Scânteia, octombrie 1946 (Anul 3, nr. 640-665)

1946-10-14 / nr. 651

IA p­s­tfom , punefi, fraţi dragi, fraţi de muncă,­­ fraţi de luptă, — spuneţi voi toţi , care meşteriţi din greu ţi vă încor­daţi spinările şi mintea să dregeţi ce 'naintea voastră, timp de zeci de ani, au stricat alţii. Spuneţi, — nu v’a muşcat adesea, şi nu vă muşcă oare, iar şi iar — şarpe îndărătnic — gândul că şi tru­da voastră are, poate, soarta trudei meş­terului din poveste ? ...„Ce ziua d­ădea, noaptea se surpa“... Ah, tare-ar mai vrea unii să ne cu­prindă îndoiala, tare-ar dori ca în locul miilor de temelii trainice durate de noi în satele şi oraşele ţării, pentru viaţa senină şi dreaptă de mâine, să nu mai ştim vedea decât dărâmături, dărâmă­turi, dărâmături. Dărâmături vechi şi noi. Cele vechi— făcute de ei. Cele noi — tot de ei le vedem pe toate. Pentru cele vechi, l-am judecat şi-i judecăm. E timpul să ne gândim : ce facem cu cele noi ? Căci unii clădesc şi alţii dărâmă. Cei mulţi preiază. Şi-o mână de oameni dis­trug. Nouăzeci de milioane — atât a strâns numai în DOUA zile muncitorimea Ca­pitalei pentru fraţii lor, femetaşii. Bob cu bob, grână cu grână, ruptă de tata sărac de la gură de copil sărac, se ’n­­dreaptă pâinea — cea care nu mai e de toate zilele — spre satele Moldovei. Dar numai într’acolo ? Puţine grâne dosesc speculanţii? Pu­ţină pâine e prefăcută de ei în aur greu, furat din buzunarul săracului ? Până şi ajutoarele destinate Moldovei, speculanţii au reuşit să le vămuiască d­­n prag de iarnă — de iarnă grea — norodul oraşelor şi satelor ţării e spe­culat până la sânge. Speculanţii refuză poporului hrana. Faţă de sforţarea eroică făcută de muncitori pentru refacere, faţă de spri­jinul dat de guvern industriei şi trans­porturilor, producţia industrială a ţă­rii se cuvenea să stea mult mai sus de­cât stă. Dar unii clădesc şi alţii dărâmă. A produce cât mai puţin, a produce pentru speculă, a da puţin şi a lua mult, d«s acesta e crezul celor ce-şi bat joc de ■forţările noastre. Şi când dau ochi, in localurile lor de lizur, cu muncitorii care adună pentru ţinuturile ret, lipsite, domnii răspund „Daţi voi! Noi n’avem E timpul să tragem linia şi să facem socoteala. E timpul — înaintea acestei ierni grele, înaintea alegerilor în care vom hotărî soarta ţării. SE ’NCEARCA TRECEREA ÎNTRE­GULUI GREU PE UMERII CELOR CE MUNCESC, IN FABRICI, PE OGOARE, IN BIROURI. Profitorii mizeriei poporului încearcă să facă acelaş lucru ca în preajma lui 1933, când la putere erau oamenii lor, ,Istoricii“. Da, dar atenei aveau puterea, aveau mitraliere şi ocne, aveau cimitire. Azi­­ nu au decât „Dreptatea” şi „Li­beralul”, n’au decât agitaţia stearpă a rămăşiţelor „istorice” şi fasciste, îm­pletite în agonia lor comună şi — din păcate — mai au câteva glasuri răzleţe în presa „independentă”. Azi însă, noi, poporul, avem guver­nul democrat. Azi avem NOI, POPO­RUL, ac de cojocul speculanţilor, dărâ­­mătorilor. Aşadar : CE AVEM DE FĂCUT ? Dar mai întâi : cum am ajuns aci ? Acum doi ani, explicând primele suc­cese militare ale hitleriştilor, Genera­­lissimul Stalin a arătat că de obicei ini­ţiatorii marilor planuri de jaf şi tâlhă­rie internaţională îşi pun la cale atacul mult mai amănunţit decât îşi pregătesc popoarele roc-dee, ocupate cu munca con­structivă, apărarea. Acelaş lucru s’a ’ntâmplat şi in hota­rele­ ţării noastre. Poporul muncitor, absorbit de uriaşul lui efort constructiv,—şi doritor ca acest efort să însemne