Scânteia, august 1946 (Anul 3, nr. 588-614)

1946-08-01 / nr. 588

► 2­ 1­­­7 (Urm­are din pag. 1­ a) Stadionul, imens, e acum neîncă­pător. Iată, sunt o sută de mii, şi mai mult decât atât. Peste o sută de mii de bărbaţi şi femei, de muncitori şi funcţionari, de stu­denţi, preoţi şi cetăţeni de toate profesiunile, veniţi s’o asculte pe tovarăşa Ana. Toată mulţimea a­­ceasta impresionantă vibrează ca un singur om: — Trăiască victoria Blocul Partidelor Democratice în prim alegeri libere! A sosit d. ministru general Va­d­i­mu Răşcanu. E primit cu aplau­ze. Mulţimea soseşte mereu. Urale nesfârşite vestesc sosirea tov. Teohari Georgescu. La ora 6 soseşte tovarăşa Ana. E primită cu urale şi ovaţii care parcă nu vor mai înceta. Braţele îi sunt pline cu flori, mari şi ro­şii, şi încă mai vin din toate păr­ţile buchetele cu flori. Sunt flori roşii, flori din partea muncitori­lor, flori care vorbesc despre res­pectul adânc şi dragostea fierbin­te ce o simte clasa muncitoare faţă de conducătorii ei. Tova­răşa Ana primeşte surâzând bu­chetele de flori. Uralele parcă nu mai contenesc. Şi deodată răsună Internaţionala. Peste o sută de mii de guri însoţesc orchestrele, acoperind cu desăvârşire sunetul fanfarelor. Disimisl iisisiectualiloir e urau! cu si itanicitorîlair Tov. NEAGU ANDREI deschide adunarea. Dragi teaspăşâ şi Btrieiani, Fraţi şi surori, Nu desparte scurtă vreme de ziua când vom fi Chemaţi să alegem băr­baţii şi femeile care să ne reprezinte interesele în Parlamentul ţării. Deri­virea dintre această Adunare a De­­­taţilor şi cele ale trecutului, constă in felul în care se vor face a­­legerile. De data aceasta, spre deose­bire de trecut, vor vota liber cetă­ţenii ţării de toate categoriile sociale şi de toate naţionalităţile, cu excep­ţia numai a celor ce au făcut parte din organizaţiile hitteriste sau pro­­hitleriste, au fost voluntari în războiul antonescian sau sunt criminali de răz­­boi. De data aceasta nu va mai exista despărţirea umilitoare între cetăţeni maturi — bărbaţii, şi cetăţeni mi­nori — femeile. Deosebirea mai constă şi în ceea ce va reprezenta acest Parlament şi ceea ce reprezentau adunările parla­mentare trecute. Deputaţii partide­lor democrate, pe care alegătorii îi vor trimite acum în Parlament, şi-au luat angajament de muncă şi reali­zări. Ei se leagă în faţa poporului să respecte şi să înfăptu’scă platforma­­program­ a Blocului Partidelor De­mocrate. Pla$f®7B*ia“Program pcwr* s*3sfte «lela raewsile ©cfiasle ale cetăţeniîo­r Platforma-program— platformă de unire a forţelor democrate şi program de înfăptuiri—porneşte de la nevoile actuale ale locuitorilor ţării. Pornind de la această temelie reală, partidele democrate pun în faţa poporului soluţiile cele mai potrivite pentru a­­sigurarea păcii, pentru m­ărirea re­gimului democratic şi refacerea şi desvoltarea economică a ţării. In trecutele campanii electorale ne aflam în faţa unor programe de pro­misiuni, în care unii puteau avea în­credere, alţii nu, iar în timpul guver­nării partidului care se alegea promi­ţând înainte de alegeri marea cu sarea, poporul îşi dădea seama cât de amar a fost înşelat. De data aceasta noi nu ne mai aflăm în faţa unor promisiuni de­şarte. De data aceasta noi judecăm soliditatea şi seriozitatea Blocului Partidelor Democrate după cele în­făptuite de el. Guvernul alcătuit din reprezen­tanţi ai partidelor democrate care constitue Blocul, cârmueşte de aproa­pe un an şi jumătate. Cunoaştem cu toţii greutăţile pe care Ie-a întâmpi­nat şi pe care le-a avut de învins ţara şi guvernul­ ei în acest timp. Cele mai mari greutăţi au putut fi învinse datorită tăriei Frontului Tinic Muncitoresc, unităţii între par­tidele componente ale guvernului şi colaborării între popor şi guvern şi între guvern şi rege. Ştim că lipsuri şi greutăţi mai sunt încă şi că de ele suferă marea majoritate a populaţiei. Cele mai multe greutăţi se datoresc moştenirii lăsate ţării de cei ce au cârmuit-o timp de zeci de ani. Scăderi şi lipsuri mai sunt şi în munca noastră, a­partidelor ai căror reprezentanţi compun Guvernul. Ho­­tărîrea de strânsă conlucrare fră­ţească a tuturor forţelor democrate în momente dintre cele mai grele şi def­eisive pentru soarta României, com­portă fără îndoială şi unele greutăţi, pe care însă patriotismul real de care sunt însufleţiţi componenţi! B. P. Ii­le învinge cu puteri unite în timpul conlucrării. Fără a ne măguli sau a ne culca pe laurii câştigaţi, putem spune totuşi că, ţinând seama de tinereţea demo­craţiei