Scȃnteia, septembrie 1949 (Anul 18, nr. 1517-1542)
1949-09-01 / nr. 1517
VIAŢA DE PARTID Experienţa organizaţiei de Partid din comuna Turia-Trei Scaune în munca pentru înfiinţarea gospodăriei agricole colective In cadrul unei măreţe festivităţi a luat fiinţă in ziua de 14 August in comuna Turia judeţul Trei Scaune, Gospodăria Agricolă Colectivă ,,Gh. Doja”. Drumul celor 78 de familii de ţărani săraci şi mijlocaşi până la acest moment de răscruce în viaţa lor, a fost lung şi anevoios. Ei au reuşit să-l străbată cu succes datorită sprijinului necontenit şi conducerii Partidului clasei muncitoare. Munca de lămurire şi de convingere dusă în rândul ţăranilor muncitori de către organizaţia de Partid din Turia a fost fără indoială unul din factorii cei mai de seamă ai creării acestei gospodării colective. Munca aceasta nu s’a dus la întâmplare. Ea a fost pregătită din timp, temeinic organizată şi condusă cu pricepere până la capăt, reuşind să învingă toate piedicile puse în cale de duşmanii de clasă, de chiaburi. Majoritatea populaţiei din comuna Turia o formează foştii clăcaşi de pe moşiile baronului Apor Petre, a grofului Solyom şi a altor câteva familii de latifundiari. Ei au cunoscut din plin mizeria şi jaful exploatării moşiereşti. In munca sa de lămurire organizaţia de Partid a ştiut să folosească aceste elemente locale. Ea a împrospătat în amintirea ţăranilor muncitori anii crânceni din timpul războiului când erau scoşi la munca câmpului cu jandarmii şi când pentru truda lor istovitoare erau răsplătiţi cu înjurături şi cu mămăligă amară pe care nu o puteau mânca. Reforma agrară din 1945 le-a adus o oarecare uşurare a traiului, dar nu i-a putut scăpa de lipsuri şi sărăcie. Cum putea, de pildă, să-şi hrănească cei 7 copii ţăranul sărac Gheorghe Vencel dintr’un singur jugăr de pământ sau Szigheli Ioan cei 8 copii, dintr’un hectar şi jumătate de pământ ? Agitatorii au arătat ţăranilor muncitori din Turia calea pentru a scăpa de exploatarea chiaburească, de sărăcie şi înapoiere. Tot mai mulţi au început să se strângă în jurul Partidului. S’au format astfel patru organizaţii de bază în comună cu peste 170 de membri. Alţi numeroşi ţărani muncitori s’au înscris în U.P.M. In anii 1946-47, organizaţia de Partid a pus accentul în munca sa pe ridicarea nivelului politic şi cultural al foştilor clăcaşi care fuseseră ţinuţi în întunerec, îndrumătorii au început să meargă din casă in casă, îndemnând pe fiecare să meargă la şcoala de alfabetizare, iar pe cei ce ştiau carte să citească ziarele şi broşurile de Partid. Fiecare nouă cucerire politică sau economică a regimului nostru de democraţie populară era lămurită oamenilor, astfel ca să contribue la desvoltarea conştiinţei de clasă a ţăranilor muncitori din comuna Turia. Ideia trecerii la colectivizare a început să încolţească în mintea ţăranilor muncitori din Turia, încă în toamna anului trecut, după încheierea lucrărilor agricole. Au fost înfiinţate atunci patru cercuri de studii: două în sectoare, unul la Căminul Cultural şi altul in cadrul U. P. M. In aceste cercuri care se întruneau de două ori pe săptămână, se citeau ziare, se prelucrau diferite materiale şi broşuri în legătură cu lupta Partidului, realizările regimului nostru de democraţie populară şi se făcea o largă popularizare a cuceririlor celor mai înaintate ale agriculturii sovietice. Pentru a asigura o activitate cât mai vie şi mai rodnică a acestor cercuri, organizaţia de Partid a obţinut concursul celor 13 învăţători din comună care făceau scurte prelucrări de popularizare a ştiinţei, citeau şi explicau diferite materiale mai grele, etc. Spre sfârşitul perioadei de iarnă, aceste cercuri de studiu au început să se ocupe tot mai pe larg de viaţa şi realizările ţărănimii colhoznice. In acest scop, biroul organizaţiei de Partid a căutat să atragă în munca de lămurire şi pe cei aproape 79 de foşti prizonieri întorşi din U.R.S.S. şi care puteau arăta cu exemple vii măreţele înfăptuiri văzute acolo. In chipul acesta, apariţia Rezoluţiei Plenarei C.C. al P.M.R. din 3—5 Martie a găsit în rândul ţăranilor muncitori din Turla un teren îndeajuns de bine pregătit. Odată cu prelucrarea acestei Rezoluţii, biroul organizaţiei de Partid a pus în discuţie în faţa membrilor