o adevărată şi neştir­bită solidaritate naţională, prea s’a ’n­­crezut, prea a lăsat să-i scape de sub privirile lui agere profitorii, pentru care punga a ţinut şi ţine totdeauna loc de patrie şi patriotism. Chingile le­gilor economice au fost slăbite. Contro­lul popular a slăbit şi el. Dacă unii dintre capitalişti au înţeles adevăratul interes al ţării, alţii, foarte mulţi, profitând de faptul că in apara­tul de stat rămăşiţele trecutului politi­cianist sunt încă foarte, foarte adânci şi-au creat in administraţie şi justiţie complici, şi... şi-au dat poalele peste cap. Ochii — milioanele de ochi ale ma­relui gospodar, stăpân azi în ţara lui— poporul — n’au mai cercetat cu neador­mită, vigilenţă toate ungherele casei şi hambarului. E drept, au fost acţiunile echipelor de control popular ale Federaţiei Demo­crate a Femeilor Române. Da. Dar ele au rămas izolate, răzleţe. Agenţii e­­lectorali şi scribii in slujba speculanţi­lor s’au grăbit să ironizeze această ini­ţiativă şi să prezinte caracterul local şi trecător al succesului lor ca o dovadă a „imposibilităţii de a duce o luptă triumfătoare contra speculei”. Adevărat să fie ? Nu! Nu e nici o cetate pe care un popor unit şi liber să n’o poată cuceri. In 1933, când îmbuibaţii au vrut să trea­că ,toate greutăţile crizei pe spinarea celor ce muncesc, poporul, deşi strâns in cătuşe, a găsit căile juste ale luptei şi — în bună măsură — a izbândit. Azi situaţia este alta — formele lup­tei cată să fie altele. Azi avem un guvern democrat, un guvern al poporului. Azi putem cere — şi nu încape îndoială că vom obţine — legi drastice împotriva celor ce specu­lează poporul muncitor şi-i sabotează m­ngla. Azi un ministru comunist, răspunzând sentimentului popular anunţă înfiin­ţarea unor tribunale speciale, cărora hienele speculei vor începe curând să le ştie de frică. In noile instanţe, ală­turi de magistraţi cinstiţi, aleşi anume dintre cei mai incoruptibili şi mai de­votaţi poporului, vor judeca şi repre­zentanţii direcţi ai acestuia, oamenii muncii manuale şi intelectuale. Dar asta nu e deajuns. Nicio lege, nicio instituţie nu poate fi prin ea în­de­ajuns. Împotriva unui duşman cu mii de braţe. Şi împotriva unui asemenea duşman muncitorimea a ştiut să găsească me­tode eficace de luptă. OCHIUL POPORULUI PESTE TOT— TOTUL SUB OCHIUL POPORULUI!— Iată principiul călăuzitor al acestei me­tode, care şi-a şi arătat pe-atacuri roa­dele. Judecaţi singuri. Datorită unor colectori speculanţi şi unor negustori şi mai speculanţi, ora­şul Tg. Mureş se vedea deunăzi în pra­gul unei lipse totale de pâine. Un func­ţionar cinstit, noul director al aprovi­zionării, Dr. Vasile Hosu a somat pe col­lector­ şi pe marii morari ca în cel mult cinci zile să depună cotele de grâu şi să aprovizioneze oraşul cu pâine. Un ordin... un petec de hârtie... şi-au zis speculanţii. Dar aci a intervenit muncitorimea. Grupe de control ale muncitorilor din sindicate au început să cerceteze oficiile de colectare şi morire. Şi ce să vezi ! încă dela prima razie, la prima moară vizitată, s’au găsit peste două vagoane de grâu dosite, opt vagoane de orz, ju­mătate vagon de porumb, jumătate vagon de făină şi altele şi altele. E doar un exemplu. Dar muncitorii — români şi unguri la un loc — nu s’au mulţumit cu atât. Ei au cerut şi obţinut arestarea şi ju­decarea speculanţilor. Ei au fost pre­zenţi in massă atunci când unii cointe­resaţi au încercat muşamalizarea proce­sului. Ei au fost