Scȃnteia, iunie 1949 (Anul 18, nr. 1439-1463)

1949-06-11 / nr. 1448

înainte în lupta pentru un teatru al epocii construirii­­socialismului în R.P.R.! Ne apro­piem de sfâr­şitul actuale stagiuni tea­­trale. Caracteris­­tic pentru ultimele săp­tămâni ale anului teatral este faptul că atât în Capitală, cât şi în provincie, s’au reprezentat noui lucrări originale, roade ale muncii autorilor noştri dramatici. Se poate spune pe bună dreptate că acest sfârşit de stagiune este mai degrabă un rodnic început, este­ semnul unei cotituri plină de perspective, pe dru­mul înfăptuirii unei drama­turgii a epocii construirii so­cialismului în ţara noastră. Dacă „eroii“ putrezi ai burgheziei au fost mai de mult goniţi din teatrul no­stru, anul acesta a urcat pe scenele noastre omul nou, muncitorul fruntaş, eroul efrocii noastre, care sub că­lăuzirea Partidului, constru­­eşte zi de zi, ceas de ceas, viitorul­­socialist al Patriei. Cu eroi şi probleme ca în „Cumpăna” de Lucia Deme­us, dar mai ales în „Mi­rii“ de Mihail Davidoglu, dr­amaturgia românească în­cepe să contribue activ la educarea masselor în spiritul unei noui şi înalte morale, întemeiată pe principialita­tea de clasă şi pe un înflă­cărat patriotism, în spiritul unei noui atitudini faţă de viaţă şi de oameni. într’un cuvânt ÎNCEPE SA CON­TRIBUE LA TRANSFOR­MAREA CONŞTIINŢEI OA­MENILOR MUNCII SI DECI LA TRANSFORMA­REA SOCIALISTA A TARII NOASTRE. Alături de piese ca „Mi­nerii“ şi „Cumpăna“, rupte din miezul vieţii creatoare, a luptei pentru socialism, s’a jucat în actuala stagiune un şir de alte piese româneşti ca „Bălcescu“ de Camil Pe­­trescu, „Haiducii“ de Victor Eftimiu, „Rapsodia Ţigani­lor“ de Mircea Ştefănescu, piese care scot la lumină momente şi figuri din trecu­tul progresist al istoriei noa­stre, al luptei poporului pen­tru libertate şi independenţă naţională. Prezenţa pieselor noui ro­mâneşti în repertoriul tea­trelor noastre este un eveni­ment de seamă, datorită că­ruia actuala stagiune devine O ETAPA DE O ÎNSEMNĂ­TATE ISTORICA în desvol­­tarea vieţii noastre teatrale. Aceste piese n’au crescut şi nici n’ar fi putut creşte pe un teren pustiu. Glasa mun­citoare preia în mod critic şi desvoltă în noui condiţiuni, operele­­de valoare ale trecu­tului, făcând din ele temelii puternice ale nouii culturi, ale nouii arte. Nu întâmplător actuala stagiune s’a deschis cu re­prezentarea „Scrisorii pier­dute“­ de I. L. Garagiale, a­­ceastă satiră biciuitoare în­dreptată împotriva regimului burghezo - moșieresc, piesă care n’a atins în 30 de ani atâtea spectacole câte a fă­cut în actuala stagiune. „O scrisoare pierdută“ reprezintă poziţia cea mai înaintată a dramaturgiei noastre clasice, nivelul CEL MAI ÎNALT AL TEATRULUI REALIST CRI­TIC. Şi poate că nimic nu a­­rată mai limpede în ce constă însemnătatea istorică a ac­tualei stagiuni, decât faptul că, inaugurată cu „O scri­soare pierdută”, ea se încheie cu „Minerii“ lui Mihail Da­vidoglu şi „Cumpăna“ Luciei Demetrius, adică face trece­rea de la un teatru de critică a societăţii burgheze, la un teatru de transformare revo­luţionară a ei. TRECEREA DE LA REALISMUL GRITIG L­A REALISMUL SOCIA­LIST. Ca temelie a noului nostru teatru revoluţionar, alături de dramaturgia clasică progre­sistă a literaturii noastre na­ţionale, stau deopotrivă ma­rile opere clasice ale drama- t1­mi universale. De aceea, ne a­­m jucat în această sta­giune piese de Shakespeare, Goldoni, Cehov, piscuri ale dramaturgiei universale, creatori care, stând pe poziţia cea mai înaintată a epocii lor şi deschizând căi viitoru­lui, aparţin