de partid, în mod concret, problema înfiinţării unei gospodarii agricole colective în Turia. O parte dintre membrii de partid — mai ales din rândurile foştilor clăcaşi — au primit cu entuziasm acest plan. Alţii însă, şi mai ales mijlocaşii şovăiau încă. Biroul organizaţiei de Partid a pornit atunci la întărirea muncii de agitaţie. Au fost aleşi câţiva agitatori din rândul celor mai hotărîţi ţărani săraci care au început să ducă muncă de lămurire de la om la om şi din casă în casă. Agitatorul Zölde István de 53 de ani şi alţii ca dânsul au dus această muncă cu multă energie până când broşurile despre viaţa colhoznicilor pe care le purtau tot timpul cu ei, in buzunar, s’au făcut ferfeniţă de atâta citit şi răscitit. Nici chiaburii nu stăteau însă inactivi. Ei îşi concentraseră propaganda lor de defăimare şi de scopuri în jurul Gospodăriei Agricole de Stat-Turia. Gospodăria de Stat se lupta într’adevăr cu mari greutăţi materiale şi financiare în preajma campaniei însămânţărilor de primăvară. Cunoscând aceste greutăţi, chiaburii lansaseră svonul că ţăranii muncitori vor fi din nou împinşi la muncă forţată ca pe vremuri, vor face coadă la cazan, etc. Tot satul urmărea cu încordare ce se va întâmpla. Biroul organizaţiei de Partid a analizat situaţia împreună cu conducerea Gospodăriei de Stat şi au căzut de acord să depună toate eforturile pentru a îmbunătăţi şi mai mult hrana la cantina muncitorilor. S’a hotărît să se înceapă imediat campania de însămânţări. In urma muncii de agitaţie a comuniştilor, bătălia însămânţărilor a fost câştigată. Pe ogoarele Gospodăriei Agricole de Stat din comuna Turia a răsărit cel dintâi grâul de primăvară. Tot atunci Gospodăria Agricolă de Stat a reuşit să planteze cu pomi fructiferi o suprafaţă de 10 ha, cu toată perioada de secetă. Chiaburii svoniseră că este o nebunie să plantezi în timp de secetă şi că puieţii nu se vor prinde. Fiind însă plantaţi şi îngrijiţi cu metode ştiinţifice, 99% din puieţi s-au prins, înverzind în condiţii normale. Succesele acestea au însemnat tot atâtea Înfrângeri ale chiaburilor. Ele au fost imediat popularizate prin munca agitatorilor. Aceştia au fost instruiţi să folosească aceste fapte în folosul gospodăriei agricole colective. Mai ales printre mijlocaşi, dovada concretă a avantajelor lucrului pe întinderi mari şi cu mijloace ştiinţifice — ceea ce nu se putea face pe cele câteva jugăre ale lor, — a avut un mare succes. Aceste exemple concrete au contribuit de pildă la convingerea mijlocaşilor Ferenczi Karoly, Kiss Kelemen şi Csobot Andrei, care şi-au dat seama că numai pe calea marei gospodării vor scăpa şi ei de sărăcirea treptată şi de căderea din nou în ghiarele chiabu-rilor. Analizând aceste succese, organizaţia de Partid şi-a îndreptat întreaaga atenţie pentru întărirea muncii politice la Gospodăria Agricolă de Stat, unde începeau să vină tot mai des ţăranii muncitori pentru a cere sfaturi. Organizaţia de Partid a dat tot sprijinul pentru crearea unei echipe culturale puternice acolo. S’a amenajat o sală de festivităţi înzestrată cu apa-rat de radio şi bibliotecă şi s’a ridicat o scenă în aer liber. Cu concursul Comitetului de Plasă P.M.R. şi al conducerii Gospodăriei Agricole de Stat, s’au adus echipe culturale din alte localităţi. Aceste manifestări culturale, precum şi animaţia care domnea acolo în serile de pregătire a şezătorilor au atras în tot mai mare număr populaţia din sat şi in special tineretul. Aceste prilejuri au fost folosite de agitatori pentru a combate svonurile chiaburilor şi a duce muncă de lămurire asupra avantajelor muncii în colectiv şi cu mijloace tehnice şi ştiinţifice avansate. Dacă în luna Mai, numai 46 familii se hotărîseră să întemeieze gospodăria agricolă colectivă, în luna Iulie numărul lor s-a ridicat la peste 70, dintre care 10% erau familii de ţărani mijlocaşi. Cererea lor a fost înaintată spre aprobare Comitetului Central al P.M.R. şi Guvernului. Experienţa organizaţiei de Partid din Turia arată clar că singura cale justă pentru a determina ţărănimea muncitoare să treacă la marea gospodărie colectivă este CALEA CONVINGERII PE BAZA DE FAPTE. Astăzi, în consiliul de conducere al Gospodăriei Agricole Colective „Gh. Doja”, jumătate din membri sunt ţărani mijlocaşi. Preşedintele al gospodăriei agricole colective a fost ales tov. Balasz Marton, ţăran sărac, care a dus cu cea mai mare dragoste, cu pricepere şi elan munca de lămurire în mijlocul ţăranilor muncitori. Alexandru Anca Muhcă, lume în gara Filaret. Peronu-i plin de mulţimea mamelor ce-şi aşteaptă copiii ce fuseseră plecaţi în coloniile de vară ale Ministerului Sănătăţii. Urmează să sosească 1028 copii de la coloniile din Cristian, Bran şi Moeciu. Cu cât doi şi-au aşteptat mamele copiii. Unii n’au mai fost niciodată la băi. Forfota, nerăbdarea creşte. De-ar venii mai repede trenul, mai rexîpAp. U.F.D.R.