noastre şi de lipsa unei expe­rienţe pe care s’o fî moştenit în ţara noastră, REGIMUL NOSTRU DEMO­­GRAT S’A DOVEDIT A FI IN STA­RE SA LUCRETE CU PRICEPERE ŞL SA ÎNVEŢE NU NUMAI DIN REALIZĂRILE LUI, CI ŞI DIN GRE­ŞELILE FĂCUTE ÎNDREPTAN­­BU­LE. Este o deosebire fundamentală între suferinţele, greutăţile şi lpsurile în­durate de popor în trecut şi cele în­durate acum. In trecut, oamenii muncii erau îm­piedicaţi să se organizeze pentru a înfăptui cererile lor; erau opriţi să se adune pentru a-şi spune cuvântul şi păsul; Ie era interzis să-şi scrie gândul şi să-şi onere dreptul. ACUM, GUVERNUL DE CONCEN­TRARE DEMOCRATICA DR. PETRU GROZA GARANTEAZA LIBERTA­­ŢILE CETĂŢENEŞTI. In trecut, sub regimurile reacţîo­­nare, moşiereşti şi fasciste, sub regi­murile mizeriei şi ale înhis­ericului, poporul lupta în condiţiune de grea ..Acei care n’au putut să asculte cuvântul P. C. R. vin azi să as­culte cuvântul libertăţii. Ei vin, pentru că partidul comunist, parti­dul întemniţaţilor, stă azi ca şi ieri, în fruntea luptei poporului român". Vorbeşte tov. prof. Matei Cris­­tescu In cuvinte simţite, el ana­lizează problema intelectualilor, arătând că drumul lor e unul cu al muncitorilor şi ţăranilor. „Noi nu cerem să fim crezuţi pe cuvânt, deşi noi nu am minţit ni­ciodată. Dar cerem să fim jude­caţi in lumina faptelor şi realiză­rilor noastre". Aplauze numeroase subliniază des frazele oratorului. platforma program nu se va realiza in cabinetul miniştrilor ci prin lupta noastră a tuturor". A­­plauze. Acum va vorbi tovarăşa Ana ! Un freamăt de emoţie şi nerăb­dare a străbătut, ca un curent , electric, mulţimea. O adiere uşoa­ră de vânt a înfiorat flamurile care fâlfâie în lumină. „Acum va vorbi tovarăşa Ana”... Aşa este. ACUM VA VORBI TO­VARĂŞA ANA! Ascultam uraganul de aplauze, ovaţii şi aclamaţii care au salu­tat-o şi ne întrebam cum s’ar pu­­tea reda în scris acest entuziasm clocotitor ? Poate numai în Maia­­kovski — in cele mai inspirate din poemele sate — străbate un asemenea suflu ciad de bucurie şi entuziasm popular. Intr’un târziu, când ovaţiile au mai contenit, tovarăşa Ana a luat cuvântul: asuprire şi teroare, împotriva asupri­torilor, împilatorilor şi ucigaşilor lui. ACUM, GRIJILE ŞI NECAZURILE PE CARE LE AVEM, POARTA UN­ELE ROD CARE PRIN MUNCA ŞI STRĂDUINŢELE NOASTRE SE COACE. Gândireători clicilor „istorice"1 încea­rcă să-şi salveze averile, chia­r cu preţul unui război civil O primă sarcină a noastră este curățirea ogorului fie buruenile care, continuând să dăinuiască ar împie­dica buna desvoltare a roadelor mun­cii noastre. Trebue să ducem lupta pentru stârpirea resturilor fasciste. Dreapta judecare a Anatoneştilor şi a celorlalţi principali criminali de răz­­boii a fost una din aceste importante acţiuni. Trebue sa ducem lupta pen­tru sdrobirea reacţiunii ieri a­­flata cu Antonescu, iar azi cu rămăşiţele fasciste antonescie­­ne. Trecerea la organizarea unor for­maţiuni teroriste, cum sunt „Suma­nele negre” (aceasta în amintirea că­măşilor negre ale lui Musselin­, sa imensul stadion încremenise în tăcere. Ca un singur om, mulţimea aceasta imensă îi sorbea cu nesaţ cuvânt cu cuvânt. Tovarăşa Ana vorbea şi cuvintele ei stăpâneau mulţimea, căci ea rostea cu glas tare gândurile şi nădejdile acestei mulţimi, nădejdile şi gândurile poporului muncitor de pe toate meleagurile ţării. Când şi când, un ropot de aplauze întărea câte o frază a vorbitoarei. De fapt, oa­menii simţeau nevoia adâncă să aplaude fiecare frază, fiecare cu­vânt pe care-l auziau, căci cu toţii simţeau că erau rostite gândurile lor cele mai curate, cele mai nobile. Şi fiecare vorbă era plină de miei, nimai adevăr, nici umbră de de­magogie. Aşa vorbesc conducătorii clasei muncitoare, aşa e cuvântul partidului vostru : limpede şi răs­picat, curat şi adevărat şi pe înţe­lesul oricui. Când a terminat, mulţimea a a­­clamat-o îndelung. Aplauze eloc­vente : era mulţumire pentru felul limpede în care a ştiut să lămu­rească poporul, era admiraţia şi dragostea pentru neînfricata lup­tătoare şi era adeziunea, mulţimii la programul trasat. Fiecare dinn cei de faţă se sim­ţea parcă mai vioi, mai puternic, mai lămurit. In inima fiecăruia era încredere şi optimism sănătos. Iat această stare de spirit, mun­citori şi muncitoare, au încins, pe iarba bătătorită de picioarele lor, horă mare şi iute, în care s’au prins, tânăr şi Vârstnic. Era hora unirii truditorilor, hora luptei şi biruinţa democraţiei ro­mâneşti. Victor Bisssu ( vede): „Vocea sângelui” şi celelalte