Scânteia, august 1945 (Anul 2, nr. 289-314)
1945-08-01 / nr. 289
ANULI—Nr. 289 c. BHensuH I August 1948 4 PAG. 40 LE! Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! PARTIDUL COMUNIST PIN ROMANIA ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL al P. C. R. Tvn. (centrala) 3.2H.20 — ntr. Belvedere O, Adm.et. 3; Red. et. 1; Tip. tel. 4.S4.48 UNITS, SPRE BINELE TUTUROR Sincere — aşa cum trebuie să fie faţa lor de clica duşmană a reacţieiplirnd ivf 1Y1QCCA Cllo a fT orra 111 fill'll î Dnci innnei Pi.fi .MVnnil apelurile către masse ale adevăratului om politic — şi constructive — aşa cum sunt faptele şi atitudinile comunistului — cele două discursuri rostite de tov. Ana Pauker şi Teohari Georgescu în faţa adunării populare de la Târgovişte, convocată de organizaţia judeţeană Dâmboviţa a Partidului Comunist constituie o îmbrăţişare curagioasă a tuturor greutăţilor ce frământă ţara şi o expunere luminoasă a mijloacelor celor mai eficace de înlăturare a lor. Cum e deci firesc pentru asemenea discursuri, problemele ridicate în cele două cuvântări sunt multe şi importante. Aşa cum rezultă din însăşi expunerea făcută de cei doi neobosiţi luptători pentru binele poporului, există in lanţul problemelor ce ne stau in faţă o verigă care se cere stăpânită cu întâietate: reconstrucţia economică a ţării. A păşi cu hotărîre la rezolvarea eficientă a acesteia, a concentra toate forţele vii şi constructive ale poporului pentru urgentarea şi depăşirea ei, înseamnă fără îndoială câştigarea unei poziţii de pe care mersul înainte va fi mai uşor. De aceia, se desprinde din cuvântările tov. Ana Pauker şi Teohari Georgescu o chemare deosebit de stăruitoare către toate categoriile sociale pentru o încadrare sinceră şi nu întârziată în munca de refacere a economiei naţionale. ..In România democrată, cârmuită de guvernul de concentrare democratică, avem condiţiile pentru a ne crea un trai liber şi îndestulat, un trai cu drepturi egale pentru toţi cetăţenii ţării“ a spus tov. Ana Pauker în discursul său de la Târgovişte Cine deci şi ce anume ne împiedică de a înfăptui acest „trai liber şi îndestulat“ după care mulţimile muncitoare din sate şi oraşe jinduiesc de veacuri ? Ce greutăţi se încăpăţânează să ne pună piedici, atunci când voinţa ţări se dovedeşte din ce in ce mai dârză pentru construirea unei vieţi în care mizeria şi lipsurile să nu-şi mai aibă locul ? Răspunsul e pe buzele tuturor oamenilor de bună credinţă: sabotajul cercurilor reacţionare şi specula. ,,De la 23 August şi până la 6 Martie viaţa economică a fost continuu sabotată. La 6 Martie guvernul Petru Groza a trebuit să înceapă abia atunci munca de redresare a vieţii economice“, a spus tov. Teohari Georgescu în faţa adunării de la Târgovişte. De la 6 Martie, efortul uriaş al tuturor păturilor producătoare a dat in lături nenumărate piedici puse Iunarilor. Paşi uriaşi au fost realizaţi de atunci încoace în pofida celor mai cutezătoare şi mai laşe manevre ale inamicilor poporului. De la o zi la alta, lupta împotriva mânuitorilor din umbră ai armelor minciunii şi speculei şi împotriva uneltelor lor conştiente şi inconştiente se îndârjeşte şi se întinde in tot mai multe sectoare ale vieţii economice. Condusă cu pricepere de către guvern, purtată cu bravură de autorităţi şi organizaţiile cetăţeneşti democratice, sprijinită şi urmărită cu crescând interes de massele largi ale populaţiei, lupta aceasta nu mai poate fi departe de rezultatul dorit: răpunerea duşmanului. Altfel nu poate fi, pentru că — aşa cum a spus tov. Ana Pauker — „poporul trezit, luminat, ştiind ce vrea, e stăpânul unei puteri uriaşe". Parte din acest nesecat izvor de puteri uriaşe, pătura numeroasă a comercianţilor cinstiţi, a industriaşilor îşi dă seama că locul ei nu poate fi împotriva poporului, ci alături de popor şi de efortul său de refacere grabnică a ţării. Aşa cum a arătat tov. Ana Pauker, „toţi