Scânteia, mai 1946 (Anul 3, nr. 513-537)

1946-05-01 / nr. 513

Clasa muncitoare îi niîeraîira m , lături de Istoric, care consemnează tîcă îmbogăţeşte patrimoniul culturii I intr'un mod amănunţit şi cu in universale, cu accente noi, inedite, cu strumente de lucru cari li sunt valori cari capătă o nouă semnificaţie, caracteristice, marile etape din cursul In locul protestului impotriva exproa­­prefacerilor sociale ale umanităţii, lite­­rării, găsim de astădată In literatura ratura vine să complectele aceste date sovietică, exprimată erija pentru apă­­dle istoriei, cu un material care alătur­­area cuceririlor uriaşe ale lumii num­­iti criteriul calitativ, reprezentat prin eitoare, pentru ridicarea la o treaptă forţa de evocare şi perfecţiunea limba din ce in ce mai înaltă a acestor cu­rului utilizat, prezintă şi un interes de comentar Deşi mai înceată decât cursul istoriei şi venind în urma transformărilor cerbri In tocul masei nediferenţiate din ro­manele lui Zola şi ale continuatorilor săi, apar In literatura sovietică tipa­dânci, structurale, cari au avut loc la file de eroi ai clasei muncitoare, sim­bolizând efortul uriaş depus de două sute de m­lioane de oameni, cari cons­un moment dat, literatura fixează cu mijloacele cari ii stau la îndemână ima­ginea acestor transformări, astfel că triesc socialismul, pe o șesime din în­­avem posibilitatea de a Urm­ări un fe tinderea globului pământesc. Nu ne vom nomen social nu numai răsfoind pagi opri asupra numeroaselor figuri, realiu­nile istoriei, dar străbătând literatura rare cu un puternic simț al realului de unei epoci în urmărirea personagiilor scriitorii sovietici, figuri caracteristice sale preferate, pentru diferitele perioade prin care a Pentru epoca modernă de exemplu, trecut construcţia socialismului. Vom este imposibil sâ nu folosim materialul alege numai două figuri de eroi ai ro­de o impresionantă bogăţie şi variaţie mauulul sovietic, aparţinând la două ai „Comediei Umane“ a lui Balzac. Acest epoci hotărîtoare, nu numai pentru în­­uriaș al literaturii — pentru a cărui mia socialismului dar pentru întreaga operă, Marx avea atâta iubire fi­stimă, umanitate dornică de libertate și pro- Incât în repetate rânduri a fost ispitit Dres social. Pavel Corceaghin, eroul ro­de a lăsa cercetările sale de economie Planului „Așa a'«­­Sat otelul’' al scrii* politică, sociologie șl filosofle, pentru iorului N. Ostrovschi, simbolizează In­­a-l fixa imaginea In cadrul unei mo- ascensiunea rapidă șl hotărltă a nografil critice — ne-a lăsat „cel mal clasei muncitoare, valorificarea posibl­­mare depozit de document* pe care d­­atSfilor el In toate domeniile de mani­­evein asupra naturii umane“ cuvintele testare aie activităţii umane, ne trasea­­lunt ale lui Taine. *ă drumul greu plin de dificultăţi cari Şi criticul adaugă : „Trebue să In- au fost trecute cu succes, dar şi cu preţul semnăm că aceste documente, dacă ana unor lupte istovitoare până la această lizează sentimente eterne, poartă totuşi, poziţie de avantgardă a umanităţii pro- In anumite privinţe, semnul timpului presiste, pe care muncitorimea o ocupă lor, şi poate aceasta nu este deloc o notă astăzi Piu de muncitori, Pavel Cor­de inferioritate”. cesgin participă la Marea Revoluţie So Străbătând opera lui Balzac vom găsi clatistă, participă la luptele duse pen­­prinsă cu lux de amănunte. Imaginea tril eliberarea teritoriului sovietic de neguţătorilor, bancherilor, ţăranilor, trupele albe Interventionists, participă oamenilor politici, clericilor, dar In za­ cu ardoare la construcţia socialismului, dar vom căuta o evocare mai puternică Paralizat, In urma unei răni căpătata a unei figuri din lumea muncitoare. 