Scȃnteia, noiembrie 1949 (Anul 18, nr. 1570-1594)

1949-11-02 / nr. 1570

Pag 2 Minerii din sectorul III Petrila scot cărbuni in contul anului viitor Din ziua de 22 octombrie, minerii din sectorul III al minei Petrila au început să dea cărbuni în contul lui 1950. Acest succes este cu atât mai mare cu cât sectorul III este prima unitate mare în indus­tria noastră carboniferă care a început să producă în con­tul anului 1950. Un factor esenţial în obţi­nerea acestei victorii îl cons­tituie avântul întrecerii socia­liste. Bine organizată şi con­­­dusă de către organizaţia de Partid şi sindicat, întrecerea socialistă la sectorul III al minei Petrila a cuprins un număr din ce în ce mai mare de muncitori şi tehnicieni. In tot cursul anului, sectorul III a avut cele mai puţine gru­pe de mineri sub normă. Dacă se înregistrau, în fiecare lună, una sau două grupe de mi­neri sub normă, însufleţiţi de exemplul minerilor din Lupeni care au pornit în cinstea lui 7 Noembrie la întrecere sub lozinca „NICIO GRUPA DE MINERI SUB NORMA”, mi­nerii din sectorul III au reuşit ca, printr’o mai bună organi­zare a muncii, să ridice şi pu­ţinele grupe sub normă la ni­velul grupelor care-şi îndepli­nesc norma. De la 15 Octom­­­brie nu se mai află în întreg sectorul III al minei Petrila nicio grupă de mineri sub normă. COLABORAREA DINTRE MUNCITORI ŞI TEHNICIENI Un rol hotărîtor în această bătălie şi in general in buna desfăşurare a întrecerii l-a constituit strânsa colaborare dintre muncitori şi tehnicieni. Tehnicienii i-au ajutat pe mineri, cu sfaturi preţioase, chiar la locul lor de muncă, au urmărit şi supraveghiat, îndeaproape aprovizionarea lo­curilor de muncă cu vagonete goale, cu grinzi şi scânduri, cu unelte şi maşini pentru ca munca în abataje să sufere cât mai puţin. Consfătuirile de producţie ţinute cu regularitate au în­tărit şi mai mult legăturile dintre muncitori şi tehnicieni. Una din problemele desbătute deseori în consfătuirile de producţie a fost aceea de a găsi cele mai bune mijloace în vederea ridicării produc­tivităţii muncii şi reducerii efortului fizic al minerilor. PENTRU MARIREA PRODUCTIVITĂŢII MUNCII înarmat cu învăţămintele pri­mite de la această conferinţă, tov. Zippenfenig Samoil, şeful sectorului, a reuşit să introducă scocul oscilant blindat, cu aju­torul căruia s-a mărit simţitor productivitatea muncii. Primul scoc oscilant blindat a fost in­trodus în abatajul tov. Văi­­deanu, şi apoi în alte abataje. Mai târziu au fost introduse scocurile oscilante blindate în formă de „L", iniţiate de ingi­nerul Echizli Eugen, care con­tribuie în şi mai mare măsură la ridicarea productivităţii mun­cii. La început, au fost şovă­ieli din partea unor mineri care se arătau neîncrezători în noui­­le maşini. După o intensă mun­că de agitaţie, după o serie de experienţe şi rezultate, tot mai mulţi mineri au cerut introdu­cerea scocurilor blindate in a­­batajele lor. „ Organizaţia de­ Partid, sindi­catul şî conducerea sectorului au dat o importanţă deosebită ridicării calificării profesionale a minerilor. In această acţiune au fost antrenaţi numeroşi frun­taşi, în producţie care s-au preo­­­cupat personal de extinderea metodelor lor de muncă în rân­durile minerilor., Conducerea sectorului a urmărit deasemeni ridicarea de cadre calificate din rândurile vagonetarilor şi ajutorilor de mineri. In decursul acestui an, au fost calificaţi peste 60 de muncitori­ ÎNTĂRIREA DISCIPLINEI IN MUNCA întărirea disciplinei în muncă a avut deasemeni un rol important în bătălia pen­tru ridicarea producţiei în sectorul III. La începutul a­­nuilui, lipseau nemotivat de la lucru cam 14°­i, din efectivul muncitorilor din întreg sec­torul. Aceste lipsuri nemoti­vate provocaţi descomplectări zilnice în fţime, ceea ce adu­cea de la sine o scădere a producţiei. Cu sprijinul puter­nic al agitatorilor, situaţia s-a îmbunătăţit. Numărul absen­ţelor nemotivate a scăzut trep­tat, treptat, ajungându-se în ultimul tim­p la un procent de numai 1—2n/ip. Conducerea sectorului a ştiut să se orienteze în mod just şi în problema norme­lor. Se ştie că în unele sec­toare din minele din Valea Jiului nu este întru totul res­pectat sistemul de stabilire a normelor după natura locului de muncă. Uneori se fac gre­şeli în