cetăţenii ţării cari înţeleg să-şi încadreze propriile interese în interesele poporului şi ale patriei, sunt bine veniţi la munca de refacere, de democratizare şi de asigurare a păcii“. Drumul tuturor cetăţenilor cinstiţi şi conştienţi ai acestei ţări nu poate fi altul decât drumul ce duce la consolidarea economică a ţării, la biruirea greutăţilor actuale şi la făurirea unei vieţi de muncă creatoare, în care fiecare să-şi afle locul. „De la comercianţi, industriaşi şi financiari, noi cerem să aducă şi ei întreg aportul lor de capital, iniţiativă şi energie“, a spus tov. Ana Pauker în cuvântarea pomenită. „Să muncim uniţi, cu sârguinţă şi Înţelepciune“, căci numai astfel cea mai însemnată şi mai grabnică dintre sarcinile ce-şi aşteaptă înfăptuirea din partea întregului popor — refacerea economică ,— îşi va găsi calea realizării sănătoase. Să muncim uniţi, căci uniţi suntem prin interesele cele mai de seamă ale ţării şi prin voinţa noastră de a ajunge la o viaţă mulţumitoare Să muncim uniţi, căci numai într’o ţară prosperă, prosperitatea tuturor e o realitate. „Ţara are nevoie de toate forţele productive: de muncitori, plugari, funcţionari, meseriaşi, intelectuali, comercianţi, industriaşi, financiari“. Să muncim uniţi pentru ţară, căci numai astfel muncim cu adevărat pentru noi înşine. Indii pentru sărbătorirea victoriei Partidului Laburist englez Pentru a sărbători succesul partidului laburist din Anglia, Frontul Unic Muncitoresc a organizat, Duminecă 29 iulie, trei întruniri în sălile Scala, Marconi şi Tivoli. La aceste întruniri au participat mii de muncitori, funcţionari şi intelectuali. Mulţimea a ascultat cuvântările fruntaşilor Partidului Comunist, Partidului Social Democrat şi Confederaţiei Generale a Muncii, care au arătat împrejurările care au dus la victoria laburiştilor, subliniând consecinţele acestui eveniment atăt pentru poporul englez cât şi pentru celelalte popoare, inclusiv poporul român. Discursurile au fost adeseori întrerupte de ovaţiunile asistenţei pentru unitatea muncitorilor, Frontul Unic Muncitoresc şi solidaritatea internaţională muncitorească. La Tivoli întrunirea ? Cost deschisă de tov. Anagnoste din partidul Social Democrat, care a arătat însemnătatea succesului electoral al democraţiei din Anglia. Tov. Bunescu a spus că datoria oricărui cetăţean cinstit în acest moment politic important este să depue toată puterea sa de muncă pentru întărirea democraţiei din ţara noastră. Din partea Confederaţiei Generale a Muncii a luat cuvântul tov. M. Levin, care a spus că mişcarea sindicală din Anglia a contribuit în mare măsură la victoria electorală a partidului laburist. Aceasta înseamnă că mişcarea sindicală din Anglia care are un caracter profesionali, nu s’a dat în lături de a participa şi la lupta politică. Victoria democraţiei dn Anglia este o chezăşie că la Paris, în Septembrie, va lua naştere o Federaţie Sindicală internaţională puternică. La noi în ţară, această victorie trebuie să fie un imbold de a întări regimul democratic, de a întări Frontul Unic Muncitoresc şi Frontul Naţional Democrat, de a sprijini din toate puterile guvernul de largă concentrare democratică Petru Groza. Tov. Leopold Filderman, din partidul Social Democrat, a arătat că rezultatul alegerilor din Anglia este o dovadă a setei de democraţie şi de pace a poporului englez. Cuvântarea ter. Iosif Reitmann, în numele Carmitetdui Central al Partietului Comunist din România Tovarăşi, tovarăşe. In numele C. C. al Partidului Comunist din România, salutăm victoria electorală a forţelor democratice din Anglia (aplauze). Victoria electorală a partidului laburist nu este o întâmplare. Ea se datoreşte situaţiei noui, problemelor nouă ce se pun în Anglia după război, după războiul victorios obţinut de Naţiunile Unite în frunte cu gloriosul, puternicul şi invincibilul popor sovietic. (Aplauze îndelungate, strigăte: trăiască