9» frontul Revoluţiei, nemaiputând Caroline Clochard, brodeuza din Dou­ »«nici opera constructivă uriaşă care sa­ble Familie“, sau meşterul Tascheron desfăşoară In juru! Iul, Corceaghin In­­din „Gură de Village“, sau muncitorul «P« să citească, începe să înveţe, dss- Brigant din „Fierrette“ nu sutit decât cifrează cu pasiuns, cu răbdare şi tona­­gimpli pioni In accromia romanului citate, resorturile ascunse ale curturU. balzacian fără a se ridica măcar la In clipa In care orbeşti, devanlt • înălţimea modestă a unei ovocărl mal masă de carne imobilă, ci începe al atente. Faptul nu trebue să ne uimească strălucească In lumina unei vieţi noi, dacă ne gândim la epoca pe care Bai­ l îl serveşte mai departe poporul, ecrini­­zac o cuprinde In „Comedia umană” , du-şi viaţa, viaţa unul luptător pentru epoca Restaurării şi a Monarhiei din cauza dreaptă a poporului. Şi romanul Iulie, epocă care marchesază înfrânge­ acesta, unul din cele mai impresionante rea definitivă a mari­ nobi­lmi funciare din literatura universală capătă un In­şi reuşita socială a marei burghezii, ală­­tele, mai profund, pentru cine ştie că furi de care mica burghezie cunoaşte o Pavel Corceaghin nu este decât insuşi rapidă ascensiune. Este epoca de tineret» N. Ostrovschi şi că viaţa eroului cărţii a capitalismului, epoca de debut a ma­ este viaţa autentică a aceluia care a sinismului şi a industrializării, care nu scris-o. „Aşa e’a călit oţelul“ este un cunoaşte încă mari aglomerări de mun- document nu numai al cuceririlor aco­­citori Industriali şi In care artizanatul nomice şi sociale ale clasei muncitoare, mai persistă Ir.că, dar al victoriilor muncitorimii, pe Muncitorimea intră In literatură şi tărâmul culturii. In conştiinţa cititorilor odată cu Zola. Al doilea erou de care vrem să ambn­Arest maestru al naturalismului, des- fim, este căpitanul Saburov din ro­­chide larg porţile prozei literare pentru mâiui „Zile şi Nopţi” al scriitorului , oamenii muncii. Dar Zola trăeşte o S.monov. Semnificaţia acestui erou este altă epocă. La un mi« Interval de timp »H« decât a Iul Pavel Corceaghin, »lin­eare nu cuprinde decât trei sau patru bolul pe care II reprezintă este unuH decenii după epoca balzaciană profilul mai larg şi mai cuprinzător societăţii s’a modificat. Este intervalul Daca Pavel Corceaphin este un erou \i care marchearfl distanţa dintre revolu al realizării lumii socialiste, căpitanul ţi­a din 1830 şi revoluţia din 1848. Zola Saburov, apărător al Stalingradului. .. trăeşte epoca transformării micii in- »mu! care asaltat de cerbicia armatelor ** limpede tn stare să a­dustri­ i (văzută In „l’Assomir”) tn ma­ hiiler este şl copleşit de forţa şl superio- de ,,*f “TOd s!“ rea industrie tipică pentru desvoltarea etatea numerică a unui duşman necru- despicarea fiLxri ‘lor* 2âb°v,P*te n Travail”). Zola trăește începutul mari- P» pământ pe care o apără și asistă tn # grupările chemate să se‘nsi­­lP tn lor exploatări miniere „Germina!”) și ««]« din urmă la înfrângerea tiusmanu- ului serbătoresc de ziua de’ntăl Mai al exploatării drumurilor da fler („La !