dovedeşte că partidele „istorice” au înţeles că şi-au trăit traiul şi şi-au mâncat mălaiul- Ele şi-au dat seama că politica lor de minciuni, defăimări şi aţâţări devine tot ma­i odioasă masselor populare-Am greşi dacă mulţumindu-ne cu constatarea că partidele ,,istorice” au încetat de a mai fi partide cu aderenţi în massă, am privi cu uşurinţă acti­vitatea lor clandestină și teroristă. Conducătorii choitor „istorice” care au pescuit mari averi în apa tulbu­rată de sângele curs în războiul anto­nescian, încearcă acum să-și salveze averile jefuite, în apa, pe care vor s’o tulbure cu sânge vărsat în război civil. Căci război civil plănuiseră ei să deslănţuie prin bandele lor tero­riste. Dreapta indignare şi judecată a po­porului va învăţa aceste clici că fără de-regle lor nu vor fi tolerate. Gu­vernul Dr. Petru Grozn­işi face dato­ria, aşa cum s’a angajat în faţa po­porului în programul pe baza căruia a venit la cârma ţării în 6 Martie 1945. Până acum au fost descoperite de Ministerul de Interne 34 de orga­­nizaţiuni teroriste; 546 de terorişti au fost identificaţi, cercetaţi şi de­feriţi instanţelor judecătoreşti. Partidele democrate s’au angajat să îndepărteze o mare plagă pentru ţă­rănime şi o piedică însemnată în des­­voltarea economiei naţionale, stăpâ­nirea şi exploatarea moşierească. Guvernul de concentrare democrată şi-a ţinut angajamentul, a realizat re­­forma agrară şi până azi aproape ju­mătate dintre nouii împroprietăriţi au şi primit titlurile de proprietate­Partidele democrate s’au angajat în programul lor de guvernare să ducă o politică de prietenie cu Uni­unea So­vietică şi cu toate celelalte ţări demo­crate, o poltică de demnitate şi inde­pendenţă naţională. Guvernul Dr. Petru Groza a asigu­rat ţării relaţii de strânsă prietenie cu Uniunea Sovieti­că, a reluat rela­ţiile diplomatice cu Statele Unite şi Marea Britanie, cu Iugoslavia, Bul­garia, Cehoslovacia, Ungaria, Polonia şi Franţa. Guvernul Dr. P. Groza a recunoscut guvernul democrat al Spaniei, Ghrai, şi a rupt relaţiile cu Franco, călăul Spaniei. Datorită relaţiilor pe care guvernul nostru le-a stabilit cu Uniunea So­vietică, datorită ajutorului economic care ne-a fost dat, noi nu avem şomaj în ţară , datorită ajutorului pe care ni l-a dat Guvernul sovietic, am fost feriţi de foamete după un an de gro­zavă secetă. ARDEALUL A FOST RENTREGIT. MII ŞI MII DE PRIZONIERI DIN U. R. S. S. AU VENIT ACASA. Un­­ principiu de bază al înţelegerii şi colaborării între forţele democrate din România, este deplina egalitate de drepturi a naţionalităţilor con­locuitoare. „REALIZĂRILE GUVERNULUI GROZA STAU MĂRTURIE A CONCORDANTEI DEPLINE DIN­TRE VORBELE SI FAPTELE SALE ATAT IN PROBLEM­ELE GENERALE ALE TARII, CAT SI IN POLITICA SA FATA DE NA­TIONALITĂŢILE CONLOCUITOA­RE" — spune secretarul general al Partidului nostru, tovarăşul Gheorghiu-Dej. Aşa cum nu puteau fi concepute fascismul şi reacţiunea fără aţâţare la ură intre popoare, fără asuprirea, naţionalităţilor conlocuitoare, tot aşa nu poate fi concepută democraţia fără trai frăţesc intre popoare, fără libertate şi egalitate de drepturi pentru ina­­ţionalităţile conlocuitoare. Sarcina de a apăra şi întări tânăra democraţie românească îi revine în primul rând poporului român. Aceasta este condiţia fundamentală de viaţă liberă şi de trainica sa dezvoltare. Răspunzând pe­ ctrem propria sa cauză şi soartă, poporul ro­mân trebue să fie principalul luptător pentru asigurarea li­bertăţilor călătoneşti, imparul român trebue să fie hotărât a­­părător al egalităţii de drep­turi a naţionalităţilor conlocui­toare. In jurul poporului român prim şi convins luptător pen­­tru menţinerea, apărarea şi în­tărirea regimului democrat, se vor strânge cu încredere la fi­nalităţile conlocuitoare, vilul interesate şi ele in dăinuirea şi consolidarea democraţiei in Statul român. Având sprijinul plin de abnega­ţie al muncitorimii, puternică prin Cine a vrut să curgă va­luri de sânge omenesc ? A vrut oare războiul, badea loan gârbovit înainte de vreme de necazuri şi nevoi ? L-a vrut soaţa lui ? L-au vrut Petre Vasile sau Vereş István, care lucrează alături unul de altul în fabrică sau birou? L-aţi vrut voi, ţă­rance, muncitoare, gospodine ? Au vrut şi vreţi să fie război, voi mame şi neveste ? Nu, muncitorii, ţăranii, cărturarii, milioanele de oameni din România, care muncesc pentru a trăi, pentru a trăi liber, ei şi copiii lor, ei nu au vrut şi nu vor război. Cine a vrut să curgă valuri sângele omenesc, cine a vrut să nimicească viaţa şi libertatea oamenilor ? Au vrut prepuşii marilor stăpâni de trus­turi, de bănci şi moşii, Hitler, Musso­lini şi Antonescu. Ei ne-au târît in războiul lor mişelesc. După 23 August, poporul român cu Regele său s’au desfăcut din înlăn­ţuirea criminalilor şi alături de fal­nica Armată Roşie, au luat parte la războiul de sdrobire a fascismului, la războiul de eliberare a României. Front Unic Muncitoresc, guvernul dr. Petru Groza a înregistrat succese importante în munca de refacere, mai cu deosebire la căile ferate şi la celelalte căi de comunicaţii, şi în in­dustria cărbunelui.