-isteleşi tovarăşele de la Crucea Roşie pregătesc alimentele cu care vor ospăta copiii la sosire. Toată lumea e cu ochii aţintiţi în direcţa de unde treime să vină trenul. Iată-l... A intrat în gară. Totul vuieşte. Cântece, râsete,, bucurie. Din ferestrele vagoanelor atârnă ciorchini de căpuşoare de fetiţe cântând voioase. Câte o mamă îşi şterge pe furiş ochii umeziţi, de lacrimi. Sburdalnici, rumeni, plini de sănătate şi veselie SE’NTORC COPIII DIN COLONIILE DE VARĂ Fericită viaţă au arincat sa trăiască copiii supşi ori copiii noştri, continuă cu însufleţire mama Stelianei şi a Leontinei. . Sârbu Turda, de 14 ani, rumenă la faţă, povesteşte fratelui ei, care a aşteptat-o la gară, felul cum trăiau în colonie. Gimnastica, plimbările, corul, poeziile, şi apoi excursiile făcute prin munţi, unde au învăţat atâtea de la profesorul de geografie. Acesta le explica compoziţia munţilor, ce fel de bogăţii se găsesc în regiune, ocupaţia oamenilor din părţile muntoase şi felul lor de trai. — Multe am mai învăţat noi în colonie, — spune Sârbu Lucia. Aveam ore de educaţie, unde ni se vorbea despre dragostea faţă de muncă, despre disciplină. Erau educatoare care ne învăţau cum să ne îngrijim ca să fim curate vorbindu-ne tot timpul despre importanţa higienei. Din tren încep, să coboare copiii. Fetiţe de la 7 la 15 ani. Dintre cele mai măricele, unele sunt responsabile de grupă. Eie îngrijesc de disciplină, aranjează pe cele mai mici in rânduri de câte două, apoi pleacă toate în ordine sa ia masa. — Abia mai pot de dragul să-mi revăd fetiţele; două am trimis în colonie, pe Steliana şi pe Leontina — spune tovarăşa Popescu, soţie de muncitor de la Tăbăcăria Naţională. — Cum or fi arătând? Steliana a luat cu ea şi un caet în care să-şi facă notiţe despre cele văzute. O săptămână întreagă o să-mi tot povestească fata mamii. Câte nu mi-au scris, dragele, de viaţa in colonie! O să facă şi compoziţii la şcoală, că doar atâtea lucruri minunate au văzut pe acolo. Eh, fericită viaţă au apucat să trăiască Floarea cea mai frumoasa pentru tăticu Băruţă Maricica de opt ani, ţine cu grijă o floare in mână. A adus-o pentru tăticul ei — floarea cea mai frumoasă pe care a găsit-o la Bran. Şi tatăl o îmbrăţişează strângând-o la piept. Nu se mai satură privind-o cât a crescut şi cum s’a îngrăşat. Intre copii sunt şi orfani. Ciobanu Ecaterina, cu cozile lăsate pe spate, vine de mână pe una mai mică. — M’am îngrăşat cu patru kilograme în colonie — spune ea. Când am plecat aveam 36 kg., iar acum am 40. Şi Lucia Sârbu a luat 3.700 kg.« — Eram atât de slăbuţă de mi se vedeau oasele — spune una mititică dintre rânduri, pipăindu-şi gâtul.— şi acum nu le mai simt. S’au dat la fund... Fiecare fetiţă s’a îngrăşat dela 1 până la 4 kg. Toate au ceva de povestit, unele că au văzut zăpadă, altele despre păduri şi munţi, despre jocurile frumoase din colonie. Intre timp fiecare primeşte ceaşca de lapte şi o felie de pâine cu caşcaval. Beau laptele cu nesaţ, li s’a făcut sete pe drum. U.F.D.R.