Scȃnteia, februarie 1949 (Anul 18, nr. 1339-1362)

1949-02-03 / nr. 1340

Sarcinile de luptă ale siderurgiştilor Oţelarii hu­­nedoreni au dat din nou 10 şarje in 24 de ore ; cei de la „O­­telul Roşu“ au turnat la 30 Ianuarie 1940, 14 şar­je ; şi luându-se la întrecere cu normele şi cu timpul au rezidit cuptorul Nr. 3 în 1.103 ore, faţă de programul care prevăzuse 2.850 ore. Oţelarii de la Reşiţa, cu toată lipsa de apă şi curent elec­tric de la începutul anului, care a oprit producţia câteva zile în şir, au recuperat pier­derea şi, urmând exemplul celor de la Hunedoara şi „O­­ţelul Roşu“, au îndeplinit înainte de termen plănui de producţie pe luna ianuarie. Lozinca „O ŞARJĂ PE SCHIMB, OŢEL DE BUNA CALITATE“, a fost însuşită de muncitorii, tehnicienii şi inginerii oţelăriilor noastre ca o lozincă de luptă, pentru îndeplinirea cu cinste a sar­cinilor ce le revin în cadrul Planului de Stat. Pe platoul oţelăriei de la Reşiţa, oţel­arii de frunte, sub îndrumarea de zi cu zi a comitetului de Partid, au dus o aprigă bătălie nu nu­mai pentru scurtarea duratei de pregătire a unei şarje de oţel. Ei au dat bătălia şi îm­potriva concepţiei învechite despre muncă, cultivată de Auschnitt, de Popp şi de a­­genţii lor, social-democraţii de dreapta, în mintea mun­citorilor celor mai înapoiaţi. La Reşiţa, unde atâta timp au activat în voe — plătiţi de patroni — trădătorii so­ci­al-dem­o­craţi de dreapta care au căutat să introducă printre muncitori stări de spi­rit oportuniste, se creiase credinţa că vechile stări de lucruri în producţie nu pot fi mişcate din loc. Aceste stări de spirit au constituit o piedică se­rioasă în calea luptei comu­niştilor, în calea avântului muncitorimii înaintate, dor­nică să scuture praful lânce­zelii, să rupă păienjenişul bi­rocratic ce înăbuşea viaţa uzinelor. Trebue spus că a­­ceastă influenţă oportunistă a cuprins şi pe unii membri ai organizaţiei de Partid. Nu e mult de când, într-o discuţie cu un membru al comitetului judeţean de partid despre posibilitatea declanşării unor întreceri în oţelărie, acesta a răspuns sceptic: •— La Reşiţa, tovarăşi ? Acolo ruri se pot organiza în­treceri temeinice, entuziaste. Cât de amarnic s’a înşelat tovarăşul respectiv, — rămas în coada evenimentelor — o dovedesc întrecerile oţelari­­lor care au răspuns cu înflă­cărare la chemarea Partidu­lui. o dovedesc rezultatele obţinute de echipele conduse de primii topitori: Ördög, Popa Pop Ion II, Brezina, Ţăranu Radivoi, Garaş Ioan, etc., de jurnaliştii lui Iorga Nicolae, Vatinovschi şi Sârbu, cât şi de macaragiii care ex­perimentează — după sfatu­rile inginerilor sovietici — un sistem aplicat de oţelarii din U.R.S.S., acela de a în­cărca un cuptor cu două macarale, pentru a scurta cât mai mult durata de în­cărcare şi a asigura astfel o productivitate cât mai mare cuptoarelor Siemens- Martin. întrecerea oţelarilor dela Reşiţa, care s’a desvoltat, spre hala de turnare, la fa­brica de şamotă, la atelierele prelucrătoare, este dovada cea mai strălucită că la Re­şiţa există un material uman preţios, entuziast în muncă şi dârz împotriva greutăţilor de tot felul. Ce dovedeşte aceasta ? A­­ceasta dovedeşte justeţea politicii Partidului, forţa idei­lor noui care au cuprins pe muncitorii înaintaţi de la Re­şiţa şi i-a făcut să învingă in producţie. Nici la „Oţelul Roşu“ si­tuaţia nu era mai bună. Stă­pânită de acelaş Auschnitt, vampir