Scȃnteia, septembrie 1949 (Anul 18, nr. 1517-1542)
1949-09-01 / nr. 1517
2 Zeci de sonde se trezesc la viaţă la schela Oara Ocniţei a Soc. „Sovrompetrol“ — KAi dat norma azi, tovarăşe Drăghici? — Am dat-o, tovarăşe! Am dat cu 4000 de leg. mai mult ca înainte de a-i schimba cursa. — Am avut noi dreptate, — continuă chirovnicul Georgescu Nicolae. Ţi-aminteşti ce spuneau unii: Ce, sonda e o cişmea? Deschizi mai tare robinetul, curge mai mult, îl închizi, stă? Dar până la urmă tot a mers. Discuţia aceasta avea loc intr’una din zilele lui August anul acesta, la sonda Nr. 606 Gura Ocniţei a Regionalei II ,,Sovrompetrol”, sondă căreia îi poartă de grijă sondorul Drăghici Alexandru. Creşte producţia sondelor Nu întotdeauna tov. Drăghici avea prilejul să dea un răspuns afirmativ la întrebarea dacă şi-a îndeplinit ?or®a Sonda Nr. 606, de care îngrijeşte el, a dat multă vreme o producţie redusă, mereu aceeaşi. Nu se gândea mai nimeni că producţia aceea putea fi mărită. Spuneau aproape toţi: „Doar sonda nu e o cişmea!”. Aşa a crezut şi tov. Drăghici, o bună bucată de vreme. Până într’o zi, nu demult, când petroliştii dela Gura Ocniţei au pornit la întrecere cu tovarăşii lor dela Regionala I „Sovrompetrol”. Organizaţia de Partid şi Sindicatul — ajutate de activiştii Uniunii Petrol-Gaz Meter1 —■ au arătat amănunţit oamenilor că ei au datoria, înainte de toate, de a asigura muncitorilor din fabricile de încălţăminte, de textile, de maşini, tractoriştilor şi şoferilor, mecanicilor de pe locomotive şi populaţiei muncitoare, produsele petrolifere de care au nevoie. Şi petroliştii au răspuns chemării Partidului. „Un kilogram, două, mai mult pe zi de la fiecare sonda şi dela atâtea, ai vagoane întregi într’o lună — spunea sondorul Drăghici. Şi petroliştii au început dârzi, hotărîţi, bătălia pentru petrol. Pentru fiecare kilogram. Sondă cu sondă au fost studiate amănunţit, după un plan. Au fost cercetate şi aplicate metodele sovietice de lucru. . S’a început cu schimbarea sistemului de extracţie. Cele mai multe erau în „gaz-lift” (ţiţeiul era scos din strat cu ajutorul gazelor pompate dela suprafaţă). Dar sistemul acesta nu mai era potrivit pentru sondele dela Gura Ocniţei. Zeci de sonde au fost modificate. In loc de „gaz-lift”, li s’a montat instalaţia de pompaj canadian. Iar sondele secui instalaţia schimbată producţia a început să crească. Eforturile petroliştilor în întrecere dau roade bune. Sonda 62 R. produce acum pe zi cu 3 tone mai mult ca înainte de a se schimba sistemul de extracţie; sondele 64 şi 46, cu 4 tone mai mult; sonda 656, cu 13 tone zilnic mai mult. La altele, cum ar fi la sondele 602, 425, producţia s’a dublat. Prin schimbarea sistemului de extracţie s’a ajuns, pe lângă creşterea producţiei şi la o importantă economie de gaze. In Iulie, de pildă, s’au consumat zilnic cu 178.450 m.c. gaze mai puţin decât în Ianuarie. — Ar crăpa de necaz capitaliştii să vadă cum din sondele despre care ei spuneau că au secătuit, că trebuesc părăsite, noi scoatem acum mai mult ca înainte, — spune sondorul Drăghici. încă odată petroliştii noştri au dovedit că aşa zisa teorie a „declinului” industriei noastre petrolifere, nu era decât o gogoriţă. — „Adevărul este că ei au vrut să distrugă industria noastră petroliferă, pentru că aşa dictau interesele trusturilor americane şi engleze. Asta-i — încheie discuţia, chirovnicul. Sonde „moarte“ trezite la viaţă Erau pline văile din Gura Ocniţei, de la Drumul Sării până la Valea Costii şi dincolo, departe, spre Târgovişte, de placarde înfipte în pământ, lângă ţevile care mai arătau că acolo a fost cândva o sondă: SONDA 302 „PUŢ PARASIT”. Aşa „lucrau” capitaliştii, — spune cu ură maistrul Cilică Dumitru. Acum însă sondele sunt ale noastre, ale poporului