Scȃnteia, septembrie 1949 (Anul 18, nr. 1517-1542)

1949-09-01 / nr. 1517

2 Zeci de sonde se trezesc la viaţă la schela Oara Ocniţei a Soc. „Sovrompetrol“ — K­Ai dat norma azi, to­varăşe Drăghici? — Am dat-o, tovarăşe! Am dat cu 4000 de leg. mai mult ca înainte de a-i schimba cursa. — Am avut noi dreptate, — continuă chirovnicul Geor­­gescu Nicolae. Ţi-aminteşti ce spuneau unii: Ce, sonda e o cişmea? Deschizi mai tare ro­binetul, curge mai mult, îl închizi, stă? Dar până la urmă tot a mers. Discuţia aceasta avea loc intr’una din zilele lui August anul acesta, la sonda Nr. 606 Gura Ocniţei a Regionalei II ,,Sovrompetrol”, sondă căreia îi poartă de grijă sondorul Drăghici Alexandru. Creşte producţia sondelor Nu întotdeauna tov. Dră­ghici avea prilejul să dea un răspuns afirmativ la între­barea dacă şi-a îndeplinit ?or®a­ Sonda Nr. 606, de care îngrijeşte el, a dat multă vreme o producţie redusă, mereu aceeaşi. Nu se gândea mai nimeni că producţia a­­ceea putea fi mărită. Spu­­­neau aproape toţi: „Doar sonda nu e o cişmea!”. Aşa a crezut şi tov. Dră­ghici, o bună bucată de vreme. Până într’o zi, nu demult, când petroliştii dela Gura Ocniţei au pornit la întrecere cu tovarăşii lor dela Regionala I „Sovrompe­trol”. Organizaţia de Partid şi Sindicatul — ajutate de acti­viştii Uniunii Petrol-Gaz Me­ter1 —■ au arătat amănunţit oamenilor că ei au datoria, înainte de toate, de a asigura muncitorilor din fabricile de încălţăminte, de textile, de maşini, tractoriştilor şi şofe­rilor, mecanicilor de pe loco­motive şi populaţiei munci­toare, produsele petrolifere de care au nevoie. Şi petro­liştii au răspuns chemării Partidului.­­ „Un kilogram, două, mai mult pe zi de la fiecare sonda şi dela atâtea, ai va­goane întregi într’o lună — spunea sondorul Drăghici. Şi petroliştii au început dârzi, hotărîţi, bătălia pen­tru petrol. Pentru fiecare ki­logram. Sondă cu sondă au fost studiate amănunţit, după un plan. Au fost cer­cetate şi aplicate metodele sovietice de lucru. . S’a început cu schimbarea sistemului de extracţie. Cele mai multe erau în „gaz-lift” (ţiţeiul era scos din strat cu ajutorul gazelor pompate dela suprafaţă). Dar siste­mul acesta nu mai era po­trivit pentru sondele dela Gura Ocniţei. Zeci de sonde au fost modificate. In loc de „gaz-lift”, li s’a montat in­stalaţia de pompaj canadian. Ia­r sondele se­cu­­­i instalaţia schimbată producţia a înce­put să crească. Eforturile petroliştilor în întrecere dau roade bune. Sonda 62 R. produce acum pe zi cu 3 tone mai mult ca înainte de a se schimba sistemul de extracţie; sondele 64 şi 46, cu 4 tone mai mult; sonda 656, cu 13 tone zilnic mai mult. La altele, cum ar fi la sondele 602, 425, producţia s’a dublat. Prin schimbarea sistemului de extracţie s’a ajuns, pe lângă creşterea producţiei şi la o importantă economie de gaze. In Iulie, de pildă, s’au consumat zilnic cu 178.450 m.c. gaze mai puţin decât în Ianuarie. — Ar crăpa de necaz capi­taliştii să vadă cum din son­dele despre care ei spuneau că au secătuit, că trebuesc pără­site, noi scoatem acum mai mult ca înainte, — spune sondorul Drăghici. încă odată petroliştii noştri au dovedit că aşa zisa teorie a „declinului” industriei noa­stre petrolifere, nu era de­cât o gogoriţă. — „Adevărul este că ei au vrut să distrugă industria noastră petroliferă, pentru că aşa dictau interesele trusturi­lor americane şi engleze. Asta-i — încheie discuţia, chirovnicul. Sonde „moarte“ trezite la viaţă Erau pline văile din Gura Ocniţei, de la Drumul­ Sării până la Valea Costii şi din­colo, departe, spre Târgo­­vişte, de placarde înfipte în pământ, lângă ţevile care mai arătau că acolo a fost cândva o sondă: SONDA 302 „PUŢ PARASIT”. Aşa „lucrau” ca­pitaliştii, — spune cu ură maistrul Cilică Dumitru. A­­cum însă sondele sunt ale noastre, ale poporului