-istele se îngrijesc de fiecare giUjJUlCţ ic at luatui pentru a le duce acasă. In gară e afişată lozinca „Nu se poate concepe progres, nu poate fi democraţii adevărată de care să mi beneficieze copiii”. Şi cu adevarat, prin grija Partidului a Guvernului, mii de copii de muncitori şi funcţionari au petrecut câte 6 luni de zile la munte şi la mare jar cu fiecare succes, obţinu în lupta pentru lichidare, înapoierii economice şi culturale in care ne-au ţinut clasele exploatatoare, cu fiecare pas înainte in lupta pentru construirea socialismului alte şi alte zeci şi zeci de mii de copii vor pleca ia coloniile de vară. Tot mai veselă şi mai fericită va viaţa copiilor. Partidul clasei muncitoare acordă o deosebită importanţă problemei creşterii copiilor în aşa fel încât ei să devină tineri sănătoşi la trup şi Îs minte, nădejdea Republicii noastre Populare, oameni care vor avea să ducă mai departe lupta pentru lumea cea nouă, in care nu va mai fi nici o asuprire și nici o exploatare. Eva Szaiso Planul cooperatist al lui Lenin este planul transformării socialiste a agriculturii, al atragerii ţărănimii la cauza construirii socialismului prin cooperaţie. El cuprinde ideile măreţe ale lui Vladimir Ilici Lenin despre agricultura colectivă mecanizată, singura care a putut şi a scos din mizerie zeci de milioane de gospodării ţărăneşti. Calea spre înfăptuirea acestor transformări istorice la sate a fost deschisă de Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie. Visul secular despre pământ al ţăranilor s-a realizat tocmai datorită revoluţiei socialiste, Puterea Sovietică a dat pământul truditorilor de la sate, spre folosinţă veşnică şi fără, plată. De atunci Partidul Bolşevic a făcut în permanenţă propaganda avantajelor agriculturii mari colective. După cum a arătat tovarăşul Stalin, Lenin a îndemnat Partidul la organizarea colhozurilor chiar din primele zile ale Revoluţiei din Octombrie. Partidul a arătat că mica producţie de mărfuri a fost baza care a alimentat tot felul de elemente antipopulare ce urmăreau restaurarea capitalismului, baza care, după cum a arătat Lenin, a generat capitalismul, in permanenţă, zi de zi, oră de oră, sportar şi in proporţii de massă. Partidul a lămurit pe ţărani că nici tehnica înaintată a maşinilor, nici ştiinţa agronomiei nu sunt accesibile gospodăriei individuale. Problemele transformării socialiste a agriculturii au căpătat o mare însemnătate chiar din primii ani de existenţă a Puterii Sovietice. Chiar în anii aceia Lenin a elaborat vestitul său plan cooperatist, care şi-a găsit expresie într-o serie de lucrări ale sale: în discursul ţinut la primul congres pe R.S.F.S.R. al serviciilor agricole, al comitetelor sărăcimii şi al comunelor, care a avut loc în Decembrie 1918, în articolul „Economia şi politica în epoca dictaturii proletariatului” (1919), in broşura „Despre impozitul în natură” (1931) şi în câteva articole ulterioare. Dintre aceste articole, articolul „Despre cooperaţie” are o însemnătate deosebită. Lenin a atras atenţia Partidului asupra faptului că la alegerea formelor ce trebuesc folosite la transformarea socialistă a satului, este necesar să se ţină seamă de dublul caracter al ţărănimii. Pe de o parte ţăranul muncitor îşi câştigă mijloacele de existenţă prin munca sa şi aceasta îl aproprie de clasa muncitoare; pe de altă parte, este un mic proprietar. Era nevoie ca pe toate căile să se întărească şi să se desvolte la ţărănime caracterul acesta de om muncitor şi să se ducă lupta împotriva tendinţelor şi deprinderilor ei de proprietar Afară de aceasta, calea folosită, după cum arată Lenin, trebue să fie simplă, clară şi pe înţelesul ţărănimii, întrucât construirea socialismului se poate face cu succes numai atunci când participă la ea milioane de oameni. Lenin considera că această cale — singura cale sigură şi justă — este cooperaţia. Lenin făcea o deosebire strictă, principială, intre cooperaţia în condiţiile dictaturii proletariatului şi cooperaţia in condiţiile capitalismului. El a arătat că sub capitalism cooperaţia cade, în mod inevitabil, sub influenţa marilor bănci, se transformă într’un instrument al dominaţiei capitalului financiar. Cu totul altfel se prezintă cooperaţia în condiţiile dictaturii proletariatului. Statul Sovietic se bazează pe alianţa trainică dintre muncitori şi ţăranii muncitori fiind asigurat proletariatului rolul conducător. El are putinţa să îndrepte cooperaţia pe calea socialistă şi să dea desvoltării ei un adevărat caracter de massă. Lenin a văzut marea forţă a cooperaţiei socialiste în faptul că în ea se îmbină armonios interesele personale, individuale, ale ţăranului cu interesele obşteşti, în faptul că prin ea ţăranul capătă deprinderi colectiviste şi se debarasează de obiceiuri şi rămăşiţe individualiste. Vladimir Iliei a prevăzut diferitele feluri ale cooperaţiei: la început cooperaţia de aprovizionare