muncitor. Le iubim, muncim la ele cu drag. Şi răsplata, iat-o ! Petroliştii au ştiut să găsească ţiţei acolo unde capitaliştii puseseră placarda „puţ părăsit”. Multe sonde de acest fel au fost puse în producţie la Gura Ocniţei. Sondele Nr. 20, 308, 414, 664 şi multe altele, din părăsite cum erau, produc acum ţiţei. Cu trudă multă, cu muncă încordată, dusă zi cu zi. Astăzi, la Gura Ocniţei, numai aceste sonde „moarte”, trezite acum la viaţă, dau lunar peste 330 vagoane ţiţei, aproape şase trenuri întregi, de câte 60 de vagoane, întrecerea socialistă pune în valoare resursele interne ale întreprinderii — Nu ne-am oprit insă aici, — intervine din nou chirovnicul Georgescu. Datoria noastră e să dăm cât mai mult ţiţei. Şi ne dăm osteneala să ne îndeplinim sarcinile. întrecerea socialistă a mobilizat energiile şi a stimulat capacităţile creatoare ale muncitorilor petrolişti. Metode noui, superioare, inspirate din metodele petroliştilor sovietici, au fost folosite în muncă. In urma criticii făcute de „Scânteia” Uniunii Petrol-Gaz Metan, activiştii Uniunii au mers pe teren şi au sprijinit mai temeinic sindicatele în munca lor de organizare a întrecerii. Un număr tot mai mare de muncitori şi tehnicieni, aflaţi în întrecere, au început să se preocupe îndeaproape de buna gospodărire a întreprinderii, de creşterea producţiei. Acolo unde sistemele obişnuite de lucru nu dădeau roadele aşteptate, s’au folosit alte metode, cum e, de pildă, la sonda Nr. 606 cu care se mândreşte acum tov. Drăghici. La sonda Nr. 606, ca la multe altele, s’a lungit cursa pompei (drumul pe care-l face ea în sus şi în jos). La altele, pompa a fost montată la diferite adăncimi — mai aproape sau mai departe de strat. Alte sute de tone de ţiţei în plus, au început a lua drumul rafinăriilor. Dela sondele Nr. 606, 752, 718, dela 776 şi dela multe altele. Datorită luptei lor neobosite pentru îndeplinirea şi depăşirea planului, petroliştii , dela Gura Ocniţei au reuşit ca, în luna Iulie ,să producă cu 1441 vagoane ţiţei mai mult ca în luna Ianuarie 1949. Succesele obţinute în pro- ducţie de muncitorii şi teh-I nicienii petrolişti de la Gura Ocniţei, precum şi experienţa câştigată în întrecerea por- j nită în cinstea zilei de 23. August, trebue să constitue un punct de plecare pentru noui şi noui succese. In prezent, muncitorii şi tehnicienii luptă cu eforturi sporite pentru îndeplinirea şi depăşirea sarcinilor Planului de Stat pe cel de al treilea trimestru. Ducând mai departe, cu acelaş entuziasm, întrecerea socialistă, sub conducerea organizaţiei de Partid şi cu sprijinul sindicatului, învăţând mereu din experienţa minunată a petroliştilor sovietici şi din experienţa lor proprie, petroliştii de la schela Gura Ocniţei „Sovrompetrol” vor obţine succese din ce în 12 raai mari în lupta pentru îndeplinirea şi depăşirea sarcinilor ce le revin în cadrul Planului de Stat, vor asi- gura cantităţi de ţiţei din ce în ce mai mari, necesare industriei noastre în desvoltare. M. Apostol In ziua de 3 Septembrie va începe Şedinţa plenara a Comitetului Central al Uniunii Petrol Gaz-Metan In zilele de 3 şi 4 Septembrie 1949 ora 8 dimineaţa, va avea loc la Ploeşti cea de a 6-a şedinţă plenară a Conitetului Central al Uniunii Sindicatelor din Industria de Petrol şi Gaz Metan din Republica Populară Română. Comitetul Central va lua in discuţie următoarele probleme care constitue ordinea de zi a şedinţei: raportul de analiza a muncii dusă de Uniune în primele 6 luni ale anului; casele de ajutor reciproc; intecţia muncii; problema muncii în acord şi a sistemului de premiere, diverse. Cărţile de ideologie şi de literatură, ziarele, revistele, broşurile, tipărite acum în Republica noastră Populară, se trag în zeci şi sute de mii de exemplare. Niciodată