­­ Mii şi mii de muncitori din în­treaga ţară au dat o nobilă pildă de înalt patriotism şi ajutor frăţesc re­parând şi dăruind fraţilor lor plu­gari, unelte pentru munca câmpului în valoare de miliarde de lei.­­ ţărănimea eliberată de jugul moşieresc, a lucrat cu râvnă, însă­mânţând peste planurile stabilite. „ Poduri şi drumuri au fost refă­cute de ţărani şi muncitori înfrăţiţi în muncă. Plugarii au conlucrat cu muncitorii ceferişti la refacerea liniei ferate din Moldova, într’un timp re­cord ,ţărani şi muncitori muncesc cu sârg la îndiguiri şi câştigarea a noui terenuri arabile.­­ Tot mai mulţi savanţi, mari scri­itori, ofiţeri, ingineri, medici, pro­fesori şi învăţători, artişti, pictori, se alătură şi sprijină regimul demo­crat. GUVERNUL DE CONCENTRA­RE DEMOCRATA LUCREAZĂ PRIN POPOR ŞI PENTRU PO­POR. Astfel, cu sprijinul Confederaţiei Generale a Muncii, al Federaţiei Democrate a Femeilor şi al Apărării Patriotice. AU FOST CREATE 2400 LEAGANE, CĂMINE DE ZI ŞI GRĂ­DINIŢE DE COPII­­Zeci de mii de mame muncitoare, funcţionare şi gospodine au fost astfel eliberate de grija şi durerea de a-şi şti copiii a­­casă sau pe drumuri fără îngrijire şi supraveghere In colaborare cu Frontul Plugari­lor, GUVERNUL A ÎNFIINŢAT CASE DE NAŞTERE LA SATE­ SI AU ÎNFIINŢAT SPITALE NOUI LA BU­CUREŞTI ŞI TARGU-MUREŞ. UN SANATORIU PENTRU BOLNAVI DE PLAMANI LA PAULESTI, IN JUD .PRAHOVA UN SPITAL PEN­TRU BOLNAVI DE INIMA (primul spital din ţară de acest fel­ la Buziaş. S’au creat spitale pentru combaterea epidemiilor­­ în 11 judeţe din Mol­dova. „ S’au înfiinţat mii de nouă in­stalaţii de duşuri în întreprinderi, su­te de nouă dispensare la sate şi în întreprinderi­­Zeci de mii de mun­citori şi funcţionari asiguraţi, au fost trimişi la băi şi în staţiuni climate­rice.­­ Tot cu sprijinul organizaţiilor democratice, au luat fiinţă 4.750 de şcoli pentru analfabeţi, cu 450.000 de elevi. Dintre aceste şcoli, 4350 cu 415.000 elevi sunt la ţară­©S,au creiat 2500 de biblioteci cu peste 600.000 de volume. Numai în judeţele Ilfov şi Vlaşca s’au organi­zat 300 de biblioteci la sate. Iubiţi ascultători şi ascultătoare. Cântărind realizările Guvernului Dr. Petru Groza după angajamentele luate de forţele democrate care com­pun Guvernul de la 6 Martie 1945, pu­tem trage următoarele concluzii. Judecăm politica dusă de guvernele țării intre cele două războaie mon­diale. Și să vedem dacă aceasta a fost o politică de pace sau una de pregătiri agresive. Au avut oare aceste guverne o linie conducătoare în politica externă ? Da, o astfel de linie a existat. Toate partidele care au fost la cârma ţării, au legat ţara noastră de acea sau a­­cele puteri cari în momentul dat erau puteri fruntaşe ale politicii anti-so­­vietice. Partidul lui Maniu, legionarii, Goga, Cuza, veniţi mai târziu în a­­rena politică a României şi luptând să-şi creeze şi să-şi lărgească poziţiile în exploatarea poporului, erau legaţi în mod special de Germania lui Hit­ler. O mică paranteză asupra originii partidului naţional-ţărănesc. Fruntaşii partidului naţional din Ardeal , Ma­niu cu numeroşii lui nepoţi, Vaida- Voevod, Mihai Popovici, etc., etc­, toţi reprezentanţi ai marelui capital din Arţreal, capital cu interese strâns îm­pletite cu ale magnaţilor şi grofilor unguri, s’au unit cu o fracţiune des­prinsă din partidul conservator-mo­­şieresc din Vechiul Regat. Această combinaţie reacţionară s’a unit apoi cu partidul ţărănesc. DISTRUGÂND SISTEMATIC IN NOUL PARTID NAŢIONAL-ŢARANESC ORICE UR­MA DE SPIRIT DEMOCRAT DE CARE ERAU ÎNSUFLEŢIŢI UNII CONDUCĂTORI ŞI MASSELE DIN FOSTUL PARTID ŢĂRĂNESC. De ce s’au păruit între ei ani de zile, brătieniştii şi maniştii ? Pentrucă brătieniştii voiau să pună mâna pe acţiunile industriaşilor şi bancherilor ardeleni manişti, iar aceş­tia voiau să puie ei mâna pe bogă­ţiile ţării din Vechiul Regat, pe care le ţineau cu dârzenie brătieniştii. Capitalurile martho­ro-usisigureşti