**•• este un erou al întregul umanităţi Moldoveneasca in care-l întocmit o Bâte humaine”). In răpitsnul Saburov se vor regăsi ma- fi adăopân­d or n’o fi adăoaănd la pi-oaeia acestui fecund portretist al so- «fulsareti francezi, partizanii Ini Tito, torpscul acelui manifest (ciubotarii cietăţii timpului său, cuprinde nu nu "in Frontul Pa’rUrtta bulgar, toți d* mai diferite modalități de exploatare luglătorii din «rma’sle regulate sau din pT/ivfljie (t) (p_ . hrutarirPavem ni» a muncii umane și diferitele tipuri de formaţi­unii« de pari.ram Ctrl au lupirt tari ,, ,^,smart pentru căciulari), dar lucrători, cu mentalitatea oferită de împotriva fascismului In căpitanul Sa­­dantatea nu e, tot ruş­­ie fel ştirbită munca specializată a fiecăruia, dar ne burov se oglindeşte dorinţa Intregei prin acea tinctură dialectală, înfăţişează pentru întâia oară In lite- umanităţi progresiste de a lupta pentru latura universală, solidaritatea de clasă 0 dace îndelungată și pentru o democra­a proletariatului In fața „exploatării ne î'e adevărată ȘI întocmai cum că mi lease a banului, „Germinal", este prl- P­tan­ul Saburov a știut, In fruntea lup­- -st -se —-I -X u..u«X unul roman in care găsim redată. In­lâtoritor răi, să reziste și să învingă HIUI rumon III uai C yao ii/umow ... tr’un mod impresionant, desfășurarea ,as«limul, tot astfel class muncitoare, unei greve uriașe a muncitorilor mi- antrenând după sine toate elementele in­eri şi ciocnirea sângeroasă in forţa darnice de libertate şi progres ale lumii * s-z----r ___ -Zi „X_X.U„U la. publică, apărătoare a intereselor txploa ta lor Hor. Lumea oamenilor muncii, pătrunde de aer încolo din ce în ce mal mult . In literatura modernă Maxim Gorki in­viaţă mai bun& opera sa ne redă pe lângă lumea de­clasaţilor, resturi ale acestei puternice — măcinări sociale între interese diver­intregi, va şti să cureţe rămăşiţele fas­cismului învins, să înfrângă piedicile cari ii mai stau In cale şi Să constru­­iasă o pace durabilă Intre ponoare şl O Ion Vitner­etatea de fier şl moloz A ’nflrtrit cu oameni şi steaguri. Trec care bătute în aux Șl trec nesfârşite Şiraguri Ctt ramuri şi frunze de laur. Undeva în frunte * corul, Pân’la cer se înalţă poporul. I ctffi.A»­ TAffin Jtfaeottef Spre a­rAafă „SCÂNTEIA” ^ Ls'^â'ro.ânu in publicaţiile periodice ale Ve­chii Migrări, transcriem un ma­nifest Alcătuit cu prijd pentru cuvântul Tată-i textul : ,,Pas*tÉda Muncitori!Or” către orăşeni Duminică 19 Aprilie, »au 1 Mai stil nou se sărbătoreşte «i în ora­­şul­ nostru In Botoşanii, cum se sărbătoreşte în toată lumea, o şi mare Un fel de Paşti al munci­torimii de toate naţiile. Dacă până acum am stat răsl­it, ne-am deosebit unii de alţii şi poate ne-am­ şi luptat între noi, a venit vremea să ne dăm mâna, muncitorii şi muncitoarele de orice neam şi breaslă, sâ facem sâ facă ura pe care am hrănit-o şi pe care mulţi am moştenit-o de veacuri, a venit vremea să ne răzbunăm de neajunsurile trecutului, înfrăţin­­du-ne. Partida munc­torilor nici n’apu­­case sâ se intemeeze bine şi să se arate la lucru şi tot felul de năs­cociri au început să se răspândea­scă pe socoteala ei. Duminică ziua­ în care toată suflarea muncitoare mai luminată de pe faţa pământului a hotărît să manifeste că doreşte şi va pu­tea sâ trăiască liberată de orice soi de apăsări, de nevoi Duminică Partidul Muncitorilor din Botoşani vrea să arate în auzul tuturor credinţele şi scopurile ei