această privinţă. In sectorul III al minei Petrila problema normelor a fost privită cu seriozitate, fiind so­cotită drept unul din elemen­­tele esenţiale în buna desfă­şurare a muncii. Normele au fost revizuite cu stricteţe şi cu regularitate, pentru ca mi­nerii să aibă permanent o nor­mă corespunzătoare locului lor de muncă. REDUCEREA PREŢULUI DE COST — O SARCINA IMPORTANTA A MINERILOR Paralel cu lupta pentru în­deplinirea programului de pro­ducţie, trebuie să se ducă o acţiune puternică pentru im­­bunătăţirea calităţii cărbune­lui, pentru realizarea a cât mai numeroase economii. Lupta pentru reducerea pre­ţului de cost al cărbunelui pentru îmbunătăţirea calităţii cărbunelui, pentru realizarea de economii nu a fost până acum o preocupare de seamă a minerilor din sectorul III. Pe viitor, ea trebuie să fie una din sarcinile de frunte, pen­tru minerii şi tehnicienii sec­torului III, ca şi pentru toţi minerii şi tehnicienii din Va­lea Jiului. Deasemeni trebuie să se acorde o atenţie mai mare păstrării in cât mai bune condiţiuni şi folosirii cât mai raţionale a utilajului. O atenţie deosebită trebuie să se dea fruntaşilor în produc­ţie. Ei trebuiesc ajutaţi per­manent să-şi ridice nivelul politic, cultural şi profesio­nal, trebuie stimulat in mai mare măsură spiritul lor de iniţiativă, pentru ca aplicând cu curaj metode Înaintate de lucru, să tragă după ei prin puterea exemplului, massa minerilor. I. Herman coresp. Muncitorii mineri de la mina de mangan „Filimon Sârbu“­­judeţul Câmpulung au astăzi locuinţe bune CÂMPULUNG (de la Tiga­­niuc C., coresp.). La mina de mangan „Fi­limon Sârbu” din comuna Sarul Dornei, jud. Câmpu­lung, a avut loc zilele tre­cute inaugurarea unei ca­bane pentru mineri. Timp de peste 100 de ani de când se exploatează a­­ceastă minte, muncitorii de aici au trăit în condiţii mi­zerabile. Ei locuiau în bor­­dee acoperite cu scoarţă de copaci iar drumul până la mină era desfundat, plin de noroaie, podurile erau rupte. Astăzi, în locul bordeelor în care trăiau muncitorii, se înalţă o cabană compusă din 16 camere de dormit, bucătărie, sală de mese, club cu aparat de radio şi bibliotecă, magazie de ali­mente şi instalaţie de baie. A fost construit un drum care duce la mină iar podu­rile au fost reparate. Cu ocazia inaugurării ca­banei, s-au distribuit premii minerilor evidenţiaţi în producţie, printre care tov. Suchar Filaret, Cozan Iile, Solcan Octavian, Maxim Vasile, Badea Ioan, ing. Mi­­cu Aurel, etc. Deasupra ca­banei fâlfâie steagul pro­ducţiei, câştigat de mineri pe luna Septembrie. Oooh... Erjl Candor a închis ochii cu durere, nemaiputând su­porta priveliştea. Peste ci­mentul sălii proaspăt spălat şi ceruit de ea, urme nemi­loase de paşi târşiţi se întind ca nişte duşmăni. Aşa păţe­şte în fiecare zi. Pe uşă ese acum d. Ştefan Vasile, în ha­lat şi papuci, mărind deza­strul. — Dumnezeule, iat-o şi pe d-na Hănguleşteanu, cu cratî­­ţa sfârâind în mână. Numai de n’ar pica ceva pe jos. Pe scări coboară scâncind speriată, o fetiţă . „Câinii”, şopteşte ea cu răsuflarea tăiată şi se prăbuşeşte în bra­ţele lui Erjl, f­ormând, îm­preună un adevărat tablou al desnădejdii. De când s’a mu­tat aci, de mai bine de 6 ani familia Enescu a plasat în pod doi câini, care barează intrarea. ? Dar unde ne aflăm oare ? La hotel ? Intr’o casă parti­culară ? Judecând după în­căperile înalte, după hărţile din pereţi şi după tablourile cu albine, păsări şi ierburi, nu prea pare să fie aşa. Să mai deschidem câteva , uşi. Iată bucătăria ,­in vase mari şi curate fierbe lapte. Două femei îl toarnă apoi în căni de mărime egală, aşezate una lângă alta. Alături, o femee în capod e cufundată în pre­­pararea unui rântaş. Mai departe. Să mai des­chidem o uşă. Surpriză: în­căperea e plină cu bănci, in care stau vre­o 50 de fetiţe cu şorţuri albe. — Cocorii, berzele, rându­­nelele pleacă toamna spre ţări mai calde... O fetiţă cu cozi spune lecţia. Te freci mirat la ochi şi te întrebi: alături, hotel; aici, şcoală. Care este adevă­rul? Adevărul este că ne aflăm la şcoala elementară de fete No. 21 din Bucureşti. Cinci încăperi din totalul ce­lor zece care ar trebui folo­site pentru nevoile şcolii, sunt ocupate de persoane şi familii cu totul străine de această şcoală. Pentru ca d-na Hănguleşteanu cu sora şi copilul să se poată instala, a fost „comprimat” cabinetul medical al şcolii. D-na şi d. ştefan Vasile care locuesc aci din 1043 prin graţia Co­mitetului...