prezenţi cu sutele in sala Tribunalului, priveghiând cum sunt judecaţi jefuitorii poporului. Izbânda a fost a lor. Din sentinţa care s'a dat nu lipsea nici ÎNCHISOAREA, nici AMENDA, şi nici CONFISCAREA FARA PLATA a grâului dosit. Calea a fost găsită. Ne-o indică însăşi clasa muncitoare. E calea acţiunii unite, a acţiunii de massă, a acţiunii organizate a poporu­lui in sprijinul guvernului democrat. E calea înfăptuirii de către întreg po­porul a Platformei-Program, care cere luptă aprigă împotriva speculei şi sa­botajului. Avem o singură datorie — noi comu­niştii, noi partidele democrate, noi or­ganizaţiile de apărare a intereselor po­porului , SA NU TARAGANIM. Să facem sfi răsară pretutindeni. In timpul cel mai scurt, mii şi mii de echi­­pe de control popular ca acelea dela Tg. Mureş. Nu respingem de lângă noi pe ni­meni : comercianţi cinstiţi, fabricanţi patrioţi, sunt bineveniţi alături de noi, în marele asalt contra speculei. Dar in primul rând să ştim să întra­ripăm revolta marilor masse muncitoare împotriva speculei, să facem din ea forţa nebiruită de stârpire a răului. Căci poporul nu vrea să i se năruie truda, ca odinioară zidarului din po­veste. Şi dacă, bizuit pe aripi atunci încă şubrede, Meşterul s’a prăbuşit, azi are aripi puternice să se-avânte în luptă şi, dela înălţimea la care el nu­­s’a ridicat,­­ să-şî vadă zidirea terminată. Sorin Tom­a E CÎnvinge U L Ai El OR FI ? Editorialul din „Drep­­taten." de eri e semnat de d. N. Carandino şi e intitulat: „Figuri mo­rale“. Totuşi nu e vorba de d-nii Mihai Popovici-Chi­­brit, Mihalache-Nedem­­nu, Boilă-Shoda, Roxin- Spirt negru, Coposu - maistică, etc. Se vede că dumnealor nu sunt figuri, ALEŞII... MORŢILOR De pe vremea „alege­rilor libere”. Deputatul Grigore Dia­­conescu (P.N.Ţ.): „ Cum explici că votează morţii pentru dvs. ?” Deputatul dr. Anton Ioănescu (P. N. L.) : „Aşa cu­m votează şi tăţl dvs. Este şi procedeul dvs.” (Monitorul Oficial, Dezbaterile Camerei 11 Aprilie 1926). Aşa mai înţelegi rostul violentelor proteste ale celor două partide „de­mocratice“ pentru felul cum au fost întocmite lis­tele electorale : contro­lând listele au văzut că morţii nu s’au mai în­scris. EXPERŢII Dealtfel, alegerile din acel an s’au desfăşurat după cel mai tipic ritual „istoric” folosindu-se ul­timele perfecţiuni ale tehnicei electorale. Să ascultăm o voce competentă : „Aduc probe în faţa justiţiei că deputaţii libe­­pentru rali din Ardeal s’au ales in majoritatea lor prin fraude, hoţii şi mai ales prin furt de urne şi că a­­dunarea aceasta este în consecinţă o Adunare ile­gală, o Adunare in care se găsesc in bună parte oameni certaţi cu codul electoral şi penal (decla­raţiile deputatului Victor Moldovanu în Cameră la 10 Aprilie 1926). După atari performanţe, nu e de mirare că tehni­cienii electorali ai P. N. L., au fost consultaţi în calitate de experţi de toţi organizatorii de „alegeri libere“ din Europa. Azi, din cauza vitregiei timpurilor, reţeta liberală nu mai e folosită decât în State ca Grecia, Por­tugalia, Japonia etc. TUDOR OLARU 4 şi­­remim lei­m­. împotriva sabotării economatelor Lipsurile legii din 3 Mai 1945. „Infracţiuni şi pedepse“ în noul proect de lege. Salariaţii agricoli, din porturi, casnici şi pensionarii vor avea econo­­mate CREATE PENTRU SCOATE­REA SALARIAŢILOR DIN GHIA­­RELE SPECULEI, ECONOM­ATELE ŞI-AU DOVEDIT EFICACITA­TEA. BINEÎNŢELES, ACOLO UNDE AU FUNCŢIONAT CUM TRE­­BUE. ORICÂT AR STRIGA NEGUSTORII SPECULANŢI