astăzi clasei muncitoare, clasă care duce omenirea înainte, putând fi socotiţi pe drept cuvânt ca adevăraţi tovarăşi de drum ai nouii literaturi drama­tice. Pentru a smulge teatrul din mâna burgheziei şi pentru a-l transforma într’o armă pu­ternică a poporului muncitor în lupta pentru socialism, noi am avut şi avem în faţa exemplul strălucit al teatrul­­ui sovietic, uriaşa experienţă sovietică. Teatrul sovietic, ca şi întreaga artă sovietică, arta cea mai înaintată din lume, ne-a învăţat să pre­luăm tezaurul progresist al dramaturgiei noastre clasice şi să-l curăţim de sgura fal­sificărilor burgheziei, îno­­dând aci cu trăinicie firul nouii noastre dramaturgii. Teatrul sovietic ne-a învăţat cum să punem în valoare bogăţia cuprinsă în marile o­­pere clasice ale dramaturgiei universale, denaturată şi tră­dată de către burghezie. Pe de altă parte, jucând minunatele piese sovietice, noi învăţăm din măestria ne­întrecută cu care ele oglin­desc realitatea, cum să oglin­dim propriile noastre realităţi în piesele noastre, învăţăm cum să făurim un teatru pa­triotic, care să fie expresia vieţii şi a luptei poporului nostru pentru socialism, învăţăm, — aşa cum spu­nea odată marea artistă sovietică Vera Muhina, — SA FIM NOI ÎNŞINE. Piese ca „Puterea cea mare“, „Confruntarea“, „Peste 20 de ani“, „Pentru cei de pe mare“, prezentate dealungul acestei stagiuni, sunt modele de nepreţuit pentru autorii noştri dramatici. S-au jucat anul acesta piese valoroase ca „Fiul meu” de autorul maghiar Gergely Sándor şi „Alarma“ de scriitorul bulgar Crin Va­­siliev. Aceste lucrări din dra­maturgia unor ţări de demo­craţie populară dovedesc o­­dată mai mult că adevăratele realizări artistice se pot ob­ţine numai urmând calea deschisă de teatrul sovietic. Un atât de valoros reperto­riu cum a fost în cea mai mare parte cel al actualei stagiuni, contribue nu numai la educarea şi la transfor­marea sufletească a mas­selor de spectatori. El trans­formă deopotrivă şi pe oa­menii noştri de teatru. Ne erau odinioară actorii noştri decât nişte prizonieri ai bur­gheziei, puşi în situaţia ca prin textele pe care le debi­tau, să frâneze progresul propriului lor popor, să ţină timpul în loc ? Aservită o­­dinioară sacului cu bani, arta lor se împleteşte astăzi cu ţelul măreţ al luptei pentru progresul Patriei, pentru eli­berarea definitivă a oameni­lor muncii din sclavia capi­talistă. Ei devin purtătorii de cuvânt ai ideilor celor mai avansate, ai ideilor lui Marx- Engels-Lenin-Stalin şi a­­ceasta descătuşează forţa lor artistică, îi ajută să creeze o artă cu adevărat mare, arta pe care burghezia i-a împiedicat s’o înfăptuiască. Actori ca Lucia Sturza- Bulandra, N. Băltăţeanu, G. Antoniu, Sonia Gluceru, George Vraca, V. Ronea, Mihai Popescu, Emil Botta, Ion Finteşteanu, Beate Fre­­danov, Al. I. Ghibericon, Ju­les Gazaban, Ghiril Economu, directori de scenă ca Aurel Ion Maican, W. Siegfried, Moni Ghelerter, Sică Ale­­xandrescu, şi ca dânşii mulţi alţii care poartă cu cinste „Ordinul Muncii“ sau „Me­dalia Muncii“, se pot socoti pe drept cuvânt fruntaşi ai producţiei artistice. Prin munca lor creatoare, ei însu­fleţesc­­ şi mobilizează mas­­sele, devenind astfel părtaşi la construirea socialismului. Dar toate aceste succese nu s’au dobândit din senin. Ele sunt fructul unei lupte necurmate împotriva ideolo­giei josnice plină de ură şi dispreţ faţă de oameni, a duşmanului de clasă, împo­triva teatrului burghez, îm­potriva mentalităţii şi a de­prinderilor pe care le-a sădit acesta în conştiinţa oameni­lor de teatru. Călăuză de zi cu zi