Scânteia, iunie 1948 (Anul 5, nr. 1135-1157)

1948-06-11 / nr. 1143

#­6 PAGINI 4 IEI Vineri " 1948 SERIA III ANUL XVII No.* 1143 PROLETARI DIN TOATE TARILE, UNITI-VA! REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA Bucureşti, str. Dobrogeanu Gherea No. 5 Centrala telefonică : 3.211.20 Cont cec poştal Nr. 1381 ABONAMENTE: Individuale lunar Cel 100. Colective (pt. muncitori, ţărani şi intelectuali) Taxa post. plătită în numerar conf. aprob. Dir. Gen. lunar Lei 80 PTT 118.578/944 Marele ajutor acordat de U.R.S.S. a fost primit cu entuziasm în întreaga ţară român salută cu bucurie şi recunoştinţă rea guvernului sovietic de a reduce la jumătate despăgubirile pe care le datorăm U. R. S. S. In meetinguri pline de avânt ţinute in Capitala şi pe tot cuprinsul ţarii, muncitorii, tehnicienii şi funcţionarii s’au angajat să-şi sporească eforturile pentru a întări şi mai mult puterea economică a R.P.R., pentru a consolida şi în acest fel prietenia româno-sovietică Ştirea că guvernul sovietic a hotărît să reducă cu 50*/« reparaţiile de război, datorate de ţara noastră, a pro­dus în întreaga ţară o profundă bucurie, fiind primită de massele largi populare cu un puternic sentiment de recunoştinţă faţă de U.R­ S.S. Până în ce­le mai îndepărtate oraşe ale ţării, muncitor­ii, tehnicienii, funcţionarii s-au adunat în meetinguri pline de avânt, salutând acest nou ajutor de o importanţă deosebită pentru economia românească — pe care-1 acordă poporului român Uniunea Sovietică și guvernul ei, prin scrisoarea Generalissimului Stalin. Dimineaţa, moncitorii au des­chis — ca deobicei — „Scăn­­teia". „GUVERNUL SOVIETIC A REDUS CU 50*­. SUMA PE CARE STATUL ROMAN O MAI DAT­ORE­AZ­A...". Ochii tuturor au sburat peste literele mari,­ înșirate larg în fruntea ziarului. Prima pagină a „Scânteii“, prefăcută în afiș, a fost­ repede lipită pe ziduri, în sălile fila­turilor, unde ringurile trag bumbacul sovietic, în strungă­­riile care lucrează fier impor­tat din Uniunea Sovietică, in fabricile de laminat, unde taglele sovietice au readus viaţa.. Şi aşa peste tot. Grupuri, grupuri, muncitorii s’au adunat în jurul fiecărui afiş. Cuvintele scrisorii lui Iosif Visarionovici Stalin citite de muncitori au fost ascultate cu­­­ dragoste. Fiecare căuta să treacă apoi mai în faţă, să vadă, să soarbă cu ochii literile I mari şi calde. . La Uzinale Vulcan de pildă, vreo, opt sute de muncitori s’au adunat pe la 2 şi jumătate în hala maşinilor. Urcaţi pe maşini, pe bănci, în picioare au ascul­tat expunerea tov. Munteanu, dela Consiliului Sindical Judeţean. . Gând s’a rostit cuvântul de mul­ţumire pen­tru actul mărinimos al U.R.S.S., adunarea a izbucnit în aplauze puternice şi în stri­găte de: „Trăiască Stalin, prie­tenul poporului român”. Vulca­­niştii, ca şi ceilalţi metalurgişti, au simţit din plin şi în alte rân­duri sprijinul Uniunii Sovietice­ din U.R.S.S.”, vorbesc cu priso-­ sinţă despre acest lucru. »Să ne de î ncr­e­der­ea ce ne-o arată marea Uniune Sovietică, a spus su­­dorul Dumitru Nîţoiu tovarăşilor săi dela Vulcan cu prilejul acestui meeting, muncitorii şi tehnicienii de la Vul­can şi-au luat angajamentul de a munci tot mai dârz pentru mări­rea producţiei. „Să ne