mun­citor. Le iubim, muncim la ele cu drag. Şi răsplata, iat-o ! Petroliştii au ştiut să gă­sească ţiţei acolo unde ca­pitaliştii puseseră placarda „puţ părăsit”. Multe sonde de acest fel au fost puse în producţie la Gura­ Ocniţei. Sondele Nr. 20, 308, 414, 664 şi multe al­tele, din părăsite cum erau, produc acum ţiţei. Cu trudă multă, cu muncă încordată, dusă zi cu zi. Astăzi, la Gura Ocniţei, numai aceste sonde „moarte”, trezite acum la viaţă, dau lunar peste 330 vagoane ţiţei, aproape şase trenuri întregi, de câte 60 de vagoane, întrecerea socialistă pune în valoare resursele interne ale întreprinderii — Nu ne-am oprit insă aici, — intervine din nou chirovni­cul Georgescu. Datoria noa­stră e să dăm cât mai mult ţiţei. Şi ne dăm osteneala să ne îndeplinim sarcinile. întrecerea socialistă a mo­bilizat energiile şi a stimulat capacităţile creatoare ale muncitorilor petrolişti. Meto­de noui, superioare, inspirate din metodele petroliştilor so­vietici, au fost folosite în muncă. In urma criticii fă­cute de „Scânteia” Uniunii Petrol-Gaz Metan, activiştii Uniunii au mers pe teren şi au sprijinit mai temeinic sin­dicatele în munca lor de or­ganizare a întrecerii. Un nu­măr tot mai mare de munci­tori şi tehnicieni, aflaţi în întrecere, au început să se preocupe îndeaproape de buna gospodărire a întreprinderii, de creşterea producţiei. Acolo unde sistemele obişnuite­ de lucru nu dădeau roadele aş­teptate, s’au folosit alte me­tode, cum e, de pildă, la son­da Nr. 606 cu care se mân­dreşte acum tov. Drăghici. La sonda Nr. 606, ca la multe altele, s’a lungit cursa pompei (drumul pe care-l face ea în sus şi în jos). La altele, pompa a fost montată la diferite a­­dăncimi — mai aproape sau mai departe de strat. Alte sute de tone de ţiţei în plus, au început a lua dru­mul rafinăriilor. Dela sondele Nr. 606, 752, 718, dela 776 şi dela multe altele. Datorită luptei lor neobosi­te­ pentru îndeplinirea şi de­păşirea planului, petroliştii , dela Gura Ocniţei au reuşit­­ ca, în luna Iulie ,să producă­ cu 1441 vagoane ţiţei mai­­ mult ca în luna Ianuarie 1949.­­ Succesele obţinute în pro-­ ducţie de muncitorii şi teh-I nicienii petrolişti de la Gura­­ Ocniţei,­­ precum şi experienţa­­ câştigată în întrecerea por- j nită în cinstea zilei de 23. August, trebue să constitue­ un punct de plecare pentru­ noui şi noui succese. In pre­zent, muncitorii şi tehnicienii luptă cu eforturi sporite pen­tru îndeplinirea şi depăşirea­­ sarcinilor Planului de Stat pe cel­ de al treilea trimestru. Ducând mai departe, cu acelaş entuziasm, întrecerea socialistă, sub conducerea organizaţiei de Partid şi cu sprijinul sindicatului, învă­ţând mereu din experienţa minunată a petroliştilor so­vietici şi din experienţa lor proprie, petroliştii de la schela­­ Gura Ocniţei „Sovrompetrol”­­ vor obţine succese din ce în­ 12 raai mari în lupta pentru îndeplinirea şi depăşirea sar­cinilor ce le revin în cadrul­­ Planului de Stat, vor asi-­­ gura cantităţi de ţiţei din ce în ce mai mari, necesare in­dustriei noastre în desvol­­tare. M. Apostol In ziua de 3 Septembrie va începe Şedinţa plenara a Comitetului Central al Uniunii Petrol Gaz-Metan In zilele de 3 şi 4 Septem­brie 1949 ora 8 dimineaţa, va avea loc la Ploeşti cea de a 6-a şedinţă plenară a Coni­­tetului Central al Uniunii Sindicatelor din Industria de Petrol şi Gaz Metan din Re­publica Populară Română. Comitetul Central va lua in discuţie următoarele proble­me care constitue ordinea de zi a şedinţei: raportul de a­­naliza a muncii dusă de Uni­une în primele 6 luni ale a­­nului; casele de ajutor reci­proc; intecţia muncii; pro­blema muncii în acord şi a sistemului de premiere, di­verse. Cărţile de ideologie şi de li­teratură, ziarele, revistele, broşurile, tipărite acum în Republica noastră Populară, se trag în zeci şi sute de mii