al economiei ţării, lăsată cu un utilaj învechit, departe de căile principale de acces, rar cercetată de factorii de răspundere, uzina a fost multă vreme „copilul vitreg“ între întreprinderile siderurgice, întrecerile por­nite acum trei ani între Hu­nedoara, Reşiţa şi Oţelul Roşu, au scuturat o clipă a­­morţeala uzinei. Dar proasta organizare a întrecerilor, slabul interes acordat ace­stora de către Uniunea Me­­talo-Ghamică, de organizaţia de Partid, au făcut ca între­­fcerile să-şi piardă vigoarea. Şi iată că, de la începutul lui ianuarie, odată cu intra­tei în lupta pentru realiza­rea Planului, odată cu che­­iaaroţelarilor reşiţeni la luptă pentru realizarea unei şarje de cuptor pe fiecare schimb şi apoi zi cu zi, oda­tă cu transformările revolu­ţionare iniţiate de Partid pentru consolidarea şi des­­voltarea mai departe a de­mocraţiei noastre populare şi a ridicării nivelului de trai al celor ce muncesc, uzina renaşte la viaţă. Şi aci, ca şi la Reşiţa şi la Hunedoara, s’a întâmplat a­­celaş lucru. In urma muncii de îndru­mare a organizaţiilor de Par­tid, muncitorii conştienţi şi-au dat seama că vechile nor­me, croite de capitalişti după interesele lor de jaf şi sabo­tare a economiei, nu mai pot rămâne în picioare în Statul celor ce muncesc. Ei şi-au dat seama că pen­tru a mări producţia, pentru a-şi mări câştigul şi a contri­bui la scoaterea ţării din sta­rea de sărăcie şi inappere, trebue luptat în scopul sta­bilirii unor norme reale — baza sigură a ridicării nive­lului material şi cultural al muncitorimii. Ei şi-au dat seama că so­cialismul poate fi construit pe baza unei productivităţi mai înalte. Întrecerea oţelarilor, por­nită pe o bază concretă de către echipele de topitori, pentru îndeplinirea sarcinei ce-i revine fiecărei echipe în cadrul planului de producţie, este un început sănătos. Dar este numai un început. Or­ganizaţiile de Partid şi sin­dicatele din cele trei mari uzine siderurgice, active în ce priveşte întrecerea oţela­­rilor, acordă încă prea puţină atenţie întrecerii jurnalişti­lor, de exemplu. Realizările în producţia de fontă, in comparaţie cu realizările oţe­larilor, arată că acest sector n’a fost îmbrăţişat cu acelaş interes. O cauză principală a ine­galităţii desfăşurării­ întrece­rilor trebuie căutată în pri­mul rând în metodele sec­tare de muncă adoptate de unele organizaţii de Partid şi de sindicate. Este de la sine înţeles că un număr restrâns de activişti de Partid şi sindicali nu pot cuprinde întregul sector de muncă în uzine atât de mari şi de complexe.,Dar dacă o­­ţelarii şi jurnaliştii de frunte ar fi mobilizaţi­­ într’o largă acţiune de agitaţie, pentru a lămuri pe muncitori asupra necesităţii ridicării produc­ţiei şi asupra avantajelor materiale pe care le dobân­desc urmând exemplul lor, ei vor dinamiza şi grăbi ritmul de muncă în toată întreprin­derea. Câştigul tot mai mare al siderurgiştilor care merg în fruntea producţiei constitue dovada cea mai puternică că prin aplicarea noului sistem de salarizare, munci­torii harnici pot obţine câşti­guri mai mari pe baza ridi­cării producţiei. Dar un rol însemnat în în­treceri îi revine deasemeni conducerii administrative a întreprinderilor. Lipsa cochilelor de tur­nare a cauzat întârzieri mari industriei de oţel la Hune­doara, cu toate că aceste cochile se toarnă la câteva sute de metri, în propria tur­nătorie a uzinei. Producţia sporită