a fost în această luptă Partidul, care prin Comitetul său Cen­tral, a desfăşurat fără răgaz o stăruitoare muncă de în­drumare ideologică şi artis­tică a oamenilor noştri de artă. Aplicând în mod creator marea experienţă sovietică, Partidul a indicat calea jus­tei reconsiderări a dramatur­giei clasice şi se află în frun­tea bătăliei pentru promova­rea pieselor noui originale, îndrumând îndeaproape pe autorii noştri dramatici mai vechi şi mai noui, luptând­­ pentru înscrierea acestor piese în repertoriul teatrelor noastre şi combătând rezis­tenţele acelora dintre oame­nii noştri de teatru, în care educaţia burgheză a sădit buruiana cosmopolitismului, a neîncrederii în propria noastră forţă creatoare. Culegem astăzi primele­­ roade ale acestei lupte con-­­ dusă în permanenţă de către Partid, pentru transforma­rea dramaturgiei noastre în­tr’o armă a construirii socia­lismului. Lupta aceasta con­tinuă. E nevoe înainte de toate să sprijinim cu toate forţele noastre noua creaţie dra­matică originală. Mugurii a­­păruţi în actuala stagiune, trebuesc ajutaţi să înflo­rească puternic, în aşa fel încât piesele noui româneşti şi mai cu seamă cele ce oglindesc problemele actuale ale oamenilor muncii — să devină FACTORUL PRE­CUMPĂNITOR AL VIITOA-­ RELOR REPERTORII. Dea­lungul stagiunii care a­­re­(Continuare în pag. III.a col. 6-7-8) 4 PAGINI 4 IEI Sâmbătă II Iunie 1949 SERIA III ANUl XVIII No 1448 PROLETARI DIN TOATE TARILE. UNITI-VA!­ MMMMUliiiiiiwniiiHmiuilIil In Capitală au continuat ori Entuziaste meetinguri ale oamenilor muncii închinate luptei pentru pace Eri au continuat în diferite întreprinderi din Capitala meetinguri ale oameni­lor muncii închinate luptei pentru pace, la care au luat cuvântul delegaţi la Congren­sul Mondial al Partizanilor Păcii dela Paris—Praga. Atmosfera entuziastă în care s’au desfăşurat meetingurile, solidarizarea de­plină a muncitorilor cu lucările Congresului şi angajamentele pe care ei şi le-au luat de a lupta cu toate puterile lor pentru cauza păcii — au făcut ca aceste me­­etinguri să constitue noui prilejuri de afirmare a hotărîrii cu care poporul nostru muncitor înțelege să fie ostaş al marelui şi invincibilului front al păcii condus de Uniunea Sovietică. La tesătoria „Dâmboviţa Mătase" Sala de mese a ţesătoriei „Dâmboviţa-Mătase” e plină. Muncitoarele s’au adunat aci după terminarea lucrului pentru a asculta cuvântul unei delegate la Congresul Mondial al Partizanilor Păcii dela Paris-Praga, pentru a-şi exprima încă odată mai mult hotărîrea de a lupta fără răgaz pentru apărarea păcii împotriva uneltitorilor de răz­boi, imperialiştii anglo-ame­­ricani şi a slugilor lor. Tovarăşa Emilia Bunaciu, membră în Comitetul Cen­tral al U.F.D.R. a povestit în cuvinte calde cum s’au desfă­şurat lucrările Congresului. Ea a spus, printre altele: „S­oru adunat în luna Aprilie la Paris şi la Praga oameni de toate rasele şi de toate re-Eri după amiază a avut loc în sala de mese a între­prinderii I.O.R., un meeting închinat luptei pentru pace la care au luat parte mun­citorii şi muncitoarele fa­bricii. Din partea Comitetului Permanent pentru Apărarea Păcii, din R.P.R., a vorbit tov. Traiana Teclu, membră în Comitetul Central al U.F.D.R. conferenţiara şi-a început cuvântarea subliniind ligiile. Dar în orice limbă au vorbit aceşti reprezentanţi ai popoarelor din lumea întreagă, ei au spus cu toţii acelaş lucru : Noi nu vom lupta niciodată împotriva eroilor dela Stalin­grad ! Toate forţele noastre de luptă se vor îndrepta împotriva celora care încearcă să ne târască într'un nou măcel. Eforturile