Scȃnteia, iunie 1949 (Anul 18, nr. 1439-1463)
1949-06-11 / nr. 1448
înainte în lupta pentru un teatru al epocii construiriisocialismului în R.P.R.! Ne apropiem de sfârşitul actuale stagiuni teatrale. Caracteristic pentru ultimele săptămâni ale anului teatral este faptul că atât în Capitală, cât şi în provincie, s’au reprezentat noui lucrări originale, roade ale muncii autorilor noştri dramatici. Se poate spune pe bună dreptate că acest sfârşit de stagiune este mai degrabă un rodnic început, este semnul unei cotituri plină de perspective, pe drumul înfăptuirii unei dramaturgii a epocii construirii socialismului în ţara noastră. Dacă „eroii“ putrezi ai burgheziei au fost mai de mult goniţi din teatrul nostru, anul acesta a urcat pe scenele noastre omul nou, muncitorul fruntaş, eroul efrocii noastre, care sub călăuzirea Partidului, construeşte zi de zi, ceas de ceas, viitorulsocialist al Patriei. Cu eroi şi probleme ca în „Cumpăna” de Lucia Demeus, dar mai ales în „Mirii“ de Mihail Davidoglu, dramaturgia românească începe să contribue activ la educarea masselor în spiritul unei noui şi înalte morale, întemeiată pe principialitatea de clasă şi pe un înflăcărat patriotism, în spiritul unei noui atitudini faţă de viaţă şi de oameni. într’un cuvânt ÎNCEPE SA CONTRIBUE LA TRANSFORMAREA CONŞTIINŢEI OAMENILOR MUNCII SI DECI LA TRANSFORMAREA SOCIALISTA A TARII NOASTRE. Alături de piese ca „Minerii“ şi „Cumpăna“, rupte din miezul vieţii creatoare, a luptei pentru socialism, s’a jucat în actuala stagiune un şir de alte piese româneşti ca „Bălcescu“ de Camil Petrescu, „Haiducii“ de Victor Eftimiu, „Rapsodia Ţiganilor“ de Mircea Ştefănescu, piese care scot la lumină momente şi figuri din trecutul progresist al istoriei noastre, al luptei poporului pentru libertate şi independenţă naţională. Prezenţa pieselor noui româneşti în repertoriul teatrelor noastre este un eveniment de seamă, datorită căruia actuala stagiune devine O ETAPA DE O ÎNSEMNĂTATE ISTORICA în desvoltarea vieţii noastre teatrale. Aceste piese n’au crescut şi nici n’ar fi putut creşte pe un teren pustiu. Glasa muncitoare preia în mod critic şi desvoltă în noui condiţiuni, operelede valoare ale trecutului, făcând din ele temelii puternice ale nouii culturi, ale nouii arte. Nu întâmplător actuala stagiune s’a deschis cu reprezentarea „Scrisorii pierdute“ de I. L. Garagiale, această satiră biciuitoare îndreptată împotriva regimului burghezo - moșieresc, piesă care n’a atins în 30 de ani atâtea spectacole câte a făcut în actuala stagiune. „O scrisoare pierdută“ reprezintă poziţia cea mai înaintată a dramaturgiei noastre clasice, nivelul CEL MAI ÎNALT AL TEATRULUI REALIST CRITIC. Şi poate că nimic nu arată mai limpede în ce constă însemnătatea istorică a actualei stagiuni, decât faptul că, inaugurată cu „O scrisoare pierdută”, ea se încheie cu „Minerii“ lui Mihail Davidoglu şi „Cumpăna“ Luciei Demetrius, adică face trecerea de la un teatru de critică a societăţii burgheze, la un teatru de transformare revoluţionară a ei. TRECEREA DE LA REALISMUL GRITIG LA REALISMUL SOCIALIST. Ca temelie a noului nostru teatru revoluţionar, alături de dramaturgia clasică progresistă a literaturii noastre naţionale, stau deopotrivă marile opere clasice ale drama- t1mi universale. De aceea, ne am jucat în această stagiune piese de Shakespeare, Goldoni, Cehov, piscuri ale dramaturgiei universale, creatori care, stând pe poziţia cea mai înaintată a epocii lor şi deschizând căi viitorului, aparţin astăzi clasei