industria grafică nu a cunoscut o atât de mare desvoltare în ţara noastră. Şi este nevoe de tot mai multe cărţi, tot mai multe reviste şi broşuri, iar ziarele trebue să apară în tot mai multe exemplare. Muncitorii citesc. Muncitorii vor să-şi ridice nivelul cultural, ideologic şi profesional. Ţăranii muncitori citesc. Ziarele, cărţile aduc tot mai multă lumină în sate. Bibliotecile de la oraşe şi sate se înmulţesc pe zi ce trece, iar numărul cărţilor din aceste biblioteci creşte şi el. Aspectul grafic al cărţii s-a îmbunătăţit; pentru prima dată în ţara noastră, cărţile legate în pânză nu mai sunt „ediţii de lux”, ca pe vremuri, ci ediţii obişnuite, la îndemâna oricui. Cartea se prezintă astăzi mai frumoasă, mai îngrijită. Hârtie bună, tipar corect şi clar, legătură solidă şi frumoasă. Cartea, ziarul, revista — într’un cuvânt: cultura — au devenit bun al poporului muncitor. Şi, ca orice bun pentru cei ce muncesc, trebue să crească din punct de vedere al cantităţii şi al calităţii. Pe sălile şi In curtea Şcolii Medii de Arte Grafice In Str Anton Pan Nr. 44 există o şcoală unică la noi in ţară, şcoală creată de necesităţi obiective: Şcoala Medie de Arte Grafice. Şcoala aceasta pregăteşte tehnicieni, cadre de conducere în industria tiparului. Elevii pot intra imediat în producţie, după terminarea celor patru ani de studiu, sau pot urma mai departe, la Institut, pentru a deveni ingineri — primii ingineri in arte grafice, titlu pe care nimeni nu l-a purtat vreodată în ţara noastră In curtea şcolii, câţiva tineri sapă o groapă. Alături se află un stâlp pe care este prins coşul de basket. U.T.M.-iştii vor ca, la deschiderea şcolii, colegii lor să găsească gata terenul da sport. Sunt toţi din anul II şi III. S-au înscris în toamna trecută la această şcoală, destul de necunoscută pe atunci. Şi nu întâmplător, mai toţi vechii elevi au în familie fie un muncitor tipograf, fie un ziarist. De la ei au aflat perspectivele imense deschise acestei industrii, care trebue să înflorească tot mai mult, căci setea de cultură a poporului muncitor este tot mai mare. „Tata este mecanic în Gara de Nord” — spune tânărul Constantineseu Gheorghe. „Am însă un unchi culegător la „Scrisul Liber”. Astă toamnă eram absolvent a 5 clase secundare. Urma să mă înscriu la o şcoală tehnică. Dar unde? îmi plăcea tehnica, îmi plăceau cărţile, iar unchiu-meu îmi vorbise in câteva rânduri despre munca din tipografie. Nu am stat mult pe gânduri şi am ales, aş vrea după ce termin, să urmez la Institutul Poligrafic care se va înfiinţa când şcoala noastră va da prima serie de absolvenţi...”. — „Eu vreau să lucrez şi— dacă voi învăţa aşa cum trebue — să conduc un atelier unde se paginează ziarele”, spune tânărul Marian Gh. „Am un frate ziarist la „România Liberă”. El mi-a arătat cum ia naştere o gazetă, de la manuscris şi până când rotativele aruncă sute de mii de exemplare prin gurile ei”. „Când făceam practică, abia îl scoteam din atelier“, adaugă colegul său Constantinescu Gh. Şcoala a început sa fie cunoscuta şi de ţărănimea muncitoare Uşa secretariatului şcolii se deschide încet, înăuntru intră un om îmbrăcat în haine de dimie. Este ţăranul muncitor Gheorghe Pătraşcu din comuna Golaşei, judeţul Brăila. A venit să înscrie la această şcoală pe Steluţa, fiica lui. Steluţa a făcut trei ani la şcoala normală, iar anul trecut a întrerupt, căci a fost bolnavă. Acum vrea să dea examen la şcoala medie tehnică de arte grafice. Steluţa are aptitudini artistice şi ştie că tiparul este nu numai o meserie, ci şi o artă. — „Sunt sigur că fata mea va avea o meserie bună”, — spune Gheorghe Pătraşcu. „Eu m’am gândit la un lucru, ca un om simplu: în sat la noi, rar intra câte un jurnal. Acum însă, mulţi oameni din sat de la noi — şi mă număr şi eu printre aceştia — vrem să citim ziarul în fiecare zi. Avem peste 60 de abonamente numai la „Scânteia”, fără a mai vorbi de „Scânteia Satelor” şi de alte ziare şi reviste. La Cămin ne vin o mulţime de cărţi mai mari şi mai mici. Ei, dar ca să fie tipărite atâtea, trebuesc şi oameni mulţi la tipar. Şi Steluţei mele tare-i plac cărţile tipărite frumos...” ...De fapt este nevoe de mult mai mulţi specialişti în arte grafice, decât iţi închipui chiar D-ta, tovarăşe Pătraşcu. Slova tipărită trebue să fie tot mai multă, trebue să pătrundă tot mai adânc în rândurile poporului muncitor. Partidul vrea aceasta. Oamenii muncii din Patria noastră trebue să citească mult, să-şi ridice nivelul cultural, ideologic şi profesional. De curând Biroul Politic al C.C. al P.M.R. a anunţat înfiinţarea Centrului de Industrie Grafică „Casa Scânteii”, întreprinderile grafice din ţara noastră sunt neîndestulătoare pentru nevoile tot mai mari de cultură, de învăţământ. Este nevoe să se sporească tirajul literaturii şi presei de Partid, al cărţilor ştiinţifice şi tehnice, al cărţilor de şcoală. Centrul de Industrie Grafică „Casa Scânteii” va umple acest gol. Şi va fi nevoe de mulţi, foarte mulţi specialişti... Tov. Pătraşcu Gh. depune actele fiicei sale, pentru examen. Depinde de acum de sârguinţa la învăţătură a Steluţei pentru a primi sau nu bursă la internat. Secretara şcolii înregistrează cererea şi îl anunţă că examenele încep la 5 Septembrie, aşa cum a anunţat şi pe Apostolescu Paraschiv şi Petroniu Irina din Bucureşti sau pe Gheorghiu Paul din Bacău şi pe Năstase Elefterie din Grădiştea. A* Gh« Industria grafică are nevoe de tot mai multe cadre de specialişti De vorba cu elevii şi părinţii candidaţilor la Şcoala Medie Tehnică de Arte Grafice Când încep examenele la şcoala Medie Tehnică de Arte Grafice Şcoala Medie Tehnică de Arte Grafice din Bucureşti, str. Anton Pan nr. 44, primeşte înscrieri pentru elevi şi eleve, în anul L Candidaţii trebue să fie absolvenţi ai şcolilor elementare (ciclul II) sau să fi absolvit 3—4 clase secundare. Elevii se primesc atât interni cât şi externi. Absolvenţii acestei şcoli vor forma cadrele de conducere în întreprinderile din industria artelor grafice. Dintre cei mai buni se vor recruta elementele care vor urma institutele şi facultăţile de specialitate, devenind ingineri în industria artelor grafice. Examenele se ţin pe data de 5, 6, 7 şi 8 Septembrie 1949, la următoarele materii: Scris şi oral: Limba Română şi Matematici; numai oral : Istorie, Fizico-Chimice şi Constituţia R.P.R. La desen se va ţine o probă practică. Elevii care depăşesc vârsta de 16 ani se vor adresa Secţiei de învăţământ a Comitetului Provizoriu al Capitalei, pentru a obţine dispensă de vârstă. SCÂNTEIA Nr. 151? Noui succese în acţiunea de sporire a razei de parcurs a locomotivelor Acţiunea patriotică pornită în cinstea lui 23 August de către echipele de mecanici şi fochişti Teodorescu-Groza şi Dima Cojocaru care au parcurs distanţa Bucureşti-Timişoara şi retur fără a schimba locomotiva, a stârnit un puternic ecou in rândurile mecanicilor şi fochiştilor din Depourile de locomotive din întreaga ţară. Mărirea razei de acţiune a locomotivelor aduce transportului feroviar o întreagă serie de avantagii. Astfel se folosesc uneori mai puţin cu 3 şi chiar 4 locomotive pe un parcurs, se realizează importante economii de combustibil, ulei, etc.. In seara zilei de 16 August a sosit in gara de Nord locomotiva Nr. 142.061 condusă de mecanicul Henţea Vasile şi fochistul Drăgoi Gheorghe care a condus trenul accelerat nr- 302 pe distanţa Teiuş-Bucureşti fără a schimba locomotiva. Pe această distanţă de 36 km. se schimbau până acum trei locomotive. In aceeaşi zi mecanicul Călin Nicolae cu