ŞI FA­BRICANŢII „ISTORICI", SISTEMUL APROVIZIONĂRII PRIN ECO­NOM­ATE, IN MOMENTUL DE FAŢA, ŞI-A CÂŞTIGAT PE DE­PLIN DREPTUL LA EXISTENŢA. Dar, noi nu suntem învăţaţi să bă­găm capul în nisip, cum fac struţii pentru a nu vedea răul. Lacune conţinute de le­gea din 1945 Experienţa a scos la iveală o serie de defecţiuni în funcţionarea econo­­matelor datorite unor lacune conţi­nute de legea pentru înfiinţarea eco­­nomatelor, din 3 Mai 1945. Mulţi patroni, spre exemplu, au în­fiinţat economate — fiind obligaţi de lege — dar în Tot­ să le aprovizioneze cu alimente şi îmbrăcămintea nece­sare salariaţilor, au umplut rafturile cu sticle goale, cutii de cremă, sco­bitori, hârtie „moartea muştelor" şi alte nimicuri. Alţi patroni procurau mărfuri la preţuri negre, încurajând astfel spe­cula şi le distribuiau la preţuri exa­gerate, jecmănindu-şi salariaţii, în loc să le uşureze traiul■ In unele părţi patronii se lepădau de conducerea şi organizarea aprovizionărilor, cerând comitetelor de întreprindere s’o facă­ Acolo unde comitetele de fabrică se lasă­’ — din lipsa experienţei — pr­in­se în cursă, patronii canalizau toate nemulţumirile izvorâte din cauza proastei aprovizionări împotriva aces­tor comitete. Aşa se sustrăgeau unii patronii dela obligaţiunile impuse de legea economatelor şi îşi atingeau şi ţelul de a lovi în mişcarea sindicală, discreditând comitetele de fabrică în faţa maselor salariate. Economatele colective se găsesc în­­tr-o stare dezastruoasă, deoarece mulţi patroni asociaţi nu vor să depună fondurile de rulment necesare. Mai sunt şi astăzi patroni de rea credinţă cari refuză să înfiinţeze eco­nomate, declarând pe faţă că n’au poftă s’o facă. Toate aceste grave abateri şi multe altele asemănătoare au fost şi sunt posibile pentrucă legea din Mai 1945 (Conti­nu­a­re în pag- II­a col- 4­5) SERIA III—ANUL XV,­Nr. 351 Luni 14 Octombrie 1946 TO.iTE TA HI LE i­XITI-FA 3CC LEî 4 PAGII! Director * 4uW uowSlAMiNtSUj rm fc*OANE teatral» Hpofraila ABONAMKM b CE î A i| £i%Ü, Partidul Rovtán vă cheamă să VOTtlTI SEMNUL B. P. D. Lunai °"'”u PENTRU MUNCITORI. MILI­TARI. ŢARANI ŞI STUDENŢI Redacția și adm­inistritla . Strada Belvedere Nt * Con» Is Cee No, 1 Ml Taxa poştală plătită In nuIîiÎTV conf aprob Dir. O-te P « * Nt m.S’IB'»« I 26 21» » A4 49 Lunar Sub ministeriatul tov. Gheorghiu-Dej C. F. R.-ul a realizat 0 Refacerea atelierelor din Întreaga ţară în proporţie de 900­*; 0 Construirea de ateliere noui la Timişoara, Craiova, Ploeşti, Simeria* Iaşi ; 0 Reconstruirea viaductului de la Caracău; 0 Terminarea liniei ferate Ploeşti-Târgovişte începută de „Istorici” acum 16 ani ; 0 Crearea unei rezerve de 320 locomotive şi 10.419 va­goane de marfă pentru trans­porturile de iarnă ; 0 Refacerea in proporţie de 80% , a celor 1200 km. linie dis­trusă ; 1 începerea lucrului la noua linie Bucureşti—Craiova care va aduce C. F. R.-ului beneficii în plus de 20 miliarde lei anual ; 0 Reinstalarea a 83% din to­talul de 12­10 km. fire rupte; 0 Terminarea liniei ferate Fi­­lipeştii de Pădure care pune In valoare bogăţiile minelor din regiune ; 0 Elevatoarele, castelele de apă şi conductele de păcură re­făcute In întregime ; 0 Sporirea responsabilităţii muncitorului in ceea ce priveşte calitatea reparaţiilor executate; 0 lată cum a fost posibilă creşterea traficului de călători şi mărfuri astfel incăt astăzi C. F. R.-ul transportă : 4.624.750 călători şi 168.508 vagoane marfă lunar.