Scȃnteia, noiembrie 1949 (Anul 18, nr. 1570-1594)

1949-11-02 / nr. 1570

No. 1570 V'ați ocufuit de eruiae AnuUeat i­m­ite wiie ma ! Constaturile raidului-ancheta organizat de „Scânteia“ la câteva cluburi sindicale Cum funcţionează cluburile sindicale şi colţurile roşii? In ce măsură îşi îndepli­nesc ele sarcina de a deveni centrul activităţii culturale din întreprindere, focare de ridicare a nivelului cultural, profesional şi, ideologic al salariaţilor ? Iată tema raidului-anchetă organizat de „Scânteia" îrn chestiunea cluburilor sindi­cale şi a colţurilor roşii. Au­ participat la acest raid alaturi de redactorii „Scânteii", activişti de la organizaţia P.M.R. — Bucureşti, C. G. M. şi Consiliul Sindical Judeţean, ca şi corespondenţi şi responsabili culturali dinn întreprinderi­ şi colţuri roşii din frfrfrrricrile Capitalei Club frumos, oameni puţini... Când intri pentru prima oară în clubul sindical de la Rata-Filaret, rămâi plăcut im­­presionat. Clubul are cinci în­căperi mari, frumos pavoa­zate : bibliotecă, sală de lec­tură, două ca­r­ere de jocuri şi o sală pentru consfătuiri şi cursuri. In plus, există o sală mai mare de festivităţi. Sala de lectură, liniştită şi confortabi­la, se găseşte alături de biblio­­tecă, unde muncitorii de la Rata-Filaret pot găsi cărţi multe şi variate. Tot aici se mai află un aparat de radio şi o măsuţă cu trofeele spor­tive câştigate de întreprin­dere. In camera de jocuri se găsesc: domino, şah, table, etc. O masă de ping-pong se află în sala de festivităţi. Clubul are şi un program de activitate întocmit pe zile, un program de altminteri foarte interesant. Intr’o zi, de exemplu, sunt programate consfătuiri ale inovatorilor cu ceilalţi tovarăşi din întreprin­dere pentru schimb de expe­rienţă. Altădată sunt progra­mate discuţii în cadrul cercu­rilor de lectură, sau con­cursuri de şah, ping-pong, etc. Din păcate acest program a rămas săptămâna trecută — şi aşa s-a întâmplat de mai multe ori — doar pe hâr­tie. Din neînţelegerea sar­cinilor ce le revin, tovarăşii din colectiv s-au mulţumit să ia fiecare în grijă câte o cameră, ocupându-se doar de sarcini strict administrative— curăţenia odăii, grija de mo­bilier, etc. Clubul e frumos, dar fără oameni. Faţă de numărul to­tal al salariaţilor, sunt prea puţini­ acei care frecventează c­ubul. Iar printre aceştia, m­­area majoritate sunt tineri. Aceasta se explică prin faptul că nici organizaţia de Partid nici sindicatul nu s’au preo­cupat în mod serios să-i a­­tragă şi pe vârstnici spre club. Clubul Rata-Filaret treime să capete o activitate vie. Realizând programul, invitând echipe artistice din întreprin­derile vecine, programând mai multă muzică, consfătuiri în jurul unei cărţi, conferinţe despre situaţia internaţională,­­ acest lucru poate fi făcut. Posibilităţi care n’au fost folosite la timp Gazeta de perete a filaturii „Dacia", o gazetă de perete pre­miată pe sector, nu reflectă totuşi nimic din problemele cul­turale ale întreprinderii• Ea nu a criticat faptul că nu există un club sindical al muncitori­lor din întreprindere, sau măcar unul sau două colţuri roşii, ca­re ar putea fi amenajate fără întârziere.. Această lipsă de preocupare faţă de problema­­clubului este cu atât mai regre­tabilă cu cât există în întreprin­dere o activitate de ridicare a nivelului cultural şi politic ca­re s-ar putea centra în jurul clubului. Muncitorii frecventează cercu­rile de lectură şi de studiu şi se interesează de cărfi. La vi­trina de cărfi din curte se strâng de obicei foarte mulţi tovarăşi, care apoi, îşi îndreap­tă paşii