fochistul Păuna Gheorghe au parcurs drumul Braşov-Bucureşti tot cu o singură locomotivă. In mod obişnuit trenurile cu aburi schimbă locomotiva la Câmpina. In ziua de 17 August mecanicii Bălănescu Emanoil şi Calinovschi Vasile cu fochiştii Dumitru Voicu şi Pascu Dumitru au plecat cu locomotiva 231.042 a depoului Bucureşti-Călători pe distanţa Bucureşti-Iţcani (449 km.) cu acceleratul nr. 501. Şi aceste echipe au parcurs distanţa dus şi întors cu aceeaşi locomotivă. Mecanicii Bălănescu Emanoil, Calinovschi Vladimir şi fochiştii Dumitru Voicu şi Pascu Dumitru, întâmpinaţi cu flori la sosirea lor în Gara de Nord. Condiţioniil de admitere în şcolile Ministerului Minelor şi Petrolului Ca urmare a reformei învăţământului, Ministerul Minelor şi Petrolului a organizat o puternică reţea de învăţământ pentru pregătirea tehnicienilor şi inginerilor de specialitate. Astfel, pentru anul şcolar 1949/1950, tinerii absolvenţi a 7 clase elementare, ai fostului Gimnaziu, ai fostelor cursuri complimentare de 7 clase din anii precedenţi şi cei care au absolvit 4 clase de liceu, se vor putea înscrie până la data de 4 Septembrie a. c., inclusiv, la următoarele şcoli medii tehnice, ce pregătesc tehnicieni pentru industria extractivă carboniferă, minieră şi petroliferă : 1. Şcoala tehnică medie de cărbuni din Lupeni, jud. Hunedoara, cu două secţiuni: română şi maghiară (şcoala are internat şi cantină). 2. Şcoala tehnică medie de cărbuni din Anina, jud. Caraş (cu internat şi cantină). 3. Şcoala tehnică medie de cărbuni din Comăneşti, jud. Bacău (cu internat şi cantină). 4. Şcoala tehnică medie de minereuri din Baia Mare, jud. Satu Mare, cu două secţiuni: română şi maghiară (şcoala are internat şi cantină). 5. Şcoala tehnică medie de minereuri din Brad, jud. Hunedoara. 6. Şcoala tehnică medie de minereuri din Vatra Dornei, jud. Câmpulung Moldovenesc (cu internat şi cantină). 7. Şcoala tehnică medie de foraj şi producţie, din Târgovişte, jud. Dâmboviţa (cu internat şi cantină). 8. Şcoala tehnică medie de foraj şi producţie, din Moreni, jud. Prahova. 9. Şcoala tehnică medie de foraj şi producţie, din Câmpina, jud. Prahova. 10. Şcoala tehnică medie de prelucrare a petrolului şi metalurgie, din Câmpina, jud. Prahova. 11. Şcoala tehnică medie de prelucrare a petrolului şi metalurgie, din Ploeşti, jud. Prahova. Durata acestor şcoli medii tehnice este de 4 ani. In timpul studiilor elevii merituoşi primesc burse, cărţi, etc. Absolvenţii pot intra în producţie ca tehnicieni, sau pot continua studiile în Institutele superioare, pentru a deveni ingineri. De asemenea, în afara absolvenţilor şcolilor medii tehnice, se pot înscrie în Institutele superioare şi absolvenţii liceelor teoretice sau cei cu studii echivalente. înscrierile pentru examenul de admitere la Institutele Ministerului Minelor şi Petrolului se pot face până in ziua de 3 Septembrie a. c., inclusiv. ii maiMimnatilllIiilTtBiîiKâii1 Un minunat scriitor revoluţionar rus - A. N. Radiscev (1749-1802) - Astăzi se împlinesc 200 de ani de la naşterea marelui scriitor revoluţionar rus Alexandr Nicolaeviei Radiscev. Publicăm mai jos fragmente din articolul de fond apărut In revista sovietică „Literaturnaia Gazeta" din 10 August crt. Radiscev face parte din rândul acelor oameni ai naţiunii ruse, cu adevărat mari şi nobili, cu care se mândreşte poporul sovietic. Opera lui este o culme a gândirii sociale sec. XVIII. Printre filosofii şi scriitorii din acea vreme nu există în lume niciunul care să-l poată egala pe Radiscev în ceeace priveşte profunzimea, fermitatea şi consecvenţa ideilor lui revoluţionare. In formarea concepţiei lui Radiscev, o influenţă hotăritoare a avut lupta de eliberare a poporului rus împotriva tiraniei moşierilor şi a jugului statului