Scȃnteia, decembrie 1948 (Anul 17, nr. 1289-1313)

1948-12-01 / nr. 1289

iff I * WammM/tik In jurul „prieteniei“ (fintre Anglia şi Sta­tele Unite C­ă tovărăşia dintre Anglia şi ■Statele Unite este tovărăşia din­tre cal şi călăreţ, aceasta o dove­deşte fiecare nouă măsură luată cu privire la reglementarea rela­ţiilor dintre cele două ţări. S -a anunţat de curând cu „mare satisfacţie“, că cetăţenii ameri­cani nu vor avea nevoe de ad­­ertenţe nici de paşaport şi nici de viza pentru a intra în Marea Bri­tanie. Ceea ce s-a spus însă cu o voce mult mai scăzută, este că pentru a vizita Statele Unite, ce­tăţenii englezi continuă să aibe nevoe de viză, dat fiind că „legea americană de imigrare face impo­sibilă desfiinţarea acesteia“. Mai mult, pentru a obţine viza respec­tivă, cetăţeanul englez va fi mai intâi „triat“ de către o poliţie pol­i­tică.­are sunt urmările logice ale a­­cestei situaţii? In primul rând An­glia va pierde în fiecare an 200.000 dolari pe care îi încasa drept taxe­­ de viză şi care îi erau foarte ne­cesari. Apoi, dacă un cetăţean al Statelor Unite va comite o crimă, el se va putea refugia fără nici o dificultate în Anglia. In schimb, un cetăţean britanic bănuit de a fi „roşu”, nu va reuşi niciodată să obţină viza de intrare în Ame­rica. A­ceasta este „egalitatea“ şi „li­bertatea“ despre care fac atâta gălăgie guvernanţii Statelor U­­nite, şi care caracterizează actual­mente relaţiile dintre această ţară şi naţiunile căzute pradă lăcomiei imperialiştilor americani. Primul campionat de şah­ al colhoznicilor R­ăspunzând unor cereri re­petate, Comitetul de educaţie fizică şi sport de pe lângă Con­siliul de Miniştri al R. S. F. S. R. a luat recent hotărîre­a organi­zării primului campionat col-­­­hoznic de şah, care va începe 13 1 Decembrie a. c. Intre 1 Decembrie şi 1 Ia­nuarie vor avea loc întrecerile de şah în colhozuri, Delta 1-15 pe regiuni, între 15-25 Ianuarie pe ţinuturi, iar în republicile autonome între 30 Ianuarie Şi 15 Februarie. Câştigătorii vor lua parte la o serie de cam­pionate organizate în câteva oraşe mari ale Uniunii Sovie­tice. In cele din urmă, la Mos­cova, vor avea loc finalele campionatului. Uzinaa de automobile d­in Iaroslavl a lansat recent un nou tip de aytocamion, care transportă cu ajutorul remorci­lor încărcături până la 45 tone cu o viteză de 55 km. pe oră. Kw«’, autocamion de tip greu * pe trei osii și are un motor Piese­ foarte puternic. R­emorcile autocamionului au o capacitate de 25-45 tone. A- jungând la destinaţie, remorca este desprinsă de autocamion In mod automat cu ajutorul unui mecanism special. Acelaş autocamion îşi ata­şează remorcile goa­l, pe care le duce la locul de încărcare, întrucât autocamionul nu este In cadrul meetinguilor organi­zate de UFDR în întâmpinarea celui de al doilea Congres al Fe­deraţiei Democrate Internaţionale a Femeilor (FDIF) care se des­chide la 1 Decemvrie la Buda­pesta, a vorbit ori după amiază la Uzinele „23 August“, tov. I.Luba Chişinevschi, membru al C.C al P.M.R., vicepreşedinte al C.G.M. T­ov. Liuba Chişinevschi a ară­tat că astăzi Congresul FDIF de la Budapesta reprezintă o im­portantă contribuţie în lupta pentru pace. A cest Congres — a accentuat vorbitoarea — va arăta hotărîrea neclintită a femeilor şi mamelor din întreaga lume de a nu mai admite un nou război şi. V­orbitoarea a subliniat apoi lupta pentru pace şi progres a femeilor sovietice. D­upă ce a arătat că femeile din U.R.S.S. şi din ţările cu de­mocraţie populară au reuşit să obţină drepturi depline politice­­economice şi sociale, tov. Liuba Chişinevschi a subliniat că în Congresul de la Budapesta femeile nevoit să aştepte încărcarea şi descărcarea remorcilor, un nu­măr relativ mic de autoca­mioane poate deservi un număr apreciatei­ de remorci. In felul acesta se realizează o impor­tantă economie de timp, mână de lucru şi mijloace tehnice­ democrate vor trebui să-şi ia angajamentul să lupte pentru ca acele principii care în URSS au fost de mult realizate, precum sunt: drepturi egale cu ale