marele popor sovietic, trăiască Naţiunile Unite). Clasa muncitoare engleză, poporul englez sunt pe drept cuvânt preocupate de problema ca sfârşitul victorios al războiului contra Germaniei hitleriste să nu le aducă o stare ca aceia de după primul război mondial. Producţia Angliei în cursul războiului împotriva hitlerismului a cuprins circa 3 milioane jumătate braţe de muncă, printre cari 2 milioane femei. Grija clasei muncitoare engleze, grija poporului englez, pentru a-şi asigura munca după război e pe deplin eomplicabilă şi justificată. Cine nu ştie că după trecutul război, un şomaj îngrozitor a lovit crunt pe cei ce muncesc? Cine nu ştie de atacurile din acea vreme împotriva cuceririlor sociale ale muncitorilor? Clasa muncitoare engleză, poporul englez, a acumulat, însă, in decursul războiului antihitlerist o bogată experienţă politică. Năzuinţa poporului englez, bazată pe creşterea activităţii politice a masselor, constă în primul rând in aceea ca greutăţile pe care le-a suportat în timpul războiului, să nu mai cadă exclusiv asupra sa ca un trecut. Aceasta a făcut ca el să-şi exprime voinţa de a-şi organiza viaţa pe temelii noui. Această voinţă a sa, poporul englez a exprimat-o (Continuare în pag. 3-a) Asistenţa la Scala Uriaşe depozite de mărfuri în valoare de o jumâtate de miliard au fost descoperite de Brigada S. O aci neagră pentru speculanţi i poporului -- Denastarea unui duşman Pe ogoarele ţării, din zori şi până In fapt de seară, ţăranii muncesc cu tragere de inimă la strânsul recoltei, a primei lor recolte, pe care nu trebue s’o mai ducă plocon ciocoiului. Moşierii nu se pot împăca cu gândul că nu vor mai putea suge şi deacum înainte vlaga ţărănimii, care a fost silită să robească pe pământurile lor în condiţii de cruntă iobăgie. Ei continuă astăzi, sub alte forme, politica lor criminală şi ticăloasă, făcută ani dea rândul pe spatele poporului. Aceşti duşmani ai poporului, lacomi, şi-au pus în cap să saboteze acţiunea de refacere a ţării. Prin manevrele lor urzite în umbră ei vor să împiedice împlinirea desăvârşită a acestui mare şi epocal act istoric care este reforma agrară , ei vor să înfometeze populaţia şi să paralizeze toate încercările de ridicare ale ţărănimii din bezna şi robia în care a fost ţinută atâta amar de vreme. Exponenţi servili şi murdari ai defunctelor partide „istorice“, ei nuvor să înţeleagă că timpul pelagrei şi mizeriei negre, al foametei şi istovirii, a apus pentru totdeauna. Pentru a împiedica strângerea recoltei şi înfăptuirea semănăturilor viitoare, aceşti briganzi ai pâinii poporului, au recurs la alte mijloace întru nimic mai prejos decât cele întrebuinţate de speculanţi şi de borfaşi de rând. Anume, s’au pus să ascundă inventarul agricol pe care l-au avut pe vechile lor moşii, pentru ca în felul acesta ţăranul să nu-şi poată face arăturile şi să nu-şi poată strânge pâinea. In timp ce în ateliere, în fabrici, în uzine, clasa muncitoare lucrează zilnic, fără nici o plată, ore suplimentare, pentru a făuri uneltele necesare ţăranilor, în timp ce în zilele de sărbătoare şi în zilele de repauz, muncitorii se duc cu atelierele lor mobile în satele pierdute între câmpuri, pentru a repara stricăciunile uneltelor, şi a veni astfel în ajutorul acestor oameni, moşieri, consecvenţi liniei lor de trădare a intereselor populare şi de batjocorire a muncii îndârjite depusă de muncitori şi de ţărani, ascund uneltele şi maşinile pentru a împiedica efortul de refacere al ţării. Unde sunt tractoarele... Eri, Brigada S. a făcut o captură din cele mai interesante. Astfel, in fundul unei curţi din Calea 13 Septembrie nr. 143, unde se află Societatea „Continentala", a fost descoperit întreg inventarul agricol al lui Atanase Gheorghiu, fost mare moşier în com. Gădineţi-Roman şi actualmente director general la „Continentala". Inventarul se compune din una maşină de freer, un tractor, mai multe semănătoare, o trăsură şi multe alte unelte. Maşinile şi vehiculele au fost confiscate şi vor fi date ţăranilor cari au atâta nevoie de ele la munca câm pului.