Şcolar Comunal, aşteaptă în curând „un eve­niment fericit". Familia d-lui Gheorghe Enescu e formată din patru persoane iar d-na Ecaterina Secară locueşte aci cu fiul. Precum vedeţi, fa­milii onorabile. Numai că pa­tru familii onorabile în mij­locul unei şcoli de fete, nu sunt de niciun folos. Doar Şcolile sunt făcute pentru ca un­ele copiii să înveţe carte. Un lucru cât se poate de lă­murit. Tocmai de aceea s’a şi sesizat Ministerul învăţă­­măntu­lui Public, care în luna Martie 1948 a trimis la faţa locului o inspectoare. Şcoala a fost amănunţit cercetată, s-a întocmit un proces-verbal în toată regula şi au urmat zile îndelungate de fericită aşteptare a rezultatului. Intre timp, şcoala de fete No. 21 din Bucureşti, avea ceea ce nu are nici o altă şcoală din ţară: o „clasă sbu­­rătoare”. Nu că ar fi căpă­tat aripi toţi copiii său cel puţin profesoarele. Nu. Fapt este însă că o zi pe săptă­mână, prin rotaţie, una din clase era trimisă „la plim­bare”, deoarece nu existau suficiente săli de curs. Şi cum ar fi putut fi altfel dacă 4 familii (care n’au nicio legătură cu şcoala de fete nr. 21) ocupă acelaş număr de încăperi ca şi cei aproape 400 de copii care se îngrămă­desc prin rotaţie în clasele care (printr’un deosebit no­roc) au rămas libere. Da, da, în inima Bucure­ştiului se înfiinţează o „cla­să sburătoare”, în timp ce in comuna Tiha Bărgăului-Nă­­săud se construesc trei loca­luri noi de şcoală, în timp ce în comuna Subcetate-Mureş se duce lupta pentru o frec­venţă de 100V, iar in Humu­­leştii lui Creangă se ridică şcoală nouă cu un cat, cu sală de spectacole, bibliotecă, loc pentru muzeu şi sală de citit... Şi câte altele încă... Grija pentru apărarea să­nătăţii copiilor e azi pe pri­mul plan. La şcoala No. 21 insă, cabinetul medical func­ţionează astăzi în cancelarie, cameră în care şi fără el, di­rectoarea, secretara şi profe­soarele se împiedică reciproc să lucreze, din cauza aglome­raţiei. Nu e de mirare că doc­toriţa şcolii, exasperată, a tri­mis direcţiunii şcolii o adre­să : „am onoare a vă ruga să binevoiţi a interveni să se reînfiinţeze cabinetul medi­cal, fiind absolut necesar pentru buna funcţionare a serviciului”. Aceasta se în­tâmpla la 14 Ianuarie 1949. Sesizat din nou, Ministerul a hotărît să mai facă o in­specţie. La 20 Ianuarie a vi­zitat şcoala semnând pentru conformitate în registru, in­spectorul general Gh. N. Po­­pescu. I-a urmat, la 17 Februarie subinspectoarea şcolară C. Cheşu, care cu mâni proprie a scris în registru: „curăţe­nia şcolii este asigurată cu mari sacrificii şi multiple greutăţi, conform celor con­statate de mine in legătură cu „locatarii” ce deţin ca­mere în local”. Urmează apoi, pline de promisiuni, cuvin­tele: „voi face un raport spe­cial in legătură cu aceste greutăţi”.­Şi zilele treceau, senine sau mai încurate. In sfârşit, o rază de lumină a străbătut şcoala, din cance­laria supraaglomerată şi până în camera de serviciu , a so­sit ordinul de evacuare. „In conformitate cu decizia No. 32.700.946/C/949 a Ministeru­lui învăţământului Public, binevoiţi a pune în vedere locatarilor mai jos notaţi să evacueze până la data de 15 Aprilie a. c. cel mai târziu, încăperile ce ocupă in localul acestei şcoli. Aceştia se vor adresa Oficiului de închiriere care le va repartiza locuinţe”. S’a bucurat mult Erji Can­dor in ziua aceea de 2 Apri­lie mustind a primăvară. Poate — a îndrăsnit ea să spere — poate că în sfârşit va căpăta, cu soţul ei, o cameră a lor, şi nu va mai trebui să locuiască laolaltă cu cea de a doua pereche de oameni de serviciu ai şcolii. In ziua aceea a frecat mai cu foc scările, a făcut o mutră aproape prietenoasă javrelor din pod care mârâiau presimţind ceva rău şi nu s’a mai supărat când laptele copiilor a mi­rosit din nou a rântaş. „Vin vremuri bune” şi-a spus ea, cu optimismul specific tine­reţii. Dar cine nu s’a bucurat In ziua aceea, şi doctoriţa şi directoarea şi profesoarele şi mai ales elevele, cărora le venise „rândul” să plece „la plimbare”. In sfârşit, a sosit mult aş­teptata zi: 15 Aprilie... Nu­mai că, aşa cum a