băr­­­­baţilor, acordarea unui salariu e­­gal la muncă egală, ocrotirea mamei şi copilului, să fie cuce­rite şi în celel­a­te ţări. T­ov. Liuba Chişinevschi a făcut apoi o analiză critică a activităţii în diferitele sectoare, arătând datoria tuturor celor ce muncesc, femei sau bărbaţi, de a lupta pentru lichidarea neîntârziată a lipsurilor, întărind astfel regimul nostru de democraţie populară pentru înfăptuirea societăţii socialiste. ★ T­ot în cursul zilei de eri au mai avut loc numeroase meetin­­guri organizate de UFDR în în­treprinderile din Capitală, arătân­­du-se importanţa Congresului din Budapesta şi dorinţa vie a fe­meilor din RPR de a sprijini lupta pe care o duce Federaţia Democrată Internaţională a Fe­meilor, pentru pace şi pentru eliberarea popoarelor subjugate de imperialişti. MIETIH SELA HUMUS!" IN CINSTEA CONGRESULUI F. 1.1. F. A luat cuvântul iov. Liuba Chişinevschi, membru al C. C. al P. M.R. Conferinţa pe ţară a Partidului Naţional Popular In cursul şedinţei de Duminică a Conferinţei pe ţară a P. N. P. a fost votată Rezoluţia Confernţei care specifică între altele că Par­tidul Naţional Popu­ar recunoaşte in mod hotărît rolul de conducător al Partidului Muncitoresc Român, partidul de avantgardă al clasei muncitoare forţa conducătoare a democraţiei noastre populare, Par­tid alcătuit din cele mai hotărîte, cele mai gata de sacrificiu şi cele mai luminate elemente ale clasei muncitoare. Inferinţa examinând activita­­­tea de până azi a P. N. P. a con­statat că nivelul ideologic şi po­litic al multora dintre membrii PNP este încă scăzut; că munca a fost dusă adesea sectar, un sprit individualist; că nu a existat su­ficientă vigilenţă la primirea în organizaţie a nouilor membri, lă­sând uneori să se strecoare ele­­­mente duşmănoase. D­in aceste constatări Confe­­­rinţa a stabilt pentru toate orga­nizaţile P. N. P. sarcina de a a­­juta categoriile muncitoare nepro­letare să-şi însuşească ideologia marxist-leninistă, pentru a tra­ns­­­forma pe fiecare membru al său într-un element conştient de rolul ce îi revine în faza construirii social­sm­ului. C­onferinţa a stabilit de aseme­­­nea necesitatea sporirii vigilenţei pentru a înlătura din rândurile P. N. P. elementele duşmănoase sau şovăelnice. D­upă votarea rezoluţiei prof. acad. P. Constantinescu-Iaşi a rostit cuvântul de închidere a Confernţei. D­upă aceasta a avut loc o şe­dinţă de lucru a noului Comitet Central, în cadrul careia a fost ales noul Birou Executiv, care se compune din următorii 14 membri titulari şi 10 membri supleanţi. M­embrii Broului Executiv: B­almus Const., Benari Lettor­­manda, Călinescu Gh., Constanti­­nescu-Iaşi, Dimitriu C., Dragom­i­­rescu Mihail, Oancea Ion, Oţetea Andrei, Paraschivescu Bălăceanu, Radu Alex., Rădulescu Barbu, Stănescu Virgil, Şteflea Alexan­­­dru, Vlădescu-Răcoasa. M­embri supleanţi ai Biroului Executiv : B­reazu M., Brutarii Jack, Dima Marin, Nicuţă Const, Popa Gri­­gore, Popescu Al., Popescu­ Gh., Savin Gh., Stoia Coman, Vianu Stela. B­iroul Executiv a procedat a­­poi la alegerea preşedintelui Par­tidului, a secretarului general, a secretarilor generali adjuncţi şi a secretarilor de secţiuni. A­u fost aleşi: prof. acad. P. Constantinescu-Iaşi, preşedinte al Partidului, dr. C. Dimitriu, secre­­­tar general, Ioan Oancea şi Alex. Şteflea, secretari generali ad­­­juncţi, Alex. Şteflea, secretarul Secţiei de evidenţă a membrilor, dr. Alex. Radu, secretarul Sec­­ţiei organizatorice, Marin Dima, secretarul Secţiei de Îndrumare politică şi d-na Stela Vianu, se­­­cretara Secţiei financiare. In cursul după amiezii, delega­ţii din ţară au luat parte la o şe­dinţă de lucru cu caracter orga­nizatoric. S­eara a avut loc o recepţie la sediul Comitetului Central al Par­tidului Național Popidar. Costici Ştefan Harin, tractorist la 14 ani Simt cinci, şase ani de a­­tunci. Costea Ştefan îşi adu­ce adeseori aminte. Ar fi vrut să meargă la plug, să umble cu boii de funie, să poată trage brazda dreaptă pe unde trebue. Visa apoi să aibă doi cai