___________ fiarele discurs al lui V. Pr. Proleto d in chestiunea T­rotatului «le Paire cu Rommai­tsa» „Nu vom permite pu­ternice ce au mulţi do®avi sau live să lejut de a dietei altor state s* obţină voinţa yybn ciuda tuturor piedicilor, toda cooperării democratice în­tre tari va învinge” — a declarat Ministrul de Externe al U. R.S. S. SOARTA ROMÂNIEI, DACA NE REFERIM LA ULTIMII ANI, ESTE FOARTE CARACTERISTICA PEN­TRU ACEA SCHIMBARE A SITUA­­ŢIEI IN EUROPA, DE CARE TOŢI NE DAM SEAMA, DE CÂND REGI­MURILE FASCISTE DIN ŢĂRILE INAMICE S’AU PRĂBUŞIT ŞI RE­­GIMURILE DEMOCRATICE S’AU RIDICAT, ACEASTA ÎNSEMNÂND O RADICALA RECONSTRUCŢIE ŞI ÎNDRUMAREA ACESTOR STATE PE O NOUA CALE, MODERNA DE VIAŢA. ŞTIM CU TOŢII CA ROMANIA A FOST STATUL CARE PRINTR’O ACŢIUNE HOTĂRÂTA S’A ELIBE­RAT DE REGIMUL FASCIST AL LUI ANTONESCU S’A ALATURAT ALIAŢILOR ŞI ASTFEL A ÎNLĂTU­RAT ROLUL NEFAST DE SERVI­TOR AL GERMANIEI HITLERISTE, apucând pe o noua cale in RÂNDURILE ALIAŢILOR. împreună cu noi, împreună cu trupele aliate, noua Românie democrată a început lupta pen­tru înfrângerea lul Hitler, a fă­cut sacrificii considerabile In această lupta şi noi toţi recu­noaştem serviciile aduse de poporul român acestei cauze. Este suficient să spunem că noi toţi socotim necesar şi just de a rezolva problema Tran­­silvaniei de Nord în tratatul de pace, de o manieră care să satisfacă interesele naţionale fundamentale şi aspiraţiile na­ţiunii române. Problema Dunării Discutarea tratatului de pace cu România a scos la iveală şi alte pro­bleme mai generale. Senatorul Wan­­denberg a fost acela care a contri­buit în primul rând la aceasta prin cuvântarea sa referitoare la problema dunăreană, luată ca un tot, şi la pro­blema aşa numitelor posibilităţi eco­nomice egale. Natura­ că va trebui să insist şi asupra acestei probleme. Trebue să spun că discursul reprezentantului iugoslav. d- Kardelji a constituit un splendid r­ăspuns dat cuvântărilor a­­supra problemei dunărene şi a ajutat deasemenea să clarifice problema princp­iunii „posibilităţilor egale“ care este prezentat de anumiţi repre­zentanţi ai Statelor Unite şi Marii Britanie ca unul din cele mai înalte principii ale timpurilor noui. Astfel misiunea mea a devenit considerabil mai uşoară. In primul rând trebue subliniat că ei voesc să rezolve problema dună­reană în tratatele de pace cu foştii sateliţi ai Germ­aniei, ei doresc să soluţioneze problema navigaţiei de Dunăre pe calea ordinelor date către statele învinse. De fapt, ei doresc să-şi cree­ze un avantaj din această po­sibilitate pentru a restaura po­ziţia privilegiată pe Dunăre a­­numitor mari puteri, care in mod evident nu se îngrijesc de suveranitatea sau interesele naţionale ale statelor dunăre­ne, ci voesc să dicteze şi să-şi impună voinţa lor pretutin­deni. Ele intenţionează să facă aceasta în aşa fel încât orice va fi stabilit în tratatul de pace care impune­a­(Continuare în pag. IV.a col. 1—5) PARIS, 12. (Agerpres)­— Corespon­dentul special al agenţiei TASS trans­mite discursul lui V­­supra Tratatului de Pace cu România, din 10 Octombrie 1946. Domnule Preşedinte, Domnilor delegaţi, chestiunea pe care o discutăm acum — tratatul de pace cu Româ­nia este de o mare importanţă pentru întreaga problemă a restabilirii păcii în Europa şi în special in Sud- Estul european. Molotov­a- Printre artiştii poporului la opera Română ,Se deschiderea stagiunii Repetiţii numeroase şi încăperi mărunte .. Nicu­­lescu-Basu, prietenul ceferiştilor. Nevoile urgen­te