şi ale moşierilor din parti­dul naţional-ţărănesc au mers spre colabo­rare tot mai strânsă cu capitalul german. In împletirea capitaluri­lor naţional-tăa­ărciste cu cele germane şi ungare, găsim în mare măsură explica­ţia colaborării dintre manişti şi legionari, a Partidul nostru în tot timpul existenţei sale, a chemat la luptă şi a organizat lupta împotriva politicii re­acţionare interne şi externe, III a mobili­zat la luptă împotriva fascism­ului, im­potri­va lui Hitler şi a răz­boiului lui, pentru pace. Partidul nostru a chemat poporul la luptă pentru împroprietărirea ţărani­lor, pentru salarii omeneşti şi condiţii de muncă omeneşti pentru oamenii muncii, pentru trai frăţesc între po­porul român şi naţionalităţile conlo­cuitoare, pentru o politică de prietenie cu Uniunea Sovietică, pentru Front Unic Muncitoresc, pentru unirea for­ţelor democrate­­ în lupta împotriva re­­acţiunii şi a dictaturii fasciste. Pentru această politică a sa, Partidul Comunist a fost scos afară din lege, iar militanţii lui au fost ţinuţi ani şi ani de zile în închisori unii din ei fiind ucişi. Partidul nostru a fost prigonit şi proslăvirii lui Hitler şi Mussolini de către Maniu şi Mihalache, ca şi a continuării co­laborări­­lor cu nemţii în timpul războiului antonescian. Nu întâmplător recunoaştem în fra­zele găunoase despre „Statul ţără­nesc” al lui Mihalache, planul mai brutal şi mai concret exprimat de că­tre Hitler şi „tehnicienii” lui, acela de a face din România o ţară agrară înapoiată, „Hinterland’’ al Germaniei fasciste. „Statul ţărănesc” — adică Stat de ţărani stăpânit de moşieri, Stat fără industrie desvoltată la ni­velul industriei moderne, — ar fi tre­buit să dea posibilitatea celor care l-ar fi condus, de a ţine poporul în incultură şi mizerie, ar fi trebuit să le dea posibilitatea să acumuleze ra­pid averi mari pentru ei şi clicile lor. „Statul ţărănesc” urma să fie men­ţinut şi stors cu ajutorul Germaniei fasciste, care într’o astfel de ţară şi-ar fi putut desface mărfurile ei de calitate dubioasă, căpătând în schimb alimente şi materii prime eftine. POLITICA EXTERNA A ROM­NIEI A FOST O POLITICA ÎMPO­TRIVA INTERESELOR POPORULUI ROMAN, EA A FOST O POLITICA CARE CORESPUNDEA NUMAI IN­TERESELOR ÎNGUSTE ALE UNOR CLICI LACOME ŞI JEFUITOARE. Ca şi Polonia lui Beck, România de sub conducerea brătieniştilor şi ma­­niştilor, a legionarilor şi a lui Anto­nescu, s’a oferit oricui ca berbec de lovire împotriva Uniunii Sovietice. România nu a avut nici înăuntru, nici în afară o politică de apărare a intereselor naţionale, o politică de demnitate şi de neatârnare naţio­nală. Pentru a apăra interesele unor bande de trântori lacomi, interesele şi neatârnarea României erau puse la cheremul guvernelor reacţionare din diferite ţări şi apoi la cheremul gu­vernelor fasciste din Germania şi Ita­lia. Astfel, guvernele care au cârmuit ţara între cele dou­ă războaie mon­diale, au pus vreasc peste vreasc, participând la pregătirea marelui pâr­jol care în planul lui Hitler trebuia să mistuiască viaţa liberă şi indepen­dentă a popoarelor, rămânând pe lu­me robia şi întunericul. Partidele re­acţionare au pregătit astfel războiul căruia Antonescu, di care au colabo­rat, l-a pornit, scos afară din lege de regimurile reac­ţionare şi de regimurile de dictatură carlistă şi antonescian-legionar. Nu este oare şi aceasta încă o dovadă a pregătirilor de război criminal împo­triva poporului român şi a celorlalte popoare iubitoare de pace ? O dovadă a continuităţii acestei politici crimina­le antinaţionale ? Căci ce îl supără pe răufăcătorul care se pregăteşte să co­mită o spargere, o crimă, care este grija lui principală ? Grija lui princi­pală este de a îndepărta forţele care aruncă lumină asupra intenţiilor sale criminale, forţele care i-ar putea opri acţiunea nelegiuită înainte de a co­mite crima. Partidul Csmimist, esmsecvent apărător al intereselor naţio­­­ale, al issiereselor populare, trebssîa scos din lege pentru a nu turbura garasta? ir él© er im mare als răufă­cător ii ar. _ Brătieniştii şi maniştii se supără foc când li se reaminteşte trecutul. Noi am spus-o: nu facem aceasta pentrucă ne ar face plăcere să scormonim în noianul de nenorociri şi dezastre pe care poli-­jj tica lor le-a adus asupra ^ tării, _ ci o facem pentru că aceşti domni fac încer­­cări disperate de a continua această politică a lor. Poporul român, trezit după marile suferinţe şi nenorociri îndurate, vede tot­ mai limpede că între interesele popu­lare şi interesele