spre bibliotecă, pe care... o găsesc adeseori închisă. Muncitorii de la filatura „Da­cia" doresc o­­ viaţă culturală mai bogată, dar se simte aici lipsa unui club sindical sau a unui colţ roşu, care­ să consti­­tue centrul activităţii culturale din întreprindere. Organizaţia de Partid şi cea sindicală nu şi-au pus încă a­­ceastă problemă. Amenajarea unui club sindi­cal cere eforturi mai mari poa­te, dar încă de mult, S'AR FI PUTUT AMENAJA UN COLŢ ROŞU. Există posibilităţi pen­tru amenajarea sa, posibilităţi care n'au fost văzute şi folosite la timp. Tovarăşii din conduce­rea organizaţiei de Partid şi a sindicatului, discutând cu echi­pa de raid, au văzut clar a­­cest lucru si SI-AU LUAT AN­GAJAMENTUL CA PANA LA DATA DE 7 NOEMBRIE SA FIE AMENAJAT IN ÎNTRE­PRINDERE UN COLT ROSU, urmând ca problema clubului sindical să fie rezolvată ulte­rior, dar fără mare întârziere. Tov. Popescu, secretarul­­organizaţiei de Partid, a re­fuzat să permită intrarea e­­chipei de raid, motivând că sunt dispoziţii in sensul a­­cesta. Dar nici vorbă nu poate fi de vreo dispoziţie pare să-i împiedice de a pătrunde în întreprindere pe redactori ai organului cen­tral de Partid, pe activişti ai organizaţiei de Bucureşti a P.M.R. sau ai Confederaţiei Generale a Muncii. Asemenea atitudini sunt incalificabile. In sfârşit, după interminabile discuţii telefonice am putut vizita clubul de la Griviţa- C. F. R„ club care este în curs de amenajare. Acest club va reprezenta desigur o realizare însemnată. Mulţi muncitori C.F.R.-işti dau un ajutor voluntar la lucrări, astfel ca să poată fi terminat ,la timp, cu prilejul aniversării Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie. Clubul va avea 16 Încăperi întrunind toate con­diţiile materiale necesare unei intense vieţi culturale. Dar încă de pe acum, când­­ construcţia nu e încă termi­nată, se simte nevoia unui co- La Grivica C. F. R. lectiv de conducere. .Căci nu ,,tr£bye i,aşţ£ptată deschiderea noului local pentru a se în­ţepe şi muzica de organizare a clubului,d­ele popularizare a lui şi de alcătuire a unui pro­gram. Din diverse părţi vin dispoziţii contradictorii asupra amenajării clubului. Biblioteca stă închisă dela 10 Octombrie, muncitorii neputând primi cărţi noul. Făcânduise pregă­tiri pentru un club de mari proporţii, s’a neglijat activi­tatea culturală, ce se putea duce în condiţiile actuale, şi până la deschiderea noului lo­cal. Camera în care a fost bi­blioteca şi câteva mese de şah a fost cedată pentru a servi de birou. „Din moment ce o sâ avem un club model n’are importanţă că n’avem nimic pentru moment”, probabil cam aşa au judecat tovarăşii. Ar fi existat posibilităţi de amenajare şi a unor colţuri roşii dar importanţa lor a fost subapreciată. Ori, este limpede că ŞI DUPĂ DESCHIDEREA NOULUI LOCAL, colţurile roşii au de jucat un rol im­portant. Faţă de aceste lip­suri, tovarăşul Ghiţulescu, care pretutindeni însoţea e­­ch­ipa de raid din partea co­lectivului­ de Propagandă şi A­­gitaţie a Sectorului, a avut o atitudine cu totul nepotrivită pentru un comunist. El a ru­gat echipa de raid să soco­tească că n’a fost pe la C.F.R. în raid şi să se întoarcă a­­colo la 6 Noembrie, când to­tul o să fie gata. I s’a expli­cat tovarăşului că raidul în­seamnă un ajutor pentru îm­bunătăţirea muncii şi că din constatările raidului învaţă în­treg activul nostru de Partid. Tov. Ghiţulescu a răspuns însă că el ne roagă să vor­bim „între noi”, „ca tovarăşi şi nu ca reprezentanţi ai „Scânteii”. Comitetul de Sec­tor C.F.R.