noastre unite sunt în stare să salveze şi vor salva pacea". A luat după aceea cuvântul tov. Diniş Paul, secretarul or­ganizaţiei P.M.R. de la „Dâm­boviţa-Mătase” care a spus: ,,Noi trebue să fim fericiţi şi demni de a ne afla în lagărul păcii şi al democraţiei, alături de măreaţa şi invincibila U­­niune Sovietică. Prin muncă neobosită, prin mărirea neînce- La I. O. R. însemnătatea Congresului,­­ care a exprimat voinţa de luptă pentru pace, a tuturor popoarelor din lume. „Con­gresul, a spus vorbitoarea, a fost o manifestare impună­toare a uriaşelor forţe, care azi sunt hotărîte să apere pacea, să zădărnicească unel­tirile războinice ale cercurilor imperialiste anglo - ameri­cane". Iată a producţiei, prin îndepli­nirea şi depăşirea Planului de Stat, noi vom întări scumpa noastră Republică Populară, vom întări lagărul păcii". Au luat apoi cuvântul mun­citori şi muncitoare care şi-au exprimat solidaritatea deplină cu lucrările Congresului, vo­­j­inţa de nesdruncinat de a se încadra în rândurile uriaşelor forţe mondiale ce luptă pen­tru apărarea păcii. „Ca invalid de război — a spus muncitorul Roată Mihai — care am simţit şi simt pe pielea mea grozăviile şi urmările răz­boiului, eu îmi iau angajamen­tul să fiu din toată inima şi din toate puterile alături de partizanii păcii". Festivitatea s-a încheiat cu un frumos film sovietic. Ascultată cu vie atenţie, conferinţa a luat sfârşit în aclamaţiile furtunoase ale asistenţei, care şi-a manifes­tat hotărîrea de a lupta pentru pace, dragostea şi ata­şamentul lor faţă de Marea Uniune Sovietică, bastion al păcii şi libertăţii popoarelor. Au rulat apoi filme docu­mentare. La „Victoria 1 Telecomunicaţii" Salariaţii dela întreprinde­rea Victoria 1 Telecomunicaţii s’au întrunit ori într’un mare meeting, în cadrul căruia şi-au manifestat hotărîrea de a lup­ta pentru apărarea păcii. Meetingul a fost deschis de tov. Tudor Marin, preşedintele Comitetului de întreprindere, după care a luat cuvântul tov. Mircea Maliţa, membru al C.C. al U.T.M. Vorbitorul a împărtăşit im­presii de la Congresul Mondial al Partizanilor Păcii de la Pa­ris — Praga, subliniind că a­cest Congres istoric a dovedit dorinţa oamenilor muncii din întreaga lume de a lupta strâns uniţi pentru apărarea păcii, ameninţată de imperia­liştii anglo-americani, doritori de un nou război. Lucrând la mai multe maşini, câştigul muncitorilor sporeşte simţitor La fabrica de ţevi „Republi­ca”, tovarăşii Şerbănescu Nico­­lae şi Ionescu State continuă să lucreze la câte două strun­guri, iar tov. Petre Gh. la două raboteze. Zilnic, ei obţin însemnate succese în muncă, izbutind să depăşească simţitor normele în aceeaşi măsură, sporeşte şi câştigul lor. Astfel, tov. Şerbănescu Ni­­colae primind spre rectificat 22 bacuri de filetat, i s’a acor­dat pentru această lucrare 141 ore şi 25 minute. Lucrând la două strunguri, el a isbutit să termine lucrarea în numai 48 ore. Reducând timpul de lucru, el şi-a mărit simţitor şi câşti­gul. Astfel, pentru cele 48 de ore în care a executat această lucrare, el va primi 5266 lei, în loc de 1608 lei, cât ar fi primit dacă ar fi lucrat la un singur strung timp de 48 ore şi dacă ar fi realizat numai norma. Deasemeni, Iov, Ionescu Sta­te, care lucrează la aceleaşi strunguri, schimbul următor, a primit spre rectificare 20 bacuri de filetat, acordându-i­­se pentru această operaţie 80 ore. Lucrând la două strunguri el a reuşit să termine lucrarea în 48 ore, câştigând astfel, 3009 lei, în loc de 1608, cât i s’ar fi cuvenit în aceste 48 de ore, dacă ar fi îndeplinit nu­mai