ale Operei Române Programe şi distribuţii Pe poarta de fer a „Direcţiei Ope­rei Române“, deschisă de aceeaşi cu­loare ruginită ca şi frunzele arămii ce cad mereu din castanii de pe tro­tuar, intră şi vine multă lume. Ne vine în întâmpinare tovarăşul Iliinski căruia îi explicăm scopul vizitei. Calm şi meticulos ne dă toate lămu­ririle cu lux de amănunte: repertorii, proecte, repetiţii, nume, interpreţi, saman­d etc. Aflăm nu fără surprindere, că o vom asculta pe tovarăşa Dora Mas­­sini în „Doamna Butterfly“, pe Mi­hail Ştirbey în Almaviva din „Băr­bierul“, împreună cu Arnăutu în ro­lul lui Figaro. Deasememi N. Secă­­reanu va cânta rolurile de bas din Hoffman, iar Rudy Ledeanu va de­buta în „Aida“ Repertoriul Operei se va îmbogăţi cu câteva premiere de mare prestigiu: „Dama de pică“ de Ceaikovschi „Aurul Rinului“ de Wagner, ,,Fata din Far West“ de Puccini ,iar româneşti, „Amorul mas­cat“ de Hartulary Darclée şi „Sere­nada din trecut“ de Lucian Teodo­­siu. In afară de reluările de mar­e succes, „Nunta lui Figaro“, „Cava­­eri­a“ şi „Paiaţe“ şi „Voevodul ţigan iar“ se vor reprezenta spectacole de balet, în premieră, Fântâna, din Bac­­ciserai de Boris Asafiev şi două lu­crări româneşti: „Treptele desăvâr­şirii“ de Alfred Mendelsohn şi „So-Cou­st. Chir­iţă (Continuare în pag. II-a col. 5—6—7) Dora Maşini şi Nicu­lescu repetă L-am aplaudat cu toţii pe Figaro din „Bărbierul", căutăndu-şi faimoasa cavatina, sau pe Lakmé luăndu-se la întrecere cu privighetorile în aria clopoţeilor. Unii poate am plâns cu Cio.Cio-Scm din „Doamna Butterfly", sau am râs din belşug cu Tschöll din „Casa cu trei fete". Admirăm de obicei cu prisosinţă talentul cu care artiştii îşi interpretea­ză personagiile, dar foarte puţini se gândesc la munca lor înainte de a apă­rea pe scenă. Câte repetiţii, câte săptămâni şi luni de muncă nu trec până la o interpretare fidelă, până la o stăpânire deplină a rolului! De aceea ne-am propus o călătorie prin sălile de repetiţie ale Operei Române, prin acele săli de unde s-au ridicat talente apreciabile şi unde se pregătesc spectacolele care ne procură atâta mulţumire şi înălţare su­­fletească. Pentru regiunile lovite de secetă 10 milioane kgr. stuf au fost colectate în Deltă Guvernul, prin Comandamen­tul Unic pentru combaterea ur­mărilor secetei, a întreprins o vastă acţiune de colectare a stufului din Deltă, destinat hra­nei vitelor din regiunile bântuiţi­ de secetă. S’au tăiat şi aranjat 10 milioane kgr. stuf. Pentru transportarea lor în regiunile secetoase, vor fi necesare un număr mare de şlepuri şi circa 5000 vagoane, care vor fi puse la dispoziţie de Regionala C. F. R. Din U.R.S.S. au sosit Alte 900 tone bumbac pentru filaturile româneşti In cadrul executării conven­ţiei economice româno-sovie­­tice, a sosit Vineri In portul Constanţa vasul „Cernigov", cu 0 încărcătură de 900 tone bum­bac brut. IN PAG. 3-a Săptămâna politică • Când vor fi date publicității listele de candidaturi ale B.P.D • Convocarea corpului electoral. Al doilea referam î­n Fra­n­ţa Azi are loc în Franţa a doua consul­tare populară, sub formă de referendum, pentru votarea Constituţiei, admisă de Adunarea Naţională cu o însemnată ma­joritate republicană „Noua Constituţie este mai puţin în­drăzneaţă decât în prima sa formă“, de­clară apelul Partidului Comunist Fran­cez, prin care Comitetul său Central cheamă pe toţi cetăţenii Franţei să vo­teze, „da“, pentru Constituţie. Compromisurile făcute de cele trei mari