muncitoare, clasă care duce omenirea înainte, putând fi socotiţi pe drept cuvânt ca adevăraţi tovarăşi de drum ai nouii literaturi dramatice. Pentru a smulge teatrul din mâna burgheziei şi pentru a-l transforma într’o armă puternică a poporului muncitor în lupta pentru socialism, noi am avut şi avem în faţa exemplul strălucit al teatrului sovietic, uriaşa experienţă sovietică. Teatrul sovietic, ca şi întreaga artă sovietică, arta cea mai înaintată din lume, ne-a învăţat să preluăm tezaurul progresist al dramaturgiei noastre clasice şi să-l curăţim de sgura falsificărilor burgheziei, înodând aci cu trăinicie firul nouii noastre dramaturgii. Teatrul sovietic ne-a învăţat cum să punem în valoare bogăţia cuprinsă în marile opere clasice ale dramaturgiei universale, denaturată şi trădată de către burghezie. Pe de altă parte, jucând minunatele piese sovietice, noi învăţăm din măestria neîntrecută cu care ele oglindesc realitatea, cum să oglindim propriile noastre realităţi în piesele noastre, învăţăm cum să făurim un teatru patriotic, care să fie expresia vieţii şi a luptei poporului nostru pentru socialism, învăţăm, — aşa cum spunea odată marea artistă sovietică Vera Muhina, — SA FIM NOI ÎNŞINE. Piese ca „Puterea cea mare“, „Confruntarea“, „Peste 20 de ani“, „Pentru cei de pe mare“, prezentate dealungul acestei stagiuni, sunt modele de nepreţuit pentru autorii noştri dramatici. S-au jucat anul acesta piese valoroase ca „Fiul meu” de autorul maghiar Gergely Sándor şi „Alarma“ de scriitorul bulgar Crin Vasiliev. Aceste lucrări din dramaturgia unor ţări de democraţie populară dovedesc odată mai mult că adevăratele realizări artistice se pot obţine numai urmând calea deschisă de teatrul sovietic. Un atât de valoros repertoriu cum a fost în cea mai mare parte cel al actualei stagiuni, contribue nu numai la educarea şi la transformarea sufletească a masselor de spectatori. El transformă deopotrivă şi pe oamenii noştri de teatru. Ne erau odinioară actorii noştri decât nişte prizonieri ai burgheziei, puşi în situaţia ca prin textele pe care le debitau, să frâneze progresul propriului lor popor, să ţină timpul în loc ? Aservită odinioară sacului cu bani, arta lor se împleteşte astăzi cu ţelul măreţ al luptei pentru progresul Patriei, pentru eliberarea definitivă a oamenilor muncii din sclavia capitalistă. Ei devin purtătorii de cuvânt ai ideilor celor mai avansate, ai ideilor lui Marx- Engels-Lenin-Stalin şi aceasta descătuşează forţa lor artistică, îi ajută să creeze o artă cu adevărat mare, arta pe care burghezia i-a împiedicat s’o înfăptuiască. Actori ca Lucia Sturza- Bulandra, N. Băltăţeanu, G. Antoniu, Sonia Gluceru, George Vraca, V. Ronea, Mihai Popescu, Emil Botta, Ion Finteşteanu, Beate Fredanov, Al. I. Ghibericon, Jules Gazaban, Ghiril Economu, directori de scenă ca Aurel Ion Maican, W. Siegfried, Moni Ghelerter, Sică Alexandrescu, şi ca dânşii mulţi alţii care poartă cu cinste „Ordinul Muncii“ sau „Medalia Muncii“, se pot socoti pe drept cuvânt fruntaşi ai producţiei artistice. Prin munca lor creatoare, ei însufleţesc şi mobilizează massele, devenind astfel părtaşi la construirea socialismului. Dar toate aceste succese nu s’au dobândit din senin. Ele sunt fructul unei lupte necurmate împotriva ideologiei josnice plină de ură şi dispreţ faţă de oameni, a duşmanului de clasă, împotriva teatrului burghez, împotriva mentalităţii şi a deprinderilor pe care le-a sădit acesta în conştiinţa oamenilor de teatru. Călăuză de zi cu zi a fost în această luptă