cuprinde un editorial în care se arată care sunt sarcinile noui ale revistei; studiul despre Patriotism de N. Balt­ski (apărut în coloanele „Scânteii''), Organizaţia mondială a Sindicatelor şi Conferinţa Na­ţiunilor Unite de I. Nikolaiev, despre Alegerile municipale din Franţa de I. Ivanov, Portugailia, rezervă a fascismului de P. Med­­vedovski, Note de călătorie Shan­­ghai-Manciuria de N. Volinski şi Rolul Argentinei de L. Volinski şi note despre toate problemele zilei. O discuţie literară la Clubul Scriitorilor Sovietici O­fiţerul sovietic în literatură în 1944 a fost tema unei interesante discuţii la Clu­bul Scriitorilor. S’au discutat in special nouă cârţi importante, a­­părute în 1944: romanul „Zilele şi Nopţile” de Constantin Simo­nov şi nuvela „Drumul Voloko­­lamskului de Alexandru Bek. La desbaterile cari au durat trei zile, au luat parte numeroşi scri­­iori t şi mlitari, printre cari: cri­­­ticul Leon Sobotski, colonelul Beourdjan Momych-Ouly, eroul nuvelei lui Alexandru Bek, cri­ticul Victor Pertsov, poetul Ni­colai Tikhonov, Victor Şklovski ş. a. Personalităţile literare şi mili­­­tare, întrunite la Clubul Scrib­u­rilor, au arătat meritele şi defec­tele operelor lui Simonov şi Bek subliniind în concluzie însemnă­tatea lor pentru studiul războiu­lui şi o mai bună cunoaştere a o­­fiţerului sovietic din epoca ac­tuală. Reviste teatrale S­unt multe. Aproape că e greu tul şi scopurile lor te infor­­să le afli numărul. De fos­­mează, de la început, afişele cu titlur­i senzaţionale care nu se tem nici de ridicol nici de absurd. Cercetarea conţinutului confirmă ceea ce lasă se vadă afişul. Locul cel mai de seamă îl deţin cancanu­rile, svonurile, amănuntele despre diverse vedete, ale căror gesturi, cuvinte şi cele mai mărunte fapte, sunt comentata într’un chip indecent de disproporţionat. To­tul lasă o impresie de siropos, de reclamă gălăgioasă şi de stu­piditate din belşug îvistr­rştiată.­ ­ Mai grav este faptul că a­­proape toate aceste reviste sunt in legături atât de strânse cu câte o companie teatrală — de cele mai multe ori de reviste — încât servesc în primul rând pen­tru reclama făţişă sau mascată a intereselor respective şi pentru a ataca violent pe cele concurente de tran­ucere din Alexandru Petârî­ ­­n ultimul număr din „Viaţa Românească“, Mihai Be­­niuc traduce una din cele mai celebre poezii ale marelui poet revoluţionar maghiar. Petőfi Reproducem această strofă în care­ traducătorul isbuteşte să menţină elanul originalului: „Un gând mă chinueşte neîn­cetat : „Să mori zăcând în perini pe un pat! „Să veştejeşti ce floarea din grădină „De-un vierme-ascuns la rădă­cină. „Să te topeşti ca lumânarea in chilie „De nimenea ştiută şi pustie, „Nu, nu, o Dumnezeul meu. „Eu moartea asta nu o virghe „Copac să fiu de fulger despicat, „Ori smuls cu rădăcini de vifo­rul turbat : „Să fiu o stâncă „Din munte prăvălită’n valea­­adâncă... Cinematograful in aer liber D­irecţiunea Cinematografiei din Ministerul Propagan­dei, dorind să dea popu­laţiei Capitalei posibilitatea de a cunoaşte frumuseţile ţării noa­stre, ultimele actualităţi de răz­boi, culturale şi artistice, a che­mat-o să ia parte la cele două proecţiuni gratuite, în aer liber ce au avut loc joi seara în Pia­ţa Banu Manta — Primăria de Roşu şi în Şoseaua Vitain (colţ Calea Dudeşti). Cinematograful în aer liber pentru popor este o inovaţie de­mocratică, ce trebue încetăţeni­tă. Aceste reprezentaţii tre­­buesc date cât mai des şi în cartiere diferite, pentru ca să beneficieze de acest mijloc de cultură massele largi ale poporului. Actori şi roluri L­a ultimele premiere ale tea­trelor bucureştene, câţiva actori, care au dovedit în dese rânduri însuşirile