feudalabsolutist şi în primul rând războiul ţărănesc din anii 1773-1775 — cea mai puternică manifestare a mâniei poporului — care a fost condus de Emilian Pugacev. In timpul său, Radiscev a fost singurul scriitor de obârşie boerească care a recunoscut că poporul are dreptul moral şi istoric de a răsturna prin violenţă absolutismul şi de a desfiinţa robia. Recunoscând dreptul suprem şi justeţea răzbunării poporului pentru toate crimele autocraţiei, în ideologia sa Radiscev a oglindit ideile revoluţionare şi speranţele masselor largi ale poporului rus, care s’a ridicat cu arma în mână Împotriva asupritorilor săi Radiscev a fost un om cu o vastă cultură, de o erudiţie cu adevărat enciclopedică, ale cărei izvoare erau nu numai ştiinţa şi literatura, dar şi o excelentă cunoaştere a realităţii şi o bogată experienţă proprie. El a arătat un interes deosebit faţă de cele mai variate probleme. Faţă de nimic el n’a rămas deoparte, în orice domeniu era înarmat cu cunoştinţe şi ştia să aducă ceva nou — cuvântul filosofului materialist şi al revoluţionarului. O trăsătură minunată a lui Radiscev ca filosof şi scriitor este conştiinţa legăturii indisolubile dintre teorie şi acţiune. Lui îi erau străine speculaţii intelectuale abstracte. El tindea să găsească realizarea practică a ideilor ce-l însufleţeau. Patriotismul înflăcărat al lui Radiscev este caracterizat de credinţa adâncă in posibilităţile creatoare ale poporului, în energia lui creatoare şi în voinţa lui de luptă pentru libertate. El a spus următoarele despre poporul rus : „Fermitate în cele întreprinse şi lipsa de oboseală în executare constituesc esenţa calităţilor care disting poporul rus... In anul 1790 Radiscev a publicat (anonim, în propria sa tipografie) „O călătorie de la Petersburg la Moscova’ — carte care i-a imortalizat numele. Radiscev a fost prins şi aruncat în închisoarea din fortăreaţa Petru şi Pavel, apoi judecat şi condamnat la moarte. Apoi l-au graţiat şi l-au exilat în Siberia răsăriteană, în depărtata închisoare de la Himsc. In prefaţa cărţii „O călătorie dela Petersburg la Moscova”, Radiscev scrie că el a privit „în jurul său” asupra realităţii ruseşti şi „suferinţele omenirii Lau rănit sufletul”. Suferinţele omenirii asuprite şi lupta dusă pentru eliberarea ei a devenit principala temă a lui Radiscev . In exemple vii şi impresionante Radiscev a arătat cu o putere de demascare neobişnuită, aspectul desgustător şi hâd al iobăgiei. Cuprins de un sentiment arzător de duşmănie neîmpăcată faţă de iobăgie, Radiscev a spus deschis în cartea sa, că această lume groaznică de violenţă şi asuprire trebue să fie complet nimicită şi pe ruinele ei trebue construită o nouă lume, bazată pe „libertatea individului”, deoarece „toţi oamenii sunt liberi la naşterea lor”, iar „asuprirea este o crimă". Radiscev, nu numai că s’a ridicat pe faţă pentru a apăra interesele poporului, dar el a arătat măreţia şi nobleţea lui, forţa lui spirituală, eroismul şi vitejia lui. In ţăranul rus, apăsat de jugul iobăgiei, oprimat de moşieri şi funcţionarii birocraţi, Radiscev a văzut omul, — în adevăratul şi Întregul sens al acestui cuvânt —omul ale cărui calităţi sunt incomparabile cu „morala” putreda a stăpânilor de iobagi „nedemni de a purta numele de om”. Văzând in popor un izvor al forţei morale, Radiscev a văzut în el şi o chezăşie pentru un viitor mai fericit. El a înţeles că poporul va dobândi libertatea numai în cazul când singur o va cuceri. In cartea sa ,,O călătorie de la Petersburg la Moscova”, el spune deschis, fără înconjur, că libertatea ţărănimii iobage nu trebue aşteptată de la „sfaturile” liberalilor care „iubesc” poporul şi care rămân „mari proprietari”, ci numai „dela cei care duc povara asupririi". Aceasta a fost un apel la revoluţia