Partidul, care prin Comitetul său Central, a desfăşurat fără răgaz o stăruitoare muncă de îndrumare ideologică şi artistică a oamenilor noştri de artă. Aplicând în mod creator marea experienţă sovietică, Partidul a indicat calea justei reconsiderări a dramaturgiei clasice şi se află în fruntea bătăliei pentru promovarea pieselor noui originale, îndrumând îndeaproape pe autorii noştri dramatici mai vechi şi mai noui, luptând pentru înscrierea acestor piese în repertoriul teatrelor noastre şi combătând rezistenţele acelora dintre oamenii noştri de teatru, în care educaţia burgheză a sădit buruiana cosmopolitismului, a neîncrederii în propria noastră forţă creatoare. Culegem astăzi primele roade ale acestei lupte con- dusă în permanenţă de către Partid, pentru transformarea dramaturgiei noastre într’o armă a construirii socialismului. Lupta aceasta continuă. E nevoe înainte de toate să sprijinim cu toate forţele noastre noua creaţie dramatică originală. Mugurii apăruţi în actuala stagiune, trebuesc ajutaţi să înflorească puternic, în aşa fel încât piesele noui româneşti şi mai cu seamă cele ce oglindesc problemele actuale ale oamenilor muncii — să devină FACTORUL PRECUMPĂNITOR AL VIITOA- RELOR REPERTORII. Dealungul stagiunii care are(Continuare în pag. III.a col. 6-7-8) 4 PAGINI 4 IEI Sâmbătă II Iunie 1949 SERIA III ANUl XVIII No 1448 PROLETARI DIN TOATE TARILE. UNITI-VA! MMMMUliiiiiiwniiiHmiuilIil In Capitală au continuat ori Entuziaste meetinguri ale oamenilor muncii închinate luptei pentru pace Eri au continuat în diferite întreprinderi din Capitala meetinguri ale oamenilor muncii închinate luptei pentru pace, la care au luat cuvântul delegaţi la Congrensul Mondial al Partizanilor Păcii dela Paris—Praga. Atmosfera entuziastă în care s’au desfăşurat meetingurile, solidarizarea deplină a muncitorilor cu lucările Congresului şi angajamentele pe care ei şi le-au luat de a lupta cu toate puterile lor pentru cauza păcii — au făcut ca aceste meetinguri să constitue noui prilejuri de afirmare a hotărîrii cu care poporul nostru muncitor înțelege să fie ostaş al marelui şi invincibilului front al păcii condus de Uniunea Sovietică. La tesătoria „Dâmboviţa Mătase" Sala de mese a ţesătoriei „Dâmboviţa-Mătase” e plină. Muncitoarele s’au adunat aci după terminarea lucrului pentru a asculta cuvântul unei delegate la Congresul Mondial al Partizanilor Păcii dela Paris-Praga, pentru a-şi exprima încă odată mai mult hotărîrea de a lupta fără răgaz pentru apărarea păcii împotriva uneltitorilor de război, imperialiştii anglo-americani şi a slugilor lor. Tovarăşa Emilia Bunaciu, membră în Comitetul Central al U.F.D.R. a povestit în cuvinte calde cum s’au desfăşurat lucrările Congresului. Ea a spus, printre altele: „Soru adunat în luna Aprilie la Paris şi la Praga oameni de toate rasele şi de toate re-Eri după amiază a avut loc în sala de mese a întreprinderii I.O.R., un meeting închinat luptei pentru pace la care au luat parte muncitorii şi muncitoarele fabricii. Din partea Comitetului Permanent pentru Apărarea Păcii, din R.P.R., a vorbit tov. Traiana Teclu, membră în Comitetul Central al U.F.D.R. conferenţiara şi-a început cuvântarea subliniind ligiile. Dar în orice limbă au vorbit aceşti reprezentanţi ai popoarelor din lumea întreagă, ei au spus cu toţii acelaş lucru : Noi nu vom lupta niciodată împotriva eroilor dela Stalingrad ! Toate forţele noastre de luptă se vor îndrepta împotriva celora care încearcă să ne târască într'un nou măcel. Eforturile noastre