Scânteia, septembrie 1946 (Anul 3, nr. 615-639)
1946-09-01 / nr. 615
1 Septembrie, aniversarea refacerii mişcării sindicale I KIHIlI NIK LUPII de Gheorghe Apostol Preşedintei a Confederaţiei Generale a Muncii. Salariaţii din România sărbătoresc azi doi ani de activitate a mişcării sindicale unite. Doi ani înlăuntrul cărora cu o muncă eroică şi grele jertfe, muncitorii manuali şi intelectuali au făcut mari eforturi pentru a reface ceea ce a fost distrus de către fascişti, de războiu. Rolul activ al mişcării sindicale în terminarea victorioasă a războiului, în lupta contra rămăşiţelor fasciste, a reacţionarilor şi sabotorilor, pentru reforma agrară şi reconstrucţia ţării, este îndeobşte cunoscut şi nu mai poate fi contestat de nimeni. Cine în această ţară mai poate să dezmintă lupta aprigă pe care muncitorii ceferişti au dus-o pentru normalizarea transporturilor, uriaşa sforţare a minerilor pentru aprovizionarea cu cărbuni a industriei noastre, intensa muncă depusă de metalurgişti, textilişti, etc., pentru trecerea de la producţia de războiu la cea de pace ? Cine mai poate să conteste că, prin atitudinea lor înţeleaptă, muncitorii de toate categoriile au ferit ţara de inflaţie şi de gravele ei efecte, că prin ajutorul dat ţăranilor, au fost duse la bun sfârşit campaniile de însămânţări de toamnă şi primăvară, şi, în sfârşit, că prin activitatea lor constructivă pe plan politc-cultural, împiedecă aţâţarea şovină la care se dedau reacţionarii istorici şi că Prrin aceasta ei păstrează nepătată, faţă de poporul român, de naţionalităţile conlocuitoare şi de străinătate, înfăţişarea democratică a regimului nostru de azi, în frunte cu guvernul Dr. Groza. Despre înfăptuirile mişcării sindicale, despre lupta ei pentru consolidarea regimului democratic, pentru adâncirea relaţiilor de prietenie cu toate ţările democratice, — s-a mai scris. Se cuvine aşadar ca astăzi, la aniversarea a doi ani de la renaşterea mişcării sindicale, să scrutăm viitorul, să ne aruncăm privirea asupra dificultăţilor ce stau în calea înfăptuirii năzuinţelor noastre şi ale întregului popor-Ţara se află în preajma unuia dintre cele mai importante evenimente pentru dezvoltarea sa viitoare: Pacea. După cum just s’a exprimat tov Ana Pauker, „războiul ca şi pacea nu sunt fenomene întâmplătoare, uinul ca şi celălalt se pregătesc din vreme”. Este ceea ce clasa muncitoare a înţeles din timp , căci prin toate realizările ei de până acum, ea a pregătit, în mod conştient, o pace demnă, dreaptă şi durabilă. In această acţiune ea a avut şi are de dus o luptă dârză împotriva reacţionarilor manisto-brătienişti, care, după ce prin politica dusă timp de un sfert de veac au pregătit războiul antinaţional şi antisovietic şi după ce au sprijinit politica lui Antonescu, azi uneltesc în străinătate şi în ţară pentru ca România democratică să nu poată obţine condiţii de pace care să-i permită să se refacă şi să se consolideze ca o ţară independentă şi suverană. Delegaţia guvernului nostru la Conferinţa Păcii se străduieşte să repare tot ce strică reacţiunea şi să spulbere calomniile ţesute în jurul ţării noastre. Clasa muncitoare, însă, în fruntea poporului» trebuie să-i sprijine eforturile. Seceta, sabotajul reacţionarilor, obligaţiile ce rezultă din tratatul de pace, — toate acestea creează ţării noastre şi în deosebi populaţiei muncitoare o situaţie deosebit de grea» Nu este însă prima dată când poporul nostru are de învins greutăţi. Dar biruirea lor cere organizare şi acţiune metodică, iar In fruntea acestora trebuie să ne găsim noi clasa muncitoare, cea dintâi interesată la normalizarea stărilor de lucru. In