de exemplare. Niciodată in­dustria grafică nu a cunoscut o atât de mare desvoltare în ţara noastră. Şi este nevoe de tot mai multe cărţi, tot mai multe reviste şi broşuri, iar ziarele trebue să apară în tot mai multe exemplare. Muncitorii citesc. Muncitorii vor să-şi ridice nivelul cultu­ral, ideologic şi profesional. Ţăranii muncitori citesc. Zia­rele, cărţile aduc tot mai multă lumină în sate. Bibliotecile de la oraşe şi sate se înmulţesc pe zi ce trece, iar numărul cărţilor din aceste biblioteci creşte şi el. Aspectul grafic al cărţii s-a îmbunătăţit; pentru prima dată în ţara noastră, cărţile legate în pânză nu mai sunt „ediţii de lux”, ca pe vremuri, ci ediţii obişnuite, la înde­mâna oricui. Cartea se pre­zintă astăzi mai frumoasă, mai îngrijită. Hârtie bună, tipar corect şi clar, legătură solidă şi frumoasă. Cartea, ziarul, revista — într’un cuvânt: cultura — au devenit bun al poporului muncitor. Şi, ca orice bun pentru cei ce muncesc, trebue să crească din punct de ve­dere al cantităţii şi al cali­tăţii. Pe sălile şi In curtea Şcolii Medii de Arte Grafice In Str Anton Pan Nr. 44 există o şcoală unică la noi in ţară, şcoală creată de ne­cesităţi obiective: Şcoala Me­die de Arte Grafice. Şcoala aceasta pregăteşte tehnicieni, cadre de conducere în indus­tria tiparului. Elevii pot in­tra imediat în producţie, după terminarea celor patru ani de studiu, sau pot urma mai de­parte, la Institut, pentru a deveni ingineri — primii in­gineri in arte grafice, titlu pe care nimeni nu l-a pur­tat vreodată în ţara noastră In curtea şcolii, câţiva ti­neri sapă o groapă. Alături se află un stâlp pe care este prins coşul de basket. U.T.M.-iştii vor ca, la deschi­derea şcolii, colegii lor să gă­sească gata terenul da sport. Sunt toţi din anul II şi III. S-au înscris în toamna tre­cută la această şcoală, destul de necunoscută pe atunci. Şi nu întâmplător, mai toţi ve­chii elevi au în familie fie un muncitor tipograf, fie un ziarist. De la ei au aflat per­spectivele imense deschise a­­cestei industrii, care trebue să înflorească tot mai mult, căci setea de cultură a po­porului muncitor este tot mai mare.­­ „Tata este mecanic în Gara de Nord” — spune tâ­nărul Constantin­eseu Gheor­ghe. „Am însă un unchi cu­legător la „Scrisul Liber”. Astă toamnă eram absolvent a 5 clase secundare. Urma să mă înscriu la o şcoală teh­nică. Dar unde? îmi plăcea tehnica, îmi plăceau cărţile, iar unchiu-meu îmi vorbise in câteva rânduri despre munca din tipografie. Nu am stat mult pe gânduri şi am ales, aş vrea după ce termin, să urmez la Institutul Poli­grafic care se va înfiinţa când şcoala noastră va da prima serie de absolvenţi...”. — „Eu vreau să lucrez şi— dacă voi învăţa aşa cum tre­bue — să conduc un atelier unde se paginează ziarele”, spune tânărul Marian Gh. „Am un frate ziarist la „Româ­nia Liberă”. El mi-a arătat cum ia naştere o gazetă, de la ma­nuscris şi până când rotati­vele aruncă sute de mii de exemplare prin gurile ei”.­­ „Când făceam practică, abia îl scoteam din atelier“, adaugă colegul său Constan­­tinescu Gh. Şcoala a început sa fie cunoscuta şi de ţărănimea muncitoare Uşa secretariatului şcolii se deschide încet, înăuntru intră un om îmbrăcat în hai­ne de dimie. Este ţăranul muncitor Gheorghe Pătraşcu din comuna Golaşei, judeţul Brăila. A venit să înscrie la această şcoală pe Steluţa, fiica lui. Steluţa a făcut trei ani la şcoala normală, iar anul trecut a întrerupt, căci a fost bolnavă. Acum vrea să dea examen la şcoala medie tehnică de arte grafice. Ste­luţa are aptitudini artistice şi ştie că tiparul este nu nu­mai o meserie, ci şi o artă. — „Sunt sigur că fata mea va avea o meserie bună”, — spune Gheorghe Pătraşcu. „Eu m’am gândit la un lu­cru, ca un om simplu: în sat la noi, rar intra câte un jur­nal. Acum însă, mulţi oa­meni din sat