unite sunt în stare să salveze şi vor salva pacea". A luat după aceea cuvântul tov. Diniş Paul, secretarul organizaţiei P.M.R. de la „Dâmboviţa-Mătase” care a spus: ,,Noi trebue să fim fericiţi şi demni de a ne afla în lagărul păcii şi al democraţiei, alături de măreaţa şi invincibila Uniune Sovietică. Prin muncă neobosită, prin mărirea neînce- La I. O. R. însemnătatea Congresului, care a exprimat voinţa de luptă pentru pace, a tuturor popoarelor din lume. „Congresul, a spus vorbitoarea, a fost o manifestare impunătoare a uriaşelor forţe, care azi sunt hotărîte să apere pacea, să zădărnicească uneltirile războinice ale cercurilor imperialiste anglo - americane". Iată a producţiei, prin îndeplinirea şi depăşirea Planului de Stat, noi vom întări scumpa noastră Republică Populară, vom întări lagărul păcii". Au luat apoi cuvântul muncitori şi muncitoare care şi-au exprimat solidaritatea deplină cu lucrările Congresului, vojinţa de nesdruncinat de a se încadra în rândurile uriaşelor forţe mondiale ce luptă pentru apărarea păcii. „Ca invalid de război — a spus muncitorul Roată Mihai — care am simţit şi simt pe pielea mea grozăviile şi urmările războiului, eu îmi iau angajamentul să fiu din toată inima şi din toate puterile alături de partizanii păcii". Festivitatea s-a încheiat cu un frumos film sovietic. Ascultată cu vie atenţie, conferinţa a luat sfârşit în aclamaţiile furtunoase ale asistenţei, care şi-a manifestat hotărîrea de a lupta pentru pace, dragostea şi ataşamentul lor faţă de Marea Uniune Sovietică, bastion al păcii şi libertăţii popoarelor. Au rulat apoi filme documentare. La „Victoria 1 Telecomunicaţii" Salariaţii dela întreprinderea Victoria 1 Telecomunicaţii s’au întrunit ori într’un mare meeting, în cadrul căruia şi-au manifestat hotărîrea de a lupta pentru apărarea păcii. Meetingul a fost deschis de tov. Tudor Marin, preşedintele Comitetului de întreprindere, după care a luat cuvântul tov. Mircea Maliţa, membru al C.C. al U.T.M. Vorbitorul a împărtăşit impresii de la Congresul Mondial al Partizanilor Păcii de la Paris — Praga, subliniind că acest Congres istoric a dovedit dorinţa oamenilor muncii din întreaga lume de a lupta strâns uniţi pentru apărarea păcii, ameninţată de imperialiştii anglo-americani, doritori de un nou război. Lucrând la mai multe maşini, câştigul muncitorilor sporeşte simţitor La fabrica de ţevi „Republica”, tovarăşii Şerbănescu Nicolae şi Ionescu State continuă să lucreze la câte două strunguri, iar tov. Petre Gh. la două raboteze. Zilnic, ei obţin însemnate succese în muncă, izbutind să depăşească simţitor normele în aceeaşi măsură, sporeşte şi câştigul lor. Astfel, tov. Şerbănescu Nicolae primind spre rectificat 22 bacuri de filetat, i s’a acordat pentru această lucrare 141 ore şi 25 minute. Lucrând la două strunguri, el a isbutit să termine lucrarea în numai 48 ore. Reducând timpul de lucru, el şi-a mărit simţitor şi câştigul. Astfel, pentru cele 48 de ore în care a executat această lucrare, el va primi 5266 lei, în loc de 1608 lei, cât ar fi primit dacă ar fi lucrat la un singur strung timp de 48 ore şi dacă ar fi realizat numai norma. Deasemeni, Iov, Ionescu State, care lucrează la aceleaşi strunguri, schimbul următor, a primit spre rectificare 20 bacuri de filetat, acordându-ise pentru această operaţie 80 ore. Lucrând la două strunguri el a reuşit să termine lucrarea în 48 ore, câştigând astfel, 3009 lei, în loc de 1608, cât i s’ar fi cuvenit în aceste 48 de ore, dacă ar fi îndeplinit numai norma