norma lucrând la un sin­gur strung. Tov. Petre Gheorghe, care lucrează la 2 raboteze, a avut de efectuat 580 buc. de cuţite de retezat. Pentru această lu­crare i s’au acordat 183 ore şi 10 minute. Lucrând la două raboteze, el a izbutit să termine lucrarea numai în 45 ore. In acest mod, el a câştigat 5.384 lei în loc de 1.507 lei, cât ar fi primit pen­tru 45 ore normale de lucru. Iată cum, datorită sistemu­lui de salarizare după cantita­tea şi calitatea muncii depuse, muncitorii fruntaşi, care luptă pentru ridicarea productivităţii muncii, lucrând la mai multe maşini, îşi îmbunătăţesc sim­ţitor şi câştigul. Să folosim din plin resursele interne Mai multe strunguri şi maşini-unelte vechi au fost redate producţiei de muncitorii uzinelor .1 Mai"-Ploeşti In cadrul întrecerii socia­liste, muncitorii uzinei meta­lurgice „1 Mai“ din Ploeşti, obţin însemnate succese în folosirea resurselor interne ale întreprinderii. De curând, muncitorii sec­ţiei I. M. au redat producţiei al 5-lea strung luat de la fier vechi. In afară de aceasta, au fost reparate 4 maşini, din­tre care o maşină orizontală de frezat şi un strung care poate prelucra piese lungi de 8l/s m. Aceste maşini au fost şi ele recuperate de la fier vechi şi au fost repartizate secţiei vagonal. In prezent, alte două strunguri şi o raboteză, luate de la „cimitirul“ de materiale vechi, au intrat în reparaţie. Urmând exemplul muncito­rilor de la secţia I.M., munci­torii secţiei mecanice III au început şi ei să repare strun­guri şi maşini vechi, care erau scoase din producţie. Astfel, din 4 strunguri stri­cate, tov. Lisovschi Iosif, îm­preună cu echipa condusă de tov. Ungureanu Ion, a cons­truit 2 maşini de filetat şi două maşini de polizat ine­lele rulmenţilor pendulari. B. Marin , eoresp. Un nou vas pescăresc lansat de Şantierele Navale Olteniţa Zilele trecute a părăsit portul Olteniţa indreptân­­du se spre Constanta, va­­­sul pescăresc „Portiţa” al societăţii de Stat ,Com. pescăria’’ Valsul a fost construit în intregrmne de muncito­rii si tehnicienii Şantie­­relor Navale Olteniţa. Muncitorii şi tehnicienii care au construit vasul , Portiţa” şi-au luat anga­­jamentul de a termina în timpul cel mai scurt şi celelalte vase pescăreşti comandate de soc. , Cam­­pescăria”. Mişu Nicolae coresp. Tractoare electrice pe ogoarele Ucrainei In primăvara acestui an a fost organizată o staţiune de maşini şi tractoare electrice la Corsun Sevcencovski in R. S. S. Ucraina. Tractoarele electrice care lucrea­ză pe ogoarele colhozurilor pri­mesc printr’un troleu energia necesară de la un transformator. Acesta este în legătură cu re­ţeaua de distribuire a curentului electric a staţiunilor hidroelec­trice şi termo­electrice din re­giune. Aratul cu tractorul electric este de două ori mai eftin de­cât cu tractorul obişnuit. Pe deo parte, fiindcă energia electri­că este mult mai eftină decât benzina sau motorina, iar pe de altă parte, pentru că tractorul electric nu consumă nici a treia parte din cantitatea de unsori pe care o consumă un motor de tractor obişnuit. Productivitatea muncii creşte şi ea. Datorită acestui fapt trac­toriştii staţiunii Corsun Sevcen­­covski s-au angajat ca până la­­ sfârşitul sezonului să lucreze cu­ fiecare tractor electric câte 1050 ha. Electricitatea a pătruns de mult în satele din U. R. S. S., serveşte la luminat, aduce veşti din lumea întreagă prin radio şi îndeplineşte muncile cele mai grele cu ajutorul motoarelor e­­lectrice. Acum, pe întinsele o­­goare colhoznice „caii electrici“ trag pluguri cu zece brazde in urma lor. CITIŢI IN CORPUL ZIARULUI: • DEPARTAMENTELE PROFESIONALE IN­TERNAŢIONALE — O ARMA PUTERNICA PENTRU ÎNTĂRIREA UNITĂŢII SINDICALE MONDIALE. (Pag 2-a) • Recenzie : „LUPTA MOLDOVEI“ - ziar pentru Moldova al Partidului Muncitoresc Român (11-25 Mai a. c.). (Pag­ 5-a) • Viaţa de Partid : PROBLEME DE ORGANI­ZARE A STUDIULUI „ISTORIEI PARTIDULUI COMUNIST (bolşevic) AL U.R.S.S.