arătăm demni de în­crederea pe care ne-o acordă marea şi puternica Uniune Sovie­tică şi să ne încordăm puterile pentru ca uzina noastră să contri­­bue cât mai mult la desvoltarea industrială a ţării noastre”. Aşa s'a adresat tovarăşilor săi sudorul Dumitru Niţoiu. înainte de a intra, în secţie, Petre Ştefan, lăcătuş, a mai avut timp să spună unui tovarăş: „Vezi, măi frate. Ni s’au redus o mulţime de datorii. Asta e în­­tr’adevăr ajutor, nu-i ca ăla de-i trâmbiţează americanii cu Mar­shall al lor !“. La F. R. B. uralele păreau că nu vor mai conteni... La FRB, vestea a sosit de dimineaţă, odată cu sosirea Scânteii”. Când, după prânz, oamenii s-au adunat în sala de festivităţi ca să-şi exprime bu­curia, lozincile fluturau ca o flamură a victoriei. „Stalin, Statin să trăiască El ne-ajută 'n lupta noastră!’ Bucuria dragostea fierbinte faţă de marele popor sovietic şi de genialul său conducă. Continuare în pag. III col. 7-8 In clişee : (sus) meetingul de la atelierele Grivita C.F.R.; (jos) meetin­gul muncitoarelor, de la Filatura Română de Bumbac RĂSPUNSUL Vestea s’a răspândit cu iuţeala fulgerului în întreaga ţară. In toate oraşele şi sa­tele, în toate întreprinde­rile, oamenii muncii au sa­lutat cu un entuziasm de nedescris hotărîrea guver­nului sovietic privitoare la reducerea sumei pe care statul român o mai dato­rează Uniunii Sovietice în contul reparaţiilor de răz­boi. Cu emoţie, cu recunoş­tinţă şi cu nestăpânită bucu­rie a fost cetită şi răscotită scrisoarea Generalissimului Stalin adresată Preşedinte­lui Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Ro­mâne : „Dorind să uşureze restabilirea cât mai grab­nică a economiei naţionale a României şi ţinând seama de relaţiile de prietenie ce s’au stabilit între­­ ţările noastre, guvernul sovietic a luat hotărîrea de a reduce suma ce a mai rămas de plătit drept reparaţiuni cu începere dela 1 Iulie a. c. cu 50%.“ Cu alte cuvinte, dela 1 Iulie a. c. o mare parte din suma pe care poporul^ ro­mân avea s’o plătească U­­niunii Sovietice ca repara­­țiuni pentru războiul mișe­­lesc purtat de regimul bur­­gh­ezo-moșieresc — o mare parte din bugetul Statului deci — va putea fi folosită pentru o mai rapidă refa­cere a economiei noastre, ceea ce ne va permite îmbu­nătăţirea traiului celor ce muncesc, lichidarea cu un ceas mai devreme a înapoie­rii economice, grăbindu-ne paşii pe calea desvoltării Re­publicii Populare Române atât în domeniul politic-eco­­nomic-social, cât şi în cel cultural. Pentru a înţelege bine a­­cest eveniment cu urmări considerabile în ceea ce pri­veşte mersul înainte al ţării noastre, şi a cărui însemnă­tate nu trebue să scape niciunui om al muncii din Republica Populară Română, trebue să răspundem din ca­­pul jocului la următoarea întrebare: ce a determi­nat guvernul Uniunii Sovie­tice să facă acest gest. Pe care nîcîo altă putere din lume nu l-a făcut şi nici nu-l putea face ? Iată, peste câteva zile se vor împlini şapte ani de la începutul agresiunii hitle­­riste asupra popoarelor paş­­nice din U.R.S.S. E bine să ne amintim de timpul­­ a­­cela când şi poporul român a fost târît să lupte contra tă­rii socialismului. Da, contra tării socialismului Căci a­­cesta era principalul