Oamenii cari lucrează cu mintea ori cu braţele şi cari produc lu­cruri de folos, muncitori de toate breslele agricultori erortori, croi­­torese ori cusătoare, ciubotari, pie­trari dulgheri, zugravi, pălărieri, cărămidari cărăuşi, băieţi de du­gheană calfe, ceasornicari, pitari, tăetori de lemne, hamali, coşmari, cojocari, fierari, tipografi, bărbieri, curelari, tinichigii, olari, vizitii, funcţionari mici, lucrători de l­a azi şi nu ştiu cum vor mai duce mâne, sânt Invitaţi să ia parte le sărbătoarea noastră, la sărbătoarea muncii Duminică vom încerca să facem o alcătuire a muncitorilor pe bresle Vom încarca să durăm un locul luptei pentru trai atât de grozavă şi de amară azi, o însoţire, o to­vărăşie pentru luptă. Lumea se adună de dimineaţă la Clubul Muncitorilor din Strada Mare, în dosul Regiei Hennig- A­­poi, cu steagul Clubului Pe care stă scris • Proletari din toate ţări­le uniţi-vă­­ şi cu o mulţime de alte steaguri roşii, pornim pe urîţi până la frumoasa grădină Petrino din marginea oraşului, partea din­­tre Apus. Acolo vom­ sta la vorbă, vom canta, vom privi şi asculta la tea­tru, vom Petrece în sfârşit, cum se petrece la o sărbătoare mare. Muncitori şi muncitoare de toate breslele şi de orice neam, veniţi cu toţii. Din partea Clubului Muncitori­lor. Botoşani 1892 Aprilie 1I.*1 Urmarea acestui apel „ Stare« de a­moa­ă maşinist! şi orice "alt ~bot sediu, trupe de cavalerie postate la de muncitori cu soţiile şi copiii tab­eride oraşului, f­ran« osăndiţi la lor, societăţile evreeşti, toţi şi ţoa­--------W-I ww 91 lA/a y _ ---­te cari zar sub apăsarea zilei de (Continuare tn pag. 7) «* * ** W4 # gente şi lumea muncitorimii conştienta. "j, n. dimineaţa aceia la toate şco­organizate, hotărltă să lupte cu fermi- I *‘*e. secu®^are din oraş se . . . ... . ... , striga cats­ii, în curte, în tale pentru obţinerea unei vieţi mai­­flta tntrepel sco u'toate că nu b€ bune Romanul „Mama reda epoca m­eau cursuri, frământată din jurul anului 1805 când Rânduiţi în front clasă lângă clasă, masele populare, zguduie puternic ah- elevii şi elevele aşteptau cu emoţie solurismul ţarist. In „Mama" găsim re- surpriza ce le va aduce ziua. Feu­­dată pentru prima oară, credem, p­ini­­ţele cu şorţuri negre şi cu guleraşe presionantă manifestafia de 1 M­­ai. ziua scrobite, băeţii în uniforme de solidarităţii de luptă a lumii muncitoare fie: “T*. T ^ ... ... , _ . x x . toa­te toţi deosebit de îngânduraţi. In întreaga literatura modernă, găsim Ceru, tu­bastul deschise itr8, din ce in ce mai numeroşi exponenţi al veziu, părea o rochiţă, de păpuşă, intereselor clasei mu­reit­oare, scriitori pus8 \B svântat. Pogora de sus râ- ~ pătrunşi de importanţa pe care lumea coarea, ca o respiraţi* Înmiresmată, dar cu o barbă lungă, lungă, de­ l­a­ excursie «cn ♦ n In ascensiune a muncitorimii o prezin- peste copacii de un verde fraged coperă pieptul şi burta. _ ţn i d ° ~ ® drept strigoi, lă pentru îmbogăţirea şi Inoirea ma- vântul nărea să-şi plimbe na Imn mân- Maestrul de »Imnocti.i ... , “,ma. lui Iopescu, care ?tie serialului literar, pentru inoirea »spec­tului culturii moderne, în general. „ . , _ _ . „ . „ , , revărsa o neasemuită voi* bună. putere, __ . • —---- ---------— Barbusse. «om­ain Roland» Dab î» r*r»r»Ht nUrMn r»A «ton ta rvfinHă «A _ p* »_ *__* , are înfăţişarea unui copil cu barbă — Iţi place ăl de face seceră şi „Nici muncă fără pâine, nici pâine m­ocanul pe pereţi ?