reacţiunii nu poate fi nici un punct de contact. El vede tot mai limpede că interesele populare nu se pot apăra decât lovind fără cruţare în cei ce vor să-şi satisfacă internele în dauna ţării şi a poporului. Ca şi celelalte popoare din ţările bal­canice, poporul român a cunoscut ani îndelungaţi suferinţa şi umilinţa ju­gului turcesc. Generaţiile trec, dar ele lasă moştenire generaţiilor care le ur­mează, amintirea suferinţelor şi a­ în­văţăturilor trase din ele. Turcia, care stăpânea ţările din Balcani, avea ve­leităţi să stăpânească şi pământul ru­sesc. Interesele românilor asupriţi de turci se întâlneau cu acele ale ruşilor. Această comunitate de interese a dus la războiul de eliberare de sub stăpâ­nirea turcilor a ţărilor balcanice, la războiul ruso-turc din secolul trecut. După eliberarea de turci, in secolul nostru, cei care loveau în independen­ţa şi suveranitatea României, erau Ger­mania şi imperiul austro-ungar. Si aici interesele noastre s’au întâlnit cu acele ale Rusiei. ASTFEL IN PRIMUL RAZ­BOI MONDIAL, ARMATA ROMANA A luptat a­laturi de armata rusa. Eliberarea popoarelor din Rusia de sub jugul tarist, a însemnat pentru noi o singură garanţie de apărare consec­ventă a intereselor comune ale marei ţări vecine, Uniunea Sovietică, ale Ro­mâniei şi ale celorlalte ţări din Bal- Problema reconstrucţiei miei A doua problemă, cuprinsă în plat­­forma-program, de care vreau să vorbesc azi în faţa Dvs., este aceia a reconstrucţiei şi a desvoltării econo­miei ţării­ O adevărată reclădire şi creştere a gospodăriei ţării noastre, nu este po­sibilă decât în regimul democrat, de­cât printr-o mobilizare şi concentrare a tuturor forţelor constructive naţ­o­­nale. Rezolvarea cu cât mai mult suc­ces a acestei probleme, cere mari sforţări, abnegaţie şi pricepere, cere mobilizarea tuturor energiilor crea­toare ale ţării. Ţara noastră este una din ţările cu cele mai multe avuţii din Europa, populaţia ţării este harnică şi isteaţă Ţara noastră se aseamănă unei gos­podării în a cărei bătătură sunt as­cunse comori imense. Locuitorii gos­podăriei sunt vrednici şi pricepuţi, dar în această gospodărie cu mari avuţii, vatra gospodarului e rece, ei şi familia lui sunt goi şi flămânzi. Stăpâni hapsâni i-au înb­ătuşat ener­gia şi l-au mânat să muncească ca un rob din zori până în noapte, nu­­mai pentru îmbogăţirea lor. Azi, populaţia ţării este eliberată de cătuşele guvernanţilor fascişti şi reacţionari, eliberată de stăpânirea moşierească. Energia, iniţiativele şi voinţa populară descătuşate, pot face — deşi cu multă trudă şi lipsuri grele — ca bătătura bogată, dar legată cu o vrajă blestemată de către stăpâni­­torii de ieri, să devie o gospodărie în­floritoare şi binecuvântată, în care populaţia ţării să ducă un trai lumi­nos şi îmbelşugat. Pentru a aduce producţia ţării la nivelul dinainte de război, pentru a începe munca de explorare şi ex­ploatare a zăcămintelor subsolului nostru, pentru a începe munca de e­­lectrificare a ţării, pentru a creia noui şi nouă centre de închiriat maşini a­­gricole, pentru a desvolta industria şi agricultura ţării noastre, pentru a ri­dica nivelul de trai şi cultură al masselor populare,* avem nevoie nu numai de import de maşini şi materii prime din ţările care se posedă şi care vor să intensifice relaţiile eco­nomice cu ţara noastră. Prin mobili­zarea tuturor energiilor, a inginerilor, tehnicienilor, profesorilor, învăţători­lor, muncitorilor, ţăranilor şi între­prinzătorilor, înţelegem aportul fie muncă, energie şi sacrificii pe care să-l aducă fiecare cetăţean, care do­reşte binele ţării sale. Dacă cei ce muncesc din greu în uzine, pe câmp, în birouri, în şcoli, în spitale, nu stau să drămuiască ve­niturile întreprinzătorilor, apoi nu este permis ca unii dintre întreprin­zători, bancheri şi negustori să bat­jocorească truda oamenilor muncii şi să puie la încercare răbdarea lor. Astfel sunt cei care sabotează pro­ducţia în întreprinderi, cei care în­­cearcă să arunce pe drumuri munci­torii, să închidă întreprinderile, atunci când aceste întreprinderi pot lucra din plin, cei care speculează neru­şinat mărfurile de care are nevoie populaţia ţării, împotriva acestora trebuesc luate măsuri severe de îm­piedicare a actelor de sabotaj şi a speculei. Zgâriind pojghiţa unui sabo­tor sau speculant, veți găsi fie cân­. Acest adevăr l-a proclamat perma­nent Partidul Comunist Român. Acest adevăr îl apără astăzi toate partidele democrate care compun Guvernul Dr. Petru Groza. Acest adevăr, înțeles de