de la noi — şi mă număr şi eu printre a­­ceştia — vrem să citim ziarul în fiecare zi. Avem peste 60 de abonamente numai la „Scânteia”, fără a mai vorbi de „Scânteia Satelor” şi de alte ziare şi reviste. La Că­min ne vin o mulţime de cărţi mai mari şi mai mici. Ei, dar ca să fie tipărite a­­tâtea, trebuesc şi oameni mulţi la tipar. Şi Steluţei mele tare-i plac cărţile tipă­rite frumos...” ...De fapt este nevoe de mult mai mulţi specialişti în arte grafice, decât iţi închipui chiar D-ta, tovarăşe Pătraş­cu. Slova tipărită trebue să fie tot mai multă, trebue să pătrundă tot mai adânc în rândurile poporului muncitor. Partidul vrea aceasta. Oa­menii muncii din Patria noastră trebue să citească mult, să-şi ridice nivelul cul­tural, ideologic şi profesional. De curând Biroul Politic al C.C. al P.M.R. a anunţat în­fiinţarea Centrului de Indus­trie Grafică „Casa Scânteii”, întreprinderile grafice din ţara noastră sunt neîndestu­lătoare pentru nevoile tot mai mari de cultură, de învăţă­mânt. Este nevoe să se spo­rească tirajul literaturii şi presei de Partid, al cărţilor ştiinţifice şi tehnice, al cărţi­lor de şcoală. Centrul de Industrie Grafică „Casa Scânteii” va umple acest gol. Şi va fi nevoe de mulţi, foarte mulţi specialişti... Tov. Pătraşcu Gh. depune actele fiicei sale, pentru exa­men. Depinde de acum de sârguinţa la învăţătură a Steluţei pentru a primi sau nu bursă la internat. Secretara şcolii înregistrea­ză cererea şi îl anunţă că examenele încep la 5 Sep­tembrie, aşa cum a anunţat şi pe Apostolescu Paraschiv şi Petroniu Irina din Bucu­reşti sau pe Gheorghiu Paul din Bacău şi pe Năstase Elefterie din Grădiştea. A* Gh« Industria grafică are nevoe de tot mai multe cadre de specialişti De vorba cu elevii şi părinţii candidaţilor la Şcoala Medie T­ehnică de Arte Grafi­ce Când încep examenele la şcoala Medie Tehnică de Arte Grafice Şcoala Medie Tehnică de Arte Grafice din Bucureşti, str. Anton Pan nr. 44, pri­meşte înscrieri pentru elevi şi eleve, în anul L Candidaţii trebue să fie absolvenţi ai şcolilor elementare (ciclul II) sau să fi absolvit 3—4 clase secundare. Elevii se primesc atât interni cât şi externi. Absolvenţii acestei şcoli vor forma cadrele de conducere în întreprinderile din indus­tria artelor grafice. Dintre cei mai buni se vor recruta elementele care vor urma in­stitutele şi facultăţile de spe­cialitate, devenind ingineri în industria artelor grafice. Examenele se ţin pe data de 5, 6, 7 şi 8 Septembrie 1949, la următoarele materii: Scris şi oral: Limba Română şi Matematici; numai oral : Istorie, Fizico-Chimice şi Con­stituţia R.P.R. La desen se va ţine o probă practică. Elevii care depăşesc vârsta de 16 ani se vor adresa Sec­ţiei de învăţământ a Comi­tetului Provizoriu al Capita­lei, pentru a obţine dispensă de vârstă. SCÂNTEIA Nr. 151? Noui succese în acţiunea de sporire a razei de parcurs a locomotivelor Acţiunea patriotică por­nită în cinstea lui 23 Au­gust de către echipele de mecanici şi fochişti Teo­­dorescu-Groza şi Dima­ Co­­jocaru care au parcurs di­stanţa Bucureşti-Timişoara şi retur fără a schimba loco­motiva, a stârnit un puter­nic ecou in rândurile me­canicilor şi fochiştilor din Depourile de locomotive din întreaga ţară. Mărirea razei de acţiune a locomotivelor aduce tran­sportului feroviar o întrea­gă serie de avantagii. Astfel se folosesc uneori mai puţin cu 3 şi chiar 4 locomotive pe un parcurs, se realizează importante economii de combustibil, u­­lei, etc.. In seara zilei de 16 August a sosit in gara de Nord locomotiva Nr. 142.061 condusă de mecanicul Hen­­ţea Vasile şi fochistul Dră­goi Gheorghe care a condus trenul accelerat nr- 302 pe distanţa Teiuş-Bucureşti fără a schimba locomotiva. Pe această distanţă de 3­6 km. se schimbau până acum trei locomotive. In aceeaşi zi mecanicul Călin Nicolae cu