Scȃnteia, februarie 1949 (Anul 18, nr. 1339-1362)
1949-02-03 / nr. 1340
Sarcinile de luptă ale siderurgiştilor Oţelarii hunedoreni au dat din nou 10 şarje in 24 de ore ; cei de la „Otelul Roşu“ au turnat la 30 Ianuarie 1940, 14 şarje ; şi luându-se la întrecere cu normele şi cu timpul au rezidit cuptorul Nr. 3 în 1.103 ore, faţă de programul care prevăzuse 2.850 ore. Oţelarii de la Reşiţa, cu toată lipsa de apă şi curent electric de la începutul anului, care a oprit producţia câteva zile în şir, au recuperat pierderea şi, urmând exemplul celor de la Hunedoara şi „Oţelul Roşu“, au îndeplinit înainte de termen plănui de producţie pe luna ianuarie. Lozinca „O ŞARJĂ PE SCHIMB, OŢEL DE BUNA CALITATE“, a fost însuşită de muncitorii, tehnicienii şi inginerii oţelăriilor noastre ca o lozincă de luptă, pentru îndeplinirea cu cinste a sarcinilor ce le revin în cadrul Planului de Stat. Pe platoul oţelăriei de la Reşiţa, oţelarii de frunte, sub îndrumarea de zi cu zi a comitetului de Partid, au dus o aprigă bătălie nu numai pentru scurtarea duratei de pregătire a unei şarje de oţel. Ei au dat bătălia şi împotriva concepţiei învechite despre muncă, cultivată de Auschnitt, de Popp şi de agenţii lor, social-democraţii de dreapta, în mintea muncitorilor celor mai înapoiaţi. La Reşiţa, unde atâta timp au activat în voe — plătiţi de patroni — trădătorii social-democraţi de dreapta care au căutat să introducă printre muncitori stări de spirit oportuniste, se creiase credinţa că vechile stări de lucruri în producţie nu pot fi mişcate din loc. Aceste stări de spirit au constituit o piedică serioasă în calea luptei comuniştilor, în calea avântului muncitorimii înaintate, dornică să scuture praful lâncezelii, să rupă păienjenişul birocratic ce înăbuşea viaţa uzinelor. Trebue spus că această influenţă oportunistă a cuprins şi pe unii membri ai organizaţiei de Partid. Nu e mult de când, într-o discuţie cu un membru al comitetului judeţean de partid despre posibilitatea declanşării unor întreceri în oţelărie, acesta a răspuns sceptic: •— La Reşiţa, tovarăşi ? Acolo ruri se pot organiza întreceri temeinice, entuziaste. Cât de amarnic s’a înşelat tovarăşul respectiv, — rămas în coada evenimentelor — o dovedesc întrecerile oţelarilor care au răspuns cu înflăcărare la chemarea Partidului. o dovedesc rezultatele obţinute de echipele conduse de primii topitori: Ördög, Popa Pop Ion II, Brezina, Ţăranu Radivoi, Garaş Ioan, etc., de jurnaliştii lui Iorga Nicolae, Vatinovschi şi Sârbu, cât şi de macaragiii care experimentează — după sfaturile inginerilor sovietici — un sistem aplicat de oţelarii din U.R.S.S., acela de a încărca un cuptor cu două macarale, pentru a scurta cât mai mult durata de încărcare şi a asigura astfel o productivitate cât mai mare cuptoarelor Siemens- Martin. întrecerea oţelarilor dela Reşiţa, care s’a desvoltat, spre hala de turnare, la fabrica de şamotă, la atelierele prelucrătoare, este dovada cea mai strălucită că la Reşiţa există un material uman preţios, entuziast în muncă şi dârz împotriva greutăţilor de tot felul. Ce dovedeşte aceasta ? Aceasta dovedeşte justeţea politicii Partidului, forţa ideilor noui care au cuprins pe muncitorii înaintaţi de la Reşiţa şi i-a făcut să învingă in producţie. Nici la „Oţelul Roşu“ situaţia nu era mai bună. Stăpânită de acelaş Auschnitt, vampir al