de sensibi­litate şi de simţ artistic ale inter­preţilor de calitate, s’au pretat să apară pe scenă fie în rolurile goa­le şi convenţionale ale unei melo­drame poliţiste fie în cele dintr’o farsă, în care absurdul este egalat doar de trivialitate şi pornografie. Faptul nu e rar. Gazetele teatrale anunţă mereu procetele unora din­tre puţinii noştri actori de valoa­re, convinşi de angajamente­ ispi­titoare să treacă la operetă sau revistă. Desigur împărţirea veche şi ri­gidă a genurilor de teatru în no­bile şi inferioare nu rezistă anali­zei. Iar un actor înzestrat poate transforma pe neaşteptate în artă lucrurile cele mai mărunte. Dar cunoscând ceea ce sunt astăzi la noi revistele sau ce farse se re­prezintă, trecerea de la teatrul-artă la teatrul de cuplet, grimasă şi glumă ieftină, cu poantă porno­grafică denotă o gravă lipsă de conştiinţă artistică, pe care dis­proporţia între avantajele mate­riale oferite de cele două genuri nu o poate scuza câtuşi de puţin. (Urmare din pag. 1­ a)­chisoare la Chişinău, pentru activi­tate antifascistă, unde Mazilu era di­rectorul închisorii. El descrie regimul mizerabil al deţinuţilor : suprimarea hranei, timp de săptămâni, deseori erau puşi în fiare, cu cătuşe la maini şi la picioare, apoi erau desbrăcaţi li se luau păturile iar oamenii dormeau pe podea. Un copil de 13-14 ani, acuzat în prevenţie, a fost bătut de Martin; după aceia a introdus un aparat între degetele copilului, format din nişte beţe, cu un mâner Strângând mâne­rul, degetele erau strânse până la sfărâmare. Mazilu avea doi câini, pe care ii asmuţea asupra oamenilor, legaţi în fiare. Câinii se aruncau asupra oa­menilor, care nu se puteau mişca, iar Mazilu le striga „muşcă-i tată că­­ tâlhar“. Au venit condamnaţi la moarte in lanţuri şi cătuşe. Mazilu îi strângea de gât până ce cădeau jos, iar câinii asmuţiţi îi doborau şi sfâşiau din ei. Ac. PUBLIC SIDOROVICI : Cum au fost duşi deţinuţii până la lagăr, atunci când au fost transferaţi la în­chisoarea de la Aiud ? MARTORUL : Atunci când am fost transferaţi de la Chişinău la Aiud, în loc de lanţuri ni s’au pus bare fixe, astfel încât nu ne puteam mişca. Am făcut cei 5 km. de la închisoare până la gară cu bare, sărind ca nişte vrăbii. Toţi am ajuns cu răni la picioare. Di­rectorul închisorii de la Aiud ne-a în­trebat cine a dat ordinul ca să ni se pună aceste fiare. Aflând că Mazilu, s a mirat, pentru că aşa ceva nu a au­zit niciodată. Ac. PUBLIC SIDOROVICI : Ţin să remarc că Aiud era una din închiso­rile cele mai fio­roase din ţară. Pentru a distruge pe orice cale să­nătatea deţinuţilor, Mazilu îi batea, pentru vini imaginare şi îi lăsa câte 5 zile neraâncaţi. Calodei, Prasnei, Caciuc, fraţii Be­side sunt cei pe care martorul îi nu­meşte şi asupra cărora Mazilu a as­muţit câinii şi pe cari i-a văzut per­sonal cu carnea sfâşiată. „Itîu-i nimic, n’are decât să moară” Mazilu în boxă clipeşte des trădând o nervozitate ce nu şi-o poate stăpâni, e alb ca varul, doar urechile sunt roşii ca para focu­lui. La întrebările ac. public Sidoro­­vici, martorul Vasiliev Vladimir completează declaraţiile preceden­te, arătând ura lui Mazilu faţă de intelectualii şi muncitorii care lup­tau pentru libertate. Chemat de deţinuţi să dea asistenţă medica­lă unuia căruia îi curgea sânge pe nas şi pe gură, ajutorul lui s’a manifestat prin bătaie şi prin cu­vintele : „numi nimic n’are decât sa moară“. Supliciile inventate de Mazilu sunt arătate de martor în toată grozăvia pentru a-i distruge, a le scădea moralul şi ar­ umili. Ac. public Sidorovici: A asistat martorul la scena­­cana­raiuaur naţii la moarte au fost sfâşiaţi de câini ? Martorul: Am asistat la fereas­tră. Am văzut cum au fost