buestraşi, bani în gură, să urce dealul în fugă... şi să-i poată struni pe coastă’n raite. Pe urmă a îndrăgit mo­toarele. Văzuse în sat o ma­şină oprită în faţa primăriei. A privit-o cu ochi iscoditori, a pus mâna pe roate, pe a­­ripit pe bara din faţă, a în­cercat să citească numărul din spate. A ascultat dudui­tul motorului... In buzunarul din stânga au rămas uitate cele trei pietre pregătite zadarnic — cu câteva clipe mai înain­te — să spargă geamurile ma­­şin­ii. Pe Costea Ştefan Marin, al patrulea între şase fraţi l-a a­­dus intr’o zi taică-său la AFSM la atelierul mecanic din Siliştea Gumeşti-T­eleorman. Atunci s'a urcat prima dată pe tractor, pe un tractor ade­vărat. A învăţat să cunoască fiecare şurub, fiecare piuliţă, fiecare piesă... A învăţat să stăpânească motoarele, să con­ducă tractorul. A început chiar să se măsoare cu tractoriştii vârstnici. „Ăsta s’a născut să fie pe tractor gândeau ceilalţi, oa­meni în toată firea. Tovară­şii de la Partid au văzut cât îi e de dragă maşina, tracto­rul. — şi anul acesta, la 1 Septembrie l-au trimis la şcoala de calificare pentru tractorişti, din comuna Na­­nov-Teleorman. Era printre primii la învăţătură. A termi­nat-o după o lună de zile, al patrulea între 35 de tracto­rişti , oameni în vârstă de 20- 30 de ani, cu experienţă. Pe tabelele tractoriştilor ca­­lificaţi de la staţiunea Odo­­be. cu­ Teleorman e scris şi numele lui Costea Mar­e, tractorist la 14 ani. E cunoscut tuturora prin siguranţa cu care conduce maşina­ prin gr­ia pe care o poartă trac­torului In campania de toamnă tractorul I A.R. 22 Nr. 410, n’a avut nevoie de nici un fel de reparaţiune. Căc­i în fie- I ere seară, la remiză, Costea­­term, cu faţa înegrită de fun ng­ie şi hainele pătate de ulei, nici nu­ se duce la ma­să până nuişi curăţă tracto­rul, întâ­i carburatorul şi toa­tă instalaţia de injecţii, îipot filtrele, motorul peste tot, ca­potele. Iar dimneaţa contro­lează dacă are apă, nivelul de ulei, benzină, motorină, gresează cu vaselină toate locurile de uns ale motorului. Deaceia când trece la manive­lă, învârteşte de două trei ori, apasă apoi cu piciorul pe ambrei­aj şi-i dă drumul cu prima din cele şase viteze. Tractorul porneşte uşor ime­diat. De la 1 Octombrie şi până acum Costea Ştefan Marin a fost unul dintre cei mai har­nici tractorişti de la S.M.T. O­dobeasca. A întors locuri ale ţăranilor săraci din Siliştea Gumeşli şi O­d­obea­s­c­al Tele­or­man, din comuna Tituleşti judeţul Olt, a ogor­ât 12 hec­tare pe terenul fermei Tufeni, a făcut arătura adâncă in is­lazul dela Drăgşănele Şi toată munca-i făcută cu drag, voie bună, cu zâmbetul înflorit în colţul gurii. Căci Costea Marin iubeşte staţiu­nea şi tractorul. De-ar fi fost ca pe vremuri, n’ar fi putut învăţa să mânuiască volanul, să stăpânească tractorul... Ar fi rămas să muncească pe o­­goarele cine ştie cărui hoer, sau ar fi ajuns slugă în curtea vreunui chiabur. In seara de 26 Noembrie, tractorul I.A.R. 22, Nr. 419, curăţit, în bună stare de func­ţionare, avea peste numărul lui o bucată de tablă peste rare era scris încă un număr: Tx. 10.000. — „Ce-ai să faci cu el ?", l-a întrebat pe Costea un to­varăş. — „Când o să ne mai vină tractoare, i-a răspuns acesta, o să-mi aleg pe cel cu 10.000 iar numărul Sst­­­ îi tai la atelier literele „Tx“ — și-l prind de tractorul meu“. ■— „Fugi măi d’acolo parc’o s'ajungem noi vreo dată la numărul 10000? a glumit to­varășul. C­ostea Ștefan Marin, trac­torist calificat la 14 ani, a încruntat fruntea. Ochii, de un albastru deschis, au căpă­tat altfel de l­ucire, metalică, din strânsoarea căciulii de miel, fumurie, cu marginile jupuite, au scăpat două şu­viţe de păr blond: — Nu, nu e adevărat! O să ajungem şi o să şi trecem de 10.000. Mi-a spus mie tata. Costea Marin e fiul unu membru de Partid. Gh. Cri­stea SCÂNTEIA Nr. 1289 29 Noembrie 1920—29 Noembrie 1948 MNIEI Billlu­l HIH SOVIETICE­ stăzi se împlinesc 28 de ani dela întemeierea Armeniei So­vietice. Secole dearândul, poporul ar­mean a înfruntat vitregia unui destin