­­ar trebui să exa­mineze mai îndeaproape a­­ceastă concepţie a tov. Ghi­ţulescu asupra noţiunii de „tovarăş”. Oricare om al mun­cii, educat de Partid în spi­ritul principialităţii, al sim­ţului critic şi autocritic, nu poate decât să dezaprobe a­­semenea atitudini. La uzinele „23 August" Cercetaţi colţul roşu... care nu există La uzinele „23 August” nu există încă un club sindical, deşi posibilităţile de aci nu se pot nici pe departe compara cu acelea din alte întreprin­deri mult mai mici, care to­tuşi au cluburi bine antenu­­ate. Acum abia se proectează­­fiinţarea unui club. La o întreprindere atât de importantă cum e „23 Au­gust”, ridicarea culturală şi ideologică a m­ii şi mii de muncitori ca şi ridicarea ca­lificării lor profesionale are un rol deosebit de mare. Lucrul acesta a fost în parte înţeles de organizaţiile de Partid şi­­sindicate de acolo, care au îndrumat tot mai bine munca bibliotecilor, popu­larizarea cărţii şi cititul în general. Se pot vedea în uzină vitrine cu coperte de cărţi, biblioteci volante ( în număr de 29), multe din ele bine întreţinute, panouri, cum­ ar fi acesta. „Citind „Cuvân­tul şefilor de secţie” ajutăm la îmbunătăţirea Metodelor noastre de muncă”. Unele cărţi de pildă, „Atelierul de foc” şi „Cuvântul maiştrilor” au fost citite de un mare nu­­măr de muncitori şi au avut un mare rol in desfăşurarea întrecerii ducând la succese în producţie. Cu atât mai mare ar fi fost efectul acestei munci, dacă nu s’ar fi neglijat principalul instrument de ridicare cultu­rală pe care îl constitue clu­bul sindical şi colţul roşu. La intrarea în atelierul de tur­nătorie există un panou pe care stă scris: „Cercetaţi zil­nic colţul roşu”. Nimeni însă n’ar putea spune unde se află­ acest colţ roşu, şi pe bună dreptate, pentru că nu există un colţ roşu. Abia se lucrează la amenajarea u­­nuia, într’o sală unde acum există biblioteca. Un alt colţ roşu este în curs de amenajare la uzinele „Republica”. Un singur articol la gazeta centrală de la „Republica” se ocupă cu colţul roşu. Articolul se mulţumeşte însă numai să arate că va fi un colţ roşu, dar nu suflă nici un cuvânt de critică pentru faptul că deo­camdată nu exista, club, că nu există în realitate nici colţuri roşii. In afara uzinei există un local unde se fac repeti­ţiile echipei artistice şi unde s’ar putea amenaja câteva camere de club. Dar acum, în mod ne­just, acestui local i se pregăteşte altă destinaţie. In general se subapre­­ciază dorinţa muncitorilor de a avea un club sindical şi colţuri roşii, de a duce o viaţă culturală bine organizată, bo­gată. Tovarăşii din conduce­rea sectorului „23 August” au datoria să se ocupe temeinic de organizarea clubului sin­dical şi a colţurilor roşii, a­­preciind just largile posi­bilităţi pe care le oferă ace­stea pentru munca de propa­gandă şi agitaţie. cercetez, cercetez, dar nu exista ! Desen de Eug, Taru SCÂNTEIA Activitatea suspendată săptămâni dea rândul La Atelierele Grafice Nr. 1, clubul este frumos amenajat. Cuprinde două săli de lectură, bibliotecă,­ șah, ping-pong, bi­liard și table. Nu există însă tin program sistematic de ac­tivitate. Sala de ping-pong a fost până de curând evacuată pen­tru a i se da o altă destinaţie. O situaţie asemănătoare a existat sau­ mai există la ,,Vul­can”, „Adesgo”, „Fabrica de chibrituri” şi alte întreprin­deri, unde activitatea clubului sau colţului roşu a fost sus­pendată săptămâni dearân­­dul pentru motive ase­mănătoare. Numai o înţelegere îngustă asupra muncii cultu­rale poate duce la o astfel de concepţie. Numai crezându-se în mod greşit că localul clu­bului sau colţului roşu este un local