economiei ţării, lăsată cu un utilaj învechit, departe de căile principale de acces, rar cercetată de factorii de răspundere, uzina a fost multă vreme „copilul vitreg“ între întreprinderile siderurgice, întrecerile pornite acum trei ani între Hunedoara, Reşiţa şi Oţelul Roşu, au scuturat o clipă amorţeala uzinei. Dar proasta organizare a întrecerilor, slabul interes acordat acestora de către Uniunea Metalo-Ghamică, de organizaţia de Partid, au făcut ca întrefcerile să-şi piardă vigoarea. Şi iată că, de la începutul lui ianuarie, odată cu intratei în lupta pentru realizarea Planului, odată cu cheiaaroţelarilor reşiţeni la luptă pentru realizarea unei şarje de cuptor pe fiecare schimb şi apoi zi cu zi, odată cu transformările revoluţionare iniţiate de Partid pentru consolidarea şi desvoltarea mai departe a democraţiei noastre populare şi a ridicării nivelului de trai al celor ce muncesc, uzina renaşte la viaţă. Şi aci, ca şi la Reşiţa şi la Hunedoara, s’a întâmplat acelaş lucru. In urma muncii de îndrumare a organizaţiilor de Partid, muncitorii conştienţi şi-au dat seama că vechile norme, croite de capitalişti după interesele lor de jaf şi sabotare a economiei, nu mai pot rămâne în picioare în Statul celor ce muncesc. Ei şi-au dat seama că pentru a mări producţia, pentru a-şi mări câştigul şi a contribui la scoaterea ţării din starea de sărăcie şi inappere, trebue luptat în scopul stabilirii unor norme reale — baza sigură a ridicării nivelului material şi cultural al muncitorimii. Ei şi-au dat seama că socialismul poate fi construit pe baza unei productivităţi mai înalte. Întrecerea oţelarilor, pornită pe o bază concretă de către echipele de topitori, pentru îndeplinirea sarcinei ce-i revine fiecărei echipe în cadrul planului de producţie, este un început sănătos. Dar este numai un început. Organizaţiile de Partid şi sindicatele din cele trei mari uzine siderurgice, active în ce priveşte întrecerea oţelarilor, acordă încă prea puţină atenţie întrecerii jurnaliştilor, de exemplu. Realizările în producţia de fontă, in comparaţie cu realizările oţelarilor, arată că acest sector n’a fost îmbrăţişat cu acelaş interes. O cauză principală a inegalităţii desfăşurării întrecerilor trebuie căutată în primul rând în metodele sectare de muncă adoptate de unele organizaţii de Partid şi de sindicate. Este de la sine înţeles că un număr restrâns de activişti de Partid şi sindicali nu pot cuprinde întregul sector de muncă în uzine atât de mari şi de complexe.,Dar dacă oţelarii şi jurnaliştii de frunte ar fi mobilizaţi într’o largă acţiune de agitaţie, pentru a lămuri pe muncitori asupra necesităţii ridicării producţiei şi asupra avantajelor materiale pe care le dobândesc urmând exemplul lor, ei vor dinamiza şi grăbi ritmul de muncă în toată întreprinderea. Câştigul tot mai mare al siderurgiştilor care merg în fruntea producţiei constitue dovada cea mai puternică că prin aplicarea noului sistem de salarizare, muncitorii harnici pot obţine câştiguri mai mari pe baza ridicării producţiei. Dar un rol însemnat în întreceri îi revine deasemeni conducerii administrative a întreprinderilor. Lipsa cochilelor de turnare a cauzat întârzieri mari industriei de oţel la Hunedoara, cu toate că aceste cochile se toarnă la câteva sute de metri, în propria turnătorie a uzinei. Producţia sporită a oţelurilor