Scânteia, iunie 1946 (Anul 3, nr. 538-561)

1946-06-02 / nr. 538

SERIA III—ANUL Duminică 2 Iunie 1940 4 PAG. 200 tH PROLETARI DIN TRAUTE TARILE, JUNITI-VA! Director : MIRON CONSTANTINESCU TELEFOANE: Centrala Tipografia »84-48 ABONAMENTE Pe lună Lei 3 WM Pe 3 luni I Lei 1®-® PENTRU MUNCITORI, ŢARANI ŞI STUDENŢI Pe lună L­ei 3.00® Pe 3 luni % Lei 9.000 Redacţia ţi administraţia Strada Belvedere Nr. 8 Cont la Cec No. 1.381 INTR’UN SINGUR GLAS, ZECI DE MII DE CETĂŢENI AU STRIGAT:­­m.r AEDIITIAI La marele meeting din Piaţa Universităţii cetăţenii Capitalei au manifestat pentru executarea sentinţei Tribunalului Poporului CEREM Un număr imens de cetăţeni s’a adunat în Piaţa Universităţii pen­tru a-şi manifesta satisfacţia faţă de condamnarea definitivă a ma­rilor criminali de război şi a cere executarea sentinţei Tribunalului Poporului. Văduve de război cer­nite ,orfani, invalizi în cârje, au venit să arate lumii întregi că nu rabdă să fie cruţaţi­­călăii, schin­giuitorii lor şi ai neamului. Din sate îm­depărtate, flăcăi fără o mână sau un picior, pu­rtănd, su­man petecit, au adus glasul de fur­­tună al satelor pustiite şi văduvite de vitregia lui Antonescu şi a cli­cii lui. In numele Apărării Patriotice a vorbit d. dr. Mazincescu : „Tribunalul Poporului, care a exprimat voinţa milioanelor de români ce am suferit de pe urma Antoneştilor a dat călăilor cea mai dreaptă pedeapsă. Ei trebue să-şi ispăşească pedeapsa. Dar clicile reacţionare ale lui Manun şi Bră­­tianu, sprijinitorii asasinilor an­tonescieni, încearcă să submineze sentinţa Tribunalului Poporului!“. La aceste cuvinte, un val de strigăte a răsunat în marea piaţă : „Jos c­u ei.­“ „Cerem execuţia cri­minalilor de război!“ „Mila poporului se în­dreaptă spre victime, nu ■ i spre criminali !C. D. prof. Ştefan Nicolau, membru al Academiei Române şi al Institutului Pasteur, luând cuvântul, a arătat că omul­­de ştiinţă nu poate rămâne ne­păsător la clocotul frământărilor po­porului şi că menirea sa este numai alături de popor. D-sa a evocat lupta de rezistenţă a savanţilor francezi din timpul co­tropirii nemţeşti şi a amintit protes­tul intelectualilor români împotriva războiului început de Antonescu. „Fascismul a înjosit cultura și a _______Ruxailla Palladi (Continuare în pag. H, col. 4-5) Acolo unde /Joacă galbenii­ MUNCIT­ORII au descoperit comoara . Prin desişul pădurii în miez nii, câteva umbre se strecoară tip lopeţi şi cazmale. Undeva în lumi flacără alb-verzuie ce-şi joacă fan copacilor din jur se prelungesc pâ­nii au ajuns la locul căutat. Sape repeziciune pământul. — „Să ne grăbim, că ne apucă Munca e în toiu. Groapa se a zanul cu galbeni, comoara ascunsă din alte timpuri nu se arată... a Așa s’a eredalt legenda. In. diferite locuri, oamenii aiu văzut noaptea și chiar ziua, arzând la suprafața pămân­tului focuri pe care nimeni nu le a­­prinsese. Erau gazele, această putere calorică imensă a naturii strânsă în fundiul pământului. Poporul­­a atribuit Gh. Gheorghiţă (Continuare în pag. III, col. 4-5) Blocul Partidelor De­mocrate va încuraja şi s­pr­ij­ini intensificarea explorării şi exploatării marilor zăcăminte de cărbuni, metale şi paze naturale, precum şi re­punerea în funcţiune şi d­esv­o­l­tarea indus­triilor care folosesc a­­ceste materii prime; Explorarea şi exploa­tarea de noi terenuri petrolifere şi de gaze naturale şi în regiunile unde aceasta nu s’a fă­cut încă; (Din platforma - program a Blocului partidelor Democrate­ de noapte, înainte de răsăritul iu­tii — oameni care poartă pe umeri nisul tăinuit, drumeţii văd parcă p­lastic luminile. Umbrele uriaşe ale­gă departe. Flacăra s’a stins. Oame­­le, lopeţile şi cazmalele lovesc cu zorile !