ţărănească. Radiscev a ameninţat pe faţă pe stăpânii de iobagi cu un nou Pugacev. El a scris că ţăranii „aşteaptă numai momentul prielnic şi ceasul“ şi prezicea moşierilor „sabie şi otravă, moarte şi foc” ca o răzbunare justă pentru „cruzimea şi neomenia" acestora din urmă. El a făcut un apel pentru a deslănţui „răzbunarea pornită din dragostea pentru oameni” împotriva „lipitorilor” şi a „sceleraţilor societăţii”. Scriitorul a crezut profund în forţele creatoare ale poporului. El şi-a exprimat ferma convingere că distrugerea „clasei” stăpânilor de robi nu va aduce nicio pagubă statului rus şi civilizaţiei, pentru că poporul, cucerindu-şi libertatea, va promova din sânul său conducători noi, mai merituoşi. Concepţia despre lume a lui Radiscev, bineînţeles că era îngrădită în limitele puse de realitatea istorică şi socială din timpul lui. El n'a văzut şi nici nu putea să vadă întreaga profunzime a contradicţiilor nouli orânduiri sociale care a apărut după societatea feudală-sclavagistă. El însă a bănuit această contradicţie. Arătând simpatie luptei de eliberare a coloniilor nord-americane împotriva stăpânirii engleze, Radiscev, cu o minunată pătrundere, a analizat adevăratul aspect al „democraţiei” burgheze americane, care menţinea în robie milioane de negri. Şi Radiscev refuză să numească „o ţară fericită" Statele Unite „unde o sută de cetăţeni orgolioşi se scaldă în lux, iar miile de oameni sunt Înfometaţi şi n’au adăpost”. In renumita odă „Libertate”, din care au fost publicate câteva fragmente, „O călătorie de la Petersburg la Moscova", Radiscev şi-a expus ideile lui politice. Această odă este un imn Închinat libertăţii „izvorul celor mai măreţe fapte”. Tema ei principală este răzbunarea poporului asupra tiranilor — întruchipată in tabloul viu al răscoalei revoluţionare. In strofele de sfârşit ale odei „Libertate”, Închipuirea lui Radiscev îl transpune In perioada eliberării inevitabile (deşi într’un timp îndepărtat după cum Înţelege el), când puterea despotismului „se va fărâmiţa intr’o clipi”, când se vor isprăvi toate nenorocirile şi asupra Rusiei va străluci „cea mai măreaţă zi din toate zilele”. In decursul unui secol Întreg, autocraţia a încercat să Înăbuşe ideile lui Radiscev, interzicând reeditarea cărţii: „O călătorie de la Petersburg la Moscova”, încă în anul 1903 cartea aceasta se ardea din ordinul tribunalului ţarist.. Insă adevărul spus de Radiscev nu putea fi înăbuşit. Ideile cu privire la libertate, proclamate de ei, au fost moştenite şi desvoltate de forţele cu adevărat progresiste ale societăţii şi literaturii ruse. Scriitorii democraţi-radicali şi publiciştii din secolul XIX, decembriştii şi Puşkin, Griboedovi şi Lermontov, Belinschi şi Herten, Dobroliubov şi Cernâşevschi au fost deplin conştienţi de legătura succesivă vitală, pe care au avut-o cu Radiscev. Marele Lenin în anul 1914, vorbind despre tradiţiile mişcării revoluţionare din Rusia, a caracterizat importanţa istorică a lui Radiscev, numindu-l primul în şirul reprezentanţilor renumiţi ai gândirii eliberatoare ruse. înainte de moarte Radiscev a spus: „Posteritatea mă va răzbuna”. După 115 ani de la moartea revoluţionarului asuprit de autocraţie, poporul a nimicit până în temelii lumea veche de asupriri şi nedreptăţi, a răsbunat pe duşmanii lui pentru toate crimele lor. La răsbunat şi pe Radiscev. Radiscev a fost primul căruia poporul eliberat i-a cinstit memoria. Din iniţiativa lui Lenin şi Stalin, la Petrograd s’a ridicat un monument aceluia care „a cântat primul libertatea”. Poporului sovietic — oamenilor epocii staliniste care merg în avangarda omenirii — îi este scump şi drag chipul nobil al precursorului Marei noastre Revoluţii — iubitorul de libertate şi patriotul Alexandr Nicolaevici