în întrecere nu a fost prevăzută de conducerea uzinei, şi şarjele se lungeau la 9, 00 şi chiar 11 ore, până le venea rândul la turnare. Aproape nu e zi în care să nu se comunice ştirea că producţia de oţel suferă din lipsă de fier vechi. Sute de ore productive, ceea ce reprezintă mii de tone de oţel se pierd din această cauza. Cu toate că această situaţie durează de luni de zile, nu s-au luat măsuri energice şi grabnice pentru a aproviziona oţelăriile cu fier vechi, şarjabil şi în cantităţi suficiente, deşi el există la centrele de colectare. Conducătorii de uzină trebuie să prevadă dinainte nevoile mereu crescânde cerute de ritmurile noui în producţie, pe care le creiază avântul muncitorilor în întrecere. Administraţiile întreprinderilor nu se socotesc însă, — de cele mai multe ori, — răspunzătoare de desfăşurarea întrecerilor socialiste, nu le dau sprijin tehnic şi administrativ satisfăcător. Directorii de întreprinderi, Direcţiile Centralelor de resort, trebuie să contribuie din plin la sprijinirea întrecerilor, prin crearea condiţiilor tehnice cele mai favorabile desfăşurării lor. Avântul de muncă al milioanelor celor ce muncesc este izvorul principal pentru împlinirea Planului de Stat. Creşterea acestui avânt încă din cele dintâi zile ale aplicării Planului, primele lui rezultate, constitue o demonstraţie în fapte a triumfului politicii Partidului. Păşind înainte, se cere din partea organizaţiilor de Partid, a sindicatelor şi conducerilor administrative, o activitate vie şi neobosită, stăruitoare şi entuziastă, pentru sprijinirea şi lărgirea avântului de muncă al celor ce muncesc, pentru desvoltarea In masse a întrecerilor socialiste. ^ * 4 PAGINI 4 IEI _ - _ . . „„ SERIA IN ANUL XVIII No. 1340 # Joi 3 Februarie 1949 In lupta pentru împlinirea Planului Topitorii de la „Oţelul Roşu“ au dat 14 şarje de oţel în 24 ore la 4 cuptoare In bătălia ne cae» o «luc pentru împlinirea planului «le producţia, topitorii doi» Otelul Roşu” au izbutit să dea in ziua de 30 Ianuarie a.c., 14 şarje in 24 ore Şarjele au fo at tip fe un ront iu lunii Februarie, tini fii mi cit oţelarii drift „Otelul şi-nu îndeplinit incit drin ** lamm rie a. c. sarcinile pe mtreana fiind Ianuarie. Realizarea fozincii: „O ŞARJA PE SCHIMB, OŢEL DE BUNA CALITATE” la cele 4 cuptoare de la „Oţelul Roşu” înseamnă 12 şarje în 24 ore- Dând 14 şarje, oţelarii de la „Oţelul Roşu“ au supraîmplinit lozinca. Acest rezultat a putut fi obţinut pe de o parte datorită punerii în funcţiune a cuptorului Nr. 3, iar pe de altă parte eforturilor topitorilor, mobilizaţi în întreceri socialiste, sub conducerea organizaţiei de Partid şi a organizaţiei sindicale. Un ajutor preţios l-a constituit şi faptul că de data aceasta oţelarii au avut la îndemână fier vechiu în cantităţi suficiente şi de bună calitate. Iată rezultatele obţinute, pe cuptoare, în ziua de 30 Ianuarie, în care muncitorii au dat 14 şarje în 24 ore. CuptorulNr. 