a oţelurilor în între­cere nu a fost prevăzută de conducerea uzinei, şi şarjele se lungeau la 9, 00 şi chiar 11 ore, până le venea rândul la turnare. Aproape nu e zi în care să nu se comunice ştirea că pro­ducţia de oţel suferă din lipsă de fier vechi. Sute de ore productive, ceea ce reprezin­tă mii de tone de oţel se pierd din această cauza. Cu toate­ că această situaţie du­rează de luni de zile, nu s-au luat măsuri energice şi grab­nice pentru a aproviziona o­­ţelăriile cu fier vechi, şarja­­bil şi în cantităţi suficiente, deşi el există la centrele de colectare. Conducătorii de uzină tre­buie să prevadă dinainte ne­voile mereu crescânde ce­rute de ritmurile noui în producţie, pe care le creiază avântul muncitorilor în în­trecere. Administraţiile întreprin­derilor nu se socotesc însă, — de cele mai multe ori, — răspunzătoare de desfăşura­rea întrecerilor socialiste, nu le dau sprijin tehnic şi admi­nistrativ satisfăcător. Direc­torii de întreprinderi, Direc­ţiile Centralelor de resort, trebuie să contribuie din plin la sprijinirea întrecerilor, prin crearea condiţiilor teh­nice cele mai favorabile des­făşurării lor. Avântul de muncă al mili­oanelor celor ce muncesc este izvorul principal pentru împlinirea Planului de Stat. Creşterea acestui avânt încă din cele dintâi zile ale apli­cării Planului, primele lui rezultate, constitue o demon­straţie în fapte a triumfului politicii Partidului. Păşind înainte, se cere din partea organizaţiilor de Par­tid, a sindicatelor şi condu­cerilor administrative, o ac­tivitate vie şi neobosită, stă­ruitoare şi entuziastă, pentru sprijinirea şi lărgirea avân­tului de muncă al celor ce muncesc, pentru desvoltarea In masse a întrecerilor socia­liste. ^ * 4 PAGINI 4 IEI _ - _ . . „„ SERIA IN­ ANUL XVIII No. 1340 # Joi 3 Februarie 1949 In lupta pentru împlinirea Planului Topitorii de la „Oţelul Roşu“ au dat 14 şarje de oţel în 24 ore la 4 cuptoare In bătălia ne cae» o «luc pentru împlini­rea planului «le producţia, topitorii doi» Otelul Roşu” au izbutit să dea in ziua de 30 Ianuarie a.c., 14 şarje in 24 ore Şarjele au f­o at tip f­e un ront iu lunii Fe­­bruarie, tini fii mi cit oţelarii drift „Otelul şi-nu îndeplinit incit drin ** lamm rie a. c. sarcinile pe m­trean­a fiind Ianuarie. Realizarea fozincii: „O ŞARJA PE SCHIMB, OŢEL DE BUNA CALITATE” la cele 4 cuptoare de la „Oţelul Roşu” înseamnă 12 şarje în 24 ore- Dând 14 şarje, oţelarii de la „Oţelul Roşu“ au supraîmplinit lozinca. Acest rezultat a putut fi obţinut pe de o parte datorită punerii în funcţiune a cuptorului Nr. 3, iar pe de altă parte eforturilor topitorilor, mobi­lizaţi în întreceri socialiste, sub conducerea orga­­nizaţiei de Partid şi a organizaţiei sindicale. Un ajutor preţios l-a constituit şi faptul că de data aceasta oţelarii au avut la îndemână fier vechiu în cantităţi suficiente şi de bună calitate. Iată rezultatele obţinute, pe cuptoare, în ziua de 30 Ianuarie, în care muncitorii au dat 14 şarje în 24 ore. Cuptorul­­Nr. 1 (cu capacitatea cea mai mare, la care lucrează tov. Safranschi AI., Focht E. şi Csolic­), a dat 3 şarje in 24 ori, cea mai scurtă şarjă fiind de 6 ore şi 55 minute-Cuptorul Jr. » - la care luarea­ză tov. Căciula!