•„ întreabă. Că fără muncă !”, vrea să se aleagă deputaţi toţi ăia _ Nu mai ceti aşa tarei În mustră de se duce pe Sfântu Ionică... directorul $1 cum îşi mângâia barba — Nu-rm place domnu 'Popescu I pare un pitic fugit dintr’un parc răspun­se Martafoi... unde stătuse ascuns în iarbă şi între — Treci atunci de-o parte : am o pietre­b­­ , ... spania mi ropescu, care ştie ce Şi cu toate că, mai toţi ştiau ca sum Vorbă cu tine! Il întrerupe domnu Se nncmdseară cu o şcoală de fete vântul părea să-şi plimbe palma mân- Maestrul de gimnastică !?i potri­ are de făcut dar totul trebuie să se duşi pe drumuri „ca să le facă boală nnt:tnn cari zumzute ca nişte albine cântece “ gâietoare sbârnâia văzduhul ca mi­­veşte glasul în aşa fel, ca să bage petreacă solemn, corect, deşi nu se socialiştilor* — bine nu le părea: • şi mii de sunete mici nevăzute şi se în­sperieţi întreg liceul şi tuşeşte cu ştie ce poate ieşi de aici Directorul fiindcă erau deranjaţi, într o zi care Marţafoi era bătăuşul şcolii adun­şi îşi fâlfâie micuţele lor steguleţe torul lui Popescu în toate împrejur de hârtie ! Barbusse, (Jom­ain Roland, dodii. Copiii păreau că stau 1* pândă să — Pe două rânduri, un fronti­el cu burta umflată parcă s’ar fi ln- * f „ * 6 Jean Richard Broch, Aragon, Eluard ș. a. Va­dă de unde va veni o primejdie. Martafoi Petre, du-te pân’la canoe- H , . , , . r . — A2*, bâeti — făcu direct,,, u-o ae g­mnasttoa la «-âr-iumile din hale. rând! își agită bastonul domnu Po-In Franța; Thomas Hardy. Jack­son­ simțiră însă, încetul eu încetul cum lair­e șl adu cataloagele !._ p T ^rcpdu?î ?LîL*f, * ®* rJrcă Pe seară 08 9ă para ,‘nai tnale la viorbă de burtă șl profiru ln n»=cu don, G B Shaw i. sl In Anglia. Upton timpul îl fiară cu vraja Iul, cum Hat- Pe maestrul de gimnastică 11 ., ,e B­ourailueste dar —■•zi mai mare ca cea de Florii. Ar excursii, plimbări. Toate secretei» Dar coloana de muncitori trece Sinclair Theodore Dreiser, John Dos peste svonurile, șoaptele, temerile ce chema Popescu. Fusese însă poreclit . *j '51'®ca vTM", mindenul, pe care l-am moștenit dela maestrului de gimnastică el le cuno- fără să se întări nie nimic, fără să ststot^k, Caîdw.îlTa nn Strânseseră inima în clește, toate câte Grigoriță Baston și sub porecla asta ^ deace'a' 0 * altcuiva strămoșii noștri rem­an! cari va să stea. * * “ pass«, atemuuch, naiuwe se răspândiseră în zilele din urmă. era încovoiat ca o cârjă cum 11 închi- Cu maestrul de gimnastică e altă zică au stăpânit lumea fiindcă erau Cataloagele trec în mâna lu’ Gri America. form­ai puiau acei ce-l cunoşteau doa­r după poveste La dexterităţi nimeni nu ră­­bun! militari şi buni oratori al ser „„riti Baston unul după altul. Literatura aceasta prezintă un carac- — Nu va fi pâine, nu va fi nici la­ poreclă. Dimpotrivă, avea înfăţişarea corigent sau repetent. Grigo- băm ca să nu zică alţii că-i a! lor _ Croitoru Costache I gr general bine definit: este manifesta- mină, nici lapte şi vor ieş! din ascun- slujbaşului clasic curăţel îmbrăcat, rită Baston s’a băgat însă secretar al Sfintele Paşti le-aţi petrecut în sâ- _ Aic) ; tea protestului hotărit al lumii munci- zisub­ fel de fel de arătări şi va fi gospodărie cu grădiniţa de lângă casă, liceului ca să facă mrizerii elevilor nul­­familiei. Ziua de azi aveţi să o­â­â­ndiri.gin tlie i moarte împotriva tendinţei din ce în ce mare răsturnare înaintea