obiec­tiv al agresiunii. Oameni ai muncii robi ai marelui capi­tal au fost trimişi sub con­ducerea fasciştilor să dis­trugă statul în care oamenii muncii se eliberaseră de ex­ploatare şi construiau — li­ber şi paşnic — socialismul Nemaipomenit de grele au fost loviturile date Uniunii Sovietice. Nemaiauzit a fost jaful, — zguduitoare pierde­rile în oameni şi materiale. Şi totuşi victoria a fost a ţării socialismului. Şi totuşi, după această victorie, deşi nu toate rănile Uniunii So­vietice sunt încă vindecate, ea şterge cu buretele jumă­tate din reparaţiile datorate de trei ţări care au con­tribuit la provocarea aces­tor răni. România ataca în 1941. României i se iartă jumătate din despăgubiri în 1948. Şi atunci şi acum era vorba despre România. Dar despre care Românie ? Căci este o deosebire fundamen­tală — şi guvernul sovietic face această deosebire — între statul român duşman, reacţionar, agresor din 1941, stat al moşierilor şi bancherilor exploatatori, şi Republica Populară Ro­mână, care este O ALTA ROMÂNIE, stat al tuturor celor ce muncesc cu braţul şi cu mintea de la oraşe şi sate, stat în care forţa con­ducătoare nu mai sunt ban­cherii şi moşierii, ci este clasa muncitoare în frunte cu Partidul ei. Dintr’o ţară con-Traian Şelmaru Continuarea în pag. VI col. 1-4 In pag. 3-a O senzaţională captură a Controlului Economic In timp ce populaţia Capi­talei ducea lipsă de pâine, vagoane întregi de făina albă dosită cu anii de pa­­tronii morii „Herdan” erau mâncate de gărgăriţe! Fraţii Max şi Sever Her­­dan au fost arestaţi In prezenţa a numeroşi muncitori şi a unei masse compacte de ţărani a avut loc eri Marele meeting dela Islaz pentru sărbătorirea centenarului proclamaţiei din 1848 tonul^pe^care’* vezi" scris^i­mpoft I Cuvântările rostite de prof. P. CONSTANTINESC­U-IAŞI, prim vicepreşe­ dinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale şi tov. EMIL BODNAR­AŞ, arătăm domni membri al Biroului Politic al C. C. al P. M. R. şi ministr al Apărării Naţionale Forţele progresiste ale ţării noastre, conduse de P. M. R., păşesc hotărît­e pe drumul desăvârşirii democraţiei populare pentru a pune astfel temeliile clădirii în ţara noastră a socialismului — a spus tov. Em. Bodnăraş In cadrul serbării centenarului revoluţiei dela 1848, care s’a desfăşurat ieri în Comuna Islaz. tov. Emil Bodnăraş ministrul Apărării Naţionale a ţinut următorul discurs: Discursul tov. EM. BODNARAŞ Primit cu puternice şi îndelun­gate aplauze, cu lozinca „Trăia­scă Partidul Muncitoresc Român“, tov. Emil Bodnăraş ia cuvântul în numele C. C. al Partidului Mun­citoresc Român şi al Guvernului. După ce aminteşte împrejură­rile în care s’a produs mişcarea revoluţionară din 1848 şi citirea proclamaţiei din 9 iunie 1848, pe acelaş loc unde se ţine acum im­pozantul meeting, tov. Bodnăraş arată­ cum moşierimea a cerut a­­jutor străin împotriva mişcării populare, pentru a trece apoi la analiza modului cum s’a înfăp­tuit coaliţia burghezo-moşierească împotriva poporului. Trădarea burgheziei Vorbitorul continuă apoi spu­nând: întreaga politică a burgheziei din guvernul provizoriu îndepăr­tează din ce în ce mai mult ma­sele de revoluţie. Trădarea burgheziei este încu­nunată prin refuzul de a organiza rezistenţa împotriva armatelor turceşti, venite la chemarea mo­şierimii să înăbuşe revoluţia, să împiedice eliberarea socială şi na­ţională a poporului român. Lupta poporului nostru pentru libertate, democraţie şi neatâr­nare a fost cu neruşinare înşe­lată de burghezia română care trece deschis şi definitiv în ta­băra reacţiunii. Intr’adevăr, înăbuşirea revoluţiei este urmată de o perioadă în care se stabileşte mişeleasca în­ţelegere între burghezie şi mo­­şierimea feudală, înţelegere al că­rui rod este o nouă formă de stat, statul burghezo-moşieresc, in care exploatarea capitalistă şi moşiereasc­ă se împletesc in in­râutăţirra «cartei tuturor celor ce muncesc in ţara noastră. I Această înţelegere trădătoare înfăptuită în dauna poporului este Continuare în pag. III col. 1-4., Plină de entuziasm o mass» imensa de ţărani şi muncitori a participa­ la meetingul de la Islaz cu ocazia serbării pentru aniversarea a 100 de ani de la Proclamația din 1848. O­ORA GRECIEI Tovarăşi şi tovarăşe. Regimul de teroare monarho­­fascist din Grecia, menţinut la putere împotriva voinţei întregu­lui popor grec de cercurile răz­boinice imperialiste americane, a trecut la o acţiune sângeroasă de exterminare în m­assă a celor ce luptă pentru libertatea şi drepturile poporului grec pentru independenţa naţională Reîn­viind fascismul, regimul de te­roare monarho-fascist din Grecia îndreptat împotriva ţărilor de de­mocraţie populară şi în primul rând împotriva U­R.S.S., apără­toarea libertăţii popoarelor şi a păcii mondiale constitue o per­manentă ameninţare a păcii în lume şi a colaborării între po­poare împotriva acestor crime mons­truoase se ridică valul de indig­nare a tuturor popoarelor iubi­toare de libertate, pace şi pro­gres din întreaga lume. Protes­tele adresate Organizaţiei Naţiu­nilor Unite dovedesc dorinţa u­­nanimă a popoarelor de a lichida cât mai curând cu acest focar de războiu, care ameninţă pacea şi securitatea lumii. Mişcarea sindicală din Repu­blica Populară Română şi între­gul popor român în frunte cu forţa lui conducătoare, Partidul Muncitoresc Român, s’a alăturat cu toată hotărîrea luptei pe care o duc oamenii păcii şi a progre­sului, din lumea întreagă în frunte cu popoarele Uniunii So­vietice împotriva trusturilor im­perialiste americane şi engleze care subjugă azi poporul grec. Prin acţiunea dusă de mişcă­rile sindicale ale ţărilor cu de­mocraţie populară. 10.000 de co­pii greci au fost salvaţi de oro­rile războiului civil La ordinul stăpânilor lor din Statele Unite, criminalii monarho-fascişti în­cearcă acum să împiedice această operă de salvare. Tovarăşi şi Tovarăşe. Noi muncitorii metalurgişti de la Uzinele ,,23 August-Malaxa’’ conştienţi că lupta poporului grec este propria noastră luptă pentru întărirea democraţiei populare din Republica noastră, pentru bunăstarea oamenilor muncii, pentru progres şi pentru pace între popoare înţelegem să răspundem acestor nouă măsuri a asasinilor de copii şi a călăi­lor poporului grec. CHEMÂND întreaga muncitorime din in­­dustria metalurgică să munceas­că o oră suplimentară în conti­nuarea programului de lucru, Sâmbătă 12 sau Sâmbătă 19 Iu­­nie a.