• Ziua de eri a fost ziua cea mai neagră pentru speculanţi. Pornite cu hotărîre pe drumul stârpirii radicale a acestor gangsteri ai poporului, organele Brigăzii Economice S, au făcut câteva senzaţionale descoperiri menite să dea în vileag criminala acţiune a celor care şi-au făcut din jaful organizat un mijloc comod de câştig. „ In adevăr, pe ziua de eri, ca o încoronare a acţiunii necruţătoare a Brigăzii, secondată de echipele cetăţeneşti, s’a dat de urma unui depozit uriaş de mărfuri dosite. Un depozit de jumătate miliard Organele Brigăzii Speciale Economice, din prefectura Poliţiei Capi (Continuare în pag. 2) Tractorul şi batoza camuflate sub scânduri Gheorghiu de moşierul Atârnase In pagina 3-a : 9 Arestarea călăilor de la Cetatea Albă. 9 Mâine începe Primul Congres Liber al Apărării Patriotice. In pagina 2-a : 9 Lucrările Congresului Sfântului Sinod. In pagina 4-a* 9 Ultimele telegrame externe. LA MOARTEA DOCTORULUI GHELERTER A murit doctorul L. Ghelerter, unul din veteranii, unul din fruntaşii social-democraţiei de la noi. Ca student încă a fost atras în vechea mişcare socialistă şi a activat, mai bine de o jumătate de veac — prin scris sau viu grai — pentru ideile partidului social-democrat, al cărui membru marcant a fost. Era unul din cei mai vechi militanţi social-democraţi din ţara noastră, iar experienţa, activitatea sa reprezentau un capital politic al Partidului Social-Democrat. Prin dispariţia doctorului (Continuare în pag. 3) înmormântarea fruntașului socialist Dr. Ghelerter Concertul dat de ansamblul Armatei Roşii la S. T. R. In ziua de 30 iulie a. c., în sala de festivităţi a depoului Societăţii de Tramvaie din Bucureşti, a avut loc un festival artistic organizat de către Arlus, în cadrul căruia Quintetul Armatei Roşii a dat un concert urmat de o reprezentaţie de dansuri ale ansamblului Armatei Roşii, dirijate de către d. M. Blummn. Sala în care a avut loc acest concert era frumos pavoazată cu drapelele Statului Sovietic şi cu cele româneşti. Cuvântul de ordine al acestui festival artistic a fost consacrat strângerii relaţiunilor dintre URSS şi România Peste 5000 de spectatori, în majoritate lucrători, au asistat la această serbare care s-a bucurat de cel mai desăvârşit succes, executanţii fiind furtunos ovaţionaţi. La sfârşitul concertului un mare buchet de flori a fost oferit ansamblului şi quintetului Armatei Roșii. Răspunsul M. S. Regelui la telegrama Comitetului Central al Partidului Comunist din România Comitetul Central al Partidului Comunist din România. MAJESTATEA SA REGELE mă însărcinează a vă transmite înalte Mulţumiri pentru felicitările şi bunele sentimente exprimate de Domniile Voastre în numele Partidului Comunist din România, cu prilejul decorării AUGUSTULUI nostru SUVERAN de către Prezidiumul Sovietului Suprem al U. R. S. S. cu Ordinul „Victoria”. Mareşalul Curţii Regale Onor. îndrumarea investiţiilor noui Problema adaptării industriei la producţia de pace cuprinde aspecte variate, de la o ramură industrială la alta. Dacă unele întreprinderi care lucrau pentru armată nu trebue să-şi schimbe decât programul de fabricaţie spre a se încadra în procesul producţiei de pace, altele se văd nevoite să-şi schimbe utilajul într-o măsură mai mare sau mai mică şi chiar în întregime. Desigur că pentru întreprinderile din prima categorie, soluţia Problemei trecerii de la producţia de război la cea de pace este simplă, întrebuinţând instalaţiunile pe care le aveau şi până acum, aceste întreprinderi nu au nevoie decât de materii prime in cantităţi suficiente, spre a putea lucra din plin în vederea acoperirii trebuinţelor populaţiei. Este, între altele, cazul celor mai multe din sectoarele industriei textile, chimice, alimentare, etc. Pentru