nemilos, rezistând iureşu­lui hoardelor barbare ale po­poarelor năvălitoare, care prefă­­cuseră o ţară de oameni paşnici într’o pustietate. M­area Revoluţie Socialistă din Octombrie a trezit în po­porul armean năzuinţele secu­lare de libertate. In Noembrie 1920, muncitorii şi ţăranii armeni, sprijiniţi de marele popor rus, au răsturnat guvernul antipopular reacţionar al daşnacilor, stabilind Puterea Sovietică în Armenia. O viaţă nouă a început pentru vechiul popor de la poalele muntelui A­­rarat. IOSIF VISARIONOVICI STALIN scria pe atunci în zia­­rul „Pravda": „Armenia martirizată şi chinuită — dată pradă din voia Antantei şi a daşnaci­­lor — foametei, ruinei şi bejeniilor — această Arme­nie, înşelată de toţi aşa zi­şii prieteni ai săi a izbutit acum să se salveze, procla­­mându-se ţară Sovietică... Numai concepţiile Puterii Sovietice au adus Armeniei pacea şi renaşterea naţio­nală“. In ultimii 28 de ani, viaţa po­porului armean s’a schimbat în mod radical. D­intr’o provincie înapoiată a fostului imperiu ţarist, în anii­­Puterii Sovietice Armenia s’a transformat într’o ţară prospe­ră. Cârmuirea Sovietică a ofe­rit Armeniei vaste posibilităţi de desvoltare liberă şi de renaştere naţională d­atorită genialei politici na­ţionale staliniste, între popoarele transcaucaziene a dispărut orice urmă de învrăjbire, stabilindu-se legături de trainică prietenie şi de solidaritate frăţească. R­edeşteptat la viaţă nouă, sub regimul creator al Sovietelor, poporul armean a ridicat pe rui­nele vechi Armenii o ţară nouă. Acolo unde în urmă cu trei de­cenii domnea foametea, mizeria şi teroarea cea mai cruntă, se ridică astăzi falnic tânăra Re­publică Sovietică Socialistă Ar­meană. P­ână la 1920, Armenia era o țară exclusiv agricolă. Astăzi însă dispune de o industrie pu­ternică a cărei producţie atinge cifre record. R­egimul colhozian a transfor­mat complect agricultura, în lo­cul plugurilor de lemn ale ţă­ranului armean de odinioară, mii de tractoare şi maşini agricole brăzdează azi ogoarele însorite ale Armeniei. U­riaşele lucrări de irigaţie şi electrificare preconizate de Lenin au contribuit deasemeni la desvoltarea fără seamăn a eco­nomiei republicei. C­ultura milenară armeană îşi trăeşte în anii Puterii Sovietice epoca de aur a renaşterii, atin­gând un stadiu de desvoltare fără precedent, înainte de 1920 existau în Armenia sate în care toată populaţia era analfabetă. Astăzi în schimb, peste 95'/o din populaţia ţării este ştiutoare de carte. In timp ce in urmă cu trei decenii numărul şcolilor primar­­e de pe tot cuprinsul ţării se ridica abea la 166, sub Regimul Sovietic au fost deschise nu mai puţin de 1500 şcoli primare, se­cundare şi profesionale cu 300.000 elevi. Acolo unde nu exista nicio şcoală superioară, ARMENE funcţionează azi 70 şcoli profe­sionale şi 16 şcoli superioare, între care şi Universitatea de Stat din Erevan, capitala Ar­meniei Sovietice.­ute, de biblioteci, teatre şi cinematografe şi alte focare de cultură, împânzesc satele şi o­­raşele ţării, contribuind la ope­ra de luminare a masselor popu­lare. T­oate acestea, poporul ar­mean le datorează alianţei fră­ţeşti a Popoarelor Sovietice şi în primul rând, fratelui mai mare dintre popoarele sovietice, poporului rus, cu ajutorul căruia şi-a recâştigat libertatea, prin instaurarea Puterii Sovietice. D­e aceea în ziua când hoar­dele hitleriste au atacat Uniunea Sovietică, poporul armean s’a ridicat, ca un singur om la lup­ta pentru apărarea Patriei So­cialiste. Soldaţii armeni au săvârşit minuni de vitejie,­ luptând cot la cot alături de celelalte popoare sovietice. Poporul armean a dat Armatei Sovietice 60 de gene­rali şi mii de ofiţeri şi subofiţeri cari s’au distins în războiul anti­hitlerist, apărând cu eroism li­bertatea şi indenpendenţa Ţării Sovietice. D­upă victoria asupra cotropi­torilor hitlerişti poporul armean a reluat cu entuziasm opera de construire a ţării sale. Armenia este astăzi un vast şantier în care un popor harnic îşi fău­reşte în condiţiuni de libertate şi pace un viitor fericit, sub soarele luminos al Sovietelor. Importante cantităţi f­e cocs şi îngrăşăminte chimice au sosit din U. R. S. S. în gara Socola In zilele de 28 şi 29 Noem­­briie au mai sosit în gara Socola-laţi prin punctul de frontieră Ungheni, noui can­tităţi de cocs metalurgic și superfosfafi. D. B. Erevan, capitala R. S. S. Armene A fost inaugurată policlinica atelierelor C.F.R. Griviţa Roşie aminică dimineaţă a fost inau­gurată policlinica C. F. R.