fochistul Păuna Gheorghe au parcurs drumul Braşov-Bucureşti tot cu o singură locomotivă. In mod obişnuit trenurile cu aburi schimbă locomo­tiva la Câmpina. In ziua de 17 August me­canicii Bălănescu Emanoil şi Calinovschi Vasile cu fo­chiştii Dumitru Voicu şi Pascu Dumitru au plecat cu locomotiva 231.042 a depou­lui Bucureşti-Călători pe distanţa Bucureşti-Iţcani (449 km.) cu acceleratul nr. 501. Şi aceste echipe au parcurs distanţa dus şi în­tors cu aceeaşi locomotivă. Mecanicii Bălănescu Emanoil, Calinovschi Vladimir şi fochiştii Dumitru Voicu şi Pascu Dumitru, întâmpinaţi cu flori la so­sirea lor în Gara de Nord. Condiţioniil de admitere în şcolile Ministerului Minelor şi Petrolului Ca urmare a reformei învăţă­mântului, Ministerul Minelor şi Petrolului a organizat o puternică reţea de învăţământ pentru pre­gătirea tehnicienilor şi inginerilor de specialitate. Astfel, pentru anul şcolar 1949/1­950, tinerii absolvenţi a 7 clase elementare, ai fostului Gim­naziu, ai fostelor cursuri compli­mentare de 7 clase din anii pre­cedenţi şi cei care au absolvit 4 clase de liceu, se vor putea în­scrie până la data de 4 Septem­brie a. c., inclusiv, la următoarele şcoli medii tehnice, ce pregătesc tehnicieni pentru industria extrac­tivă carboniferă, minieră şi petro­liferă : 1. Şcoala tehnică medie de căr­buni din Lupeni, jud. Hunedoara, cu două secţiuni: română şi ma­­ghiară (şcoala are internat şi can­tină). 2. Şcoala tehnică medie de căr­buni din Anina, jud. Caraş (cu in­ternat şi cantină). 3. Şcoala tehnică medie de căr­buni din Comăneşti, jud. Bacău (cu internat şi cantină). 4. Şcoala tehnică medie de mi­nereuri din Baia Mare, jud. Satu Mare, cu două secţiuni: română şi maghiară (şcoala are internat şi cantină). 5. Şcoala tehnică medie de mi­nereuri din Brad, jud. Hunedoara. 6. Şcoala tehnică medie de mi­nereuri din Vatra Dornei, jud. Câmpulung Moldovenesc (cu inter­nat şi cantină). 7. Şcoala tehnică medie de foraj şi producţie, din Târgovişte, jud. Dâmboviţa (cu internat şi cantină). 8. Şcoala tehnică medie de foraj şi producţie, din Moreni, jud. Pra­hova. 9. Şcoala tehnică medie de foraj şi producţie, din Câmpina, jud. Prahova. 10. Şcoala tehnică medie de pre­lucrare a petrolului şi metalurgie, din Câmpina, jud. Prahova. 11. Şcoala tehnică medie de pre­lucrare a petrolului şi metalurgie, din Ploeşti, jud. Prahova. Durata acestor şcoli medii teh­nice este de 4 ani. In timpul studiilor elevii meri­tuoşi primesc burse, cărţi, etc. Absolvenţii pot intra în produc­ţie ca tehnicieni, sau pot continua studiile în Institutele superioare, pentru a deveni ingineri. De ase­­menea, în afara absolvenţilor şco­lilor medii tehnice, se pot înscrie în Institutele superioare şi absol­venţii liceelor teoretice sau cei cu studii echivalente. înscrierile pen­tru examenul de admitere la Insti­tutele Ministerului Minelor şi Pe­trolului se pot face până in ziua de 3 Septembrie a. c., inclusiv. ii maiMimn­atilllIiilTtBiîiKâii1 Un minunat scriitor revoluţionar rus - A. N. Radiscev (1749-1802) - Astăzi se împlinesc 200 de ani de la naşterea marelui scriitor revoluţionar rus Alexandr Nicolae­viei Radiscev. Publicăm mai jos fragmente din articolul de fond apă­rut In revista sovietică „Literaturnaia Gazeta" din 10 August crt. Radiscev face parte din rândul acelor oameni ai naţiunii ruse, cu adevărat mari şi nobili, cu care se mândreşte poporul sovietic. Opera lui este o culme a gândirii so­ciale sec. XVIII. Printre filosofii şi scriitorii din acea vreme nu există în lume niciunul care să-l poată egala pe Radiscev în ceea­­ce priveşte profunzimea, fermita­tea şi consecvenţa ideilor lui re­voluţionare. In formarea concepţiei lui Ra­discev, o influenţă hotăritoare a avut lupta de eliberare a poporu­lui rus împotriva tiraniei moşieri­lor şi a jugului statului