aduşi condamnaţii la moarte în lanţuri la mâini şi picioare şi Mazilu a as­muţit câinii asupra lor, iar câinii muşcau bucăţi din carnea lor. Este introdus martorul Eugen Beer, militar activ. Preşedintele : Ce tratament au­ avut la închisoare ? Martorul : Rău. Preşedintele : In ce consta ? Martorul: Din Brăila am fost duşi la cazarma Flămânda şi în­chişi într’o baracă circa 120 de oa­meni. Problema era a spălatului şi a apei, din cauza ordinelor pre­cise pe care le dădea Mazilu în scopul de a sdrobi moralul deţi­nuţilor. Din această cauză s’au îm­bolnăvit foarte mulţi. Bâia făcea ravagii. Hrana era mizerabilă. Re­gimul era înăsprit pentru deţinuţii politici şi paraşutiştii sovietici, cari erau trataţi foarte prost. Primirea în închisoare era făcută de obicei de Mazilu cu bâta. In momentul ieşirii României din război, la 24 August, deţinuţii politici au fost puşi în lanţuri şi încărcaţi în câ­teva vagoane, câte 70 într’un va­gon, fără apă şi fără putinţă să ne mişcăm. După 24 August încă am fost brutalizaţi sălbatec de unelte­le lui Mazilu la instigaţia lui. In drum, am cerut toată vremea să fim eliberaţi. S’au primit dispo­­ziţiuni, care prevedeau că, atunci când nu se poate obţine legătura cu autoritatea centrală» să nu se mai aştepte alte forme. Mazilu a refuzat toată vremea. Căuta să ne predea unult grup de rezistenţă german. PREŞEDINTELE: V’a anunţat că este Horia Sima la Bucureşti ? MARTORUL : Ne-a spus că, da şi că de acum înainte va fi mai rău. Am umblat cu trenul spre Dobrogea. Grupurile germane erau luate prizoniere. A îndreptat tre­nul spre apus. Voia să ne ducă la Timişoara. A trecut pe lângă Bucu­reşti, î­n gara Pantelimon şi, la ce­rerea noastră, de a cere ordine de la Bucureşti ,a refuzat s’o facă. In gara Băneasa, împreună cu paraşu­­tiştii sovietici, am încercat să ne dăm jos. Garda, în urma dispozi­ţiilor ce primise, a tras. „Dracul pe pământ“ „Am cunoscut la Moghilău, dracul pe pământ in persoana lui Danielov“, spune martorul Harabagiu Batea, ri­dica în puterea nopţii pe bătrânii din azil, pe cei mai nenorociţi : femei, copii, bolnavi, exceptând dela eva­cuare doar pe cei cari ştiau să-l po­tolească cu bani. ,,Conu Fănică“ Mareşal de Moghi­lău, aşa era numit maiorul Orăşanu, care nu ţinea seamă de nici o sufe­rinţă, transformând lagărul dela Pi­­cioara, într’un loc de exterminare. Murdăria, mizeria şi foametea erau stăpâne pe acest lagăr. Următorul este martorul APEL IACOB­D. AC. PUBLIC MOCANU: Să spună de martor ce ştie despre ORA­­ŞANU. MARTORUL- maiorul Orăşanu s’a purtat cu oamenii cât se poate de prost. El spunea că este „Ministru de Război“ la Moghiev Dela cei bogaţi lua banii lar ^ ^ săraci, nenorociţi, jt trimitea în dife­r\fp lflparv» D. AC. PUBLIC. să spună d. mar­­tor ce ştie despre Bărbulescu ? MARTORUL • Despre Bărbulescu ştiu că a sp°s Sriffulţime de evrei, din proprie iniţiala ţj punea cu capul în jos şi îi bat Acuzatul­ui cu un ciomag evrei. Martorul M.*cu Solomon , de maiorul Ora,anu că Se foarte rău cu internaţii. Cu pălărie albă în cap bine îmbrăcat, se plimba Mărcuşor Goldenberg pe str­­zile Moghilăilui, spune martorul Auerbach Arnold, sfidând pe cei din jurul lui cari îşi acopereau goldunea cu zdrenţe. Pus în slujba­­celor mari, ei jefuia, insu­­şindu-şi o bună parte. Segal Mózes Leiz­er îl descrie pe Danielov, ca pe un, element negativ, care făcea orşice era neomeneşte de conceput. Pe maiorul Bodoroagă şi pe Bărbulescu îi a­rată ca zbiri, „mâncă­tori de oameni’­ Acesta din urmă bă­­tăndu-Şi joc de­­fete neţinând seamă de mizeria în care se aflam. 