­B„ Jude Petru şi Xevac Mihai — a dat 4 ŞARJE IX 24 ORE. Cuptorul Nr. 3 pus in funcţiune cu două file înainte de termen — la care lucreatd tov Marian Marta Car­rit şi Tomasee Ştefan — a dat 4 ŞARJE, una In 4 ore şi Să minute, douit a elite S ore şi 2S minute şi alta W î ore şi Mi minute. Cuptorul Nr. 4 — la care lucrează tov. Fochi luliu, Hue Iosif şi Orsari luliu — a dat deasemeni 3 şarje în 24 de ore. La obţinerea celor 14 şarje în 24 de o­re au dat un puternic ajutor: tov. Găluşcă Francisc, Peter Carol şi Găluşcă luliu, macaragii; tov. Rădulescu şi Constantin Adam de la gazogene şi tov. Mircea Gheorghe, Georgescu A. şi Seleşan,­­ Alexandru de la încărcarea fierului vechiu. RADU ROMULUS , corespondent . A treia aniversare a proclamării Republicii Ungare Telegramele de felicitare trimise de prof. dr. C. I. Parhon, dr. Petru Groza și tov. Ana Pauker lui Árpád Szakasics, István Dobi fi Rajk László Cu ocazia celei de a treia aniversări a proclamării Republicii Ungare, prof. dr­ C. I. Parhon preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române, d. dr. Petru Groza, preşedintele Consiliului de Miniştri şi tov. Ana Pauker, ministrul Afacerilor Externe, au trimis următoarele telegrame: EXCELENŢEI SĂLI DOMNULUI ARPAD SZAKASICS PREŞEDINTELE REPUBLICII UNGARE - BUDAPESTA Cu ocazia celei de a treia aniversări a ftoptdsUd­i Ungaro vi trimit colo mal cald» felicitări și temeerele unei» urări pen*** prosperitatea poporului ungar și continua doovottare * Repu­blicii Ungare tpre »orielism. In rtr&nsă prietenie şi­­elaborare cu celelalte ţări de democraţie populară, sub­ conducerea Uniunii Sovietice, Ţara Socialismului învingător, C. I. PARHON Preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române EXCELENŢEI SALE DOMNULUI ISTVÁN DOBI PREŞEDINTELE CONSILULUI DE MINIŞTRI AI REPUBLICII UNGARE BUDAPESTA la a treia aniversare » proclamării Republicii Ungar» vă rog să primiţi «ele mai calde urări de prosperitate pe care vi la fac în numai» Guvernului remin şi «l meu personal. Astăzi, când ţării» noastre se găsesc »trâne imne în frontul păcii şi al socialismului. In fruntea căruia te află Marea Uniune Sovietică, poporul român ia parte cu bucurie la sărbătoarea poporului ungar, vecin şi prieten. Dr. PETRU GROZA­ ­ Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Române EXCELENŢEI SALE DOMNULUI RAJK LÁSZLÓ MINISTRUL AFACERILOR EXTERNE Al REPUBLICII UNGARE BUDAPESTA Cu ocazia celei de a treia aniversări a proclamării Republicii Ungare vă transmit atât Domniei-Voastre personal cât şi popotsdul ungar, calde urări de prosperitate şi succes In lupta pentru pace trainică şi socialism, alături de toate popoarele încadrate la frontul antiimperialist, condus de invincibila Ţară a Seeiafiu­mdin, Uniunea Sovietică. ANA PAUKER Ministrul Afacerilor Externe al Republicii Populare Române Şapte noui Cercuri ARLUS în comunele cu populaţie sârbească din plasa Moldova Nouă jud. Car­aş In urma Intensificării mutici! fl. Balei ARLUS-Oraviţa, în judeţul Garaş, plasa Moldova Nouă, au luat fiinţă 7 noui cercuri ARLUS şi anume în comunele: Zlatiţa, Câmpia, Socol, Belobreasca, Di­vid, Pojejena de Jos şi Moldova Veche. Locuitorii acestor comune, în parte de naţionalitate sârbă, ac­tivează cu dragoste, alături de locuitorii români, în cadrul ARLUS ului pentru strângerea legăturilor de prietenie dintre ţara noastră şi marea Uniune Sovietică. Ajutaţi de muncitori şi tehnicieni Tiranii muncitori din Turcoaia-Tulcea şi-au electrificat comuna Pe lângă celelalte acţiuni între­prinse pentru crearea unor cât mai bune condiţiuni de viaţă