feudal­­absolutist şi în primul rând răz­boiul ţărănesc din anii 1773-1775 — cea mai puternică manifestare a mâniei poporului — care a fost condus de Emilian Pugacev. In timpul său, Radiscev a fost sin­gurul scriitor de obârşie boereas­­că care a recunoscut că poporul are dreptul moral şi istoric de a răsturna prin violenţă absolutis­mul şi de a desfiinţa robia. Recunoscând dreptul suprem şi justeţea răzbunării poporului pen­tru toate crimele autocraţiei, în ideologia sa Radiscev a oglindit ideile revoluţionare şi speranţele masselor largi ale poporului rus, care s’a ridicat cu arma în mână Împotriva asupritorilor săi Radiscev a fost un om cu o vastă cultură, de o erudiţie cu adevărat enciclopedică, ale cărei izvoare erau nu numai ştiinţa şi literatura, dar şi o excelentă cu­noaştere a realităţii şi o bogată experienţă proprie. El a arătat un interes deosebit faţă de cele mai variate probleme. Faţă de nimic el n’a rămas deo­parte, în orice domeniu era înar­mat cu cunoştinţe şi ştia să aducă ceva nou — cuvântul filo­sofului materialist şi al revoluţio­narului. O trăsătură minunată a lui Ra­discev ca filosof şi scriitor este conştiinţa legăturii indisolubile dintre teorie şi acţiune. Lui îi erau străine speculaţii intelectua­le abstracte. El tindea să găsească realizarea practică a ideilor ce-l însufleţeau. Patriotismul înflăcărat al lui Radiscev este caracterizat de cre­dinţa adâncă in posibilităţile crea­toare ale poporului, în energia lui creatoare şi în voinţa lui de luptă pentru libertate. El a spus urmă­toarele despre poporul rus : „Fer­mitate în cele întreprinse şi lipsa de oboseală în executare consti­­tuesc esenţa calităţilor care disting poporul rus... In anul 1790 Radiscev a publicat (anonim, în propria sa tipografie) „O călătorie de la Petersburg la Moscova’ — carte care i-a imor­talizat numele. Radiscev a fost prins şi aruncat în închisoarea din fortăreaţa Pe­tru şi Pavel, apoi judecat şi con­damnat la moarte. Apoi l-au gra­ţiat şi l-au exilat în Siberia răsă­riteană, în depărtata închisoare de la Himsc. In prefaţa cărţii „O călătorie dela Petersburg la Moscova”, Radiscev scrie că el a privit „în jurul său” asupra realităţii ruseşti şi „suferinţele omenirii Lau rănit sufletul”. Suferinţele omenirii asu­prite şi lupta dusă pentru elibera­rea ei a devenit principala temă a lui Radiscev . In exemple vii şi impresionan­te Radiscev a arătat cu o putere de demascare neobişnuită, aspec­tul desgustător şi hâd al iobăgiei. Cuprins de un sentiment arză­tor de duşmănie neîmpăcată faţă de iobăgie, Radiscev a spus des­chis în cartea sa, că această lume groaznică de violenţă şi asuprire trebue să fie complet nimicită şi pe ruinele ei trebue construită o nouă lume, bazată pe „libertatea individului”, deoarece „toţi oa­menii sunt liberi la naşterea lor”, iar „asuprirea este o crimă". Radiscev, nu numai că s’a ri­dicat pe faţă pentru a apăra in­teresele poporului, dar el a arătat măreţia şi nobleţea lui, forţa lui spirituală, eroismul şi vitejia lui. In ţăranul rus, apăsat de jugul iobăgiei, oprimat de moşieri şi funcţionarii birocraţi, Radiscev a văzut omul, — în adevăratul şi Întregul sens al acestui cuvânt —­­omul ale cărui calităţi sunt incom­parabile cu „morala” putreda a stăpânilor de iobagi „nedemni de a purta numele de om”. Văzând in popor un izvor al forţei morale, Radiscev a văzut în el şi o chezăşie pentru un vii­tor mai fericit. El a înţeles că poporul va dobândi libertatea numai în cazul când singur o va cuceri. In cartea sa ,,O călătorie de la Petersburg la Moscova”, el spune deschis, fără înconjur, că libertatea ţărănimii iobage nu tre­bue aşteptată de la „sfaturile” li­beralilor care „iubesc” poporul şi care rămân „mari proprietari”, ci numai „dela cei care duc povara asupririi". Aceasta a fost un apel la revoluţia