venit aşa s’a dus: cu domni şi doam­ne în halat şi papuci plim­­bându-se pe sălile şcolii, cu uşile vraişte descuiate şi lă­sate aşa un miez de noapte de către locatarii întârziaţi, cu luminile aprinse până noaptea târziu. Ordinul de e­­vacuare s-a dovedit a fi un foc tras în gol. Oficiul de în­chiriere No. 18, după o se­rioasă chibzuinţă, a dat răs­punsul că nu poate da curs ordinului de evacuare, întru­cât n’are un „ordin special” din partea forurilor supe­rioare. După cum se vede to­varăşii de la Oficiul de închi­­riere No. 18 au nevoe de un „ordin special” pentru ca să asigure plasarea celor patru familii, în câteva camere luate nu din încăperile unei şcoli ci din cele ale burtă­­verzilor din cartier. In felul acesta şi cei 400 de copii ai muncitorilor dela S. E. T., F.R.B., S.T.B., etc. ar fi pu­tut învăţa 6 zile pe săptămâ­nă ca în orice altă şcoală din ţară... Intre timp, s’a terminat a­­nul şcolar, a trecut primă­vara, s’au împrăştiat elevele în vacanţă, dar locatarii au rămas. La 29 August, pe o căldură tropicală, o nouă inspecţie. De data aceasta venind din partea secţiunii financiare a Comitetului Provizoriu. Pro­­cesul-verbal întocmit de Greaba I. Radu, contabil principal, era de natură a da mari speranţe: „se con­stată că in imobilul şcoalei locuesc patru chiriaşi care o­­cupă cinci camere, pentru care nu plătesc chirie, taxe pentru consumul curentului electric şi apă”. Da, da, îşi spuneau unii, acum se va rezolva chestiu­nea, într’un fel sau altul. Dar evenimentele au dovedit că nu e bine niciodată să vii cu aprecieri pripite. In toamna aceasta s’au deschis cursurile şcolare şi multe lucruri noui şi bune s’au făcut pentru Inviţi­mănt. Sute de şcoli primare noui s’au deschis până in cele mai îndepărtate cătune, s’au înfiinţat nenumărate şcoli tehnice agricole, indus­triale, miniere, petrolifere, etc. Din judeţul Teleorman până la Odorhei şi Suceava, de la Timişoara la Iaşi şi Satu-Mare, ţara a fost îm­pânzită cu şcoli felurite. Cele existente au fost reparate, amenajate. Şase şcoli ele­mentare din Cluj, de pildă, vor avea anul acesta gaz me­tan. Şi încă multe altele. Nu­mai la şcoala elementară de fete No. 21 din Bucureşti, „clasa sburătoare” a conti­nuat să „sboare”. In sfârşit, în ultimele săptămâni, şcoala de băeţi de alături a făcut loc, provizoriu, acestei clase. Dar numai provizoriu, căci s’a strămtorat ea pentru a­­ceasta. Şi unde mai pui că, aşa cum se plânge Mioara Boteanu din clasa II-a B., „băeţii trag fetiţele de coa­­de”. Văzând că clasa e din nou ameninţată să devină ,,sbu­rătoare”, direcţiunea şcolii s’a adresat la 29 Septembrie, cu o ultimă licărire de opti­mism, secţiunii învăţământ a Comitetului Provizoriu. Inte­­resându-ne la faţa locului a­­supra soartei adresei respec­tive, am primit din partea li­nei funcţionare binevoitoare sugestia ca — întrucât cere­rea „nu se găseşte” — să fa­cem o... revenire. La 8 octombrie, pentru a nu pierde obişnuinţa, şcoala de fete No. 21 a fost favori­zată cu o nouă inspecţie : inspectorul Ioan C. Brezeanu, delegat de Ministerul­ învă­ţământului Public cu ordinul No. 179.784/949 a venit „pen­tru a cerceta situaţia loca­lului şi neînţelegerile ce exi­stă între şcoală şi cei cărora li s’au închiriat camere pen­tru locuit”. Şi, aşa cum stă scris negru pe alb în regis­trul şcolii, „rezultatul cerce­tărilor va fi înaintat Ministe­rului prin referat special”. Ileana Luchian 1 ' " ■ ’ - - — 1. I- . I .a*.. ■ " ■ ; ——1 I F OILETON CLASA SB URĂTOARE SCÂNTEIA Se deschid şcoli de agronomi de sector Pe lângă Facultăţile Agroteh­nice din­­Craiova, Timişoara şi Iaşi, Ministerul Agriculturii orga­nizează şcoli de agronomi de sec­toare, ai căror absolvenţi vor exercita funcţia de îndrumători ai muncilor efectuate de S.M.T., ferme de Stat, gospodării colec­tive, etc. Durata cursurilor este de 7 luni. Pentru a fi admişi în aceste şcoli candidaţii trebue să îndepli­nească următoarele condiţiuni: să fie fii de muncitori sau ţărani muncitori; să aibă serviciul mili­tar satisfăcut şi vârsta între 23 35 ani ; să aibă o bună experienţă în domeniul producţiei agricole şi să fie absolvenţi a cel puţin 4 clase primare. De asemenea, se pot prezenta absolvenţii şcolilor profesionale agricole, şcolilor inferioare agri­cole, ai