ţă­ranilor muncitori, Primăria comu­nei Turcoaia-Tulcea a hotărât şi electrificarea comunei. In acest scop s-a întocmit un plan de electrificare. Pentru ca planul să fie dus la bun sfârşit şi cu cât mai puţine cheltuieli, Pri­măria a făcut apel la munca vo­luntară a sătenilor şi la concursul muncitorilor şi tehnicienilor dela carierele Dobrogea de Nord şi D.G.D. Muncitorii ■ şi tehnicienii de la cele două cam­ere au primit cu bucurie să ajute la electrifica­rea comisiei şi au pornit la lucru, muncind voluntar în timpul orelor libere alături de ţăranii muncitori. Ei au îndrumat sătenii cum să sape gropile pentru stâlpi, cum să-i fixeze şi cum să întindă re­ţeaua electrică. Ajutându-se intre el, muncito­rii, tehnicienii şi ţăranii muncitori, au întins reţeaua electrică, au instalat motorul şi dinamul elec­tric, reuşind să termine lucrarea de electrificare a satului cu 6 zile înainte de termenul propus. DE BELI PETRE Goresp. UN PLAN DE 20 -25 ANI PENTRU REFACEREA MOSCOVEI Ziarul ,,Pravda" cita 1 Februarie 1949, publică hotărîrea Consiliului de Miniştri al U­R. S. S­ şi a Comitetului Central a Partidului Comunist (bolşevic) al Uniunii Sovietice, cu privire la re­construcţie oraşului Moscova. In 1936, a fost adoptat cunoscutul plan de reconstrucţie a Moscovei, care prevedea mari lucrări de modernizare şi înfrumuseţare urba­nistică a capitalei sovietice pe o perioadă de zece ani. Pe baza acestui plan, s-au deschis nou­ artere şi pieţe, au fost ridicate nenumă­rate blocuri mari şi teatre, a fost construit me­troul cu toate ramificaţiile sale, s'a introdus gezin metan, s'au construit poduri monumen­tale, etc., dându-se Moscovei înfăţişarea pe care o are, astăzi, fără a se atinge însă speci­ficul istoric al oraşului. In multe privinţe, plănul de reconstrucţie a fost depăşit, la altele, din cauza războiului, prevederile­ plinului a­u putut fi înfăptuite. In present există din nou condiţiunile necesare pentru ca în 3—4 «ni să fie îndeplinite şi cele­lalte sarcini »1» planului de zece «ni pentru re­construcţia Moscovei. Consiliul de Miniştri ai U.R.S.S. şi C. C. al P. C (b) al Uniunii Sovietice au hotărît deci să pregătească de pe acum noul plan de trans­formare a oraşului, care să reflecte puternicul avânt al economiei sovietice, al ştiinţei şi cul­turii popoarelor din Ţara Socialismului. Comi­tetul Executiv al Sovietului din Moscova şi Co­mitetul din Moscova al P. C. (b) al U. S. au fost autorizate să înceapă elaborarea unui nou plan general de reconstrucţie a Moscovei pen­tru o perioadă de 20—25 ani, urmând ca Până la 1 Octombrie a­u să-i fie prezentate spre aprobare Consiliului de Miniştri ai U. R. S. S. și C. C. al P. C. (b) al U. 1 directoare «1* neutmi Di­Ph • UN AN DE IMPORTANTE TRANSFOR­MĂRI IN REPUBLICA POPULARA ROMANA, de MIRON CONSTANTINESCU membru in Biroul Politic al C. C. al P. M. R. Articol aparut in ,,Pentru pace trainică, pentru demo­craţie populară!” nr. 3 (30) din 1 Februarie, 1949, (Pag. 3-4) • OCROTIREA MAMEI SI COPILULUI, O PROBLEMA IMPORTANTA DE STAT. de OFELIA MANOLE t membru supleant al C.C. al P. M. R. ■ (Pag. 3-a) • CATEVA ÎNVĂŢĂMINTE ISTORICE ALE VICTORIEI DELA STALINGRAD. (Pag. 3-a) • OAMENII ŞTIINŢEI. LITERATURII şi ART­EI SALUT­A DECRETUL PENTRU STIMU­LAREA ACTIVITĂŢII ŞTIINŢIFICE. LITERA­RE şi ARTISTICE. (Pag. 2-a) -------------------------------------------CITIȚI----------------------------------------— IN