lucrând la un singur strung. Tov. Petre Gheorghe, care lucrează la 2 raboteze, a avut de efectuat 580 buc. de cuţite de retezat. Pentru această lucrare i s’au acordat 183 ore şi 10 minute. Lucrând la două raboteze, el a izbutit să termine lucrarea numai în 45 ore. In acest mod, el a câştigat 5.384 lei în loc de 1.507 lei, cât ar fi primit pentru 45 ore normale de lucru. Iată cum, datorită sistemului de salarizare după cantitatea şi calitatea muncii depuse, muncitorii fruntaşi, care luptă pentru ridicarea productivităţii muncii, lucrând la mai multe maşini, îşi îmbunătăţesc simţitor şi câştigul. Să folosim din plin resursele interne Mai multe strunguri şi maşini-unelte vechi au fost redate producţiei de muncitorii uzinelor .1 Mai"-Ploeşti In cadrul întrecerii socialiste, muncitorii uzinei metalurgice „1 Mai“ din Ploeşti, obţin însemnate succese în folosirea resurselor interne ale întreprinderii. De curând, muncitorii secţiei I. M. au redat producţiei al 5-lea strung luat de la fier vechi. In afară de aceasta, au fost reparate 4 maşini, dintre care o maşină orizontală de frezat şi un strung care poate prelucra piese lungi de 8l/s m. Aceste maşini au fost şi ele recuperate de la fier vechi şi au fost repartizate secţiei vagonal. In prezent, alte două strunguri şi o raboteză, luate de la „cimitirul“ de materiale vechi, au intrat în reparaţie. Urmând exemplul muncitorilor de la secţia I.M., muncitorii secţiei mecanice III au început şi ei să repare strunguri şi maşini vechi, care erau scoase din producţie. Astfel, din 4 strunguri stricate, tov. Lisovschi Iosif, împreună cu echipa condusă de tov. Ungureanu Ion, a construit 2 maşini de filetat şi două maşini de polizat inelele rulmenţilor pendulari. B. Marin , eoresp. Un nou vas pescăresc lansat de Şantierele Navale Olteniţa Zilele trecute a părăsit portul Olteniţa indreptându se spre Constanta, vasul pescăresc „Portiţa” al societăţii de Stat ,Com. pescăria’’ Valsul a fost construit în intregrmne de muncitorii si tehnicienii Şantierelor Navale Olteniţa. Muncitorii şi tehnicienii care au construit vasul , Portiţa” şi-au luat angajamentul de a termina în timpul cel mai scurt şi celelalte vase pescăreşti comandate de soc. , Campescăria”. Mişu Nicolae coresp. Tractoare electrice pe ogoarele Ucrainei In primăvara acestui an a fost organizată o staţiune de maşini şi tractoare electrice la Corsun Sevcencovski in R. S. S. Ucraina. Tractoarele electrice care lucrează pe ogoarele colhozurilor primesc printr’un troleu energia necesară de la un transformator. Acesta este în legătură cu reţeaua de distribuire a curentului electric a staţiunilor hidroelectrice şi termoelectrice din regiune. Aratul cu tractorul electric este de două ori mai eftin decât cu tractorul obişnuit. Pe deo parte, fiindcă energia electrică este mult mai eftină decât benzina sau motorina, iar pe de altă parte, pentru că tractorul electric nu consumă nici a treia parte din cantitatea de unsori pe care o consumă un motor de tractor obişnuit. Productivitatea muncii creşte şi ea. Datorită acestui fapt tractoriştii staţiunii Corsun Sevcencovski s-au angajat ca până la sfârşitul sezonului să lucreze cu fiecare tractor electric câte 1050 ha. Electricitatea a pătruns de mult în satele din U. R. S. S., serveşte la luminat, aduce veşti din lumea întreagă prin radio şi îndeplineşte muncile cele mai grele cu ajutorul motoarelor electrice. Acum, pe întinsele ogoare colhoznice „caii electrici“ trag pluguri cu zece brazde in urma lor. CITIŢI IN CORPUL ZIARULUI: • DEPARTAMENTELE PROFESIONALE INTERNAŢIONALE — O ARMA PUTERNICA PENTRU ÎNTĂRIREA UNITĂŢII SINDICALE MONDIALE. (Pag 2-a) • Recenzie : „LUPTA MOLDOVEI“ - ziar pentru Moldova al Partidului Muncitoresc Român (11-25 Mai a. c.). (Pag 5-a) • Viaţa de Partid : PROBLEME DE ORGANIZARE A STUDIULUI „ISTORIEI PARTIDULUI COMUNIST (bolşevic) AL U.R.S.S.