alegerilor! poiată de păsări şi cu mare trecere la intervină pe lângă alţi profesor! netreceţi o parte. între domb! pro- _ Prezenţi mal '„„rin «vnrlmati a lumii re­ nctto- Tătucul Averescu mai pusese tunn- cardim­airul din mahala. El se simţea să-i prindă la strâmtoare pe leneşii fesori şi colegi, o parte acasă Nu _ Marțafoi să m­i-l ţii Sub supra­mai apng ‘ 1 , ' rile să tragă, când s’au răsculat la­ dator să bată şi să se bată, mai cu del­a gimnastică. Mare scofală nu aveţi să purtaţi mâţişori de sălcii d veghere pe ăştia doi Să nu cumva nare, de a­­ supune uni nem lease ex- bage la 907 Atunci ie îndreptase seamfi la chef, ca să-şî merite, pe- acea era de răzbunările lui, fiindcă steguleţe, aveţi să vedeţi lumea care dezerteze la Inamic... ptoatari. Alături de aceat­a şi prszcn- cătunelor. Acum, poate f« semne, porecla, elevii erau mai cu trecere decât vă va folosi la botanică ca să aflaţi când o strălucire şi o valoare deosebit­­a pal de pe dâmbu Ţăcăiiel ca să Pân’să aducă băeţandrul acela vot- dânsul unde sunt punctele cardinale... Se comandă pornirea. Clasele ra­de însemnată, nu numai pentru clasa dată spre miază-noapte, spre atelie­­nri, bălan şi cu umbletul greoi eata­ Elevii acestui liceu erau nu deobşte Se aude un­ Sexei putemto urmai perioare înainte,­­■ele inferioare apoi muncitoare, dar pentru întreaga lume rele drumului de fier, de acolo de loagele, ca să fie pe placul băeţilor, „băeţi de familie bună”, dispreţuind de vcntturi puternice şi râsete în fun îii frunte maestru, de gimnastică cu progresistă, este literatura sovietică, tinde răbufneşte mânia cea mare, ca să şi-l apropie, cum ştia el, a­ pe cei rău îmbrăcaţi, urând pe sel­date, ceia ce îl tulbură şi-l sileşte să-şi bătut ţinut ca o sabie scoasă din . ______ __ Literatură a reușitei depline a clasei — Ai să strigi catalogul, Pope­ runcă unele glume cam nesărate, cialişti, vorbind despre ,,gunoierii” întrerupă la mijloc discursul. teacă Pe trotuar păşeşte încet, di n­ oase n’aţ­ mai auzit , Martafoi în­muncitoare în lupta ei de un secol In­ ecu*e­­ rT,re lipseşte O dăm în con- presărate cu vorbe de pungaşi şi der- cari au ieşit la o manifestaţie — sin- Maestru] de gimnastică încearcă să rectorul ca un cetăţean oarecare, a scrie-1 pe listă care cântă d’astea cu „ ’ iu.­.»...* torinţ., ,i, afară din şcoală, fără drept bedel, puse câte o întrebare unuia şi gurii pe cari i-au observat la demon- risipească atmosfera de golănie, vând aerul că nu are nicio legătură roşu c® să-l avem ln vedere la pur­coaie, literatura a ,, _Ta 3’ ‘", de examen la sfârşitul anului!... altuia. Directorul se încruntă. Nu-i strati­ţe de mH şi zeci de mii de — Clasa întâi, atenţie la minei cu »coala. tare... când una din cele mal hotărîtoare »Pod rosteşte fornăit directorul, omuleţul place să se glumească în faţa luî. A muncitori — ca despre rvste nori de «trio5 pî _ Dario fi şi o fi la o adică să nu JlA­UWU lAMBnllKlII IU«» pAul» * -w -cai) de S£)ata^* ecuJ^ P* PWOW* primit dispoziţia să scoată şcoala la Lăcuste, ca despre nişte spaime ca­re produc mişcări de front, băeţii vă risipiţi ca găinele" proas­te"I Ţara (continuare in­­­t.VII) qi„ (.to,t. v.owvvu, yiacv sa se glumească în fața Iul. A muncitori­­ ca despre niște nori de strigă el. — Ba... „Vrem amnistie 1" .1 — rările Fuma șl se ducea cu maestrul — in ordine — ordinea în primul directorul care de g­mnastică la f­âniumile din baie. rând 1 ‘ ‘ * — facă nimfunul nici un rău numai unele fete din coloană fac semne priete­neşti băştilor de liceu şi cântă cu voci plăcute Zuimre şi fetelor de şcoală este a­­rorvenit de vocile puternice ale mun­citorilor din coloană .Haî la lupta cea mare !