“ — zise unul,­dânceşte văzând cu ochii, dar... ca­în pământ de vreun bogătaș avar tAM­tvP ■JOAZJuA ’vem (f 11 Linia punctată indică, noua conductă ce se va construi Recursul a fost respins ■A înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Sec­­­­ţiuni Unite a respins recursurile în neconstitu-­­ ţionalitate declarate de către Ion Antonescu, Filihai Antonescu, Vasiliu Z. Constantin, Panta­­z­ Constantin, Eugen Cristescu, Alexianu Gheor- I­groe, Radu Lenea, Dob­re Gheorghe, Petrovice- E­seu Constantin, Traian Brăileanu, Marinescu , TomescU Petre și Titus Dragoș. Căpşune .S S­unt oameni care urmăresc ca­l­lendarul vremii nu după seni­nul cerului sau după veştmăn­­tul pământului, ci după felurimea bucatelor pe care slugi plecate au fost învăţate să le aducă în talgere de argint, la un semn al stăpânu­­lui. Oamenii aceştia, care au crezut multă vreme — şi poate mai cred încă şi astăzi — că doar pentru ei rodeşte pământul, oamenii aceştia pentru care florile au haz numai în ■ toiul lui Gerar, sunt nişte făpturi straşnic de ciudate: fiecare din, ei se crede buricul pământiului, sensul ut­im al existenţii. Tot restul lumii nu este decât un fel de adaos, ce nu-şi are rost în măsura în care sporeşte confortul şi desfătarea sa. Pe unul din aceşti răsfăţaţi l-am văzut intrând azi la amiază ,(pen­tru dânşii ziua începe abia la amia­ză,) într-un mare magazin — din a­­celea în care se îngrămădesc bună­tăţi de peste ţări şi mări — şi ale­­găndu-şi dintr-o lădiţă ca o jucărie — cu mişcări şi aer foarte plictisit, căpşune. Afară, în faţa vitrinei, s’a oprit un cârd de fetiţe, urmărind fiecare mişcare a „culegătorului’’. Fructele delicioase le atrăgeau şi ochişorii lor trădau pofta cu care dinţi albi, de lapte, ar fi muşcat din fructul roşu şi cărnos. Dar fetiţele erau la vârsta când învăţaseră deacum a descifra sem­nele arabe şi, odată cu aceasta, să priceapă tâlcul lor. Şi una dintre ele a murmurat: — 20.000 ! Fetiţele s’au privit buimace, puţin speriate, ca şi cum ar fi fost smul­se pe neaşteptate dintr’un vis fru­mos. Fetiţele s’au prins frumos de mână şi au­ pornit-o înainte. Dincolo de vitrină, omul cel grav, încruntat aproape, îngrămădea în­­tr’una, la fel de plictisit, căpşune într’o pungă pântecoasă. O singură fetiţă a mai rămas în faţa vitrinei. Dar ochii ei nu mai sorbeau fructele ademenitoare. Cu privire iscoditoare, fetița cerceta stă­­ruit­or făptura omului de dincolo. Apoi, a luat-o la fugă, ca să-și ajungă prietenele care se îndepăr­taseră binișor Când le-a ajuns din urmă, gâfâind de alergătură, le aruncă această întrebare: — Fetelor, dar ce meserie a fi având domnul acela ? Fetițele s’au privit nedumerite, întrebarea a rămas fără răspuns Victor Russu Frontul Democrat Universitar invita pe membrii corpului di­dactic şi studenta Universităţii Academiei Comerciale, Poli­­tehnicei vi ai tuturor celorlalte instituții de învăţământ supe­rior la MAREA ADUNARE care va avea loc în sala cine­matografului S o a I a Dum­inică, 2 Iunie 1946, orele 11 unde vor lua cuvântul: Prof. Al. Hallunga, de la Academia Comercială Gr. Nenciu student despre TRECUTUL ŞI PRE­ZENTUL LUPTEI DE­MOCRATICE IN UNI­­VERS­I­TATE precum şi Miron Constants­ivescu şi Mihai Dragomirescu Toşti conducători ai „Frontului Studenţesc Democrat" Primul tren rapid Bucureşti - Vatra­ Dornei Telegrama populaţiei din judeţul Cămpulung- Moldova, adresată tov. Gh. Gheorghiu-Dej Tovarăşul Gheorghiu-Dej, Mi­nistrul Comunicaţiilor şi Lu­crărilor Publice a