-Gri­­v­iţa Roşie. Iniţiativa construirii policlinicii aparţine organizaţiei P. M. R. şi Sindicatului de la Atelierele Griviţa Roşie. E­a a fost construită prin mun­ca voluntară a muncitorilor cefe­rişti, cu sprijinul material al Di­recţiune Generale. Policlinica, alcătuită dintr’un parter şi două etaje, cuprinde un serviciu chirurgical, un serviciu stomatologic, un serviciu de boli interne, radiologie şi fizioterapie, un serviciu de boli de copii, bol de ochi, dermato-venerice, gemto­­urinare, nas, gât şi urechi, un la­borator de biochimie, sală de o­­peraţii, un post de prim ajutor cu două paturi, o farmacie, 3-4 ca­mere pentru un serviciu de neuro­­psihiatrie şi medicină socială, un laborator de tehnică dentară şi un depozit de medicamente. Policlinica este deservită de 20 de medici şi 25 de per­soane — personal auxiliar — şi este deschisă în permanenţă, ziua şi noaptea. In felul acesta, cei 7000 de muncitori ai Atelierelor C.F.R.— Griviţa Roşie şi familiile lor, îşi vor putea îngriji sănătatea în con­­diţiunile cele mai bune. L­a inaugurare au fost de faţă: tov. Alexandru Jianu, ministru ad­junct la Ministerul Afacerilor In­terne, tov. Miron Dumitru, mi­nistru adjunct la Ministerul In­dustriei, tov. Alexa Augustin, di­rector general al . C.F.R., repre­zentanţii Direcţiunii Asistenţei C.F.R., ai Uniunii Sindicatelor C.F.R. şi sute de muncitori cefe­rişti, ---------­------------- —. delegaţia femeilor din R. P. R. la al doilea Congres F. D. I. F. a părăsit Capitala D­elegaţia femeilor din R.P.R la al doilea Congres F.D.I.F. de la Budapesta a părăsit Capitala. Du­minică la ora 24. P­e peronul Gării de Nord dele­gaţia a fost călduros salutată de­­ activiste ale Comitetului Central U.F.D.R. şi ale Judeţenei Ilfov U.F.D.R. şi de numeroase femei muncitoare. Ştiri politice in 29 Noembrie 1948, d. dr. Petru Groza, preşedintele Consi­liului de Miniştri a primit în au­dienţă pe Stanciu Stoian, mi­nistrul Cultelor şi pe tov. Al. Ia­­cob, ministru adjunct la Depar­tamentul­ Finanţelor. La cât­eva minute de m­ers de la ieşirea din staţia de metrou „Sverdlov“ de lângă muzeul Lenin, ajungi pe una din cele mai mari şi mai frumoase străzi ale Moscovei — strada M­­Gorki. Privirea vizitatorului este atrasă de frumoasele vitrine ale marilor magazine de Stat alimentare şi universale d­in care sunt expuse cele mai variate mărfuri, precum şi de şirurile lungi şi neîntrerupte de oameni care intră şi ies. Te găseşti în faţa unuia dintre cele mai mari magazine de Stat alimentare, magazinul „Gastronom". E­ste un magazin uriaş, al cărui interior artistic împodobit cu mari candelabre cu sute de becuri a­­prinse, seamănă foarte mult cu o sală de teatru. Curăţenia e exem­plară. Fiecare secţie a magazinu­lui se întrece în aranjarea măr­­furilor cât mai original, cât mai frumos. F­ructe proaspete, de la porto­cale mandarine, smochine, curma­le şi lămâi până la mere şi pru­ne; cărnuri şi peşte de toate spe­ciile şi din toate regiunile, proas­pete şi conservate, aşezate sub sticlă; brânzeturi, unt, ouă, bor­cane cu miere de albine, cu bom­boane, prăjituri de toate felurile, ciocolată, munţi de biscuiţi şi conserve ceai, cafea, cacao, sti­cle cu vin şi băuturi diferite, co­zonac, pâine şi cornuri de zeci de feluri. umea se perindă prin faţa ga­lantarelor, priveşte, îşi alege ce vrea, trece la „ca­ssele“ prevăzute cu maşini de înregistrat, cere un bon, cu care se prezintă la raio­­nul respectiv pentru a-şi r­dica cumpărăturile. F­iecare raion (secţie a maga­zinului ce are pentru desfacere a­­numite soiuri de produse) are