poporul român, dă azi o puternică sta­bilitate politicii externe a României. Având la temelia politicii noa­stre externe, această sigură prietenie, legăturile noastre cu celelalte ţări vecine, cu State­le Unite ale Americii, cu An­glia, Franţa şi celelalte ţări democrate, vor fi el ele traini­ce şi vor servi democraţia şi pacea în alegerile care vin, cetăţenii ţării, bărbaţi şi femei, vor hotărî prin votul lor ca ţara să aibe regimul şi gu­vernul care luptă şi realizează politica de pace şi de întărire a păcii. Noi cu toţii tre­bue să luptăm pentru a îndepărta din viaţa publică pe cei care duc politica de vrăjmăşie, insinuări şi minciuni împotriva ţărilor veci­ne, pe cei care îşi lea­gă toate speranţele de visul înfiripat în ceaţa creerului lor, de visul posibilităţii unui război între marii a­­liaţi, cele mai multe ori un brătia­reist, un manist sau prieten­ da ai lor. Aşa cum trebue împie­dicaţi să tulbure pacea ţării noastre prin minciuni şi calom­nii, prin ajâturi şovine, rasiale, prin organizarea de acte tero­riste, la fel trebue să-i împie­dicăm să ne îngreuneze refa­cerea ţării prin acte antipopu­lare pe tărâm economic. Comuniştii nu trebue să aibe a-şi reproşa arie de indisciplină în muncă şi neglijenţa sau indiferenţa faţă de sarcina ce le revine în procesul de producţie- Admirabilele exemple de încreţere patriotică admirabilele exemple de iniţiativă pentru găsirea şi utilizarea resurselor locale, care au fost mai numeroase în cursul anu­lui trecut, trebue să capete l­a nou avânt, încredinţaţi fiind că prin mărirea producţiei, ne vom uşura traiul, că prin desvoltarea economiei noastre, îl vom înbunătăţi, având încredere în forţele populare şi ale regimului democrat să ne încordăm toate energiile pentru a realiza opera de reclădire, operă pe măsura pu­terilor tinerei democraţii româneşti. Pentru această operă care va face ca ogoarele noastre să dea rod ales şi mult care va face ca locuinţele celor ce muncesc să fie igienice, lu­minoase încălzite, care va face din noi şi copiii noştri oameni ştiuitori de carte, oameni luminaţi, pentru acea­­stă operă care va face ca ţara noastră să fie una din importantele puteri din Europa, noi trebue să-i cucerim pe toţi oamenii cinstiţi ai ţăr’. Să vie alături de muncitori, de ţărani, de funcţionari cărturarul, omul de ştiinţă. Ace el va găsi câmp de chel­tuire şi de îmbogăţire a cunoştinţe­lor lui, aici el va găsi nobila satis­facţie a omului înzestrat, care înmul­ţeşte mereu, dăruind comorile minţii sale. In opera de reconstrucţie a ţării, găsesc o nobilă satisfacţie în­văţăt­orii, profesorii medicii,­­ cei priviţi cu dragoste şi admiraţie de popor, ca deţinători ai luminii spiri­tuale şi ai tămăduirii trupeşti. Inginerii, tehnicienii, mulţi dintre ei nemulţumiţi de anchilozarea biro­cratică în care, împotriva dorinţei lui, se află­ să păşească curagios pe şantier conştienţi de rolul lor tenori­an­­ în reclădirea ţării, să-şi îndeplinească acest r­ol cu destoini­cie. Studenţii cu dragoste de carte, oamenii tineri cu averi de energie, entuziasm şi dărnicie de sine, să-şi înţeleagă datoria şi menirea. Locul lor este alături de toţi cei care cu râvnă se unesc în opera de scormo­nire şi scoatere la iveală a avuţiilor ţării, de îmbogăţire şi întărire a ei, alături de cei care prin munca şi devotamentul lot lărgesc orizontul ponestului alături de cei care cu în­frigurare, cu avânt şi perseverenţă se unesc pentru a creia o viată îmbelșugată, lumînată, sănătoasă, de pace, în "România liberă suverană, devaporată și independentă. Prin mutica noastră devotată și pricepută — înainte pentru succesul deplin al Blocului Partidelor Demo­crate în alegeri, pentru întărirea regimului democrat, pentru pacea trainică şi prietenie între popoare- Guvernul de concentrare democrată lucrează prin popor şi pentru popor 1) Programul pe baza căruia au venit la guvern partidele democrate care compun azi Blocul, a fost un program cu probleme şi soluţii care corespund realităţii tinerei noastre democraţii. 2) Acest program pentru po­por şi susţinut de p­opor, a fost realizat în principalele lui puncte. 3) Mari sarcini de îndeplinit şi probleme de rezolvat mai iau în faţa noastră. 