şi de desfacere, apoi, pe măsura desvoltării, ea va trece spre forme mai complexe, spre formele cooperaţiei de producţie — întovărăşirile pentru lucrarea în comun a pământului, colhozurile, comunele. Lenin socotea că cooperaţia de aprovizionare şi desfacere reprezintă doar un prim pas al ţărănimii spre socialism. Iar în cooperaţia de producţie în care se socializează toate mijloacele hotăritoare de producţie şi toate formele de bază ale muncii, el vedea o formă superioară a cooperaţiei. Vladimir Ilici Lenin a acordat o deosebită importanţă creării bazei materiale, necesare pentru transformarea socialistă a agriculturii. Lenin a socotit că, pentru victoria socialismului este necesar să se treacă de la calul ţăranului la industria grea de maşini şi la electrificare. Tocmai în industrializarea ţării, în crearea industriei grele, Lenin a văzut cheia reconstrucţiei socialiste a economiei naţionale. El spunea adeseori că, numai o industrie grea, proprie, ar putea să înzestreze agricultura sovietică cu maşinile şi uneltele necesare şi să asigure baza materială, pentru construirea socialismului la sate. La cel de al VIII-lea Congres al Partidului, din Martie 1919, Lenin a spus: „Dacă am putea să-i dăm mâine o sută de mii de tractoare din cele mai bune, să le aprovizionăm cu benzină, să le asigurăm mecanici (ştiţi foarte bine că deocamdată aceasta este o fantezie), atunci ţăranul mijlocaş ar spune: „Eu sunt pentru comnnie” (adică pentru comunism)”. (Probl. Leninismului, ed. P.M.R. pag. 443- 444). Ideile lui Lenin, cu privire la transformarea socialistă a agriculturii au fost desvoltate şi continuate de discipolul şi tovarăşul său de luptă, tovarăşul Stalin. El a desvoltat şi a tradus în viaţă indicaţiile leniniste cu privire la colectivizarea agriculturii. Tovarăşul Stalin a elaborat învăţătura asupra formei gospodăriei colective în agricultură. Tovarăşul Stalin a studiat chestiunea ritmului şi a metodelor colectivizării înmassă, a rolului sovhozurilor şi a S.M.T. în transformarea socialistă a satului. Conducând mişcarea colhoznică de massă, tovarăşul Stalin a arătat căile pentru întărirea organizatorică şi economică a colhozurilor. Lui îi aparţine ideia creării secţiunilor politice în S.M.T. şi în sovhozuri. Sub directa sa conducere şi cu participarea sa personală a fost elaborat Statutul colhozurilor, care stă la baza vieţii gospodăriei agricole colective. Ideile planului cooperatist leninist, desvoltate de tovarăşul Stalin in teoria preţioasă şi multilaterală despre colectivizare, s’au transformat într’o mare forţă materială. Cuprinzând massele, eie au dat Partidului Bolşevic posibilitatea de a realiza uriaşa cotitură din agricultură, identică prin urmările sale cotiturii revoluţionare din Octombrie 1917 şi de a asigura in felul acesta construirea socialismului nu numai la oraşe ci şi la sate. In urma victoriei orânduirii colhoznice, agricultura U.R.S.S. a devenit cea mai înaintată, cea mai puternică şi cea mai mecanizată din lume. In locul a peste 30 milioane gospodării ţărăneşti mărunte, câte existau înainte de colectivizare, au apărut în U.R.S.S. până in ajunul războiului 240.000 colhozuri. Metoda socialistă a producţiei a devenit dominantă şi în agricultură. De la înfiinţarea colhozurilor, au crescut simţitor: suprafeţele însămânţate, fertilitatea culturilor agricole, cantitatea de cereale-marfă, parcul de maşini şi instalaţii tehnice ale agriculturii, încă în 1938, în U.R.S.S. suprafaţa însămânţată a atins cifra de 136,9 milioane hectare, faţă de 105 milioane hectare in 1913, în Rusia dinainte de Revoluţie. Creşterea aceasta, cu 32 milioane hectare a suprafeţelor însămânţate, întrecea aproape de 6 ori întreaga suprafaţă însămânţată a Japoniei. In ţara, în care, înainte de război, două treimi din populaţia de la sate aparţineau sărăcimii, in care în 1910 se numărau 7,8 milioane pluguri primitive 2,2 milioane pluguri de lemn şi 17,7 milioane boroane de lemn, agricultura a devenit, în urma uriaşelor transformări social-economice întreprinse sub conducerea Partidului Bolşevic, cea mai mecanizată din lume. In ajunul Marelui Război pentru Apărarea Patriei 94,5°/1 din suprafeţele însămânţate de colhozuri erau lucrate cu maşini. In 1940, colhozurile şi sovhozurile