personalul său — în majoritate feminin — îmbrăcat în Halate albe plin de grijă şi atenţie pen­tru cumpărători. P­ersonalul magazinului se gă­seşte în întrecere. Fiecare­­ este interesat a vinde cât mai multe mărfuri, a servi cât, mai bine şi mai mulţumitor pe cumpărători. In toate magazinele alimentare rămâi cu aceeaşi impresie. Ceea ce deosebeşte un magazin de altul este numai mărimea şi dispunerea compartimentelor. T­ot atât de interesant — dacă nu şi mai interesant — apare vi­zitatorului un magazin universal şi în special uriaşul magazin cen­tral universal de lângă Teatrul Mare din Moscova. Aici te poţi îmbrăca din cap până în picioare, orice vârstă ai avea şi pentru orice anotimp. Se găsesc de toa­te: pentru noul născut, pentru copiii de toate vârstele, pentru tineri căsătoriţi ce trebue să-şi înjghebeze un cămin, pentru bă­trâni. Poţi cumpăra orice vrei, de la jucării până la cele mai va­riate articole de larg consum. Şi daca vizitatorul iese din Mos­cova şi pleacă in alte localităţi, pretutindeni va găsi aceleaşi ma­gazine bine organizate, aprovi­zionate din plin cu tot felul de mărfuri de bună calitate, cu ace­iaşi oameni, grăbiţi, încărcaţi cu pachete. Pretutindeni îi va atrage atenţia. ACELAŞ ASPECT DE BELŞUG, DE COMERŢ BINE ORGANIZAT, DE OAMENI CARE ŞTIU SA TRĂIASCĂ FIINDCĂ AU CU CE ŞI PEN­TRU CE, OAMENI CE AU MUNCIT PENTRU A AJUNGE LA ACESTE REALIZĂRI ŞI MUNCESC PENTRU A LE DE­PĂŞI. IN TIMP CE IN UNIUNEA SOVIETICA CONSUMUl­ POPULAR CRESTE IN TARILE CAPITALISTE­­ EL SCADE VERTIGINOS C­u toate pagubele şi distrin­­gerile enorme suferite în cursul ultimului război, Uniunea So­vietică a fost prima ţară care a restabilit circulaţia mărfuri­lor, în timp ce în ţările capita­liste se observă o continu­ă restrângere a circulaţiei măr­furilor, consecinţă firească a scăderii producţiei, a creşterii şomajului, a urcării preţurilor la articolele de primă necesi­tate. In Anglia de exemplu, care nu a suferit de pe urma ocupa­ţiei şi care în timpul războiu­lui nu a recurs la raţionaliza­rea pâinii şi a cartofilor, s-au introdus in anul 1947 cartelele la pâine şi cartofi, scăzându-se raţiile şi la celelalte alimente. (Raţiile de zahăr au fost redu­se cu 20'/o faţă de raţiile din timpul războiului). Im Franţa în cursul anului 1947 au fost re­duse de două ori raţiile de pâine, ajungându-se l­a 200 grame de persoană pe zi. In Statele Unite, unde capi­talişti­i monopol­işti au adunat câştiguri fabuloase în timpul războiului, are loc o bruscă scădere a nivelului de trai al clasei muncitoare, puterea de cumpărare a muncitorilor ame­ricani fiind cu 16°/o sub nive­lul anului 1944. In acest timp, in Uniunea Soviet că, în urma succese­lor obţinute in num­e de re­facere si desvoltare a indus­triei si a agriculturii, in luna Decembrie 1947 s a desfiin­tat sistemul cartelelor. In primele două trimestre ele anului 1948 i­i realizat o creștere considerabilă a con­sum­ului national. D­in comunicatul Biroului Sta­tistic central al Consiliului de Mi­nistri al Uniunii Sovietice, re­zultă că în cursul celui de al trei­lea trimestru al anului 1948, co­­merţul sovietic a continuat să se desvorte, volumul vânzărilor în a­­cest timp crescând faţă de cel de al treilea trimestru din 1947 în felul următor: la pâine cu 56 la sută; la pescărie cu 20 la sută; la za­hăr cu 92 la sută; la produse za­haroase cu 41 la sută; la ţesături de bumbac cu 55 la sute; ţesături de lână cu 41 la sută; ţesături de mătase cu 24 la sută; încălţă­minte de piele cu 28 la sută. V­olumul vânzărilor de produse agricole a crescut considerabil faţă de trimestrul al doilea al a­­nului 1948 şi A DEPĂŞIT NIVE­LUL DINAINTE DE RĂZBOI cu 22 la sută. P­ână la 1 Octombrie 1948, cen­­trele de aprovizionare au distri­buit cu 58 la sută mai mulţi car­tofi şi cu 90 la sută mai multe legume decât în aceeaşi perioadă a anului trecut. COMERŢUL SOVIETIC SE DESVOLTA PARALEL CU REDUCEREA DE PREŢURI O dată cu desfiinţarea sistemu­lui de cartele şi reforma mo­netară, preţurile la alimente s-au redus mai mult de 2,5 ori