OARECARE, numai crezându-se greşit că activi­tatea culturală este o activi­tate OARECARE, ,ce poate să existe sau poate tot atât de bine să nu existe, s’a pu­tut ajunge în câteva întreprin­deri la această situaţie. In plus, la Atelierele Grafice, printr’o interpretare greşită, s’au suspendat jocul de bi­liard şi jocul de table, măsură ne­justă. La o serie de întreprinderii s'a dat altă destinaţie localului de club sindical sau de coif roşu Redactorii gazetei de perete de la „Gaz-electra-1 Mai“ prea sunt „mândri de clubul lor“ Clubul cuprinde o sală mare de ping-pong, o sală de biblio­tecă, o sală de lectură cu apa­rat de radio, iar la etaj se joaca șah și table. Aci vin regulat elevii școlii profesionale. Muncitorii vârst­nici vin în număr mai mic, iar familiile lor nu prea calcă pra­gul clubului deoarece clubul nu are un colectiv larg de con­ducere, capabil de a alcătui un program atractiv. Bibliotecarul este totodată şi responsabilul clubului şi este ajutat în mun­că doar de o tovarăşă. A­­tât bibliotecarul cât şi tovarăşa care îl ajută nu îşi duc bine munca, nu ştiu sa recomande o carte, şi aceasta pentru că ei nu citesc îndeajuns. Faptul că nu există la conducerea clubu­lui decât aceşti doi tovarăşi, cu slabă pregătire în direcţia a­­ceasta, şi mai ales prezenţa în bibliotecă,a unor cărţi care tre­buiau de mult epurate, se dato­­reşte faptului că organiza­ţia de Partid şi cea sindicală nu au pătruns destul impor­tanţa clubului, nu şi-au dat seama de marile sale posibili­tăţi. In gazeta de perete stă scris: „Intr'adevăr, clubul nostru — credem şi ne putem mândri cu aceasta — este unul din cele mai frumoase cluburi din Capitală". In discuţia pe care echipa de raid a avut-o cu tovarăşii din conducerea organizaţiei de Partid şi a celei sindicale, tova­răşii şi-au putut da seama ca articolul nu-şi are locul, sună a îngâmfare şi nu ajută la bima organizare a clubului. Studiind constatările echipei de raid, tovarăşii din conduce- ., rea organizaţiei de Partid şi­­ sindicale şi-au propus ca până la 7 Noembrie să formeze un colectiv de conducere al clu­bului pe care să-l ajute la al­cătuirea unui program siste­matic. Tov. Priscorniţă Iacob, responsabilul cultural al comi­tetului de întreprindere s'a o­­ferit sâ scrie peste două săptă­­mâni „Scânteii" despre felul în care au fost lichidate lipsu­rile constatate, ce lipsuri au mai rămas în activitatea clu­bului, ce realizări noui s'au obţinut, astfel ca şi alţi acti­vişti, pe tărâmul cultural şi con­ducători de cluburi şi colţuri roşii să poată învăţa din succesele şi slăbiciunile de la „Gaz-electro-1 Mai". Desen de Adrian Lucaci In căutarea unui local pentru club sindical In poartă la „Steaua Ro­şie” ne-am întâlnit cu preşe­dintele comitetului sindical. — Bună ziua tovarăşe, am venit să vă vizităm „coiful roşu"­­... — Îmi pare rău că nu pot să vă fiu de folos, dar l-am desfiinţat, răspunde el. In fundul curţii se află fostul ,fiorţ roşu”. Înconju­raţi de un morman de ta­blouri şi lozinci, doi tineri joacă ping-pong. Alţii în pi­cioare, privesc. Alţi doi s’au suit pe o masă şi joacă şah — Iată ce s’a ales din „clu­bul” nostru, spune un tânăr muncitor cu amărăciune. Aci s’a instalat în schimb... un atelier de scris lozinci. Am vizitat două camere la etajul 1. Intr’una e instalată biblioteca — dar nimic alt­ceva, nici macet, o masă sau un scaun — in cealaltă, două scaune, o tobă, câteva instru­mente­ muzicale. E sediul or­chestrei de întreprindere. Aici ar putea lua fiinţă un „colţ roşu”. Locţiitorul responsabi­­lului cultural nu ştia însă că se numeşte „colţ roşu” un sediu compus din una sau două camere unde se desfă­şoară activitatea culturală dintr-o întreprindere sau sec­ţie ; el credea că un colţ al unei săli mari, cantina de pildă, se pavoazează în­ roşu, se pune o vitrină şi... acela e colţul roşu­. S’a repartizat întreprinderii „Steaua Roşie”, pentru club sindical, localul fostului re­staurant „Luzana”. Li s’au în­­mânat cheile. Instalaţiile col­ţului roşu au fost strânse pentru a fi mutate la „Luza­na”. Dar sectorul de partid în Ioc să sprijine puternic a­­cest început de realizare a clubului şi să îndrume orga­nizaţia de Partid în acest sens, a dat localului în ulti­mul moment o cu totul altă destinaţie. De atunci, muncitorii de la „Steaua Roşie” sunt în cău­tarea unui alt local. Secto­rul de partid III Albastru B, care a dovedit o serioasă sub­­apreciere a acestei probleme, trebue să reexamineze cu a­­tenţie atitudinea faţă de chestiunea cluburilor sindi­cale. - . - • v*;' iUÍJS" O i'jlif» 31* Un club bine amenajat dar „rece" O sală de lectură, una de table una de şah, două pen­tru cercurile de studiu, una pentru ping pong, una pentru repetiţiile echipei ariieiic® şi o sală mare de festivităţi... In plus un strand cu o mică plaje, un teren de volei, popicărie... Desigur că nu multe sunt cluburile care au atâtea posi­bilităţi, ca acea la­c a a munci­torilor de la „Monetăria Naţio­nală". Şi totuşi, clubul a­­c­esta nu poate fi socotit prin­tre cele mai bune, pentru că mai are o serie de lipsuri în privinţa frecvenţei muncitorilor şi a organizării unui program O metre lipsă a conducerii clubului constă în alcătuirea superficială a programului de activitate. Acesta nu este un program concret, ci se mulţu­meşte, de multe ori, să anunţe doar generalităţi ca: „se vor face câteva recenzii în vederea lui 7 Noembrie", sau „se va face popularizarea cărţilor în legătură cu 7 Noembrie". Cine, cum, până la ce termen? De aceste lucruri „mărunte" nu se preocupă programul. Din conferinţele anunţate în planul pe Octombrie, nu s-a putut ţine niciuna. Lucrul a­­cesta se datoreşte în bună mă­sură lipsei de coordonare a munci. De pildă, la ,11 Oc­tombrie, un tovarăş ‘'dim între­prindere era program­art să tină o conferinţă in sală mene­ de festivităţi despre „Origina vieţii pe pământ"; în ultimul moment însă, sala a fost folosită de sectorul de Partid, ‘ care­­progra­mase un concert al orchestrei „Institutului de folklor". Este absolut necesar ca programul să fie bine stabilit dinainte. Altfel, colectivul de con­ducere al clubului va avea în­totdeauna un motiv sau o scu­ză pentru faptul că programul nu e destul de bogat și nu e pus în aplicare. Sindicatul nu duce o muncă organizată de popularizare a clubului. Sindicatul nu a spri­jinit colectivul de conduc#** pentru ca acest club atât d* m­­are să posede măcar un­­­­pârât de Tddio sau un patefon. Acestea sunt dorite d# munci­torii din întreprindere şi îndeo­­se­bi de tineri pentru audiţii Muzicale sau pentru un#l# se­rate date după spectacol#l# culturale. Un club cu posibilități extrem de bogate a fost redus la bibliotecă, șah și tabl#. Clubul „Monetăriei Naționa­lă'', este un club mare și fru­mos, dar „rece" El nu atrag# p. ..năucitori si familia ta să v­ină sâ si petreacă aici or#le libere, pentru că îi lipseşte un program atractiv, muzică, dis­cuţii literare etc., îi lipseşte căldura, viaţa colectivă şi bo­gată a unui club. Este de datoria organizaţiei de Partid să dea sindicatului — care este direct răspunzător de activitatea clubului — spri­jinul politic necesar pentru a face muncitorul să vină cel cu drag. Clubul sindical C. A. R.