­c o oră a cărei valoare să exprime contribuţia noastră pentru ajutorarea eroicilor copii greoi a căror sacrificii contribue la asigurarea viitorului fericit al copiilor noştri. , Totodată adresăm acriaş che­­mare tuturor categoriilor de muncitori de la celelalte indus­trii de bază ale ţării noastre, chemându-i să urmeze exemplul nostru. Trăiască lupta eroică a po­porului grec pentru libertate si independentă! Cauza poporului grec e ca­uza păcii mondiale Lupta pentru sprijinirea poporului grec e lup­ta noastră pentru pace! PENTRU COPIII DEMOCRATE Muncitorii de la uzinele „23 August-Malaxa” cheamă muncitorii din toată ţara să lucreze Sâmbătă 12 iunie, o oră peste program pentru ajutorarea copiilor Greciei democrate Un veac după revoluţia din 1848 Clasa muncitoare in frunte cu Partidul ei a înfăptuit şi depăşit cu mult revoluţia burghezo-democrată Problema hotărîtoare a revolu­ţiei din 1848 a fost aceea a des­fiinţării iobăgiei şi împropietăririi ţăranilor. Această reformă trebuia să surpe forţa economică a boe­rimii şi să dea totodată o bază de mase revoluţiei. Luptătorul cel mai hotărît pen­tru eliberarea şi împroprietărirea ţărănimii, Nicolae Bălcescu con­ducătorul aripei stângi a burghe­ziei, spunea că în această ches­tiune constă întreaga revoluţie din 1848. Proclamaţia dela Islaz avea — printre celelalte revendicări demo­cratice — şi acest punct de bază al eliberării şi împroprietăririi ţă­rănimii, a cărei înscriere în pro­gramul revoluţiei reprezenta un Ceea ce nu s’a înfăptuit la 1848 succes al luptei lui Bălcescu îm­potriva aripei drepte a burgheziei, în frunte cu Eliade. Proclamaţia de la Islaz nu a de­venit însă o realitate vie. Dori­tori să-şi atragă sprijinul ţără­nimii şi al masselor orăşeneşti, Eliade şi alţi conducători ai bur­gheziei au făcut la început con­cesii lui Bălcescu în chestiunea ţărănească. Mişcarea revoluţio­nară a masselor populare nu a întârziat însă să-i înspăimânte pe conducătorii aripei drepte a burgheziei. Această aripă era compusă în bună parte din boer­­naşi şi burghezi la rândul lor stăpânitori de moşii, care­­ înţele­geau să ducă revoluţia atât cât nu erau atinse interesele lor ex­ploatatoare. Iar aceste interese erau în bună măsură comune cu ale boerimii. Iată de ce burghezia în revoluţia de la 48 din Ţara Românească a început cu po­porul împotriva boerimii şi a sfârşit, în chip trădător, cu bo­erimea împotriva luptei poporu­lui pentru o viaţă liberă şi mai bună. Nici nu se stins­ese bine ecoul mişcării populare de la Islaz şi de pe străzile Bucureştiului, că bur­ghezia a şi început să ascundă şi să şteargă tot ceea ce îi rea­mintea de revoluţia din 1884. Nicolae Bălcescu, mort în exil, Nestor Ignat Continuare în pag. III col. 5-6^ împlinirea celor o sută de ani de la revoluţia din 1848 gă­seşte poporul român în împreju­rări care-i îngădue să vadă lim­pede trecutul şi să tragă învăţă­minte din frământata sa desvol­­tare istorică. Cerinţele democratice înscrise în proclamaţia de la Islaz, care treziseră în popor nădejdea unei vieţi noi, mai bune, au fost degrabă date uitării de către burghezie. Peste amintirea figuri­lor luminoase din 48, un N. Băl­­cescu, un Radu Şapcă, o Ana Ipătescu şi alţii, peste amintirea luptei populare