4) Din realizările îndeplinit­e, precum şi din lipsurile şi scă­derile ivite în munca noastră, vom învăţa pentru a lucra mai bine. 5) Capaoa forţele­­unite ate democraţiei au reuşit să înfăptu­iască în scurtul timp al regimului democrat din România, ne ara­tă că unirea forţelor democrate corespunde intereselor populare, ne arată că Blocul Partidelor Democrate, continuând politica sa, va şi rezolva, împreună cu popo­rul, problemele puse şi va înde­plini angajamentele luate in ilaiconM­ wosi'iim Problema asigurării şi consolidării păcii De ce a fost scos din lege Partidul Comunist Daţi-mi voie să mă opresc asupra mie şi iscusinţă Făptuitorii, prind a două din problemele pe care au să le rezolve viitorul Parlament de­mocrat şi Guvernul eştt din acest Parlament. PROBLEMA DE CĂPETENIE CARE STĂ AZI IN FAŢA POPOA­RELOR LUMII, ESTE ASIGURAREA ŞI CONSOLIDAREA PĂCII. Noi cu toţii am trecut prin pierde­rile, suferinţele, durerile şi grijile războiului. Ne-am găsit, ca după un greu pârjol, cu răni pe trup şi m­ inimi, cu gospodăria în neorânduială, cu greşeli grele de răscumpărat. Se cuvine să cumpănim, după incendiu, asupra pricinilor lui asupra vinova­ţilor, asupra măsurilor de luat pen­tru a împiedica, ca aceiaşi sau alţi răufăcători să r­epete crima. Malii făptuitori, au avut complici. Complici ai lui Hitler au fost în anul 1958 la Muenchen. Chamberlain şi Davadier, care au jertfit Cehoslova­cia pentru a nu tulbura pregătirile războinice ale fascismului. Aceşti po­liticieni au oferit fiarei nesăţioase fasciste, Cehoslovacia, Polonia şi mai cu seamă Uniunea Sovietică, în speranţa că fiara le va arunca şi iar bucăţi din prada sa. Complici în războiul criminal îm­potriva Uniunii Sovietice, a Angliei şi Statelor Unite a avut şi Antonescu la noiIn procesul lui Antonescu, la Tutorialul Foişorului, i-am vă­zut faţă in faţă pe antonescu şi ceilalţi, cu complicii lor. S’au purtat „cavalereşte“ principalii făptaşi şi complicii lor intre ei, nu au desvăluit nici unii, nici alţii toate fără­de­legile şi în­treaga legătură ce a existat in­tre ei. Dar nici nu au putut de tot ascunde odgoanele cu c­e erau legaţi între ei- Dinu şi Gheorghe Brăt­aru, ca şi Maniu au trebuit să recunoască că ei au dat sprijin guvernului Btiia­­nescu, pentru a-l ajuta să ducă răsboiul lui criminal- l-au dat oameni din partidele lor, „teh­nicieni" care să-l ajute să je­­fuiască cât mai mult nu numai teritoriile vremelnic ocupate din Uniunea Sovietică, ci şi în­t­ritoriu­l românesc ocupat de nemţi. Au recunoscut că au pus la dispoziţia guvernului Antonescu, avutul ţârii, Banca Naţională şi altele care se aflu d­in mâinile brătieniştilor şi pia­niştilor. Ei au trebuit să re­cunoască că au fost sfetnici de­­preţ ai lui Antonescu şi deci şi ai nemţilor în tot timpul răz­boiului. războiul, ca şa pa­principala au CEA, NU SUNT FENO­MENE IMTAM­iPP­ATCA­­RE. UNUL, CA ŞI CE­­LALALT, SE PREG&­A fost războiul pornit de Germa­nia hitleristă un accident ? Nu, el a fost pregătit cu nelegiuită inele- TESC­OEM VREME» O poetică de pregătiri egresive de pe stadionul P. T Făptuitorii avut emplici şi a desvoltării ţării econo- I „SCÂNTEI­A« ^ Generalul Aldea a desvăluit legăturile cu celelalte orgaizaţii a pofti­ce (Urmare din pag. 1­ a) — Amiralul Horia Măce­laru­... Bilcsireşti. — Legionarul Gheorghe Mânu, cu organizaţia sa. Valea Prahovei, Munţii Buzău. — Sumanele Negre ORI Munţii Călimara şi Munţii Apuseni. Cu IULI MANIU, Aldea a declarat că a avut 3 întrevederi In legătură cu găsirea unui re­fugiu în munţi, Maniu­­i l-a re­comandat pe IONEL POP în casa lui AUREL L­EUCUŢIA, nepotul său care urma să-i in­dice localităţile. Buletinul confidenţial P. D J. Legătura cu Maniu, a arătat Aldea, era strâns menţinută prin ROŞCA MALIN, care-l vizita des acasă, ADDICANDU-1 ŞI BULETINUL CONFIDENŢIAL AL P. N. Ţ. In ceia ce priveşte pe ILIE LAZAR, Aldea a declarat că acesta l-a vizitat acasă fiind introdus de It. col. Plesnilă, ofi­ţer deblocat, fost şef de cabinet la Interne în timpul lui Anto­nescu şi director de cabinet al generalului fugar Rădescu Ni­­colae. Deasemeni generalul Aldea a decla­rat că era în relaţii bune cu C­TITEL PETRESCU, cu care se vizita foarte des. Conţinutul convorbitor cu aceşti oameni politici şi rolul atribuit fiecă­ruia în cadrul acţiunii teroriste, aşa cum a fost definită în comunicatul Ministerului de Interne, provoca desigur foarte interesante des­pă­uri cu prilejul procesului ce se va judeca curând. Oricum se poate constata de la început că acuzaţii sunt strânşi în cleştele unor probe sdrobitoare. Aceste probe, care nu pot fi spul­berate nici prin articole de gazetă şi nici prin comunicate, ori­cât de avo­căţeşti ar fi ele, stabilesc fără putinţă de tăgadă împletirea între organiza­ţiile teroriste fasciste antinaţionale şi partidele „istorice“. -----­

Next