partide pentru realizarea unui acord, au fost determinate de spiritul de unitate naţională şi republicană, care animă azi massele populare franceze. In această privinţă, Partidul Comunist Francez a dat dovadă din nou că este campionul unităţii muncitoreşti şi al u­­nirii forţelor republicane. Cele câteva concesiuni făcute, sunt în spiritul acesta, fără ca ele să atingă principiile care au fost la baza primei Constituţii, votată în prima Adunare Naţională cu o majori­tate comunisto-socialistă. Apelul Partidului Comunist Francez spune: „Votând pentru noua Constituţie, Par­tidul Comunist a rămas credincios hotă­­rîrii pe care a luat-o după primul re­ferendum. Partidul Comunist Francez nu s’a dat Înlături de la unele conce­­siuni pe care Ie-a făcut pentru a Înlesni unirea tuturor forţelor republicane pen­tru fericirea poporului francez. Totuşi, Partidul Comunist a refuzat să facă com­promisuri, când a fost vorba de princi­pii, insistând ca cel de al doilea proect al Constituţiei franceze să menţină drep­turile economice şi sociale din primul proect, precum şi caracterul specific al unor instituţii“. Realizarea unităţii republicane va împiedeca reacţiunea franceză ca, spri­jinită de cercurile imperialiste străine, să mai poată întrebuinţa propaganda goebbelsiamă din Mai, când a avut loc primul referendum, încercările disperate ale celor „200 de familii” pentru a creea o forţă politică care să concentreze prin demagogie mas­sele necesare în jurul unui al patrulea mare partid care să aibă autoritatea să se opună Constituţiei democratice, au dat un faliment total. După primul referendum au fost două încercări de acest gen. Partidul Repu­blican al Libertăţii, partid fascist prin excelenţă, care este o reeditare a „Cru­cilor de foc“ ale lui de la Rocque, cu tot sprijinul intern şi extern, n’a reuşit să înşele vigilenţa poporului francez, cu toată propaganda sa demagogică şi dez­măţată. Aşa numitul „Rassemblement des gauches” având ca nucleu pe radi- r­ealii munchenezi, a rămas o „adunătură“ fără importanţă.­­ In faţa acestui eşec, reacţiunea a lan­­■ sat un nou avorton, aşa numita „Uniune gaullistă”, care într’adevăr s’a născut moartă, dacă chiar acel care a inspira­­­­t-o, generalul de Gaulle, s’a dezis de ea­­ prin declaraţii oficiale, numai la câteva­­ săptămâni de la primele manifestări or­chestrale cu atât tam-tam! Ultima speranţă a reacţiunei Interne şi a cercurilor imperialiste monopoliste d­e exterior, pentru o opoziţie serioasă împotriva Constituţiei, a rămas genera­lul de Gaulle. După ce, prin discursul ținut la Bayeux, generalul care visează la dictatura „şefului de stat“ şi-a ridi­cat împotriva sa toate partidele din Re­­-'Stentă, chiar şi Mişcarea Republicană Monulară, prin ultimul său discurs, ţinut la Epinal. ..„ la maniere de Don Qui­­eî'ote“, punându-se deasupra partidelor Pătain redivivus—a dat o nouă lovi­­tură în gol. Partidele democratice au •‘■snins pretențiile aceluia care urmărea '"teri personale excepţionale, la apelul celor trei mari partide din isto-iă. Poporul trece* va vota nona --st tie, superioară celeia din 1875 , funcționat în toată perioada celei 3-a republici, terminând astfel si­de­rrovizorat în care se găseşte f “••rces intern va fi, în acelaş ■­­ ternică lovitură dată forţelor mondiale şi reacţiunii euro­­f” deosebi. fi un succes al democraţiei mon-Mil?'*Florescu máé rtL­ abil întreg poporul francez este chemat azi să vc a Fran­ţei e noua Constituţie

Next