“ (Pag- 3-a) • NOUI ŞI IMPORTANTE PRECIZĂRI FĂCUTE DE A. I. VIŞINSKI IN LEGĂTURĂ CU PROBLEMA RESTABILIRII ADMINISTRAŢIEI MUNICIPALE ŞI A COMANDATURII ALTATE LA BERLIN. (Pag. 4-a) Sâmbătă, 11 Iunie, începe Săptămâna prieteniei româno - cehoslovace Eri după amiază a avut loc la sediul Institutului Român pentru Relaţiile Culturale cu Străinătatea o conferinţă de presă, în vederea manifestărilor ce vor avea loc în cadrul Săptămânii Prieteniei Româno-Cehoslovace, ce începe Sâmbătă 11 Iunie a.c. Au participat: Ed. Mezincescu, ministrul Artelor, ing. Lubomir Linhart, ambasadorul Cehoslovaciei în R.P.R., N. Hodoş, vicepreşedinte al Institutului Român pentru Relaţiile Culturale cu Străinătatea, dr. I. Laufer, prim consilier al Ambasadei Republicii Cehoslovace, M. Sever, secretar al Ambasadei Republicii Cehoslovace, prof. Barbălat, secretar general al Institutului Român pentru Relaţiile Culturale cu Străinătatea, Vasile Dumitrescu, director al Direcţiei Generale a Presei şi Tipăriturilor, Cristina Luca, director al Direcţiei Relaţiilor Culturale cu Străinătatea din Ministerul Afacerilor Externe, reprezentanţi ai presei române şi ziarişti străini. A luat cuvântul, în numele Institutului Român pentru Relaţiile Culturale cu Străinătatea, Ed. Mezincescu, ministrul Artelor, care după ce a salutat pe ambasadorul Linhart şi pe reprezentanţii Ambasadei Cehoslovace, a relevat că scopul acestei conferinţe este de a sublinia importanţa deosebită pe care o are organizarea apropiatei Săptămâni a Prieteniei Româno- Cehoslovace. După ce a evidenţiat faptul că popoarele român şi cehoslovac şi-au cucerit dreptul la independenţă şi la o desvoltare liberă graţie victoriei Armatelor Sovietice împotriva hitlerismului cotropitor, tov. Ed. Mezincescu a subliniat succesele înregistrate de poporul cehoslovac pe teren politic, economic şi cultural. Poporul român, — a spus D-sa — întâmpină cu bucurie Săptămâna Prieteniei Româno-Cehoslovace şi aşteaptă manifestările ce vor avea loc în cursul acestei săptămâni pentru a-şi exprima sentimentele de prietenie şi de dragoste frăţească pentru poporul cehoslovac. A luat apoi cuvântul ing. Lubomir Linhart, ambasadorul Republicii Cehoslovace, care, arătând condiţiile de azi ale prieteniei românocehoslovace a spus următoarele : „Tradiţia prieteniei dintre popoarele cehoslovac şi român îngrădite în trecut şi reduse la interesele înguste ale regimurilor capitaliste, se poate desvoltă azi în deplină libertate. In locul contradicţiilor din trecut dintre interesul popular şi interesul de Stat a fost stabilită comunitatea de interese a Statului şi poporului care prezintă azi o unitate Indestructibilă”, în continuare, d-sa a spus : „Baza acestei strânse prietenii dintre Republica Cehoslovacă şi R.P.R. este prietenia comună cu Uniunea Sovietică, eliberatoarea noastră. Uniţi în fericita familie a popoarelor eliberate şi libere, având în frunte Uniunea Sovietică — şi în dorinţa asigurării unei fericiri tot mai mari popoarelor noastre, vom adânci acele condiţii fericite în care creşte şi se desvoltă azi prietenia româno-cehoslovacă”. N. Hodoş a expus apoi programul festivităţilor ce vor avea loc în