ciclului II elementar, a­­vâ­nd vârsta de 17-19 ani sau de la 23-35 ani. Înscrierile se fac la Secreta­riatul facultăţilor respective. Examenul se va ţine în ziua de 10 Noembrie, ora 8 dimineaţa, la facultăţile respective. Elevii reuşiţi la examen vor semna un angajament potrivit căruia vor trebui să lucreze la S.M.T. cel puţin doi ani de la data absolvirii. In tot timpul şcolarităţii, elevii vor primi hrană şi cazare gra­tuit. La terminarea şcolii, elevii vor da un examen de absolvire. Cei reuşiţi, vor primi­­ titlul de agro­nom de sector la S.M.T. Reglementarea funcţionării întreprinderilor de arte grafice Ministerul Artelor a dat o de­cizie, prin care se stableşte că întreprinderile de arte grafice pot funcţiona numai în baza unei au­­torizaţiuni eliberate de acest De­partament. Utilajul, instalaţiile sau mate­rialul de arte grafice, neîncorpo­rate într’o întreprindere de arte grafice, aflate în proprietatea sau posesiunea oricăror persoane fi­zice sau juridice, pot fi deţinute şi folosite numai în baza unei a­­­­torizaţiuni eliberate de Ministerul Artelor. In acest scop, întreprinderile şi persoanele mai sus prevăzute vor depune cereri la Centrala In­dustrială a Artelor Grafice, In termen de 15 zile. In cerere, se vor menţiona nu­mele şi prenumele, calitatea şi adresa petiţionarului, denumirea sau firma întreprinderii, sediul acesteia şi locul unde se găsesc instalate sau depozitate inventarul întreprinderii sau bunurile decla­rate, a căror listă completă se va anexa la cerere. Sosirea delegaţiei sovietice care va participa la festivităţile din Săptămâna Prieteniei Româno-Sovietice (uormare din pag. l­ ai Maria Stanca, preşedintele U­­niunii Scriitorilor din R.P.R., dr. Iosif Bogdan, vicepreşedin­te al A.R.L.U.S.-ului, dr. C. Dimitriu, secretar general al A.R.L.U.S.-ului, precum şi nu­meroşi alţi oameni ai ştiinţei şi culturii, reprezentanţi ai or­­ganizaţiilor de massă, ai Ar­matei, muncitori şi muncitoare fruntaşi în producţie, ziarişti români şi străini, etc. Din partea Ambasadei So­vietice erau de faţă: S. A Pivovarov, prim secretar de Ambasadă, I. P. Nikitin, se­cretar de Ambasadă şi S. M. Elribekov, şeful secţiei con­sulare. Salutând delegaţia sovietică în numele Guvernului, al Co­mitetului Naţional pentru or­ganizarea Săptămânii Priete­niei Româno-Sovietice şi al A.R.L.U.S.-ului, tov. N. Popes­­cu-Doreanu, ministrul învăţă­mântului Public, a subliniat că poporul român iubeşte poporul sovietic ca pe marele său prieten, ca pe eliberato­rul şi sprijinitorul său; el iu­beşte pe oamenii sovietici ca pe fraţii săi mai mari, de la care învaţă cum să constru­iască socialismul în propria lui ţară, ca pe oamenii celei mai înalte culturi, ca pe cei mai vajnici luptători împo­triva aţâţătorilor la un nou război, pentru pacea şi pro­gresul lumii, pentru care luptă şi poporul român. Considerăm sosirea delega­ţiei sovietice in mijlocul nos­tru — a spus tov. N. Popes­­cu-Doreanu — ca pe un aju­tor preţios în acţiunea noastră de adâncire a prieteniei ro­­mâno-sovietice, în lupta pen­tru desvoltarea culturii noa­stre noui, socialistă în fond şi naţională ca formă, în munca şi lupta pe care o ducem pen­tru construirea socialismului in ţara noastră. După ce a mulţumit VOKS- ului, care a organizat venirea delegaţiei sovietice, şi membri­lor delegaţiei pentru cinstea pe care o fac ţării noastre, vorbitorul a spus în înche­iere : Daţi-mi voie să vă întâm­pin în Capitala noastră cu acel salut pe care îl veţi auzi pretutindeni unde veţi merge, izvorît din dragostea nestăvi­lită a întregului nostru popor : Trăiască prietenia romano­­sovietică ! Cuvântul de bun sosit al tov. N. Popescu-Doreanu a fost subliniat prin puternice aplauze. Răspunzând, academicianul N. N­. Anicikov, preşedintele Academiei de Medicină din U.R.S.S. şi şeful delegaţiei so­vietice, a mulţumit pentru pri­mirea călduroasă făcută de oamenii muncii din R.P.R., ex­primând apoi satisfacţia dele­gaţiei sovietice de a putea cu­noaşte mai de aproape marile izbânzi obţinute de poporul român în domeniul economic, cultural şi ştiinţific. In acelaş timp, delegaţia sovietică va fi bucuroasă să împărtăşească oamenilor muncii din ţara noastră experienţa popoarelor sovietice în construirea unei culturi