25 lovituri pentru o sfeclă Martorul M. Teich îl cunoaşte pe Dindelegan, PREŞEDINTELE: Ştiţi ce fapte a săvârşit ? MARTORUL, bătut în dreapta şi în stânga pe local­nici şi de multe ori a dispus executarea cri­enilor. Pretorul se purta râu­l cu oamenii. Odată când au veniţi două vartoane cu sfeclă, copii mici iau cerşit la ţă­rani câteva sfecle. Seara pretorul îm­preună cu jandarmii au făcut perche­ziţii prin case şi au găsit aceste sfec­le. A ordonat să li se tragă câte 25 de lovituri celor la cari s’a găsit sfecla şi personal a bătut pe unii din aceşti oameni. A intrat apoi în farma­cie un­de şi-a spălat mânuşile care e­­rau pline de sânge. El este autorul omorârii a 6 evrei nevinovaţi, convingându-se personal la locul execuţiei dacă ordinul său a fost executat. Sclavii, fără hrană AC. PUBLIC MOCANU : Despre inculpatul Loghin ce ştie ? MARTORUL Loghin este vinovat de tot ceiace s’a întâmplat în 1943, când am avut sute de victime pentru cari este direct responsabil. Oamenii noştri au fost utilizaţi ca sclavi la munci şi nu li s’a asigurat nici cea mai modestă hrană. Eu cred că dea­­luingul istoriei n’au existat sclavi să nu primească întreţinerea Depin. Col. MECULESCU citat de gene­ralul Topor, Dr. W. FILDERMAN citat de Băr­bulescu şi Maior Bodoroagă. Edelstein, Iosif Goldstein şi Bruno Melamed citat de maior Orăşeanu. Primii patru prin răspunsuri vagi nu fac decât un deserviciu acuzaţi­lor. „Mincinoşii” Iosif Goldstein şi Bruno Melamed sunt descoperiţi de Ac. pub. Mocanu şi de d. preşedinte al Tribunalului, ca fiind martori, cari din interese ce se vor afla, luând contact cu soţia acestuia, au venit să depună l­a var aic­i debi­tând neadevăruri. Trebuie reţinut că amândoi s au bucurat de un regim de favoare din partea lui Orăşanu. Primul era chiar „patronul unui bordel” de care protectorul său avea cunoştinţă şi nu a prestat nici­odată vre­o muncă. In timp ce ceilalţi sau deportaţi la Picioara şi Soarineţ el a rămas la Moghilău. Din confruntarea lor se deduce clar ca mint cu neruşinare: încolţiţi el a­­runcă vina, unul asupra altuia. Pitit într’un colţ, faţa bucurie a maiorului Orăşanu, nu lasă să se vadă sângele ce l-a năpădit obrajii, însă vinele în­groşate stau să-i spargă tâmplele. Mascarada nu l-a reuşit, căci a dat peste doi „actori” proşti. Sosif Goldstein şi Melamed sunt arestaţi şi înaintaţi parchetului care îi va cerceta. Urmează depoziţia lui Grama Va­sile, subaltern al lui Orăşanu care însă nu poate spun nimic întrucât era în concediu timp de 3 luni în care timp s’au petrecut cele imputate acu­zatului A auzit de faptele acestuia Ultima depoziţie a şedinţei de di­mineaţă este aceia a opt Vasilievsky Menislav care ştie că existau relaţii amicale între maiorul Bodoroagă şi Mózes Katz, fabricant de zahăr din Iţcani, preşedintele comitetul­,­■­ în Moghilău. Ştie deasemeni că amân­doi se cunoşteau de la Iţcani Şedinţa se ridică la­ ora 13 30. Şedinţa de după amiază Se deschide la orele­ 17,30 sub pre­şedinţia d-lui Alexandru Voit­­,ovios. PREŞEDINTELE: Declar şedinţa deshisă Continuăm cu audrea mâ­iU - torilor propuşi de apărare. GREFIERUL • Martoul Schauer losdf PREŞEDINTELE: Ştiţi că Danie­lov, între alte metode întrebuinţa şi bătaia ? MARTORUL: Ştiu că bătea şi *• •Am atras atenţia asupra acestui lu vru. O­­dată a bătut chiar în faţa m­ea. Sunt la rând audiaţi ,miartorii Cer­­cavschi Emanuuel.. gapm-al Eiescu Mi­hail. Ing. Fotiadi I. Natan Euchstett, Lazăr Stubizner. S­­oli Rita Constan­­paneţ Vili Urmează depoziţia lui Grama Va­pa­netz Willy. Odată terminată audierea martori­lor d. Preşedinte dă cuvântul d-nei Acuzator Public SIDOROVICI ca­re îşi desvoltă rechizitoriul pe care îl vom publica în nr. de mâine. Mărturiri zdrobitoare în faţa Tribunalului Poporului umbla întotdeauna os cu care bătea pe Spune purta „SCÂNTEIA"!

Next