CORPUL ZIARULUI: O INTERVENTIE LUMINOASA J'v * ' t ' - -'.V. Mai mult ca oricând, politica consecventă de pace a Statului Socialist se bucură de sprijinul larg a sute şi sute de milioane de oa­meni din lumea Întreagă. Ecoul profund pe care l-a stârnit în cele mai Îndepărtate colţuri ale lumii Interviewul recent al lui I. V. Stalin şi poziţia fermă antimperialistă pe care au luat-o forţele democra­tice din toate ţările faţă de acea­stă manifestare, confirmă pe de­plin constatarea că in lupta sa îm­potriva politicii agresive a blocu­lui anglo-american, Uniunea So­vietică poate considera „drept aliaţi ai săi pe toate celelalte state iubitoare de pace şi pe nenumăra­ţii sprijinitori ai păcii democratice universale" din lumea întreagă. Dar tocmai sprijinul pe care-l găseşte Statul Socialist în opinia publică din propriile lor ţări, îi sperie pe imperialiştii anglo-ame­­ricani. N’a trecut decât o zi de la de­ruta stârnită in rândurile aţâţăto­rilor la război de către Declaraţia Ministerului de Afaceri Străine al U.R.S.S. asupra pactului Atlanti­cului de Nord, şi această derută a fost considerabil sporită de răs­punsurile date de I. V. Stalin la întrebările d-lui Kingsbury Smith directorul agenţiei americane „In­ternational News Service”. Deruta aceasta a cercurilor im­perialiste anglo-americane şi a a­­genturilor acestora din celelalte ţări capitaliste, se manifestă vă­dit în comentariile din presa şi radio-ul controlat de aceste cercuri. Prinşi asupra faptului, aţâţătorii la război se bâlbâe neputincioşi în faţa propriilor popoare. Căci lim­pezite şi precisele răspunsuri date de I. V. Sta­n la întrebările zia­ristului american, imediat după publicarea acelei puternice demas­cări a uneltirilor imperialiste ce o constitue Declaraţia Ministerului de Afaceri Externe al U.R.S.S., au venit tocmai In momentul pe care cel mai puţin II aşteptau şi cel mai puţin Ii doreau cercurile imperialiste anglo-americane, anu­me In momentul în care ele cre­deau că vor putea desăvârşi şi aduce la indeplinire cu larmă şi publicitate sgomotoasă, pactul Atlanticului de Nord, fără să fie obligate a da socoteală opiniei pu­blice mondiale şi propriilor lor po­poare asupra adevăratei naturi a acestui pact. Din răspunsurile luminoase ale tovarăşului Stalin, oamenii simpli din toată lumea au înţeles acel adevăr la îndemâna fiecăruia că dacă şi de partea puterilor impe­rialiste occidentale ar fi cea mai mică dorinţă de pace, n’ar exista nici o greutate în rezolvarea ce­lor mai complicate — în aparenţă — probleme internaţionale. Oricât de mult se silesc agen­ţiile de presă ale trusturilor să ascundă răsunetul pe care l-au avut răspunsurile Kil I. V. Stalin in rândurile oamenilor timpii din chiar Statele Unite, coresponden­tul din Washington al lui ,,Asso­­ciated Press” este nevoit să re­cunoască­­că atât de adâncă este dorinţa de pace a acestor oameni simpli, şi atât de mult corespund cuvintele lui Stalin acestei dorinţi, încât ele au fost primite cu „O CONSIDERABILA EMOŢIE”. Şi nu e lipsit de interes să arătăm că, neputând să treacă cu uşurin­ţă peste adevăratele sentimente ale masselor americane, până şi furibunzi campioni ai anti-sovie­­tismului ca Tom Connally, pre­şedintele Com­­isi­unii de afaceri străine a Senatului, înfrângând tă­cerea prudentă a Departamentului de stat — sub presiunea opiniei publice — a fost silit să mărtu­risească că „declaraţia lui Stalin este un eveniment important în conjunctura internaţională şi că se pot găsi în ea mijloace spre a se ajunge la p­ace şi armonie" Nu odată I. V. Stalin şi alţi re­prezentanţi­ autorizaţi ai guvernu­lui sovietic au afirmat convingerea lor profundă — dovedită cu fapte — că este posibilă înţelegerea şi conlucrarea între ţări cu sisteme economice şi sociale deosebite. Numai că, nu este suficient să existe o posibilitate în acest sens, ci trebue să existe şi dorinţa rea­lă ca această posibilitate să fie tradusă Irttr’o realitate vie şi eficace. Dar, cum a arătat cu alt prilej I. V. Stalin „inspiratorii politici­ agresive din U. S. A. şi Anglia nu se consideră interesaţi In în­ţelegere şi colaborare cu U.R.S.S." Căci Imperialiştilor nu le trebue înţelegere şi acorduri cu­­Uniunea Sovietică, ci numai vorbărie in această direcţie, spre a sfârşi in cele din urmă, aşa cum arata, re­centa Declaraţie a Ministerului­­de Externe al U.R.S.S., „prin aban­donarea ,pur şi simplu a vechilor acorduri şi sabotarea făţişă a ori­cărei, colaborări reale cu Uniunea Sovietică”. Vom înţelege astfel pentru că aţâţătorii la război anglo-ameri­­cani care nu se tem de nimic mai mult ca de o politică de înţelegere şi de colaborare cu U.R.S.S. care­ ar face lipsită de orice sens ac­tuala lor politică agresivă, au fost puşi în cea­­ mai mare încurcătură de afirmaţia lui­­ V. Stalin că guvernul sovietic nu vede nicio piedică pentru ridicarea in acelaş timp a restricţiilor introduse de cele trei puteri cu privire­ la co­municaţiile dintre Berlin şi­ zonele occidentale ale Germaniei, dacă guvernele Statelor Unite, Marii Britanii şi Franţei vor­­ de acord cu amânarea creării unui stat ger­­man vestic până la convocarea se­siunii .Comisiunii miniştrilor de ex­terne consacrată examinării pro­blemei germane In ansamblul e. Căci puterile occidentale, în frun­te cu imperialiştii americani şi en­­glezi, după ce au călcat acordul dela Potsdam şi au creiat actuala situaţie de la Berlin, nu vor să renunţe la crearea unui stat ger­man vestic din care ei sunt­­întă­riţi să facă principala bază stra­tegică şi economică a planurilor lor agresive îndreptate împotriva Uniunii Sovietice şi a celorlalte forţe ale democraţiei şi socialis­mului. Ce se va alege însă din ac­es­­te planuri de agresiune şi de des­­lănţuire a unui nou război care sunt camuflate acum sub firma care nu mai înşeală pe nimeni a pactului Atlanticului de Nord, e lesne de prevăzut. Aşa cum a arătat I V. Stalin Încă In Declaraţiile sale făcute ziarului „Pravda" în luna octombrie a anului trecut. „TOATE ACESTEA SE POT SFÂRŞI NUMAI PRINTR UN EŞEC RUŞINOS AL AŢAŢA­­TORILOR LA UN NOU RĂZ­BOI”. I. R. Şomuz I REPUBLICA UNGARA ÎMPLINEŞTE 3 ANI de MARTHON HORVATH şef-redactor al ziarului „Szabad Nep”, membru al Biroului Politic al C. C. al Partidului celor ce muncesc din Ungaria De 100 ani Republica a devenit simbolul năzuinţei spre libertate a poporului ungar. Au trecut o sută de ani de cind Habsburgii au fost detronaţi în urma luptei de elibe­rare, condusă de Kossuth. Petőfi, marele poet ungar, care a biciuit cu o ură atât de neîmpăcată pe duşmanii poporului, n’a unit atât de mult nici o instituţie asupri­toare de popoare ,ca monarhia. In Ungaria, fiecare avânt revoluţio­nar şi-a pus ca scop, în primul rând, înlăturarea monarhiei şi fti­­ctaurarea Republicii .Aşa a fost In 1848, şi în 1918-19, în