noui, socialiste şi în­­făurirea nouii societăţi fără clase. Chezăşia succesului muncii voastre constructive şi a clădirii unei vieţi fericite în patria voastră — a înche­iat academicianul N. N. Ani­­cikov — este prietenia puter­nică, frăţească, cu popoarele sovietice, este ajutorul conti­nuu pe care sunt gata să vi-l dea popoarele sovietice şi ge­nialul lor conducător, Iosif Vissarionovici Stalin. Ovaţii îndelungate au aco­perit ultimele cuvinte ale aca­demicianului Anicikov. Simţă­mântul de adâncă prietenie faţă de poporul român, care însufleţea cuvintele distinsului om de ştiinţă sovietic, au im­presionat puternic pe toţi cei prezenţi. La plecarea din gară dele­gaţia sovietică a fost din nou obiectul unei înflăcărate ma­nifestaţii de simpatie. IAŞI, 31.­­ Duminică la a­­miază, la sosirea în gara Iaşi, delegaţia sovietică, a fost în­tâmpinată de tov. dr. V. Mâr­­za, ministrul Sănătăţii, din partea Guvernului, de o dele­gaţie a A.R.L.U.S.-ului în frunte cu tovarăşa Sanda Rangheţ, secretar general ad­­junct al A.R.L.U.S.-ului şi de un mare număr de oameni ai ştiinţei, artei şi literaturii, re­prezentanţi ai organizaţiilor de massă, muncitori şi mun­citoare, care au făcut distin­şilor reprezentanţi ai popoare­lor sovietice o primire entu­ziastă. De asemenea, delegaţia sovie­tică a fost întâmpinată la Iaşi, din partea Ambasadei So­­vietice, de M. F. Kacealov, se­cretar de ambasadă şi de I­ .I. Maximovski, reprezentant permanent al VOKS-ului in R.P.R. Delegaţia sovietică a fost salu­tată de tov. dr. V. Mârza, in numele Guvernului, şi de prof. univ. Creangă, din partea Filialei ARLUS şi a Universităţii din Iaşi. A răspuns academicianul Ani­cikov, exprimând bucuria mem­brilor delegaţiei sovietice de a fi oaspeţi ai ţării noastre. ★ ★ iPIEIFlRliOiLiriUÎL­CiUlLiriDMMI Consfătuirea muncitorilor de la „Steaua Roşie“ despre broşura „întrecerile socialiste în R.P.R.“ Joi după amiază muncitorii din diferite ateliere ale uzi­nei „Steaua Roşie” se îndrep­tau spre sala de mese cu câte o broşură în mână. Peste câ­teva minute ei urmau să în­ceapă consfătuirea organizată de Editura Partidului Munci­toresc Român în legătură cu broşura iov. Victor Russu „în­trecerile socialiste în R.P.R.”. Dintre tovarăşii care au luat cuvântul, mulţi au arătat în­văţămintele pe care le-au tras din această broşură şi pe care le-au aplicat în munca lor practică. Tovarăşul Panait Ştefan — decorat cu Ordinul Muncii — a arătat că, citind broşura şi aplicând învăţămintele ei, a reuşit să înlăture timpii morţi. El şi-a exprimat dorinţa, ca într-o viitoare broşură asupra întrecerii socialiste în R.P.R., să se dea mai multe exemple ale succeselor oamenilor mun­cii din Uniunea Sovietică, care au dobândit o vastă expe­rienţă în domeniul întrecerii socialiste ce slujeşte ca pildă şi fruntaşilor noştri şi îi ajută să obţină bune rezultate în muncă. Tov. Păunescu Gheorghe, maistru la secţia de strungă­­rie, a arătat că în broşură se întrebuinţează pe alocuri cu­vinte şi expresii care nu sunt pe înţelesul tuturor, iar tova­răşul Ciocan Ion, lăcătuş me­canic, cere pentru viitoarele broşuri mai multe explicaţii asupra graficelor, arătând tot­odată necesitatea unor­­ sfa­turi asupra modului de îngri­jire a uneltelor şi maşinilor. Mai mulţi tovarăşi au cerut editurii, în ce priveşte între­cerea socialistă, broşuri de mai mare actualitate care să răspundă la problemele lor practice, probleme tot mai complexe ce le stau în faţă azi, când întrecerea socialistă cuprinde masse din ce in ce mai largi de muncitori şi tehn­­icieni. A răspuns un tovarăş de la editură arătând la sfârşit im­portanţa acestei consfătuiri pentru popularizarea cărţii de partid şi pentru îmbunătăţi­rea broşurilor scoase de edi­tură. In cadrul Săptămânii Prieteniei Româno-Sovietice, pe scenele teatrelor noastre din Capitală şi din provincie se va juca un în­semnat număr de piese din marea dramaturgie sovietică. In bună parte, aceste piese sunt prezen­tate pentru întâia oară în ţara noastră. Astfel în Capitală, la Teatrul Naţional Studio se va prezenta în premieră „Argilă şi porţelan“ de A. Grigulis şi se va relua „Confruntarea“ de fraţii Tur şi L. Seinin, iar la Teatrul Naţional­ Comedia se va relua „Chestiunea Rusă“ de C. Simonov. Teatrul Armatei