1 (cu capacitatea cea mai mare, la care lucrează tov. Safranschi AI., Focht E. şi Csolic), a dat 3 şarje in 24 ori, cea mai scurtă şarjă fiind de 6 ore şi 55 minute-Cuptorul Jr. » - la care luarează tov. Căciula!B„ Jude Petru şi Xevac Mihai — a dat 4 ŞARJE IX 24 ORE. Cuptorul Nr. 3 pus in funcţiune cu două file înainte de termen — la care lucreatd tov Marian Marta Carrit şi Tomasee Ştefan — a dat 4 ŞARJE, una In 4 ore şi Să minute, douit a elite S ore şi 2S minute şi alta W î ore şi Mi minute. Cuptorul Nr. 4 — la care lucrează tov. Fochi luliu, Hue Iosif şi Orsari luliu — a dat deasemeni 3 şarje în 24 de ore. La obţinerea celor 14 şarje în 24 de ore au dat un puternic ajutor: tov. Găluşcă Francisc, Peter Carol şi Găluşcă luliu, macaragii; tov. Rădulescu şi Constantin Adam de la gazogene şi tov. Mircea Gheorghe, Georgescu A. şi Seleşan, Alexandru de la încărcarea fierului vechiu. RADU ROMULUS , corespondent . A treia aniversare a proclamării Republicii Ungare Telegramele de felicitare trimise de prof. dr. C. I. Parhon, dr. Petru Groza și tov. Ana Pauker lui Árpád Szakasics, István Dobi fi Rajk László Cu ocazia celei de a treia aniversări a proclamării Republicii Ungare, prof. dr C. I. Parhon preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române, d. dr. Petru Groza, preşedintele Consiliului de Miniştri şi tov. Ana Pauker, ministrul Afacerilor Externe, au trimis următoarele telegrame: EXCELENŢEI SĂLI DOMNULUI ARPAD SZAKASICS PREŞEDINTELE REPUBLICII UNGARE - BUDAPESTA Cu ocazia celei de a treia aniversări a ftoptdsUdi Ungaro vi trimit colo mal cald» felicitări și temeerele unei» urări pen*** prosperitatea poporului ungar și continua doovottare * Republicii Ungare tpre »orielism. In rtr&nsă prietenie şielaborare cu celelalte ţări de democraţie populară, sub conducerea Uniunii Sovietice, Ţara Socialismului învingător, C. I. PARHON Preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române EXCELENŢEI SALE DOMNULUI ISTVÁN DOBI PREŞEDINTELE CONSILULUI DE MINIŞTRI AI REPUBLICII UNGARE BUDAPESTA la a treia aniversare » proclamării Republicii Ungar» vă rog să primiţi «ele mai calde urări de prosperitate pe care vi la fac în numai» Guvernului remin şi «l meu personal. Astăzi, când ţării» noastre se găsesc »trâne imne în frontul păcii şi al socialismului. In fruntea căruia te află Marea Uniune Sovietică, poporul român ia parte cu bucurie la sărbătoarea poporului ungar, vecin şi prieten. Dr. PETRU GROZA Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Române EXCELENŢEI SALE DOMNULUI RAJK LÁSZLÓ MINISTRUL AFACERILOR EXTERNE Al REPUBLICII UNGARE BUDAPESTA Cu ocazia celei de a treia aniversări a proclamării Republicii Ungare vă transmit atât Domniei-Voastre personal cât şi popotsdul ungar, calde urări de prosperitate şi succes In lupta pentru pace trainică şi socialism, alături de toate popoarele încadrate la frontul antiimperialist, condus de invincibila Ţară a Seeiafiumdin, Uniunea Sovietică. ANA PAUKER Ministrul Afacerilor Externe al Republicii Populare Române Şapte noui Cercuri ARLUS în comunele cu populaţie sârbească din plasa Moldova Nouă jud. Caraş In urma Intensificării mutici! fl. Balei ARLUS-Oraviţa, în judeţul Garaş, plasa Moldova Nouă, au luat fiinţă 7 noui cercuri ARLUS şi anume în comunele: Zlatiţa, Câmpia, Socol, Belobreasca, Divid, Pojejena de Jos şi Moldova Veche. Locuitorii acestor comune, în parte de naţionalitate sârbă, activează cu dragoste, alături de locuitorii români, în cadrul ARLUS ului pentru strângerea legăturilor de prietenie dintre ţara noastră şi marea Uniune Sovietică. Ajutaţi de muncitori şi tehnicieni Tiranii muncitori din Turcoaia-Tulcea şi-au electrificat comuna Pe lângă celelalte acţiuni întreprinse pentru crearea unor cât mai bune condiţiuni