strânsă legătură cu toate acestea trebue să vedem chestiunea alegerilor parlamentare. De astă dată, nu mai este vorba de o simplă bătălie electorală, ci de o luptă hotăritoare. De o parte forţele democratice, de cealaltă, reacţiunea. Din această bătălie trebuie să iasă biruitoare forţele democratice. Căci dacă, prin absurd, reacţiunea ar pune mâna pe frânele ţării, ar urma fiu numai pentru clasa muncitoare, dar şi pentru Întregul popor, una din cele mai negre etape. Nu este necesar să urmărim felul sălbatec în care reacţiunea din Grecia, din Spania, etc. îşi face mendrele pe spinarea poporului. Este suficient ca să urmărim presa reacţionară de la noi şi toate manifestărileistorice” pentru a înţelege lucrurile,,Liste negre" ca pe vremea legitonrilor, soluţia concedierilor in mass pentru a „descongestiona” bugetele întreprinderilor şi a „eitini” astfel viaţa, dizolvarea sindicatelor şi a comitetelor de întreprindere pentru a mări »iniţiativa particulară”; desfiinţarea economatelor — toate acestea combinate cu întemniţarea şi asasinarea activiştilor mişcării muncitoreşti, şi afară de aceasta şomajul şi inflaţia catastrofală» — iată numai câteva din „soluţiile” istoricilor, pentru»normalizarea vieţii noastre economico-sociale”. Iată de ce, în campania electorală, mişcarea sindicală, prin toţi membrii ei, toţi muncitorii în general, trebuie să ia parte activă, astfel ca rezultatul alegerilor parlamentare să fie zdrobirea definitivă a reacţiunii. In această campanie nu trebuie insă să uităm o singură clipă măriile probleme pe care le are de rezolvat ţara noastră. O gravă secetă a lovit o mare parte a ţării. Prin aceasta, alimentarea unei importante părţi a populaţiei este primejduită. Guvernul, înconjurat de tot ce este conştient în această ţară, se străduie să facă faţă gravelor ameninţări provocate de vitregia naturii. Dar în acţiunea măreaţă, — necunoscută în trecutul istoriei noastre,— de solilaritate naţională, în care se află angajat guvernul, muncitorimea trebuie să fie la loc de Cinste. Privirile ţărănimii sunt îndreptate spre aliatul ei firesc, asupra noastră, a acelora care am ajutat-o să primească pământ, sunt îndreptate spre cei care i-au dat unelte ca să lucreze ţarinile şi sprijin pentru a risipi bezna răspândită de „istorici”, în cele mai îndepărtate cătune. Să ajutăm pe plugari materialiceşte. Să împiedecăm sabotarea colectărilor. Să dăm unelte şi tractoare ţăranilor şi să fim în primele rânduri ale acţiunii de mobilizare a celor mai largi pături ale populaţiei pentru ajutorarea celor loviţi de secetă. Mişcarea sindicală, reunită în cea mai puternică organizaţie de masse, are posibilitatea să se consacre acestor preocupări. Prin lupta lor, muncitorii manuali şi intelectuali organizaţi în sindicatele unite, încadrate în Confederaţia Generală a Muncii» sprijinită de Frontul Unic Muncitoresc, şiau câştigat noul şi mai bune condiţii de viaţă, e drept modeste, dar asigurate. Contractele colective, degrevarea impozitelor, procesul - verbal cu (Continuare în pagina col. 1—2) SERIA III—ANUL XVI-Nr. 61S ★ Duminicalme 200 LEI 4 PAGINI Traiasca Unitatea Sindicala! despre PARIS, 31 (Agerpress). — Corespondentul agenţiei Agerpress transmite din Paris următorul interview acordat de către d. Gh. Gheorghiu-Dej, din conducerea delegaţiei guvernului român la Conferinţa Păcii, întrucât problema păcii cu România este la ordinea zilei prin discutarea ei în sânul Comisiilor Conferinţei de Pace şi întrucât delegaţia română a înaintat Conferinţei observaţiile sale cu privire la proectul de tratat, ne-am adresat d-lui ministru GH. Gheorghiu-Dej ,membru al delegaţiei