va prezenta în premieră „Trenul blindat“ de Vse­volod Ivanov, iar Teatrul Muni­cipal, tot în premieră, „Un om o­­bişnuit“ de Leonid Leonov. La Teatrul Muncitoresc C.F.R., va continua să se joace „Cale liberă“ de A. Surov. Teatrul Evreesc de Stat din Capitală va prezenta „Umbra străină“ de C. Simonov. „Umbra străină“ se va juca şi la Teatrul Naţional din Iaşi, unde se va prezenta deasemeni piesa lui G. Mihalkov : „Cravata Roşie“. In provincie se vor mai pre­zenta următoarele piese sovietice: „Liubov larovaia“ de C. Treniev, la Teatrul Naţional din Cluj; „Caracter moscovit“ de A. Sofro­nov, la Teatrul de Stat din Craio­va ; „Confruntarea“ de fraţii L. Tur şi Sei­in, la Teatrele de Stat din Craiova, Arad, Brăila, Reşiţa şi la Teatrul Maghiar de Stat din Oradea ; „Makar Dubrava“ de A. Corneiciuc, la Teatrul de Stat din Petroşani şi la Teatrul Maghiar de Stat din Sf. Gheorghe ; „Ar­gilă şi porţelan“ de A. Griguliş, la Teatrele de Stat din Sibiu, Turda şi la Teatrul Secuesc de Stat din Sf. Gheorghe ; „Duşma­nii“ de M. Gorki, la Teatrul de Stat din Ploeşti; „Poveste des­pre dreptate“ la Teatrul de Stat din Timişoara; „Bătrâneţe zbu­­ciumată“ de Rahmanov, la Tea­trul de Stat din Braşov ; „Trenul blindat“ de V.­ Ivanov şi „Ches­tiunea Rusă“ de C. Simonov, la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. In Săptămână Prieteniei Româno-Sovietice Teatrele noastre vor prezenta un număr însemnat de piese sovietice Azi are loc la posturile noastre de radio Primul concert în cadrul „Săptămânii Muzicii Sovietice" Azi începe la posturile noastre de radiodifuziune „Săptămâna Mu­zicii Sovietice“. In cadrul acestei săptămâni, în fiecare zi se va transmite la radio câte un concert de muzică sovietică interpretat de cei mai mari artişti şi de cele mai renumite orchestre şi coruri ale Uniunii Sovietice. Concertele au fost imprimate la Moscova, pe magnetofon. Programul primului concert, care se va transmite la orele 20.50 — 22.00 de către posturile Bucureşti I, Bucureşti II şi Ra­dio România, cuprinde: „Cantata despre Patrie“ de Alexandru Aru­­tiunian, executată de corul şi orchestra Comitetului Panunio­­nal de Radio, dirijate de Stase­­vici; „Concertul pentru vioară şi orchestră“ de Dmitri­ Cabalevski, interpretat de marele violonist so­­vietic David Oistrah, cu orchestra de Stat a U.R.S.S. dirijată de compozitor­ „Suita din baletul Ca­­levipoeg“ de compozitorul esto­­nian Eugen Kapp, executată de orchestra simfonică a Comitetului Panunional de Radio, dirijată de Serghei Gorelacov. Ce să citim: CÂRTI CARE APAR IN CINSTEA ZILEI DE 7 NOEMBRIE A. Litvac: Un aspect al planului cincinal Editura C. G. M. In 1941, când hoardele barbare ale imperialismului fascist german nărui­au sau asvârleau in aer oraşele şi satele, uzinele şi minele sovietice, un general fascist, plin de trufie neroadă, raporta lui Hitler: „Va fi nevoie de 25 de ani pentru ca Uniu­nea Sovietică să refacă tot ce am distrus noi". . Dar generalul fascist se înşela amarnic aşa cum s'au în­şelat şi se înşeală toţi duşmanii Ţării Socialismului, toţi aceia care nesocotesc măreţul elan creator al oamenilor sovietici, înflăcărată lor dragoste de Patrie, minunatul lor eroism în muncă. Planul cincinal postbelic prevede nu numai refacerea eco­nomiei Uniunii Sovietice ci şi depăşirea nivelului atins in anii premergători războiului. In cartea lui A. Litvac se povesteşte,­ sub forma unui re­portaj literar deosebit de viu şi de atrăgător, cum a fost tra­dus in viaţă unul dintre aliniatele planului cincinal, una din măreţele sarcini ce stăteau in faţa oştirii atotbiruitoare a oa­menilor muncii din Uniunea Sovietică. Este vorba de refacerea producţiei de tablă de oţel necesară construirii tractoarelor, automobilelor şi maşinilor de tot felul. „Se va reface producţia de tablă subţire laminată la rece, în regiunile de Sud" — aşa suna aliniatul din cuprinsul pla­nului cincinal stalinist. tir In vederea aceti&ta s’aUMtxduncţi la Zaporoje mii de oa­meni ai muncii: constructori, oameni de ştiinţă, ingineri, elec­­tromonteuri, mecanici, economişti, veniţi din toate colţurile Uniunii Sovietice, pentru a da ajutor la reconstruirea uriaşei uzine Zaporojstal. Ajunşi aci, şi-au pus laolaltă bogata lor ex­perienţă însuşită în anii planurilor