primit ur­mătoarea tele­gra­mă : „Popula­fia oraşului şi judeţ­u- lui Câmpulung-Moldova, venită în mod spontan în toate gările de pe teritoriul judeţului nos­tru în număr impresionant de mare pentru întâmpinarea pri­mului tren rapid Bucureşti . Vatra Doritei, manif­e­stând­u-şi bucuria sa nespusă, îşi în­dreaptă gândurile curate de recunoştinţă faţă de toți mem­brii înaltului guvern, cari au contribuit la reconstrucţia li­niei noastre ferate distrusă de bandele htleriste în retragere. Cu toţii vedem, în reluarea le­găturii de cale ferată, ridicarea judeţului din toate punctele de vedere şi asigurăm înaltul gu­vern de tot sprijinul în acţiu­nea întreprinsă pentru reface­rea ţării". In pag. 2-a, Vizita d-lui tir. Groza la Academia Română Sentinţa Tribunalului Poporului în procesul celui de al doilea lot de criminali de război. In pag. 3-a Ieftinirea mărfurilor la economate­­ — pentru încălţăminte­­le piele­i pentru îmbrăcăminte ilin­ito- Vtofe de lână tip -­pentru articolele alimentare: zahăr, ulei şi orez. O acţiune a femeilor pentru combaterea speculei I. S. I. C. şi „Victoria“ continuă lupta împo­triva­ speculei. —­7 camioane cartofi distri­buiţi ieri. Petru Serile în Casa Culturii O vizita la clubul „Pravda“ Cum își petrec timpul liber redactorii, muncitorii tipografi şi colaboratorii marelui ziar sovietic .. Sub pământ în această parte a Moscovei trec trenurile metro­politanului, în aer vârâe avioanele care decolează de pe aeroport în sboruri îndepărtate. Strada e înve­stmăntată în verdeaţă, iar stadioa­nele sportive cari se deschid pe am­bele părţi ale şoselei s’au făcut par’că şi mai frumoase. Cine ar mai cunoaşte azi că aici la bariera Tversoaia, era acum vreo 30 de ani o margine neumblată şi pustie a oraşului Moscova. Acum — aci se întinde una din cele mai fru­moase şi mai animate părţi a unui mare oraş-capitală — case în stil mo­dern cu numeroase etaje, mai multe şcoli, universităţi. Numai pe o sin­gură stradă de la câmpul lariscoi până la strada Marina Rascova se­­găsesc 4 cluburi, câteva creşe, grădi­niţe de copii, societăţi sportive, mai multe uzine , şi uriaşul combinat ti­pografic „Pravda“, în care apar că­,­teva ziare şi zeci de reviste. Seara, de cum se aprind luminile, tineretul, fie în grupuri, fie câte doi-trei prieteni, băeţi şi fete, munci­tori şi muncitoare din uzine, se în­dreaptă grăbiţi spre cluburile lor, spre Casa Pilotului, spre sala spor­tivă a Palatului aviaţiei al societăţii Osoaviahim (de apărare împotriva a­viaţiei şi armei chimice). De cea mai mare popularitate se bucură însă clu­bul cultural „Pravda“. Acest Palat al Odihnei, mare, comod şi frumos, în care îşi petrec timpul liber munci­torii tipografi, redactorii şi colabora­torii marelui combinat ziaristic, va sărbători peste un an, un deceniu de existenţă. Aproape în fiecare seară, se opresc în faţa Casei de cultură camioane, un ele sunt aduşi copaci înverziţi, bu­căţi din palatele vechi ale epocii Shakespeariane, siluete ale sgârie­­norilor din New-York sau balustrade fine ale clădirilor spaniole. Aceasta înseamnă că „vin“ în­­vizită, în tur­neu, spectacolele celor mai bune teatre moscovite. In pauza de la prânz când încetează duduitul mașinilor ti­pografice, oamenii se grăbesc spre casse pentru a-și procura bilete la (Continuare în pag. IV, col. 1-2-3) Can­al minţea d I. Mihalache? Intre numeroasele ştiri şi fapte sur­venite în ultimele săptămâni în afara graniţelor româneşti sau înlăuntrul lor — fapte şi ştiri strâns legate de prezentul şi viitorul poporului nostru — declaraţia pe care d. I. Mihalache a ţinut s’o