cadrul Săptămânii Prieteniei Româno - Cehoslovace, precum şi schimburile de delegaţii de oameni de ştiinţă, artă şi cultură dintre Republica Cehoslovacă şi ţara noastră. Un tractor electric in funcțiune Delegaţia de ţărani muncitori ce va vizita Uniunea Sovietică va duce cu ea Darurile trimise de ţărănimea muncitoare din ţara noastră pentru ţărănimea sovietică Delegaţia de ţărani muncitori ce urmează să viziteze în curând Uniunea Sovietică va duce cu ea salutul frăţesc şi recunoştinţa fierbinte a oamenilor muncii din satele ţării noastre, care şi-au câştigat libertatea mulţumită Marii Ţări a Socialismului victorios şi gloriosului ei conducător, I. V. Stalin. Ea va duce ţărănimii colhoznice cuvântul de mulţumire pentru exemplul măreţ pe care ea l-a dat şi îl dă mereu ţăranilor săraci şi mijlocaşi din ţara noastră, arătându-le calea către eliberarea din exploatarea chiaburească şi din sărăcie. Din toate colţurile ţării solii ţărănimii muncitoare au adus cu ei daruri frumoase, lucrate cu măestrie, care simbolizează dragostea nemărginită ce o poartă milioanele de ţărani muncitori din ţara noastră fraţilor lor din Uniunea Sovietică. Ţăranii delegaţi duc în dar colhoznicilor, covoare, uşoare, fete, cămăşi, costume, buciume trimise de cei din Arad şi Hunedoara, covoare cu flori mari din Mehedinţi cusute în culori vii. Din satele Tulcei au sosit costumele naţionale lipoveneşti, din secuime şi din nordul Ardealului, costumele ungureşti. Iată, brâul lat de piele al flăcăilor din Ardeal. Lângă el,iile şi fetele ţărănoilor din Iaşi cusute în alb şi roşu. Ţăranii muncitori clujeni au lucrat 6 casete din lemn, sculptate, cu flori albe pe fond negru. Cei din Bacău şi Romanaţi au trimis ploşti lucrate artistic. Cei din Timiş, covoare şi un mare panou sculptat în lemn şi vopsit în auriu, reprezentând alianţa dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare. Iată, printre daruri, trei statuete, trimise din jud. Trei Scaune. Una reprezintă stema R.P.R. în relief, pe plan înclinat; alta înfăţişează lupta pădurarului cu ursul; a treia, un cerb. Toate trei, lucrate în lemn, cu briceagul, vopsite în cafeniu închis. Oamenii, animalele parcă trăiesc. In faţa stemei R.P.R., înfăşurat în tricolor, stă un muncitor ce a frânt lanţurile. El apasă cu piciorul pe grumazul capitalistului doborît la pământ. Podgorenii din ţinutul vestitului Cotnar au lucrat 4 mici butoiaşe de câte 3 litri fiecare, în care au pus vin vechi de 20 de ani. Din Fălciu a sosit o întreagă garnitură de doniţi puse una într’alta. Şi iar covoare: din Hunedoara, din Satul Mare, din Constanţa, Moldova şi Prahova. Fete cusute cu arnici de toate culorile, cu fluturaşi, cu fir de argint şi aur. Apoi traiste artistic lucrate, sticlărie şi olărie de toată frumuseţea, ştergare brodate, pălării ardeleneşti rotunde, cu borul mic, şi altele. Un amestec sărbătoresc de culori, o adevărată întrecere în meşteşugul ţesutului, al sculptatului. Fiecare regiune a căutat să trimită în dar fraţilor sovietici tot ce arta populară a creat mai frumos, mai de preţ. Daruri lucrate cu bucurie, cu recunoştinţă, cu dragoste nemărginită pentru gloriosul popor sovietic, pentru oamenii înfloritoarelor colhozuri care au arătat şi satelor noastre, drumul către o viaţă nouă, fericită. Matei Ionescu Covoare lucrate in culori vii, fete ţesute cu fluturaşi de argint, ciubere şi lăicere, buciume din munţii Apuseni, costume naţionale lucrate cu măesme, daruri minunate trimise de ţărănimea noastră muncitoare, ţărănimii sovietice.