“ (Pag- 3-a) • NOUI ŞI IMPORTANTE PRECIZĂRI FĂ­CUTE DE A. I. VIŞINSKI IN LEGĂTURĂ CU PROBLEMA RESTABILIRII ADMINISTRAŢIEI MUNICIPALE ŞI A COMANDATURII ALTATE LA BERLIN. (Pag. 4-a) Sâmbătă, 11 Iunie, începe Săptămâna prieteniei româno - cehoslovace Eri după amiază a avut loc la sediul Institutului Ro­mân pentru Relaţiile Cultu­rale cu Străinătatea o con­ferinţă de presă, în vederea manifestărilor ce vor avea loc în cadrul Săptămânii Prieteniei Român­o-Ce­­hoslovace, ce începe Sâmbătă 11 Iunie a.c. Au participat: Ed. Mezin­­cescu, ministrul Artelor, ing. Lubomir Linhart, ambasado­rul Cehoslovaciei în R.P.R., N. Hodoş, vicepreşedinte al Institutului Român pentru Relaţiile Culturale cu Străină­tatea, dr. I. Laufer, prim consilier al Ambasadei Repu­blicii Cehoslovace, M. Sever, secretar al Ambasadei Repu­blicii Cehoslovace, prof. Bar­­bălat, secretar general al In­stitutului Român pentru Re­laţiile Culturale cu Străină­tatea, Vasile Dumitrescu, director al Direcţiei Gene­rale a Presei şi Tipăriturilor, Cristina Luca, director al Di­recţiei Relaţiilor Culturale cu­ Străinătatea din Ministerul Afacerilor Externe, reprezen­tanţi ai presei române şi zia­rişti străini. A luat cuvântul, în numele Institutului Român pentru Relaţiile Culturale cu Străi­nătatea, Ed. Mezincescu, mi­nistrul Artelor, care după ce a salutat pe ambasadorul Lin­hart şi pe reprezentanţii Am­basadei Cehoslovace, a relevat că scopul acestei conferinţe este de a sublinia importanţa deosebită pe care o are or­ganizarea apropiatei Săptă­mâni a Prieteniei Româno- Cehoslovace. După ce a evidenţiat faptul că popoarele român şi ceho­slovac şi-au cucerit dreptul la independenţă şi la o des­­voltare liberă graţie victoriei Armatelor Sovietice împotriva hitlerismului cotropitor, tov. Ed. Mezincescu a subliniat succesele înregistrate de po­porul cehoslovac pe teren po­litic, economic şi cultural. Poporul român, — a spus D-sa — întâmpină cu bucurie Săptămâna Prieteniei Ro­mâno-Cehoslovace şi aşteap­tă manifestările ce vor avea loc în cursul acestei săptă­mâni pentru a-şi exprima sentimentele de prietenie şi de dragoste frăţească pentru poporul cehoslovac. A luat apoi cuvântul ing. Lubomir Linhart, ambasado­rul Republicii Cehoslovace, care, arătând condiţiile de azi ale prieteniei româno­­ceh­oslovace a spus următoa­rele : „Tradiţia prieteniei dintre popoarele cehoslovac şi român îngrădite în trecut şi reduse la interesele înguste ale regi­murilor capitaliste, se poate desvoltă azi în deplină li­bertate. In locul contradicţiilor din trecut dintre interesul popu­lar şi interesul de Stat a fost stabilită comunitatea de inte­rese a Statului şi poporului care prezintă azi o unitate Indestructibilă”, în continuare, d-sa a spus : „Baza acestei strânse priete­nii dintre Republica Ceho­slovacă şi R.P.R. este priete­nia comună cu Uniunea So­vietică, eliberatoarea noastră. Uniţi în fericita familie a popoarelor eliberate şi libere, având în frunte Uniunea So­­vietică — şi în dorinţa asigu­rării unei fericiri tot mai mari popoarelor noastre, vom adân­ci acele condiţii fericite în care creşte şi se desvoltă azi prietenia româno-cehoslova­­că”. N. Hodoş a expus apoi pro­gramul festivităţilor ce vor a­­vea loc