au produs 38.300.000 tone grâu-marfă faţă de 21.600.000 tone, cât a produs agricultura Rusiei ţariste in 1913, deci un plus de 17 milioane tone. Marele Război pentru Apărarea Patriei a arătat cu o deosebită putere incomparabila superioritate a regimului socialist asupra celui capitalist şi imensele avantaje ale producţiei colhozurilor şi sovhozurilor faţă de agricultura capitalistă. Agricultura oricărei ţări capitaliste s’ar «prăbuşit în faţa acelor grele încercări, de care s’a ciocnit U.R.S.S. in perioada războiului din 1941—1945. Dar orânduirea colhoznică a reuşit să Învingă cu cinste toate aceste gigantice greutăţi. In tot decursul războiului, colhozurile şi sovhozurile au aprovizionat fără întrerupere armata şi populaţia cu alimente, iar Industria — cu materii prime. Fără regimul colhoznic, fără munca plină de abnegaţie a colhoznicilor şi colhoznicelor, nu s’ar fi putut rezolva această sarcină atât de grea. înţeleaptă politică leniniststalinist, îi asigură Uniunii Sovietice succesele uriaşe din anii planului cincinal de după război. Patriotismul ţărănimii sovietice, vitalitatea şi imensele avantaje ale orânduirii colhoznice, care s’au manifestat atât de viu în perioada Marelui Război pentru Apărarea Patriei, se manifestă cu o nouă putere şi în timpul de după război. Partidul Bolşevic şi Guvernul Sovietic au luat toate măsurile ca să mecanizeze şi mai mult agricultura. Anul trecut, agricultura socialistă a căpătat din partea Statului mult mai multe maşini decât in anul 1940. Din iniţiativa tovarăşului Stalin se procedează în prezent la o masivă electrificare a agriculturii şi se introduce pe scară mare ştiinţa agronomică înaintată. Forţa, vitalitatea şi măreţia ideilor leninist-staliniste despre reorganizarea socialistă a agriculturii, ca şi a tuturor celorlalte idei atotinvingătoare ale leninismului, se confirmă acum şi in practica statelor de democraţie populară, care au păşit pe calea construirii bazelor societăţii socialiste şi care folosesc intens, în toate domeniile muncii lor, bogata experienţă a Uniunii Sovietice. Planul cooperatist al lni Lenin SCÂNTEIA Nr. 1î17 Unde pot fi făcute contestaţiile in legătură cu pensiile pentru incapacitate de muncă Ministerul Muncii şi Prevederilor Sociale aduce la cunoştinţă că salariaţii şi pensionarii, precum şi urmaşii acestora, examinaţi de Comisiile Medicale Judeţene, în vederea stabilirii incapacităţii lor de muncă, pot face contestaţii, în cazul când sunt nemulţumiţi de rezultatul acestei examinări. Deasemenea, pot face contestaţii pensionarii existenţi la 31 Decembrie 1948, reexaminaţi de Comisiile speciale de verificare In cursul lunii Martie a. c. Contestaţiile se vor adresa Secţiilor de Muncă şi Prevederi Sociale din cadrul Comitetelor Provizorii Judeţene, în termen de 30 zile de la semnarea procesului verbal de examinare, întocmit de Comisiile Medicale Judeţene. Contestaţiile vor fi soluţionate de Comisia Medicală Centrală din Bucureşti pentru judeţele: Argeş, Muscel, Dâmboviţa, Vlaşca, Prahova, Putna, Ilfov, Buzău, Ialomiţa, Râmnicu-Sărat, Covurlui, Brăila, Tulcea, Constanţa. Comisia Medicală Iaşi, pentru judeţele : Rădăuţi, Dorohoi, Câmpu- Lung-Bucovina, Suceava, Botoşani, Baia, Iaşi, Neamţ, Roman, Vaslui, Bacău, Tutova, Fălciu. Comisia Medicală Cluj, pentru judeţele: Bihor, Turda, Alba, Târnava Mică, Cluj, Mureş, Sălaj, Someş, Năsăud, Satu-Mare, Maramureş. Comisia Medicală Braşov, pentru judeţele: Sibiu, Făgăraş, Braşov, Trei-Scaune, Târnava-Mare, Odorhei, Cluj. Comisia Medicală Timişoara, pentru judeţele: Caraş, Severin, Hunedoara, Timiş-Torontal, Arad. Comisia Medicală Craiova, pentru judeţele : Mehedinţi, Gorj, Dolj, Vâlcea, Romanaţi, Olt, Teleorman. Salariaţii şi pensionarii, precum şi urmaşii lor, nu se vor prezenta in faţa comisiilor decât atunci când sunt citaţi în scris. La prezentare, vor avea copia procesului verbal asupra lor. Cererile adresate până în prezent Comisiei Centrale Medicale din Bucureşti au fost trimise secţiilor respective, spre soluţionare. t (formule din pag. 1-a) principalul duşman al libertăţii şi independenţei tuturor popoarelor mici şi mari. Jdanov a desvăluit —■ pe haza schimbărilor esenţiale petrecute în situaţia internaţională după războiul antihitlerist — faptul