—Belvedere La 13 octombrie a fost inaugurat clubul sindical al muncitorilor del® C.A.M.-Bel­­vedere. El cuprinde o biblio­tecă şi sală de lectură, o ca­meră de şah, una de ping­pong, o sală pentru şcoala de cadre sindicale, şcoala de al­fabetizare, consfătuiri, etc. şi o cameră rezervată copiilor salariaţilor. Se mai proec­­tează amenajarea unei săli de educaţie fizică şi a uneia speciale pentru consfătuiri, cercuri literare etc. Colectivul de conducere al clubului este alcătuit din trei­­ tovarăşi şi o tovarăşă. Res­ponsabilul colectivului este Cadar­ion, muncitor strun­gar. O iniţiativă care arată străduinţa colectivului de conducere de a şi îmbunătăţi munca, iniţiativă demnă de urmat, este aceea că tovarăşii din colectiv au vizitat acum câteva zile cluburile de la Mo­netăria Naţională şi de la Sin­dicatul Metalo-Chimic, cău­tând să înveţe din experienţa acestora. O preocupare legitimă a colectivului de conducere este să atr­agă la club şi familiile muncitorilor. Clubul fiind si­tuat în incinta fabricii, co­lectivul a făcut propuneri practice, deloc costisitoare, pentru a izola clubul ele curtea întreprinderii şi a-i a­­menaja ieşire directă la stra­dă. Astfel, clubul ar putea fi frecventat şi de familiile mim­­citorilor. Orientându-se gre­şit, sectorul de Partid nu a fost de acord cu propunerea. Clubul nu are un program. Participarea e încă des­tul de redusă. Responsabi­lul clubului nu a citit artico­lele publicate de „Scânteia” şi „Viaţa Sindicală” cu pri­vire la cluburi şi colţuri roşii. Cel puţin articolul de fond din „Scânteia” Nr. 1547 se cere să fie prelucrat în colec­tivul clubului pentru a se putea orienta. Agitatorii nu au popularizat suficient clubul. Ar fi trebuit mai multă atenţie la împărţirea sarci­nilor: a fost numit responsa­bil de şah un tovarăş care... nu cunoaşte jocul. Tov. Onu Gheorghe, fost tâmplar, bibliotecarul clubului, şi-a format un colectiv alcă­tuit din zece,doisprezece to­varăşi. Există numeroase cercuri de literatură, care au o activitate susţinută. Ele ţin adunări la locul de producţie, dar clubul , le-ar oferi condi­­ţii mfir­­ma,­ bune pentru ţi­nerea acestor adunări. Bi­blioteca e bine popularizată prin afişaj, articole în gaze­ta de perete, megafon, etc. Ea are o evidenţă ţinută în ordine. Bibliotecarul a reuşit să antreneze la citit aproape 50 de copii ai salariaţilor. In Aprilie s’au citit 814 cărţi, în Septembrie 1142. Desigur că in întâmpinarea zilei de 7 Noembrie, activitatea bi­bliotecii s’a intensificat, şi, ca urmare, numărul de cărţi ci­tite pe Octombrie va spori şi mai mult. Dar, de pildă în1 Septembrie, 60*/» din cărţii« citite au fost literare, 11­# tehnico-ştiinţifice, 13*/* d« copii şi doar 16*/« de ideologi«. Există tovarăşi care nu citesc deloc cartea de partid. De pildă tovarăşa Radu Senia, secretara unei organizaţii de Partid, a citit cca. 25 cărţi de literatură şi niciuna de ideo­logie. ■ Tov, Onu are sarcina să re­medieze această lipsă. Desigur, el întâmpină ?­ greutăţi. Ni s’a plâns de cen­trul de difuzare. El a cerut să primească „Economia poli­tică" de Barbu Zaharescu, carte de care e nevoie în În­treprindere, dar a primit 2 (şase) exemplare dintr’un al­bum de desene şi 3 (trei) exemplare din scrierile deca­dente, putrede, ale americanu­lui reacţionar Eugene O’Neill! El şi-a exprimat nădejdea stă. .CsCRtr-ul­­ de difuzare va cerceta cum de s'a petrecut aceasta şi îi va trimite exem­plarele cerute. Sectorul de Partid şi sindi­catul au dat un mare spri­jin la amenajarea acestui club. Acum, când clubul a