în cadrul Săptămânii Prieteniei Româno - Ceho­slovace, precum şi schimbu­rile de delegaţii de oameni de ştiinţă, artă şi cultură dintre Republica Cehoslovacă şi ţara noastră. Un tractor electric in funcțiune Delegaţia de ţărani muncitori ce va vizita Uniunea Sovietică va duce cu ea Darurile trimise de ţărănimea muncitoare din ţara noastră pentru ţărănimea sovietică Delegaţia de ţărani munci­tori ce urmează să viziteze în curând Uniunea Sovietică va duce cu ea salutul frăţesc şi recunoştinţa fierbinte a oamenilor muncii din satele ţării noastre, care şi-au câş­tigat libertatea mulţumită Marii Ţări a Socialismului victorios şi gloriosului ei con­ducător, I. V. Stalin. Ea va duce ţărănimii colhoznice cuvântul de mulţumire pen­tru exemplul măreţ pe care ea l-a dat şi îl dă mereu ţă­ranilor săraci şi mijlocaşi din ţara noastră, arătându-le ca­lea către eliberarea din ex­ploatarea chiaburească şi din sărăcie. Din toate colţurile ţării solii ţărănimii muncitoare au adus cu ei daruri frumoase, lucrate cu măestrie, care simbolizează dragostea nemărginită ce o poartă milioanele de ţărani muncitori din ţara noastră fraţilor lor din Uniunea So­vietică. Ţăranii delegaţi duc în dar colhoznicilor, covoare, u­şoare, fete, cămăşi, costume, buciu­me trimise de cei din Arad şi Hunedoara, covoare cu flori mari din Mehedinţi cusute în culori vii. Din satele Tulcei au sosit costumele naţionale lipove­neşti, din secuime şi din nor­dul Ardealului, costumele un­gureşti. Iată, brâul lat de piele­ al flăcăilor din Ardeal. Lângă el,­iile şi fetele ţărăn­oilor din Iaşi cusute în alb şi roşu. Ţăranii muncitori clu­jeni au lucrat 6 casete din lemn, sculptate, cu flori albe pe fond negru. Cei din Bacău şi Romanaţi au trimis ploşti lucrate artistic. Cei din Ti­miş, covoare şi un mare panou sculptat în lemn şi vopsit în auriu, reprezentând alianţa dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare. Iată, printre daruri, trei statuete, trimise din jud. Trei Scaune. Una reprezintă stema R.P.R. în relief, pe plan în­clinat; alta înfăţişează lupta pădurarului cu ursul; a treia, un cerb. Toate trei, lucrate în lemn, cu briceagul, vopsite în cafeniu închis. Oamenii, animalele parcă trăiesc. In faţa stemei R.P.R., înfăşurat în tricolor, stă un muncitor ce a frânt lanţurile. El apasă cu piciorul pe grumazul ca­pitalistului doborît la pământ. Podgorenii din ţinutul ves­titului Cotnar au lucrat 4 mici butoiaşe de câte 3 litri fiecare, în care au pus vin vechi de 20 de ani. Din Făl­­ciu a sosit o întreagă garni­tură de doniţi puse una în­­tr’alta. Şi iar covoare: din Hunedoara, din Satul Mare, din Constanţa, Moldova şi Prahova. Fete cusute cu ar­­nici de toate culorile, cu flu­turaşi, cu fir de argint şi aur. Apoi traiste artistic lu­crate, sticlărie şi olărie de toată frumuseţea, ştergare brodate, pălării ardeleneşti rotunde, cu borul mic, şi al­tele. Un amestec sărbătoresc de culori, o adevărată întrecere în meşteşugul ţesutului, al sculptatului. Fiecare regiune a căutat să trimită în dar fraţilor sovietici tot ce arta populară a creat mai frumos, mai de preţ. Daruri lucrate cu bucurie, cu recunoştinţă, cu dragoste nemărginită pen­tru gloriosul popor sovietic, pentru oamenii înfloritoarelor colhozuri care au arătat şi sa­telor noastre, drumul către o viaţă nouă, fericită. Matei Ionescu Covoare lucrate in culori vii, fete ţesute cu fluturaşi de argint, ciubere şi lăicere, buciume­­ din munţii Apuseni, costume naţional­e lucrate cu măesm­e,­­ daruri minunate trimise de ţărănimea noastră muncitoare, ţărănimii sovietice.

Next