de covârşitoare însemnătate politică şi tactică al nouii repartiţii a forţelor politice, al formării celor două lagăre principale: lagărul imperialist şi antidemocratic în frunte cu Statele Unite şi lagărul antiimperialist şi democratic in frunte cu Uniunea Sovietică. In faţa poporului stă astăzi sarcina de a lupta pentru o pace trainică, pentru democraţie şi independenţa naţională ameninţate de imperialismul american. Această sarcină vitală, a arătat Jdanov, este pe deplin realizabilă, datorită faptului că în urma măreţei victorii a U.R.S.S. împotriva fascismului în cel de-al doilea război mondial raportul de forţe dintre cele două sisteme, — socialist şi capitalist — s-a schimbat în favoarea celui socialist, datorită faptului că Uniunea Sovietică, uriaşa forţă conducătoare în lupta popoarelor pentru pace şi socialism este astăzi mai puternică decât oricând şi devine mereu mai puternică. Atrăgând atenţia asupra primejdiei principale pe care ar reprezenta-o pentru clasa muncitoare — în condiţiile superiorităţii lagărului păcii faţă de cel al războiului — orice subapreciere a forţelor proprii şi supraapreciere a forţelor duşmanului, Jdanov a trasat cu claritate marile sarcini patriotice ale partidelor comuniste, ca forţe conducătoare ale poporului în lupta antiimperialistă. „Dacă partidele comuniste vor sta ferm pe poziţiile lor, dacă ele nu se vor lăsa intimidate şi şantajate, dacă ele vor fi strajă curajoasă păcii trainice şi democraţiei populare, suveranităţii naţionale, libertăţii şi independenţei ţărilor lor, dacă ele vor şti, în lupta împotriva încercărilor de subjugare economică şi politică a ţărilor lor, să se pună în fruntea tuturor forţelor care sunt gata să apere cauza onoarei şi independenţei naţionale, atunci nici un fel de planuri de subjugare a Europei nu pot fi realizate”. Desfăşurarea ulterioară a evenimentelor a confirmat pe deplin justeţea analizei ştiinţifice şi a sarcinilor tactice cuprinse în raportul lui A. A. Jdanov, „Despre situaţia internaţională”. In cei aproape doi ani care s’au scurs de când Jdanov a rostit acest raport, imperialismul american — care a trecut dela „planul Marshall” de subjugare economică a popoarelor la crearea blocului agresiv al „Pactului Atlanticului” — s-a demascat pe deplin ca fiind vrăjmaşul de moarte al păcii şi libertăţii popoarelor. Totodată însă, partidele comuniste, urmând cu însufleţire şi curaj linia clară expusă de Jdanov în raportul rostit în numele Partidului Comunist (bolşevic) al U.R.S.S., au înregistrat victorii răsunătoare mobilizând popoarele în lupta antiimperialistă. Mişcarea mondială a partizanilor păcii, în plină creştere, dovedeşte astăzi întru totul teza justă a superiorităţii marelui lagăr antiimperialist şi democratic în frunte cu puternica Uniune Sovietică, dovedeşte cât de însemnate şi de mari sunt forţele care — aşa cum arăta Jdanov — se ridică în calea planurilor agresorilor imperialişti. Jdanov a înfierat cu toată tăria trădarea cauzei socialismului, trădarea propriei patrii, de către banda naţionalistă a lui Tito, aducând contribuţia sa însemnată, ca reprezentant al C.C. al P.C. (b), la redactarea cunoscutei Rezoluţii a Biroului Informativ al Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti asupra situaţiei din Partidul Comunist din Iugoslavia, Rezoluţie al cărei caracter salitar este astăzi şi mai evident, în urma demascării depline a regimului titoist ca un regim de tip fascist, slugă a imperialismului american. Andrei Alexandrovici Jdanov a pus întreg talentul său de propagandist strălucit, de teoretician dintre cei mai remarcabili ai marelui Partid Bolșevic, în slujba răspândirii măreţei învăţături a lui Marx-Engels-Lenin Stalin, a rezolvării, pe baza acestei învăţături, a problemelor actuale ale culturii sovietice şi ale frontului ideologic mondial antiimperialist. Rapoartele făcute de A. A. Jdanov, în numele C. C. al P. C. (b) al U.R.S.S., cu privire la problemele filosofiei, literaturii, muzicii, au arătat limpede măreţia misiunii savanţilor, scriitorilor şi artiştilor sovietici în lupta pentru construirea comunismului, au arătat măreţia sarcinilor culturii sovietice, cea mai înaintată cultură a lumii, înarmând pe intelectualii progresişti din întreaga lume in