“ Molod’a răsună atât de puternic ŞÎ frumoasă Că până şi unîi şcolari O­m peană şi repetă în cor­t Hal la lupta cea mare Rob cu rob să ne unim" Gută Baston se supără : — Haide, hal ! Cântece mal fiu­ *1 I din satul cu multe fiiori I Din tufa trifoiului, Patrula jandarmilor, Calfele pândarilor Şi-i mână la tren, la garl Până nu se face seară. Şi când fu în asfinţit Erau turmă de pornit, Iar când fu la zori de d A’nceput a bubui, Sângele a ţâşni Şi tunurile-a prăvălil Feciorii din ut cu flori Când pe cer mijea de zori. έn hotarul satului. Pe locul suhatului, Pe dările dusului, Pe calea intorsulu! Slugile neamţului La cărul ţăranului — Coborlţi femeilor, luţir­ea ardeilor. Florile macilor, Parpenele dracilor Şi daţi ne cei juncani De-o mărime, hulubani, Să cărăm obuzele, Nu fete, lehuzele ! Să cărăm noi grim­ele. Din cuptoare pâinile Şi nu popuşoaiele. Nevasta lui Pintilei­­ Se ruga aşa de el ! — Cinstiţilor, românilor, Nemţilor, păgânilor, O clipă să zăboviţi Că mi's boii istoviţi Nemâncaţi, neadăpaţi Şi la‘ drumuri ne’nvăţaţi Mă duc colo la izvor, La fântâna din pripor Să-i «dăp să­­ întăresc Şi apoi să vi-i dăruiesc. L­a fântână se ducea, Spanţul din sân işi scotea, Pe juncani îi săruta, Plânsul Că o podidea, Şi*n ureche* cu cereri. Lângă roşii cânărei, Vâra spânţul otrăvit Pentru moarte pregătit. Boii din izvor »orbesc, Puterile îi Sleiesc, Iar în câmp cu florile Pustii rămân zările, răspund la apel şi ca bătăi de do- şi-a pus nădejdea în voi! zice domnii can regulat răsună regulat strigările Baston, grele şi răspunsurile subţirele. Când ajung pe bulevardul Marfa, — Marţa loi Petre ! strigă deodată la coborîre® spre Piaţa Mare şi Hale, mai tare domnu Baston. îi întâmpină o coloană de muncitori —­ Zent I şi muncitoare cu steagurile roşii de»* — Ce răspunzi în surdină ? N’ai făşurate şi pancarte. Elevii silabisesc mâncat azi î cu glas tare : ^ In lanul ciocoiului, in satul cu multe flori Pleacă cârduri de feciori în război, un răsărit, Unde nemţii-au năofilit Şi ard oamenii de vii, Pe bătrâni şi pe copii Au pornit căruţele Şi-i petrec drăguţele Ln piepturi cu afurie. E petrec surorile. Mamele, nurorile, Ii petrec câini ne’nfricaţi Şi Juncanii înjugaţi, Ce mugesc şi se opresc, Picioarele îşi proptesc în hotarul satului, Pe locul suhatului Dragii mei fraţi hulubei V’am crescut de mititei Cu mătăşi de porumbei, In canafuri şi cercei, Descântaţi la vrăjitori Să nu fiţi la Vânzători Să vă dea la abator!, Ci numai în câmp cu flori Să araţi ogoarele. Să sorbiţi izvoarele, Să păşteţi otăvile Şi toate isprăvile Să le faceţi cu tărie Şi să-mi fiţi de vrednicie. — Cu mătăsi de porumbei, In canafuri şi cercei Ne-ai crescut de mititei Petre-Afloarei Pintildi, Dar în vânturi amiroasă Vremea rea şi secetoasă, Amiroasă a pustii, Sfirige, m­orţi şi vijelii. Or rămâne câmpiile, Câmpiile, pustiile Mă tot le izvoarelor, Pârloaga popoarelor, Plugurile or rugini, Jugurile or putrezi, Iar pe noi că ne-or porni Şi la nemţi ne-or dărui. Fă-te mai bine haiduc Cu flintă din lemn de nuc Şi’n câmpul cu florile Nemţilor la zilele, Ciocoilor averile Şi le dă săracilor, Fraţilor, ortacilor,

Next