guvernului român la Conferinţa de Pace, pentru câteva lămuriri. Socotim important să împărtăşim opiniei publice cele declarate de d-sa. Corespondentul din Paris al agenţiei „Algerpres** tvtsnsmite următorul GHEORGHIU-DEJ Ministrul Gheorghiu-Dej, alături de d. Tătărescu constitue factorul determinant al liniei politice a delegaţiei române la Conferinţa Păcii. Nu a fost uşor să-l abordăm pe secretarul general al Partidului Comunist Român a cărui activitate dinamică îmbrăţişează problemele tuturor Comisiilor delegaţiei române şi care este permanent asaltat de oameni politici şi ziarişti. Când am reuşit să-l prindem între două şedinţe ne-a răspuns cu afabilitatea d-sale cunoscută. Prima noastră întrebare a fost: — Cum apreciaţi poziţia delegaţiei guvernului român în faţa Conferinţei Păcii şi a problemelor cari privesc România? — Guvernul român prin delegaţia sa, a răspuns de ministru Gheorghiu-Dej, a prezentat şi susţinut la Conferinţa Păcii un punct de vedere conform cu interesele naţionale ale României şi conform în acelaş timp cu Interesele păcii. Recunoscătoare tuturor celor care au sprijinit România democrată şi au recunoscut aportul ei la victoria împotriva Germaniei hitleriste, recunoscătoare îndeosebi pentru anularea Dictatului de la Viena care a redat României nordul Ardealului delegaţia română a ţinut însă să facă cunoscut CA SE OPUNE ACELOR CLAUZE DIN PROECTUL TRATATULUI PRIN CARE SE IMPUN ŢARII NOASTRE PLATA UNOR DESPĂGUBIRI EXAGERATE ŞI restituiri Nejustificate şi CARE AR ÎMPIEDICA ROMANIA NU NUMAI SA-ŞI REFACA SITUAŢIA ECONOMICA DAR ŞI SA-ŞI RESPECTE SARCINILE ŞI OBLIGAŢIILE. Apărând interesele economice naţionale şi fiind gata să plătim despăgubiri echitabile ,delegaţia guvernului român susţine revendicările României de a se recunoaşte drepturi la despăgubiri din partea Germaniei şi Ungariei împotriva cărora a luptat alături de Naţiunile Unite în ultima fază a războiului. Toate observaţiile şi propunerile guvernului român se inspiră din politica de refacere a ţării, de apărarea independenţei şi suveranităţii Statului român. Formulând aceste observaţii şi propuneri am fost insă conduşi de dorinţa permanentă de a găsi pentru problemele ridicate soluţii practice şi echitabile şi de a contribui la aşezarea unei păci durabile. întrebare: Puteţi să ne daţi un exemplu de ceeace înţelegeţi prin soluţii practice şi echitabile ? RĂSPUNS: Un exemplu îl voiu găsi în atitudinea României faţă de Ungaria Revendicările materiale ale României faţă de Ungaria izvorăsc din două fapte: războiul propriu zis dus împotriva armatei höriyste ocuparea Ardealului de Nord. După cum România se consideră obligată să plătească despăgubiri de război tot astfel considerăm drept să primim la rândul nostru daune de război Delegaţia română a propus soluţii practice şi echitabile. - Observaţiile principale la clauzele proectului tratatului de pace. - Dece delegaţia română s’a exprimat împotriva introducerii clauzei naţiunii celei mai favorizate poziții D mmm fim«!m m 8IM FAŢA CONFERINŢEI PĂCII din partea Germaniei şi Ungariei. Dar delegaţia guvernului român a formulat un punct de vedere care ilustrează politica de bună înţelegere şi pace a guvernului român şi anume: Având în vedere situaţia economică a Ungariei, considerând într’o lumină reală posibilităţile Ungariei şi însufleţită în acelaş timp de dorinţa de a sprijini mişcarea democrată din Ungaria, România renunţă la despăgubiri pentru daunele produse prin ocuparea Ardealului de nord. Prin aceasta însă înţelegem că renunţarea noastră compresează pretenţiile pe care Ungaria le-ar (Continuare în pag. IV-a col. 1-2-S) „SCRIU TOATE