întreprinderile care trebue însă să-şi transforme în parte sau in total utilajul, problema trecerii la producţia de pace este mai complicată : se pune chestiunea alegerii produselor care ar urma să fie fabricate, apoi chestiunea procurării maşinilor şi instalaţiunilor necesare pentru executarea noului program de lucru. Atingem aici un punct deosebit de delicat şi important pentru viitorul industriei noastre: problema îndrumării investiţiilor noui, care se pune nu numai industriilor care trec de la producţia de război la cea de pace, dar şi întreprinderilor distruse în cursul războiului şi a căror refacere este în curs de realizare sau urmează a fi realizată. Până acum întreprinzătorii şi-au îndrumat capitalurile în industrii numai în raport cu rentabilitatea pe care o sperau, nu în raport cu necesităţile reale ale economiei. Din această cauză industria românească s-a desvoltat până în prezent în condiţiuni anarhice. Capitaluri imense din avuţia naţională au fost astfel irosite prin plasarea lor în unele sectoare care sufereau de povara suprainvestiţiilor, în vreme ce alte sectoare aşteptau zadarnic iniţiative şi fonduri care să pună in valoare potenţiale economice considerabile. Am ajuns în felul acesta în situaţia de a avea — înainte de război — o industrie de rafinat a cărei posibilitate de prelucrare era de două ori mai mare decât producţia de ţiţei; o industrie forestieră care putea transsforma o producţie de patru ori mai mare decât aceea a pădurilor noastre ; o industrie a morăritului car® putea măclina într’o singură campanie cantităţi echivalente cu recolta noastră pe mai mulţi ani; o industrie textilă capabilă să producă, în unele sectoare, de trei-patru ori mai mult decât puterea de cumpărare a pieţii din acel timp, o industrie a cimentului care ar fi putut aproviziona întreaga peninsulă balcanică. Consecinţele le poate înţelege oricine : capitaluri enorme învestite în fabrici inactive, muncitori lăsaţi pa drumuri, puţin după angajarea lor , carteluri şi trusturi care scumpeau produsele, pentru a putea remunera pe proprietarii care îşi ţineau întreprinderile închise. Astăzi situaţia este — din punctul de vedere al capacităţii de producţie — schimbată în unele sectoare, fie din cauza distrugerilor, fie din cauza transformărilor suferite în cursul războiului. De această situaţie, nouă trebue să se ţină seama in acţiunea de refacere a industriei şi de adaptare a ei la producţia de pace. Ştim, desigur, că legile şi dispoziţiunile în vigoare prevăd că pentru orice transformare sau întemeere de fabrică este nevoie de aprobarea autorităţilor de resort. Problema ce se pune astăzi depăşeşte însă atribuţiunea unui birou sau a unei comisiuni ea priveşte întreaga îndrumare pe care urmează să o dăm industriei şi economiei noastre în general. Cu alte cuvinte, controlul investiţiilor nu mai este astăzi o simplă chestiune administrativă ; ea este o problemă de Stat. Nu se pune chestiunea să ne întoarcem cu orice chip la ceea ce a fost înainte de război; nu poate fi vorba de refacerea în total a fabricilor distruse şi nici de transformarea industriilor de răsboi pentru a produce orice. Nouile investiţii trebuesc îndrumate în raport cu cerinţele întregului popor şi ale Statului, cu posibilităţile de aprovizionare cu materii prime şi cu necesitatea punerii în valoare a avuţiilor neglijate până acum. Pentru aceasta este însă nevoe să cunoaştem cu precizie care sunt necesităţile de acoperit, ce potenţial de producţie avem, ce resurse am putea folosi. Pe baza acestor realităţi ar urma să fie alcătuit planul de reorganizare a industriei, plan de care să se ţină seama în îndrumarea nouilor investiţii. Numai în felul acesta se poate întreprinde o acţiune de redresare economică pe baze sănătoase, care să asigure ridicarea nivelului de viaţă al poporului. In felul acesta şi întreprinzătorii vor fi feriţi de surpriza de a angaja