lupta împotriva filosofiei, literaturii şi artei putrede imperialiste, ca şi împotriva ploconirii faţă de cultura decadentă a occidentului capitalist, împotriva cosmopolitismului, această ideologie a burgheziei trădătoare de Patrie, vrăjmaşe a oamenilor muncii. Aplicând şi desvoltând teoria marxistă-leninistă in domeniul filosofiei, literaturii, artei, rapoartele lui A. A. Jdanov au contribuit la creşterea avântului măreţei culturi sovietice, au ajutat şi ajută popoarelor din ţările democraţiei populare să-şi făurească pe temelii sănătoase o cultură naţională în formă, socialistă în conţinut, au dus la o întărire a întregului front ideologic mondial antiimperialist. Alături de partidele comuniste din toată lumea, de luptătorii marelui lagăr al parii, Partidul nostru, clasa muncitoare, oamenii artei şi ai ştiinţei din R. P. R. vor păstra vie memoria lui Andrei Alexandrovici Jdanov — pildă nepieritoare de luptător bolşevic care uneşte in mod indisolubil teoria vie, marxistă-leninistă, cu practica revoluţionară, şi care îmbină în chip armonios patriotismul cel mai fierbinte cu internaţionalismul proletar. Ne exprimăm hotărirea de a face mai departe din operele sale — purtătoare ale marilor idei staliniste, — un îndreptar permanent în lupta pentru apărarea păcii, în opera de construire a orânduirii și culturii socialiste. Un an de la moartea lui A. I. Jdanov Trebue avut în vedere că între dorinţa imperialiştilor de a deslănţui un nou război şi posibilitatea de a organiza un asemenea război este o distanţă uriaşă. Popoarele lumii nu vor război. Forţele care sunt pentru pace sunt atât de însemnate şi de mari, încât, dacă aceste forţe vor fi ferme şi hotărîte în opera de apărare a păcii, dacă ele vor da dovadă de fermitate şi hotărîre, atunci planurile agresorilor vor da faliment total. Pericolul principal pentru clasa muncitoare constă actualmente în subaprecierea forţelor sale şi în supraaprecierea forţelor adversarului. Dacă partidele comuniste vor sta ferm pe poziţiile lor, dacăiif^fflUoise vor lăsa intimidate şi şantajate, dacă ele vor fi strajă curajoasă păcii trainice şi democraţiei populare, suveranităţii naţionale, libertăţii şi independenţei tarilor lori, dacă ele vor şti, în lupta împotriva încercărilor de subjugare economică şi politică a ţărilor lor, să se pună în fruntea tuturor forţelor, care sunt gata să apere cauza onoarei şi independenţei naţionale, atunci nici un fel de planuri de subjugare a Europei nu pot fi realizate. A. A. Jdanov Despre situaţia internaţională (Raport făcut la Consfătuirea informativă a reprezentanţilor unor Partide Comuniste, ce a avut loc la sfârşitul lunii Septembrie 1947, în Polonia). „Statele noii democraţii şi mişcarea de eliberare naţională a popoarelor coloniale s’au născut din cenuşa războiului. Socialismul este la ordinea zilei in viaţa popoarelor. Cine, dacă nu noi — ţara socialismului victorios — şi filosofii noştri trebue să ajute pe prietenii şi pe fraţii noştri de dincolo de hotare, să-şi lumineze lupta lor cu conştiinţa socialismului ştiinţific ; cine, dacă nu noi, trebue să le dea această himină şi să înarmeze cu arma ideologică a marxismului”. (A. A. Jdanov , In jurul lucrării lui G. F. Alexandrov „Istoria filosofiei Occidentale", Ed. P.M.R. 1948, pap. 52-53). „Fireşte că literatura noastră, care oglindeşte o orânduire net superioară oricărei orânduiri burghezo-democratice, o cultură cu mult mai înaltă decât cultura burgheză, are dreptul să dea altora pilda unei morale noi a umanităţii“. „...A înfăţişa poporul nostru nu numai aşa cum este astăzi, dar a-l privi şi aşa cum va fi mâine, a face ca scrisul vostru să fie un far care săi lumineze mersul înainte — iată sarcina fiecărui scriitor sovietic conștient. Scriitorul nu poate rămâne în urma evenimentelor, el este dator să pășească în primele rânduri, în fruntea poporului, arătându-i calea desvoltării sale. Calăuzindu-se după metoda realismului socialist, studiind in mod conştiincios şi atent realitatea, străduindu-se a pătrunde cât mai profund esenţa procesului desvoltării noastre, scriitorul trebue să educe poporul şi să înarmeze din punct de vedere ideologic”. . . (A. A. Jdanov; Raport asupra revistelor „Zvezda şi „Leningrad", Ed. P.M.R., 1948, pag. 42-43).