revoluţionare s’a aşternut aproape un veac trădarea, făţărnicia şi minciuna regimurilor reacţionare burghezo-moşiereşti, şi nici în suta de ani următoare, a devenit însă o realitate şi încă o realitate cu mult depăşită, în trei ani de regim democratic. De ce ultimii trei ani au adus în istoria ţării noastre acel pas uriaş înainte care nu s’a putut face, cu toate jertfele şi luptele poporului, în 97 de ani? Iată o întrebare pe care şi-o poate pune astăzi orice cetăţean al Republicii Populare Române. Răspunsul la această întrebare îl dă cu limpezime tov. Gh. Gheor­­ghiu-Dej în Raportul Politic Ge­neral la Congresul P. M. R.: „...Cele mai multe din aceste ce­­rinţi (burghezo-democratice n. n.), cu tot caracterul lor limitat, nu au putut fi traduse în viaţă, de­oarece revoluţia din 1848 s’a să­vârşit sub hegemonia burgheziei. Aripa stângă a burgheziei, în frunte d­l Bălcescu, a fost nevo­ită, după revoluţie, să ia drumul exilului. Desăvârşirea revoluţiei burghe­­zo-democrate în România a deve­nit posibilă numai sub hegemonia proletariatului, atunci când clasa muncitoare a României, punân­­du-se în fruntea celorlalte forţe populare, a cucerit un rol hotă­­rîtor în viaţa de stat“. In condiţiile economice foarte înapoiate din 1848, clasa munci­toare, care avea să desăvârşească şi să depăşească revoluţia bur­­ghezo-democratică, era în princi­patele dunărene încă la primele ei începuturi. Aliatul principal al muncitorimii de astăzi, ţărănimea muncitoare, era şi acum un veac masa cea mare a poporului. Cu tot elanul ei revoluţionar însă, ţărănimea doritoare să scuture jugul iobăgiei şi să capete pă­mânt, se afla în 1848 — ca şi muncitorii de la oraşe — la re­morca burgheziei. Burghezia din principate în cea mai mare parte fie că făcea parte ea însăşi din rândurile moşierimii, fie că era legată de interesele economice ale moşierimii adică de interesele acelei clase reacţionare împotriva căreia se îndrepta şi pe care ar fi trebuit s’o doboare revoluţia. De aceea revoluţia dela 1848, în Ţara Românească în deosebi, se caracterizează printr’o luptă con­tinuă în sânul conducerii revolu­ţionare între aripa stângă şi a­­ripa dreaptă a burgheziei. înce­pând revoluţia sub steagul luptei pentru neatârnarea naţională şi pentru democraţie, burghezia a sfârşit-o degrabă prin înţelegerea cu boerimea şi supunerea faţă de Turci, împrejurările istorice din princi­pate au făcut să iasă la iveală caracterul limitat al revoluţiei bur­gheze şi trădarea burgheziei încă din anii revoluţiei. In pag. V-a UZINELE ŞI COMUNA FERDINAND (SEVERIN) AU PRIMIT DENUMI­REA „OŢELUL ROŞU” UZINA A DEPĂŞIT CU 1 SC/6 PROGRAMUL DE PRODUC­­TIE PC LUNA MAI.­­ UN CUPTOR SIEMENS-MARTIN RECONSTRUIT IN 1993 ORE IN LOC DE 3900 -ECONOMIA DE TIMP REA­LIZATA DE MUNCITORI IN­­SEMNEAZĂ 376 TONE OTEL MAI MULT Astăzi începe în întreaga ţară „CUPA UNITĂŢII TINERETULUI” CONVOCAREA iman DEPUTAŢII F. D. P. SE VOR ÎNTRUNI JOI SEARA Prezidiul Marii Adunări Naţionale con­voacă Marea Adunare Naţională pentru Vi­neri 11 Iunie ora 10 dimineaţa la sediul Adu­nării. ★ Deputaţii Frontului Democraţiei Popu­lare sunt convocaţi pentru Joi 10 Iunie ora 9 seara, la sediile centrale ale organizațiilor din care fac parte.

Next