fost amenajat cu deplin succes, acelaş sprijin trebui să continue şi in ce priveşte îndeplinirea sarcinilor politi­­co-culturale ale clubului. La C. A. M. responsabilul clubului de şah nu cunoaşte jocul de şah. RESPONSABILUL : — Ei, cum staţi? UN JUCĂTOR : — Nu vezi ? I-am luat calul !... RESPONSABILUL: — Pune-l la loc, tovarășe, câ e trecut în inventar. Desen de Nell Cotor CONCLUZII Cluburile sindicale şi colţurile roşii sunt un lucru cu totul nou în ţara noastră. S-au obţinut totuşi în acest domeniu o serie de realizări însemnate. Există un nu­­măr însemnat de cluburi sindicale, bine amenajate, cu frecvenţă crescândă, mnul­t din ele cu colective de conducere. Ceea ce lipseşte încă în foarte multe locuri este PROGRAMUL, care este O CONDIŢIE DE BAZA pentru a face din club sau colţul roşu un instrument de ridicare a nivelului cultural, profesional şi ideologic. Nu s-au depus eforturi deosebite pentru atragerea familiei muncitorului la club, deşi ridicarea nive­lului cultural al familiei muncitorului prezintă o importanţă deosebită. Există deasemenea tendinţa de a SUBAPRECIA COLŢURILE ROŞII. Acestea sunt î număr prea mic. Desigur colţul roşu este modi modest el are una sau două camere doa- Insă cu un program bine întocmit, orice colţ roşu modest poate dobândi rezultate me bune decât un club sindical frumos, dar unde nu există activitate. O tendinţă profun greşită şi dea dreptul dăunătoare a unor organizaţii de Partid este aceea de a se da o­ întrebuinţare localului de club sindical sau colt roşu- Această tendintă trebue com­bătută CU TOATA ENERGIA SI FARA NICI O EXCEPŢIE. Să fie clar ca srttisf'"'«*r*a nevoilor de spaţiu ce se pot ivi într'o întreprindere, oricât de importaM® ar fi ele nu poate fi rezolvată pe socoteala duhului sindical sau a colţului roşu. Intr'o serie de întreprinderi nu există nici club s­edical, nici colţ roşu, deşi­ cel puţin colţul roşu se poate amenaja, DA­CA EXISTA O PREOCUPARE IN ACEASTA DIRECTIE. In mare măsura aceste slăbiciuni se datoresc faptului că articolul de fond din „Scânteia" Nr. 1547 în legătura cu şedinţa de la C.C. al P. M.R. secţia Propagandă şi Agitaţie, care avea la ordinea de zi chestiunea cluburilor sindicale şi a colţu­rilor roşii, nu a fost în general prelucrat de către organizaţiile de Partid si sindicale, indicaţiile acestui articol de fond nu au fost folosite in măsură suficientă. Gazetele de perete, cu rare excepţii, s-au preocupat prea puţin de popularizarea clubului sindical sau a colţului roşu. De asemanea agitatorii nu au popularizat clubul sindical sau col­tul roşu din întreprindere, deşi o bună funcţionare a clubului sindical sau a coltului roşu le-ar fi creat CEL MAI PRIELNIC MEDIU PENTRU MUNCA DE AGITAŢIE. Faptul câ au luat fiinţă o serie de cluburi sindicale şi colţuri roşii, că acolo unde ele nu există, totuşi SUNT POSIBILITĂŢI pentru a le amenaja, înseamnă că «­au creat condiţiunile materiale de bază pentru a face să înflorească cluburile sin­dicale şi colţurile roşii, ca ele să devină centrele unei bogate activităţi culturale pe între­prindere. Pentru a face paşi înainte în privinţa colţului roşu şi a clubului sindical este ne­­voe de două lucruri: a vedea importanţa lor politică, marea lor însemnătate şi a porni cu hotârîre la amenajarea şi organizarea activităţii lor. Organizaţiile de Partid au datoria de a da cea mai mare atenţie cluburilor şi colţurilor roşii, de a îndruma orga­nizaţiile sindicale spre desvoltarea neîncetată a focarelor de cultură ce se înfiripă în întreprinderile noastre, mlădițe de cultură socialistă. Pag- $

Next