cincinale dinaintea războiu­lui şi în anii războiului, şi-au pus laolaltă puterea lor de muncă şi spiritul lor creator. Şi astfel, numai într-un an de zile, uzina Zaporojstal şi-a reluat activitatea, începând să furnizeze industriei sovietice primele cantităţi de tablă subţire. In acest răstimp, constructorii sovietici au săvârşit fapte uimitoare, fapte despre care „experţi" din Statele Unite susţineau că va fi cu neputinţă să fie duse la îndeplinire. Un singur inginer a economisit O JUMATATE DE AN DE MUNCA şi a realizat economii uriaşe, reparând după metode noui şi ingenioase un furnal distrus ce parea că nu mai poate fi folosit. Şi aidoma acestui inginer, s-au întrecut în a contribui cu idei îndrăzneţe şi inovatoare la reconstrucţia grabnică a uzinei, numeroşi tehnicieni şi muncitori de pe şantier, care se bucură astăzi de dragostea şi preţuirea întregului popor sovietic. Astăzi, in oraşul de pe Nipru vin din toate regiunile ţării cereri pentru tablă de oţel. Şi tabla de oţel se îndreaptă de aci către toate colţurile Uniunii Sovietice-Bătălia pentru reconstrucţia rapidă a uzinei din Zaporoj­stal, bătălia pentru tabla de oţel a fost câştigată. Şi aceasta este doar una din măreţele victorii ale muncii paşnice şi crea­toare, pe care le dobândesc zi de zi oamenii sovietici, con­structorii înaripaţi ai comunismului. S. Babaevski: „Cavalerul stelei de aur" (roman) Editura „Cartea Rusă” Serghei Tatarinov — eroul romanului ..Cavalerul stelei de aur" — este unul din milioanele de ostaşi sovietici care se întorc pe meleagurile natale după gloriosul Război de Apă­rare a Patriei. Toate căile vieţii creatoare se deschid largi îna­intea lui. Pe Serghei îl ispitesc mai cu seamă întinsele ogoare ale colhozului său. Parte din ele, pârjolite de război, zac încă în paragină şi priveliştea aceasta îl îndeamnă pe Serghei să se avânte cu trup şi suflet în lupta pentru nimicirea urmelor războiului, pentru readucerea colhozului la belşug şi înflo­­­rire. Intregul sat colhoznic participă la această luptă dealun­­gul căreia oamenii înfrâng una după alta toate greutăţile şi îngenunchiază natura însăşi. In fruntea tuturor acţiunilor e Serghei, ostaşul demobilizat, trecut prin înalta şcoală a Armatei Sovietice, eroul de pe front, care după ce a desbrăcat haina militară, devine eroul muncii paşnice şi creatoare. Urmărind pas cu pas viaţa pasionantă şi dinamică a unui sat sovietic în anii următori Marelui Război pentru Apărarea Patriei, Babaevski a izbutit să zugrăvească cu o deosebită măestrie imaginea bogată şi multilaterală a noului avânt crea­tor ce a cuprins colhozurile în anii de după război, avânt care a făcut cu putinţă un nemaipomenit progres economic şi cul­tural­ Minunat se desprinde din paginile cărţii lui Babaevski, personalitatea omului nou care s'a făurit în condiţiile orân­duirii colhoznice, chipul luminos al gospodarilor, al organiza­torilor, al activiştilor vieţii colhoznice, simpli oameni sovietici în care Partidul Bolşevic a deşteptat calităţi şi talente inepui­zabile şi le-a deschis nemărginite perspective de muncă creatoare. Lupta dintre vechi şi nou şi victoria de zi cu zi a noului în viaţa sovietică, dispariţia treptată a graniţelor dintre sat şi oraş şi a graniţelor dintre munca fizică şi munca intelec­tuală trăsături caracteristice perioadei măreţe de construire a comunismului — sunt admirabil ilustrate dealungul acţiunii romanului. Cartea lui Babaevski, una din cele mai strălucite izbânzi ale literaturii sovietice de după război, a fost răsplătită pen­tru valoarea ei excepţională cu Premiul Stalin. No. 1570 In Săptămâna Pr­ieteniei Româno-Sovietice In Capitalii rulează următoarele filme sovietice: Aro, Trianon, Odeon, Izbânda, Mama, Unic, Dacia, Moşi­lor, Milano, Florida. Judecata onoarei: Scala, Capitol, Marconi, Unirea, Mioriţa, Flacăra, Volga, Avrig, Rahova, Tomis. O pildă măreaţă; Timpuri Noi: Şcoala pictorilor ruşi; Zile puşkiniene; Sportul sovietic (No. 5); Jurnal românesc; Victoria: Nikita; Lu­mina: Mărite; 7 Noembrie-Griviţa: Când înfloreşte trandafirul; Lira: Cenuşăreasa; Cultural: Insula piraţilor; Popular: Mărite; Apollo: Pirogov; Noni: Scutul lui Djurgai; Model: Un vis im­­plinit (Miciurin); Triumf: învățătoarea din Șatrai; Aida: Arinka.

Next