în comparaţie cu preţurile comercia­le dinainte. Prin reducerile de preţuri din comerţul de Stat, coo­peratist şi a pieţelor colhoznice, puterea de cumpărare a rublei a crescut în primul trimestru al a­­nului 1948 cu 41 la sută. N­umai după patru luni de zile de la desfiinţarea cartelelor — la 10 Aprilie a. c. — guvernul So­­vietic a venit cu o nouă redu­cere de preţuri intre 10—20 la sută la articolele de larg consum ceea ce a mărit din nou puterea de cumpărare a rublei şi a făcut să crească salariile reale ale oa­menilor muncii. P­rin ultimul comunicat al Bi­roului Statistic Central al Consi­liului de Miniştri al Uniunii So­­vietice, se anunţă că în decursul celui de al treilea trimestru al a­­nului 1948, preţurile la magazi­nele cooperative din oraşe au scă­zut cu 13 la sută faţă de preţu­rile din cel de al doilea trimestru al anului 1948, iar preţurile pe piaţă au scăzut cu 24 la sută. COMERŢUL SOVIETIC ESTE PUS IN SLUJBA POPORULUI PE CÂND COMERŢUL DIN TARILE CAPITALISTE ESTE IN SLUJBA CAPITALIŞTILOR MONOPOLIST! In ţările capitaliste, comerţul se face de către o serie întreagă de intermediari, comercianţi mai mari sau mici, care realizează profituri mari pe spinarea oame­nilor muncii. In ţările capitaliste comerţul duce deci la întărirea puterii ma­rilor capitalişti şi exploatatori şi la sărăcirea masselor muncitoare. C­omerţul sovietic se face fără capitalişti, fără exploatatori. El se face în folosul poporului sovietic, care este aprovizionat la timp şi cu preţuri reduse. Cheltuelile de cir­culaţie a mărfurilor sunt de câte­va ori mai mici ca în ţările capi-­ taliste. Un astfel de comerţ este posibl numai într'o ţară socia­­listă, unde comerţul de Stat şi cooperatist este planificat, deci nu se face la întâmplare, nu este anarhic ca în ţările capitaliste. Comerţul sc­riere se uftscafe ÎM p­rin­ evoluţie, i„ pliuii ,lis. volloret si este in mifsuril fi sntis/aeil necesităţile ,lin re În ee n,oi variate şi mai mol. fiple ale omului d'n sor.'ela. leu socialista. /„ plana' rin. renul de refacere şi der-ni. tare a economic Uniunii So­­vietice este prerdzut ca în anul 19.­,o comerţul eu amd­­nuntul din fără sol se urce la o valoare de 27S mUiar­ de ruble, ceea ce înseamnă cu 2S la suta mai mult fata de nivelul anului 19­10. Iată de ce comerţul sovietic este un COMERŢ DE TIP NOU care constitue un stimulent pentru ridicarea producţiei, care dă posibi­litate populaţiei să se aprovizio­neze în orice cantităţi în orice parte a Uniunii Sovietice ar trăi. D. Leon­te Cum este organizat Comerţul sovietic - comerţ de tip nou 3 In lupta şi munca pentru con­struirea bazelor socialismului în ţara noastră toate sectoarele de activitate ale vieţii de stat sunt su­puse unor adânci transformări în scopul adaptării lor la noua struc­tură economico-socială, astfel în­cât noul aparat de stat să-şi poa­tă face din plin datoria de a apăra interesele celor ce muncesc. In lupta împotriva dușmanului de clasă un important rol îl are de îndeplinit aparatul judecăto­resc, care trebuie să devină o pa­văză sigură a intereselor celor ce muncesc, împotriva uneltirilor ex­ploatatorilor. D­eși prin introducerea asesori­lor populari în completele de ju­decată s’a ajuns la o îmbunătăţi­re a compoziţiei de clasă a apa­ratului judecătoresc, totuşi acesta nu corespunde încă în întregime menirii sale, căci o anumită par­te din cadrele vechi ale magistra­­ţ­ior de carieră şi-au păstrat men­talitatea, prejudecăţile şi concep­ţia de viaţă dobândite în şcoala burgheză şi în tenii activităţii i­ar în slujba statului burghezo-me­­şte­resc. A­stfel stând lucrurile este nece­sar ca în aparatul justiţiei, — aşa cum se face dealtfel şi în ce­lelalte sectoare ale apar­atului de stat — să fie introduse cadre noui, ieşite din sânul clasei muncitoare, al poporului muncitor, cadre care să imprime în instanţe un nou spirit de muncă şi în deosebi un nou spirit de clasă, exe­rcitându-şi influenţa ,asupra magistraţilor de carieră şi contribuind la transfor­marea acestora în spirit