de viaţă ţăranilor muncitori, Primăria comunei Turcoaia-Tulcea a hotărât şi electrificarea comunei. In acest scop s-a întocmit un plan de electrificare. Pentru ca planul să fie dus la bun sfârşit şi cu cât mai puţine cheltuieli, Primăria a făcut apel la munca voluntară a sătenilor şi la concursul muncitorilor şi tehnicienilor dela carierele Dobrogea de Nord şi D.G.D. Muncitorii ■ şi tehnicienii de la cele două camere au primit cu bucurie să ajute la electrificarea comisiei şi au pornit la lucru, muncind voluntar în timpul orelor libere alături de ţăranii muncitori. Ei au îndrumat sătenii cum să sape gropile pentru stâlpi, cum să-i fixeze şi cum să întindă reţeaua electrică. Ajutându-se intre el, muncitorii, tehnicienii şi ţăranii muncitori, au întins reţeaua electrică, au instalat motorul şi dinamul electric, reuşind să termine lucrarea de electrificare a satului cu 6 zile înainte de termenul propus. DE BELI PETRE Goresp. UN PLAN DE 20 -25 ANI PENTRU REFACEREA MOSCOVEI Ziarul ,,Pravda" cita 1 Februarie 1949, publică hotărîrea Consiliului de Miniştri al UR. S. S şi a Comitetului Central a Partidului Comunist (bolşevic) al Uniunii Sovietice, cu privire la reconstrucţie oraşului Moscova. In 1936, a fost adoptat cunoscutul plan de reconstrucţie a Moscovei, care prevedea mari lucrări de modernizare şi înfrumuseţare urbanistică a capitalei sovietice pe o perioadă de zece ani. Pe baza acestui plan, s-au deschis nou artere şi pieţe, au fost ridicate nenumărate blocuri mari şi teatre, a fost construit metroul cu toate ramificaţiile sale, s'a introdus gezin metan, s'au construit poduri monumentale, etc., dându-se Moscovei înfăţişarea pe care o are, astăzi, fără a se atinge însă specificul istoric al oraşului. In multe privinţe, plănul de reconstrucţie a fost depăşit, la altele, din cauza războiului, prevederile plinului au putut fi înfăptuite. In present există din nou condiţiunile necesare pentru ca în 3—4 «ni să fie îndeplinite şi celelalte sarcini »1» planului de zece «ni pentru reconstrucţia Moscovei. Consiliul de Miniştri ai U.R.S.S. şi C. C. al P. C (b) al Uniunii Sovietice au hotărît deci să pregătească de pe acum noul plan de transformare a oraşului, care să reflecte puternicul avânt al economiei sovietice, al ştiinţei şi culturii popoarelor din Ţara Socialismului. Comitetul Executiv al Sovietului din Moscova şi Comitetul din Moscova al P. C. (b) al U. S. au fost autorizate să înceapă elaborarea unui nou plan general de reconstrucţie a Moscovei pentru o perioadă de 20—25 ani, urmând ca Până la 1 Octombrie au să-i fie prezentate spre aprobare Consiliului de Miniştri ai U. R. S. S. și C. C. al P. C. (b) al U. 1 directoare «1* neutmi DiPh • UN AN DE IMPORTANTE TRANSFORMĂRI IN REPUBLICA POPULARA ROMANA, de MIRON CONSTANTINESCU membru in Biroul Politic al C. C. al P. M. R. Articol aparut in ,,Pentru pace trainică, pentru democraţie populară!” nr. 3 (30) din 1 Februarie, 1949, (Pag. 3-4) • OCROTIREA MAMEI SI COPILULUI, O PROBLEMA IMPORTANTA DE STAT. de OFELIA MANOLE t membru supleant al C.C. al P. M. R. ■ (Pag. 3-a) • CATEVA ÎNVĂŢĂMINTE ISTORICE ALE VICTORIEI DELA STALINGRAD. (Pag. 3-a) • OAMENII ŞTIINŢEI. LITERATURII şi ARTEI SALUTA DECRETUL PENTRU STIMULAREA ACTIVITĂŢII ŞTIINŢIFICE. LITERARE şi ARTISTICE. (Pag. 2-a) -------------------------------------------CITIȚI----------------------------------------— IN