prezinte Tribunalului Po­­porului în ziua de 12 Mai, a trecut aproape nebăgată în seamă. Şi e păcat. E păcat, pentru că declaraţia aceas­ta a vrut să fie o deplină şi definitivă lămurire publică, prin care să se ho­tărască odată pentru totdeauna ade­vărul asupra raporturilor dintre d. I. Mihalache şi politica grupului celor doi Anton­eşti. Şi iarăşi, e păcat, pentru că declara­ţia din 12 Mai reuşeşte într’adevăr să fie aşa cum a vrut: perfect edifica­toare. Un continuu baba-oarba printre for­mule cu mai multe înţelesuri, o veş­nică negare — şi totuşi numai pe ju­mătate negare — a tuturor faptelor şi afirmaţiilor de altădată, o nestânjeni­­tă oscilare între minciună şi răstălmă­cire, acestea toate la un joc tind să definească opiniei publice pe d. Ion Mihalache şi pe toţi acei cari s’au o­­bişnuit să gândească prin gândurile d-sale. Nu ne vom referi astăzi decât la răspunsul pe care vice-preşedintele partidului Naţional - Ţărănesc îl dă Tribunalului Poporului, privitor la participarea sa — ca voluntar — pe frontul din Răsărit. Se ştie că această participare a fost invocată, de principalii acuzaţi, ca o manifestare de adeziune a întregei conduceri a P. N. Ţ. la politica lor. — „Nu am participat nici o singură „zi pe frontul de Est , nici ca volun­­­tar, nici ca mobilizat — declară d. I. Mihalache ; şi în continuare, arată că „pretinsa cerere de voluntariat“ nu era decât expresia dorinţei sale de a fi mobilizat — în cazul unei EVEN­TUALE mobilizări — pe front, iar nu la partea sedentară. E primul neadevăr pe care-l scrie d. Mihalache. Redăm textual, din telegrama pe care d-sa o trimitea la 23 iunie 1941 comandamentului Marelui Stat Major al armatei : „Ţinând a-mi face datoria faţă de ţară, am onoarea a vă ruga să bine­voiţi A DISPUNE MOBILIZAREA subsemnatului, destinându-mă la una din unităţile combatante“. Prin urmare, nu e vorba de „pre­vederea unei EVENTUALE mobili-­ zări“ ci de o CERERE de mobilizare. Or, chiar dacă juriştii ar îngădui poate o diferenţiere între cele două expresii înrudite: „voluntariat“ şi „mobilizare la cerere“, totuşi, inain­­tea conştiinţei poporului, subtilităţile acestea nu-şi află loc. Regretăm că — din respect pentru sentimentul naţional al cititorilor — nu putem reproduce şi comenta în­­tregul text al telegram.»'-un«uitp«t a d-lui Mihalache. Dealtfel, pasagiul citat e dearume de limpede. Voind ca, prin exemplul său, să în­demne poporul român să uite că par­­ticiparea la un răsboi alături de Ger­mania însemna înstrăinarea noastră definitivă de Ardealul ocupat, să uite că însăși victoria alături de Germa­nia ar fi însemnat pentru România o lungă periodă de ocupaţie şi nicide­cum o prosperă alianţă, să uite că prin această participare am fi putut pierde pentru totdeauna sprijinul sovietic în viitoarele încercări de a doborî ne­dreptăţile dictatului de la Viena, voind să îndemne pe Români să uite toate acestea, d. I. Mihalache proclama că, la 23 iunie 1941, „datoria faţă de ţară“, era­ ascultarea totală a po­runcilor radiodifuzate ale lui Antone­scu : „Români, treceţi Prutul!...