capitalurile lor în investiţii neproductive. T. Savin Serbarea organizată Duminica de Uniunea Populara Maghiară la Sighişoara La Sighişoara au avut loc mari serbări organizate de Uniunea Populară Maghiară ,in cadrul aniversării morţii lui Petőfi, marele poet şi luptător pentru libertate, căzut pe câmpul de bătălie în timpul Revoluţiei din 1848 la Albeşti, la patru kilometri de Sighişoara. La pelerinajul organizat la mormântul său, au participat reprezentanţii scriitorilor unguri, bulgari români cât şi reprezentanţii tuturor organizaţiilor democratice din ţară. Coloanele nesfârşite de participanţi, In pitoreşti costume naţionale, cu fanfare şi drapele, au venit să cinstească memoria eroului-poet. Această amintire s’a transformat într’o manifestaţie de prietenie între poporul român şi cel maghiar, aşa cum Petőfi a căutat şi aşa cum el luptat pentru libertatea şi înfrăţirea popoarelor. Actualitatea lui Petőfi Din cuvântările rostite, asistenţa şi-a dat seama că amintirea marelui post Petőfi, luptătorul pentru libertate este azi mai actuală decât oricând. Suntem numai la câteva luni de când cel mai mare duşman al libertăţii popoarelor, hitlerismul a fost infrânt de eroica Armată Roşie şi armatele aliate. In lumina acestei victorii, aniversarea lui Petőfi capătă o Însemnătate deosebită: întreaga omenire progresistă a îmbrăţişat pe poetul şi luptătorul marilor idei de la 1848. Petőfi a reunit in persoana sa în mod armonios pe poetul cu versuri nemuritoare şi luptătorul pentru libertatea popoarelor. Pe acest pământ al Ardealului care a fost rupt în două de către fascişti pentru a semăna ura şi vrajba între popoarele ce-l locuesc, pe acest pământ al Ardealului a căzut cântând şi luptând pentru înfrăţirea şi libertatea popoarelor, marele erou Petöfi. Pe pământul Ardealului eliberat de glorioasa Armată Roşie, de divizia de panduri Tudor Vladimirescu şi viteaza armată Română, glasul lui Petöfi cheamă poporul maghiar la înfrăţire cu poporul român pentru a apăra libertatea şi democraţia câştigate cu cele mai grele sacrificii. Sub arşiţa soarelui, coloanele de manifestanţi se îndreaptă la ora unsprezece de la Albeşti spre stadionul din Sighişoara, unde o mulţime şi mai numeroasă aştepta începutul meetingului. In rândurile asistenţei domnea o atmosferă de frăţească armonie, ca răspuns la unele încercări făcute de fasoştii români şi maghiari să tulbure această sărbătoare de înfrăţire. Umbra lui Petőfi, glasul său plin de versuri, armonioase par’că domina gândurile asistenţei, în aşteptarea deschiderii meetingului. „Dacă iubiţi să recitaţi versurile lui Petőfi, trebue să iubiţi să luptaţi pentru libertate, aşa cum a luptat Petőfi, pâr“ la sacrificiul suprem”. „Dacă iubiţi să cântaţi versurile lui Petőfi, trebue să căutaţi ca şi Peőfi, dragostea de popor şi înfrăţirea între popoare”. In această atmosferă se deschide seria cuvântărilor. Cuvântările rostite Guvernul este reprezentat prin d-nii miniştri Romulus Zăronii Vlădescu-Răcoasa. In cuvântările rostite, ei exprimă punctul de vedere adoptat de guvernul de concentrare democratică în ce priveşte politica sa de egalitate faţă de toţi cetăţenii ţării. O paşnică convieţuire între poporul român şi popoarele conlocuitoare. Domnul ministru Zăroni aduce salutul fierbinte trimis de d. Prim Ministru Petru Groza, după care face un scurt istoric al luptelor prin care s-au strâns şi mai mult legăturile intre plugarii români şi plugarii maghiari, pornind dela principiul că : ,,suferinţa şi umilinţa n’a cunoscut neam şi lege”. Au luat apoi cuvântul reprezen-M. Fioressu (Continuare în pag. 3-a) In pagina 3-a* Va fi înfiinţată Societatea de Transporturi Aeriene Sovieto-Română T. A. R. S. & • O Mia «sr _ mm mmm p% »(tlfeiClS/MA-î,® in Kip UBK»'#®® Reprezentanții țărănimii ardelene la comemorarea lui Petőfi CETATE* SUSŢINEŢI ACŢIUNEA BRIGĂZII SPECIALE ECONOMICE CONTRA SPECULANŢILOR SI SABOTORILOR