CORPUL ZIARULUI: O INTERVENTIE LUMINOASA J'v * ' t ' - -'.V. Mai mult ca oricând, politica consecventă de pace a Statului Socialist se bucură de sprijinul larg a sute şi sute de milioane de oameni din lumea Întreagă. Ecoul profund pe care l-a stârnit în cele mai Îndepărtate colţuri ale lumii Interviewul recent al lui I. V. Stalin şi poziţia fermă antimperialistă pe care au luat-o forţele democratice din toate ţările faţă de această manifestare, confirmă pe deplin constatarea că in lupta sa împotriva politicii agresive a blocului anglo-american, Uniunea Sovietică poate considera „drept aliaţi ai săi pe toate celelalte state iubitoare de pace şi pe nenumăraţii sprijinitori ai păcii democratice universale" din lumea întreagă. Dar tocmai sprijinul pe care-l găseşte Statul Socialist în opinia publică din propriile lor ţări, îi sperie pe imperialiştii anglo-americani. N’a trecut decât o zi de la deruta stârnită in rândurile aţâţătorilor la război de către Declaraţia Ministerului de Afaceri Străine al U.R.S.S. asupra pactului Atlanticului de Nord, şi această derută a fost considerabil sporită de răspunsurile date de I. V. Stalin la întrebările d-lui Kingsbury Smith directorul agenţiei americane „International News Service”. Deruta aceasta a cercurilor imperialiste anglo-americane şi a agenturilor acestora din celelalte ţări capitaliste, se manifestă vădit în comentariile din presa şi radio-ul controlat de aceste cercuri. Prinşi asupra faptului, aţâţătorii la război se bâlbâe neputincioşi în faţa propriilor popoare. Căci limpezite şi precisele răspunsuri date de I. V. Stan la întrebările ziaristului american, imediat după publicarea acelei puternice demascări a uneltirilor imperialiste ce o constitue Declaraţia Ministerului de Afaceri Externe al U.R.S.S., au venit tocmai In momentul pe care cel mai puţin II aşteptau şi cel mai puţin Ii doreau cercurile imperialiste anglo-americane, anume In momentul în care ele credeau că vor putea desăvârşi şi aduce la indeplinire cu larmă şi publicitate sgomotoasă, pactul Atlanticului de Nord, fără să fie obligate a da socoteală opiniei publice mondiale şi propriilor lor popoare asupra adevăratei naturi a acestui pact. Din răspunsurile luminoase ale tovarăşului Stalin, oamenii simpli din toată lumea au înţeles acel adevăr la îndemâna fiecăruia că dacă şi de partea puterilor imperialiste occidentale ar fi cea mai mică dorinţă de pace, n’ar exista nici o greutate în rezolvarea celor mai complicate — în aparenţă — probleme internaţionale. Oricât de mult se silesc agenţiile de presă ale trusturilor să ascundă răsunetul pe care l-au avut răspunsurile Kil I. V. Stalin in rândurile oamenilor timpii din chiar Statele Unite, corespondentul din Washington al lui ,,Associated Press” este nevoit să recunoascăcă atât de adâncă este dorinţa de pace a acestor oameni simpli, şi atât de mult corespund cuvintele lui Stalin acestei dorinţi, încât ele au fost primite cu „O CONSIDERABILA EMOŢIE”. Şi nu e lipsit de interes să arătăm că, neputând să treacă cu uşurinţă peste adevăratele sentimente ale masselor americane, până şi furibunzi campioni ai anti-sovietismului ca Tom Connally, preşedintele Comisiunii de afaceri străine a Senatului, înfrângând tăcerea prudentă a Departamentului de stat — sub presiunea opiniei publice — a fost silit