ţărănească. Radiscev a ameninţat pe faţă pe stăpânii de iobagi cu un nou Pugacev. El a scris că ţăranii „aşteaptă numai momentul priel­nic şi ceasul“ şi prezicea moşie­rilor „sabie şi otravă, moarte şi foc” ca o răzbunare justă pentru „cruzimea şi neomenia" acestora din urmă. El a făcut un apel pen­tru a deslănţui „răzbunarea por­nită din dragostea pentru oameni” împotriva „lipitorilor” şi a „scele­raţilor societăţii”. Scriitorul a crezut profund în forţele creatoare ale poporului. El şi-a exprimat ferma convingere că distrugerea „clasei” stăpânilor de robi nu va aduce nicio pagubă statului rus şi civilizaţiei, pentru că poporul, cucerindu-şi libertatea, va promova din sânul său condu­cători noi, mai merituoşi. Concepţia despre lume a lui Ra­discev, bineînţeles că era îngră­dită în limitele puse de realitatea istorică şi socială din timpul lui. El n'a văzut şi nici nu putea să vadă întreaga­ profunzime a con­tradicţiilor nouli orânduiri sociale care a apărut după societatea feu­­dală-sclavagistă. El însă a bănuit această contradicţie. Arătând sim­patie luptei de eliberare a colo­niilor nord-americane împotriva stăpânirii engleze, Radiscev, cu o minunată pătrundere, a analizat adevăratul aspect al „democraţiei” burgheze america­ne, care menţinea în robie milioa­ne de negri. Şi Radiscev refuză să numeas­că „o ţară fericită" Statele Unite „unde o sută de cetăţeni orgolioşi se scaldă în lux, iar miile de oa­meni sunt Înfometaţi şi n’au adăpost”. In renumita odă „Libertate”, din care au fost publicate câteva fragmente, „O călătorie de la Petersburg la Moscova", Radis­cev şi-a expus ideile lui politice. Această odă este un imn Închi­nat libertăţii „izvorul celor mai măreţe fapte”. Tema ei principală este răzbunarea poporului asupra tiranilor — întruchipată in ta­bloul viu al răscoalei revoluţio­nare. In strofele de sfârşit ale odei „Libertate”, Închipuirea lui Ra­discev îl transpune In perioada eliberării inevitabile (deşi într’un timp îndepărtat după cum Înţe­lege el), când puterea despotis­mului „se va fărâmiţa intr’o cli­pi”, când se vor isprăvi toate ne­norocirile şi asupra Rusiei va străluci „cea mai măreaţă zi din toate zilele”. In decursul unui secol Întreg, autocraţia a încercat să Înăbuşe ideile lui Radiscev, interzicând re­editarea cărţii: „O călătorie de la Petersburg la Moscova”, încă în anul 1903 cartea aceasta se ardea din ordinul tribunalului ţarist.. Insă adevărul spus de Radiscev nu putea fi înăbuşit. Ideile cu privire la libertate, proclamate de ei, au fost moştenite şi desvoltate de forţele cu adevărat pro­gresiste ale societăţii şi literaturii ruse. Scriitorii democraţi-radicali şi publiciştii din secolul XIX, de­cembriştii şi Puşkin, Griboedovi şi Lermontov, Belinschi şi Her­­ten, Dobroliubov şi Cernâşevschi au fost deplin conştienţi de legă­tura succesivă vitală, pe care au avut-o cu Radiscev. Marele Lenin în anul 1914, vor­bind despre tradiţiile mişcării re­voluţionare din Rusia, a caracte­rizat importanţa istorică a lui Ra­­discev, numindu-l primul în şirul reprezentanţilor renumiţi ai gân­dirii eliberatoare ruse. înainte de moarte Radiscev a spus: „Posteritatea mă va răzbu­na”. După 115 ani de la moartea revoluţionarului asuprit de auto­craţie, poporul a nimicit până în temelii lumea veche de asupriri şi nedreptăţi, a răsbunat pe duş­manii lui pentru toate crimele lor. La răsbunat şi pe Radiscev. Radiscev a fost primul căruia poporul eliberat i-a cinstit memo­ria. Din iniţiativa lui Lenin şi Stalin, la Petrograd s’a ridicat un monument aceluia care „a cântat primul libertatea”. Poporului sovietic — oamenilor epocii staliniste care merg în avangarda omenirii — îi este scump şi drag chipul nobil al precursorului Marei noastre Re­voluţii — iubitorul de libertate şi patriotul Alexandr Nicolaevici Ra­discev. Cu prilejul împlinirii a 200 de ani de la naşterea marelui scriitor rus A. N. RADISCEV Editura CARTEA RUSA a tipărit anul acesta celebra sa carte: „Călătoria de la Petersburg la Moscova“. TELEGRAME EXTERNE Meeting la Moscova închinat aniversării a două sute de ani de la naşterea lui Goethe MOSCOVA 30 (Agerpres).