“ Când minţea, când înşela d. Mihala­che poporul român asupra adevăra­telor sale gânduri: în 1941, când îl trimitea la jafuri, la cotropiri nedrepte şi la moarte, sau în 1946, când în­cearcă să-şi­­ prezinte răsboiniciile, drept simple manifestări ale... ino­­fensivului d-sale spirit anti-sedentar? Nu poate fi vorba aici de o greşită exprimare. D. Mihalache era un om politic în 1941, şi, cu orice preţ, vrea să fie om politic şi în 1946 Şi d.sa, ca orice om politic, şi-a cântărit cuvintele în 1941, după cum, în numele aceluiaş fel de a înţelege „datoria către... ţara Nemţi­lor“, îşi cântăreşte astăzi răstălmăcirea cuvintelor trecute. E drept, prin voia forurilor dirigui­toare de atunci, belicoasele dorinţi ale d-lui Mihalache au rămas nedeplin satisfăcute: prin adresa nr. 100.254 din 27 iunie 1941, gen. Mazarini, şeful marelui cartier general, i-a respins o­­ferta telegrafică, făgăduindu-i însă că „de îndată ce va fi necesar să se în­trebuinţeze toate rezervele naţiunii, îi va comunica destinaţia pe care o va primi în rândurile armatei­ luptă­toare“. Dar această necesură lăsare la va­­tră nu uşurează cu nimic vina d-lui Mihalache. Pentru că dacă d-sa per­sonal a rămas până la sfârşitul răz­boiului în patriarhala linişte de pe va­lea Topologului (cu un scurt intermez­zo între 16 Iulie, şi 6 August, când, vreme de trei fericite săptămâni, sta­tul major a binevoit în sfârşit să ape­leze la „toate rezervele naţiunii“) în schimb, îndemnurile exemplului său au rămas la îndemâna propagandei Antoneştilor : — Români, mergeţi la moarte ! Fa­­ceţi-vă datoria faţă de Germania — aşa cum am vrut, să mi-o fac eu în­sumi ! Or, în limbaj juridic, fapta d-lui Mihalache, referitor la propria d-sale persoană, se numeşte: CRIMA SA­­VARSITA, DAR NEISBUTITA. Iar referitor la întregul popor ro­mân, crima d-lui Mihalache se numeş­­te: crimă Crimă. Pur şi simplu. V. Em. Ga Sa­n­ y " Spiritul autocritic e foarte apreciat în redac­ţia „Liberalului“. Unele spovedanii ale respecti­­­vilor redactori sunt ade­vărate modele de candidă sinceritate şi de ingenui­tate feciorelnică. Iată o perlă: „e foarte greu să cerem bună credinţă ace­lor cari au făcut din Opusul ei principalul lor instrument politic". Și noi oare credeam că „principalul instrument politic“­ al Familiei Bră­­tianuu sunt hârtiile Băncii Nationale.... DATORIE DEMOCRATICA Dreptatea" ne infor­mează­­ că — întrucât d. C. Titel Petrescu e lip­sit de o fițuică personală — a „socotit ca o dato­rie democratică“ să-i pu­blice comunicatele, con­­vocările, apelurile, etc., etc. Nu ne amintim ca Dreptatea“ să fi pus co­loanele sale la dispoziţia ziariştilor comunişti, în cei 15 ani în care „Scân­teia“ apărea în format „de buzunar". Nu, ne a­­mintim nici ca în cei 21 de ani de ilegalitate ai P. C. R„ ,,Dreptatea“ să fi „socotit ca o datorie democratică“ să publice vre­un apel al acestuia (deşi i se făcea serviciul de a i le trimite la redac­ţie)! Dar tâlcul acestui su­bit acces de „datorie de­mocratică“ e la mintea cocoşului (mai ales a ce­lor plătiţi cu cocoşei). SPECTACOLE T. NATIONAL: M.me Sans Gene cu Miţa Anto­nescu; Gaiţele cu Ansam­blul secţiei femenine PNŢ; ' T. MIC- Oameni de afaceri cu Mircea Cancicov, Gh Leon şi G­­reţeanu;' SAVOY: Fantoma vie cu A. C­­Cuza; COMEDIA: Târgul Dragostei cu Radu Leca şi Centrala Evreiască; OPERA COMICA: Fra Diavolo cu C. Titel Pe­­trescu; T. MUNICIPAL: Ultimul Drum cu Ion şi Mitţai Antonescu; Sărutul în faţa oglinzii cu A. Markham şi Ilie Lazăr; TINERETULUI: Agentul secret cu Eugen Cristes­cu şi Gh. Brătianu; JI­LAVA: Zâmbiţi vă rog cu C. Pantazi şi Gh. A­­lexeanu; REGAL: Iubire pătimaşe cu Dinu B­ră­­tianu şi Banca Naţio­nală; FANTASIO: Vino­­vaţii fără vină cu An­samblul miniştrilor anto­­nescieni; FRANKLIN: Tu­ra. Zeiţa Junglei cu Ve­­turia Goga; DIANA- Zor. ro cu Picky Vasiliu. TUDOR OLARU SURPRIZA t­u­­ck&f Sărbătorirea Zilei Eroilor­ Capitală 1. Membrii guvernului asistând la slujba religioasă din Parcul Carol. 2) Mormântul eroilor căzuţi în ziua S­tul Eroiului Necunoscut din Parcul Carol, 8 Noembrie 1945. 3) Mormân­(Reportajul in pag. 3-a)

Next