demo­cratic. Als­­­id, Minister­ul Justiţiei a înfiinţat trei şcoli juridice cu o durată de şcolaritate de un an, în Bucureşti, Iaşi şi Cluj, în a­­ceastă din urmă localitate şcoala urmând să funcţioneze cu două secţii: una cu limba de predare română şi una cu limba de pre­dare maghiară. A­ceste şcoli care-şi deschid mâi­ne porţile, vor da posibilitate ele­mentelor din câmpul muncii ca în cursul unui an de studii să-şi în­suşească cunoştinţe juridice, ideo­logice şi politice necesare pentru a putea fi numiţi în magistratură, Parchet şi orice funcţiuni juridice. C­ompoziţia socială a massei e­­levilor înscrişi la aceste cursuri in­dică un procentaj de 75 la sută muncitori, 114 la sută ţărani mun­citori şi 11 la sută funcţionari. Intrarea în aparatul justiţiei a acestor elemente ieşite din po­porul muncitor, va însemna o nouă contribuţie după introducerea ■asesorilor populari­i la crearea unei justiţii populare permanent legată de interesele oamenilor muncii de la oraşe şi sate. R­ecrutarea profesorilor şcolilor juridice de un an, făcută cu deo­sebită grijă dintre elementele cele mai legate de poporul muncitor, aiese din magistratură, din cadrul avocaţilor şi a corpului didactic superior, asigură buna funcţionare a cursurilor. D­irecţiunilor şcolilor juridice şi profesorilor le revine sarcina im­portantă de a găsi metodele cele mai bune de predare şi a depune o muncă neobosită, pentru ca ele­vii să-şi însuşească cu toţii ma­teriile predate. Trebue permanen să se ţină seamă de experienţa şcolilor juridice populare în feta în care se predau lecţiile şi se­ţii seminarii­e. Printr’o muncă de pre­gătire colectivă, prin stimularea spiritului de colaborare între elevi, conducerile şcolilor juridice trebue să asigure asimilarea materialului în cât mai bune condiţiuni pentru toţi cei ce urmează cursurile. O muncă deosebită s’a depus pentru alcătuirea programei ana­litice astfel ca să cuprindă în a­­celaş timp cunoştinţe juridice de primă importanţă cât şi noţiuni de marxism-leninism, care să lege în­ permanenţă juridicul de politic şi economic. In programarea materiilor ce vor fi predate s’a pus accentul pe problemele de drept pozitiv, le­gate strâns de viaţa de zi de zi a oamenilor muncii, de practica o­­bişnuită a justiţiei. Astfel s-au pre­văzut un număr mai mare de ore în primul rând pentru dreptul pe­nal şi civil şi apoi pentru dreptul constituţional şi administrativ, pro­cedura penală şi civilă. In progr­amul cursurilor aceste materii se îmbină cu studiul eco­nomiei politice, al teoriei generale a dreptului şi Statului, Istoriei Ro­mâniei, legislaţiei muncitoreşti, dreptului cooperatist, dreptului fi­nanciar, organizării judecătoreşti, criminologiei, ştiinţei penitenciare Deasemeni se vor ţine cursuri de materialism dialectic şi istoric. na din principalele sarcini sie corpului didactic responsabil de ri­dicarea nouilor cadre pentru apa­ratul justiţiei este pe lângă pregă­tirea profesională c­­rearea ni­velului ideologic şi f­stic al ele­vilor şcolilor juridice. P­reocuparea esenţială a condu­­cerilor şcolilor juridice de un an şi a corpului profesoral trebue să fie ca elevii să se deprindă să gândească marxist-leninist, să ju­dece fiecare noţiune pe care o stu­diază în lumina ideologiei marxiste­­leniniste, ideologia clasei munci­toare. Elevii trebue să înţeleagă că m­arxism-leninismul nu este un obiect oarecare de studiu, pe care trebue să-l înveţe ca şi pe cele­lalte, ci o ştiinţă care-l înva­ţă să gândească, să judece,­ să se orienteze just în rezolvarea problemelor celor mai complicate, prnind la o muncă grea, plină de răspundere, dar şi de perspec­tive, atât corpul didactic cât şi elevii şcolilor juridice de un an, trebue să ştie că întreaga clară muncitoare, întregul nostru popor muncitor, aşteaptă de la ei maxi­­mura de efort pentru a corespun­de sarcinilor ce te rev­iz- du a contribui la realizarea unei justiţii cu adevărat populare. • La deschiderea şcolilor juridice de on or de ADRIAN MI­HALCA secretar g­eneral al Mii­sterului Justiţiei

Next