ACESTEA PENTRU VOI, CEI CARI SUNTEŢI DE ACORD CU MINE CA DRUMUL LUI FRAN. KLIN ROOSEVELT A FOST IN MOD REGRETABIL ŞI DELIBERAT ABANDONAT...” Fiul lui Roosevelt ZIARUL ENGLEZ „DAILY EXPRESS” PUBLICA UN INTERESANT REPORTAJ ASUPRA CARŢiI AŞA CUM VEDEA EL ÎN CARE FIUL LUI ROOSEVELT REDA O SEAMA DE AMĂNUNTE SENZAŢIONALE IN LEGĂTURĂ CU VEDERILE PĂRINTELUI SAU ŞI CU CONVORBIRILE AVUTE CU CHURCHILL LA CONFERINŢA DE PE VASUL AMERICAN „AUGUSTA» DIN 1941 D. Churchil nu prea avea încredere în eforturile militare sovietice împotriva germanilor şi lupta cu ajutorul american să fie deviat de la Armata Roşie pentru ca să „clădească grămezi de investiţii“ în Anglia. Aceasta este una din afirmaţiile făcute împotriva leaderului Angliei în timpul războiului, de Elliot Roosevelt, fiul fostului Preşedinte, într-o carte întitulată „AŞA CUM VEDEA EL", din care vor fi publicate extrase în revista americană „Look“. Cartea va fi pusă în vânzare la toamnă. Elliot Roosevelt caracterizează pe d. Churchill ca unul care „a luptat pentru ca şefii noştri militari să amâne cu doi ani invazia Europei peste Canal, (n. r. Canalul Mânecii) a intervenit mereu să forţeze o schimbare în strategia Aliaţilor, aşa încât trupele noastre să pătrundă prin barierele munţilor, pe care el le numea deschis „partea moale a abdomenului inferior al Europei": a încercat să mute centrul ofensivei spre a proteja interesele britanice împotriva aliatului său rus — şi spre prejudicierea unei victorii rapide" „Bătrâna] şi adevăratul Tory” Purtându-şi cititorii în culisele Conferinţei Chartei Atlanticului de acum 5 ani, Elliot Roosevelt relatează conflictele de opinii dintre cei doi oameni de stat, arătându-ni-l pe Preşedintele Roosevelt „întrecându-se şi stimulând” şi pe ,,bătrânul şi adevăratul Tory de şcoală veche” ori(Continuare în pag. 11-a col. 4—5) ELLIOT ROOSEVELT RUGĂCIUNEA DE PE URMĂ In ultimele zile se poartă tratative intense în vederea încheerii unui cartel electoral între d-na Maniu. Brătianu şi Titel Petrescu. Ziarele TITELs Luaţi-mă ca voi, că astfel sunt iffserdwrâ ! MANIU 5 Vrefeste să mergeţi cu mirae, nu mă lăsaţi singur. BRĂT lâNUs Ce mă fac eu, că iVam s antenă decât în 7 județe. Cetăţeni! Cetăţenie! Până la 15 Septembrie 1946, prezentaţi-vă la primării şi inscrieţi-vă în listele electorale! cggggsgai Comunicatul Comitetului Central al Frontului Unic Monitoresc Reprezentanţii comitetelor centrale ale partidelor muncitoreşti : Tovarăşii GEORGESCU TEOHARI, VASILE LUCA, GH VASILICHI şi GH. APOSTOL (P. C. E.) şi tovarăşii T. LORDâCHESCU, ION BURCA, V. ERA TFALEANU şi M. LEVIN (P. S. D.) întruniţi în şedinţa de Front Unic azi 31 August ÎS4F au discutat problemele politice,* şi economice curente, confirmându-se din nou acordul deplin în toate maroremele. COMITETUL CENTRAL AL FRONTULUI UNIC MUNCITORESC Peste câteva *'le] STATUTU fUNCPONAMLOR PUSI CI CAPITA PUTERE DE LIGI • IN NOUA SA FORMA EL CUPRINDE AVANTAGH FOARTE IMPORTANTE PENTRU SALARIATI . GUVERNUL A ACCEPTAT SISTEMUL PRIMELOR SI PENTRU ACEASTA CATEGORIE PROECTUL STATUTULUI FUNCTIONARILOR PUBLICI A INTRAT IN FAZA FINALA, URMÂND CA PESTE CATEVA ZILE SA CAPETE PUTERE DE LEGE SI SA INTRE IN VIGOARE. SE PUNE ASTFEL CAPAT UNEI PERIOADE DE AŞTEPTARE SI FRAMANTARI IN RÂNDURILE FUNCŢIONARII,OR PUBLICI, A CĂROR SITUAŢIE MATERIALA A AJUNS A FI FOARTE GREA. Se ştie că proectul de statut a fost întocmit, după ce el a fost discutat pe larg de către toate forurile reprezentative ale funcţionarilor publici. Delegaţii diferitelor categorii de funcţionari publici, organele sindicale până la Uniunea sindicatelor de funcţionari publici afiliată Confederaţiei Generale