să mărturisească că „declaraţia lui Stalin este un eveniment important în conjunctura internaţională şi că se pot găsi în ea mijloace spre a se ajunge la pace şi armonie" Nu odată I. V. Stalin şi alţi reprezentanţi autorizaţi ai guvernului sovietic au afirmat convingerea lor profundă — dovedită cu fapte — că este posibilă înţelegerea şi conlucrarea între ţări cu sisteme economice şi sociale deosebite. Numai că, nu este suficient să existe o posibilitate în acest sens, ci trebue să existe şi dorinţa reală ca această posibilitate să fie tradusă Irttr’o realitate vie şi eficace. Dar, cum a arătat cu alt prilej I. V. Stalin „inspiratorii politici agresive din U. S. A. şi Anglia nu se consideră interesaţi In înţelegere şi colaborare cu U.R.S.S." Căci Imperialiştilor nu le trebue înţelegere şi acorduri cuUniunea Sovietică, ci numai vorbărie in această direcţie, spre a sfârşi in cele din urmă, aşa cum arata, recenta Declaraţie a Ministeruluide Externe al U.R.S.S., „prin abandonarea ,pur şi simplu a vechilor acorduri şi sabotarea făţişă a oricărei, colaborări reale cu Uniunea Sovietică”. Vom înţelege astfel pentru că aţâţătorii la război anglo-americani care nu se tem de nimic mai mult ca de o politică de înţelegere şi de colaborare cu U.R.S.S. care ar face lipsită de orice sens actuala lor politică agresivă, au fost puşi în cea mai mare încurcătură de afirmaţia lui V. Stalin că guvernul sovietic nu vede nicio piedică pentru ridicarea in acelaş timp a restricţiilor introduse de cele trei puteri cu privire la comunicaţiile dintre Berlin şi zonele occidentale ale Germaniei, dacă guvernele Statelor Unite, Marii Britanii şi Franţei vor de acord cu amânarea creării unui stat german vestic până la convocarea sesiunii .Comisiunii miniştrilor de externe consacrată examinării problemei germane In ansamblul e. Căci puterile occidentale, în frunte cu imperialiştii americani şi englezi, după ce au călcat acordul dela Potsdam şi au creiat actuala situaţie de la Berlin, nu vor să renunţe la crearea unui stat german vestic din care ei suntîntăriţi să facă principala bază strategică şi economică a planurilor lor agresive îndreptate împotriva Uniunii Sovietice şi a celorlalte forţe ale democraţiei şi socialismului. Ce se va alege însă din aceste planuri de agresiune şi de deslănţuire a unui nou război care sunt camuflate acum sub firma care nu mai înşeală pe nimeni a pactului Atlanticului de Nord, e lesne de prevăzut. Aşa cum a arătat I V. Stalin Încă In Declaraţiile sale făcute ziarului „Pravda" în luna octombrie a anului trecut. „TOATE ACESTEA SE POT SFÂRŞI NUMAI PRINTR UN EŞEC RUŞINOS AL AŢAŢATORILOR LA UN NOU RĂZBOI”. I. R. Şomuz I REPUBLICA UNGARA ÎMPLINEŞTE 3 ANI de MARTHON HORVATH şef-redactor al ziarului „Szabad Nep”, membru al Biroului Politic al C. C. al Partidului celor ce muncesc din Ungaria De 100 ani Republica a devenit simbolul năzuinţei spre libertate a poporului ungar. Au trecut o sută de ani de cind Habsburgii au fost detronaţi în urma luptei de eliberare, condusă de Kossuth. Petőfi, marele poet ungar, care a biciuit cu o ură atât de neîmpăcată pe duşmanii poporului, n’a unit atât de mult nici o instituţie asupritoare de popoare ,ca monarhia. In Ungaria, fiecare avânt revoluţionar şi-a pus ca scop, în primul rând, înlăturarea monarhiei şi ftictaurarea Republicii .Aşa a fost In 