timpul revoluţiei proletare. Pentru poporul noştri monarhia era simbolul domniei marilor mo­­şieri iar pentru popoarele vecine era unealta celui mai înver­şunat şovinism şi a politicii de cu­ceriri imperialiste. Nici liniştea şi nici libertatea popoarelor vecine nu putea fi asigurată atâta vreme cât pe tronul Ungariei era un Hab­sburg, sau un Horthy se lăfăia pe spinarea poporului maghiar. După atâtea încercări grele, numai da­torită ajutorului eroicei Armate Sovietice, poporul maghiar a reu­şit, la 1 Februarie să-şi fău­rească definitiv victorioasa Repu­blică Ungară. Crearea republicii a însemnat o lovitură grea pentru reacţiunea maghiară şi internaţională, dar si­tuaţia politică şi economică de a­­tunci impunea Încă sarcini foarte fiete fapte,» democraţie«, la aparatul de stat mai jucau un rol important elementele reacţionare, aservite imperialiştilor, care do­reau reînvierea asupririi poporului. In ţară bântuia o inflaţia dezas­truoasă, capitaliştii deţineau pozi­ţiile cele mai importante ale vieţii economice. Partidul Comunist Ma­ghiar, în fruntea forţelor demo­cratice coalizate, şi-a asumat şi Împlinit sarcina de a Îndepărta pe reprezentanţii reacţionari de la pu­­tere, de a consolida situaţia eco­nomică a ţării, de a începe nimi­cirea capitalismului, şi — lichi­dând o politică externă şovăitoare şi făţarnică, — să aşeza Ungaria in mod hotărlt în lagărul forţelor democratice şi anti-imperialiste In frunte cu Uniunea Sovietică. Desigur că linie desvoltării eco­nomice este de nedespărţit de cea a desvoltării politice. Fiecare lovi­tură data reacţiuni pe tărâm eco­nomic a însemnat şi o nouă lovi­tură politică dată acesteia , iar victoriile politice au creat condi­ţiile victoriilor economice. După loviturile date clicii reac­ţionare din partidia micilor agri­cultori şi după nimicirea citadelei capitalismului maghiar, imperialis­mul internaţional a căutat un nou punct de sprijin in ţară, oferindu­­­-se pentru aceasta ca principal a­ dat aripa dreaptă a partidului so­cial-democrat­. In primăvara anu­lui 1948 comuniştii maghiari in lianţi cu locial,democraţi de stânga au demascat pe trădătorii social-democraţi de dreapta ai muncitorimii; partidul social-de­mocrat, după curăţenia făcută în rândurile sale, un Mai s’a unificat cu Partidul Comunist, fău­rindu-s­e partidul unic muncitoresc maghiar, PARTIDUL CELOR CE MUN­CESC DIN UNGARIA, bazat pe principiile marxistoieniniste. Nu degeaba a numit tot. Rákosi Má­tyás anul 1947—1943 „anul coti­­turd“, care a decis problema „cine pe cine va bate, democraţia populară reacţiunea, sau Invers“. Cad, după acest an, democraţia maghiară, întărită în forţă şi ex­perienţă, priveşte cu lhchredere jus­tificată spre un viitor mai bun şi mai fericit«. Succesele anului de cotitură, au impus poporului muncitor maghiar democraţiei populare maghiare, sa se avânte cu şi mai mult elan spre ţel, spre construirea temeliilor so­cialismului. Partidul celor ce muncesc din Ungaria a lansat lo­zinca : „sa îndeplinim planul trie­nal in 2 ani si 6 luni«. Succesele de până acum sunt o chezăşie că lozinca aceasta se va putea realiza. Paralel cu desvoltarea Industriei a crescut Într’o măsură serioasă şi nivelul de trai al celor ce mun­cesc. Acest fapt îmbucurător pune ca sarcină democraţiei ma­ghiare şi clasei muncitoare să in­tensifice productivitatea­­ muncii. (Continuate la pag. 11-a, col 1-2-3)

Next