a Muncii şi-au spus cuvântul asupra proectului alcătuit pe baza indicaţiilor rezultate din aceste discuţii. Urma ca în cadrul desbaterilor de la Preşedinţia Consiliului de Miniştri unde a fost înaintat acum o lună şi jumătate, proectul să capete forma definitivă. In rândurile funcţionarilor publici s-au produs unele nedumeriri din cauza întârzierii definitivării textului redactat. Unele elemente au căutat chiar să transforme aceste nedumeriri în nelinişti nejustificate. La (Continuare în pag. II col. 3) CE FEL DE PAC E bine, e chiar foarte bine, că de astădată desbaterile Conferinţei de la Paris se bucură de o largă publicitate. Popoarele lumii, atât de însetate de PACE, de ceea ce stă numit „dispariţia spaimelor", te urmăresc cu o aprigă înfrigurare. Ele ştiu acum şi învaţă mereu să pătrundă cu îndrăzneală în mecanismul tainic a! acestor conferinţe. Şi nu e lipsit de interes să urmăreşti cum se desprinde poleiala de pe acele magice formule „posibilităţi egale", „preţuri juste", „clauza naţiunii celei mai favorizate", „interdependenţa economică", îşi apare conţinutul lor rea!, încât şi negustorii mărunţi se miră că au făcut diplomaţie fără să ştie. Da ! e bine că „milioanele de oameni simpli" ştiu ce se petrece la Paris. In definitiv, şi acolo tot pielea lor e în joc... Poate tocmai aceste puternice reflectoare, proectate nemilos asupra străvechiului hemiciclu a! Palatului Luxemburg, — unde altădată, zumzăiau şoaptele curtezanilor. — i-a făcut pe unii să reflecteze la o păsuire, o recreaţie, în sfârşit ceva care să întrerupă acest coşmar a! indiscreţiilor. Ge dracu, parcă tot mai bune erau uşile capitonate... şi la sfârşit un comunicat care să arate opiniei publice că nici ea n’a fost uitată. Transmitea abia ori corespondentul agenţiei Tass : „In comisia economică pentru România, Bulgaria, Ungaria şi finlanda, azi dimineaţă a început să miroasă a petrol, când s'a iscat discuţia în jurul amendamentului delegaţiei Uniunii Sud-Africane şi a articolului 29 din proectul tratatului de pace cu România. Acest amendament, în care se vorbeşte despre decontări la „preţuri juste" cu cetăţenii Naţiunilor Unite, pentru mărfurile procurate de la ei pentru plata reparaţiilor, urmăreşte de fapt de a pune într-o situaţie privilegiată pe industriaşii străini din România şi, în primul rând, companiile străine petrolifere" Şi mai departe, telegrama ne informa că reprezentantul Uniunii Sovietice, această neclintită strajă a drepturilor popoarelor la independent şi libertate, „a subliniat că adoptarea acestui amendament ar însemna imixtiune în treburile ireterse ale României, ar fi o încălcare a drepturilor suverane ale guvernului român, care poartă răspunderea conducerii şi refacerii vieţii economice a ţării sale". iar un alt delegat remarca situaţia ciudată care s'ar creia prin „adoptarea faţă de cetăţenii străini a unui preţ, iar faţă de cei români a unui alt preţ". Dar mult mai ciudat ar putea părea un alt amănunt, care e bine să fie cunoscut poporului român. Tovarăşul I. G. Maurer, înapoiat de la Paris, a demascat fără cruţare acţiunea trădătoare a unor fugari români, Gafencu, Tirea, Cretzianu şi alţii, cari delapidând banii României din Elveţia, i dee pe la bănci în preajma plării de Ică Antonescu şi compania, — au întreprins o acţiune de defăimare a țării, mergând până la a încerca să depună la secretariatul Conferinţei, o cerere în numele... României. Ei bine, unele din aceste amendamente propuse la clauzele economice, cari puse în practică ar creia României sarcini imposibil de suportat, sunt LEU nor.A'TATI în cert, SilwBBC&parfirm (Continuare în pag. II~a col. 1—2]