1848, şi în 1918-19, în timpul revoluţiei proletare. Pentru poporul noştri monarhia era simbolul domniei marilor moşieri iar pentru popoarele vecine era unealta celui mai înverşunat şovinism şi a politicii de cuceriri imperialiste. Nici liniştea şi nici libertatea popoarelor vecine nu putea fi asigurată atâta vreme cât pe tronul Ungariei era un Habsburg, sau un Horthy se lăfăia pe spinarea poporului maghiar. După atâtea încercări grele, numai datorită ajutorului eroicei Armate Sovietice, poporul maghiar a reuşit, la 1 Februarie să-şi făurească definitiv victorioasa Republică Ungară. Crearea republicii a însemnat o lovitură grea pentru reacţiunea maghiară şi internaţională, dar situaţia politică şi economică de atunci impunea Încă sarcini foarte fiete fapte,» democraţie«, la aparatul de stat mai jucau un rol important elementele reacţionare, aservite imperialiştilor, care doreau reînvierea asupririi poporului. In ţară bântuia o inflaţia dezastruoasă, capitaliştii deţineau poziţiile cele mai importante ale vieţii economice. Partidul Comunist Maghiar, în fruntea forţelor democratice coalizate, şi-a asumat şi Împlinit sarcina de a Îndepărta pe reprezentanţii reacţionari de la putere, de a consolida situaţia economică a ţării, de a începe nimicirea capitalismului, şi — lichidând o politică externă şovăitoare şi făţarnică, — să aşeza Ungaria in mod hotărlt în lagărul forţelor democratice şi anti-imperialiste In frunte cu Uniunea Sovietică. Desigur că linie desvoltării economice este de nedespărţit de cea a desvoltării politice. Fiecare lovitură data reacţiuni pe tărâm economic a însemnat şi o nouă lovitură politică dată acesteia , iar victoriile politice au creat condiţiile victoriilor economice. După loviturile date clicii reacţionare din partidia micilor agricultori şi după nimicirea citadelei capitalismului maghiar, imperialismul internaţional a căutat un nou punct de sprijin in ţară, oferindu-se pentru aceasta ca principal a dat aripa dreaptă a partidului social-democrat. In primăvara anului 1948 comuniştii maghiari in lianţi cu locial,democraţi de stânga au demascat pe trădătorii social-democraţi de dreapta ai muncitorimii; partidul social-democrat, după curăţenia făcută în rândurile sale, un Mai s’a unificat cu Partidul Comunist, făurindu-se partidul unic muncitoresc maghiar, PARTIDUL CELOR CE MUNCESC DIN UNGARIA, bazat pe principiile marxistoieniniste. Nu degeaba a numit tot. Rákosi Mátyás anul 1947—1943 „anul cotiturd“, care a decis problema „cine pe cine va bate, democraţia populară reacţiunea, sau Invers“. Cad, după acest an, democraţia maghiară, întărită în forţă şi experienţă, priveşte cu lhchredere justificată spre un viitor mai bun şi mai fericit«. Succesele anului de cotitură, au impus poporului muncitor maghiar democraţiei populare maghiare, sa se avânte cu şi mai mult elan spre ţel, spre construirea temeliilor socialismului. Partidul celor ce muncesc din Ungaria a lansat lozinca : „sa îndeplinim planul trienal in 2 ani si 6 luni«. Succesele de până acum sunt o chezăşie că lozinca aceasta se va putea realiza. Paralel cu desvoltarea Industriei a crescut Într’o măsură serioasă şi nivelul de trai al celor ce muncesc. Acest fapt îmbucurător pune ca sarcină democraţiei maghiare şi clasei muncitoare să intensifice productivitatea muncii. (Continuate la pag. 11-a, col 1-2-3)