­ După cum transmite TASS, la 29 August a avut loc în Sala Coloanelor din Casa Sin­dicatelor din Moscova un meeting organizat de Uniunea Scriitorilor Sovietici şi de A­­sociaţia VOKS, închinat bi­centenarului naşterii lui Jo­hann Wolfgang Goethe. Scriitori sovietici, figuri proeminente în ştiinţă, artă şi cultură, stahanovişti din întreprinderile Moscovei, ti­neri soldaţi şi studenţi, s-au adunat pentru a cinsti me­moria marelui poet german. Deschizând meetingul, se­cretarul general al Uniunii Scriitorilor Sovietici, Alexan­dru Fadeev a subliniat că ma­rele creator al lui „Prome -­­ teus”, „Egmont” şi , Jaust",­­ este departe de a fi „Olim-­­picul din turnul de fildeş’’­­ aşa cum au încercat forţele­­ antinaţionale reacţionare ale Germaniei să-l prezinte în­­ trecut şi în special cum ele încearcă să-l prezinte acum. Opera lui Goethe animă lupta forţelor populare celor mai progresiste din Germania, pentru o Germanie unită, de­mocrată, iubitoare de pace şi libertate. Poetul Alexei Surkov, a ci­tit apoi prelegerea sa întitu­lată „Goethe şi timpurile mo­derne”. Noul provocări monarho-fasciste la frontiera albaneză TIRANA, 30 (Agerpres).— AGENŢIA TELEGRAFICA AL­­BANEZA transmite: Ministerul apărării naţio­nale al Republicii Populare Albania a dat publicităţii Luni seara un comunicat, în care se arată că la 25 August, ora 12.40, de­taşamente monarho-fasciste de infanterie, sprijinite de artilerie, au trecut frontiera albaneză in sectorul Bojigrad. Grănicerii albanezi au contra­­atacat şi au pricinuit monar­­ho-fasciştilor pierderi grele în oameni şi material, silin­­du-i să se retragă. La 26 August, ora 9 dimi­neaţa, un detaşament mo­­narho-fascist a pătruns pe o distanţă de 100 metri în te­ritoriul albanez, sectorul Bo­jigrad. Grănicerii au deschis focul, omorind un soldat grec şi rănind un altul La 27 August, avioane mo­­narho-fasciste au violat teri­­toriul albanez bombardând localitatea Bregas. 72 ani de la războiul purtat de armatele ruse şi române împotriva tiraniei otomane PLEVNA 30 .­­ Trimisul spe­cial al Agenţiei „Agerpres“ trans­mite • Duminică au avut loc în Republica Populară Bulgaria, la Griviţa şi Plevna, festivităţi cu prilejul împlinirii a 72 de ani de la războiul de eliberare, când arma­tele ruse şi române, împreună cu voluntarii bulgari, au zdrobit lan­ţurile tiraniei otomane din Bul­garia. La Griviţa, la mausoleul ostaşi­lor români căzuţi în aceste lupte, a avut loc un meeting. Au fost de faţă din partea Gu­vernului Republicii Populare Bul­garia, Peter Kamenov, ministrul Gospodăriilor Comunale şi al Lu­crărilor Publice, Sava Ganovski, ministru adjunct al Afacerilor Ex­terne şi Marin Kalburov, ministru adjunct al Electrificării. A luat parte deasemeni delega­ţia română, formată din tov. Gaston Marin ministrul Energiei Electrice, Mircea Bălănescu, din Ministerul Afacerilor Externe şi col. Minea Stan, din partea Mi­nisterului Apărării Naţionale Deasemenea au participat dr. Ivan Paşov din partea Consiliu­lui Naţional al Frontului Patriei şi Ivan Ştefanov, preşedintele Co­mitetului pentru prietenia bulgaro­­română. Au mai fost de faţă : Seiko Ignat, consulul U.R.S.S. la Rusciuc, Octav Livezeanu, ambasador al R. P. R. la Sofia şi Vasili Konomi, ministru plenipotenţiar al Repu­blicii Populare A­bania. Au mai luat parte reprezentanţi ai organizaţiilor Partidului Comu­nist Bulgar, fruntaşi ai organiza­ţiilor de massă, ostaşi şi numeroşi localnici. Meetingul s-a încheiat cu o caldă manifestaţie pentru prietenia ro­­mâno-bulgară

Next