Radiscev. Cu prilejul împlinirii a 200 de ani de la naşterea marelui scriitor rus A. N. RADISCEV Editura CARTEA RUSA a tipărit anul acesta celebra sa carte: „Călătoria de la Petersburg la Moscova“. TELEGRAME EXTERNE Meeting la Moscova închinat aniversării a două sute de ani de la naşterea lui Goethe MOSCOVA 30 (Agerpres). După cum transmite TASS, la 29 August a avut loc în Sala Coloanelor din Casa Sindicatelor din Moscova un meeting organizat de Uniunea Scriitorilor Sovietici şi de Asociaţia VOKS, închinat bicentenarului naşterii lui Johann Wolfgang Goethe. Scriitori sovietici, figuri proeminente în ştiinţă, artă şi cultură, stahanovişti din întreprinderile Moscovei, tineri soldaţi şi studenţi, s-au adunat pentru a cinsti memoria marelui poet german. Deschizând meetingul, secretarul general al Uniunii Scriitorilor Sovietici, Alexandru Fadeev a subliniat că marele creator al lui „Prome - teus”, „Egmont” şi , Jaust", este departe de a fi „Olim-picul din turnul de fildeş’’ aşa cum au încercat forţele antinaţionale reacţionare ale Germaniei să-l prezinte în trecut şi în special cum ele încearcă să-l prezinte acum. Opera lui Goethe animă lupta forţelor populare celor mai progresiste din Germania, pentru o Germanie unită, democrată, iubitoare de pace şi libertate. Poetul Alexei Surkov, a citit apoi prelegerea sa întitulată „Goethe şi timpurile moderne”. Noul provocări monarho-fasciste la frontiera albaneză TIRANA, 30 (Agerpres).— AGENŢIA TELEGRAFICA ALBANEZA transmite: Ministerul apărării naţionale al Republicii Populare Albania a dat publicităţii Luni seara un comunicat, în care se arată că la 25 August, ora 12.40, detaşamente monarho-fasciste de infanterie, sprijinite de artilerie, au trecut frontiera albaneză in sectorul Bojigrad. Grănicerii albanezi au contraatacat şi au pricinuit monarho-fasciştilor pierderi grele în oameni şi material, silindu-i să se retragă. La 26 August, ora 9 dimineaţa, un detaşament monarho-fascist a pătruns pe o distanţă de 100 metri în teritoriul albanez, sectorul Bojigrad. Grănicerii au deschis focul, omorind un soldat grec şi rănind un altul La 27 August, avioane monarho-fasciste au violat teritoriul albanez bombardând localitatea Bregas. 72 ani de la războiul purtat de armatele ruse şi române împotriva tiraniei otomane PLEVNA 30 . Trimisul special al Agenţiei „Agerpres“ transmite • Duminică au avut loc în Republica Populară Bulgaria, la Griviţa şi Plevna, festivităţi cu prilejul împlinirii a 72 de ani de la războiul de eliberare, când armatele ruse şi române, împreună cu voluntarii bulgari, au zdrobit lanţurile tiraniei otomane din Bulgaria. La Griviţa, la mausoleul ostaşilor români căzuţi în aceste lupte, a avut loc un meeting. Au fost de faţă din partea Guvernului Republicii Populare Bulgaria, Peter Kamenov, ministrul Gospodăriilor Comunale şi al Lucrărilor Publice, Sava Ganovski, ministru adjunct al Afacerilor Externe şi Marin Kalburov, ministru adjunct al Electrificării. A luat parte deasemeni delegaţia română, formată din tov. Gaston Marin ministrul Energiei Electrice, Mircea Bălănescu, din Ministerul Afacerilor Externe şi col. Minea Stan, din partea Ministerului Apărării Naţionale Deasemenea au participat dr. Ivan Paşov din partea Consiliului Naţional al Frontului Patriei şi Ivan Ştefanov, preşedintele Comitetului pentru prietenia bulgaroromână. Au mai fost de faţă : Seiko Ignat, consulul U.R.S.S. la Rusciuc, Octav Livezeanu, ambasador al R. P. R. la Sofia şi Vasili Konomi, ministru plenipotenţiar al Republicii Populare Abania. Au mai luat parte reprezentanţi ai organizaţiilor Partidului Comunist Bulgar, fruntaşi ai organizaţiilor de massă, ostaşi şi numeroşi localnici. Meetingul s-a încheiat cu o caldă manifestaţie pentru prietenia româno-bulgară