Scȃnteia, noiembrie 1949 (Anul 18, nr. 1570-1594)
1949-11-02 / nr. 1570
No. 1570 V'ați ocufuit de eruiae AnuUeat imite wiie ma ! Constaturile raidului-ancheta organizat de „Scânteia“ la câteva cluburi sindicale Cum funcţionează cluburile sindicale şi colţurile roşii? In ce măsură îşi îndeplinesc ele sarcina de a deveni centrul activităţii culturale din întreprindere, focare de ridicare a nivelului cultural, profesional şi, ideologic al salariaţilor ? Iată tema raidului-anchetă organizat de „Scânteia" îrn chestiunea cluburilor sindicale şi a colţurilor roşii. Au participat la acest raid alaturi de redactorii „Scânteii", activişti de la organizaţia P.M.R. — Bucureşti, C. G. M. şi Consiliul Sindical Judeţean, ca şi corespondenţi şi responsabili culturali dinn întreprinderi şi colţuri roşii din frfrfrrricrile Capitalei Club frumos, oameni puţini... Când intri pentru prima oară în clubul sindical de la Rata-Filaret, rămâi plăcut impresionat. Clubul are cinci încăperi mari, frumos pavoazate : bibliotecă, sală de lectură, două carere de jocuri şi o sală pentru consfătuiri şi cursuri. In plus, există o sală mai mare de festivităţi. Sala de lectură, liniştită şi confortabila, se găseşte alături de bibliotecă, unde muncitorii de la Rata-Filaret pot găsi cărţi multe şi variate. Tot aici se mai află un aparat de radio şi o măsuţă cu trofeele sportive câştigate de întreprindere. In camera de jocuri se găsesc: domino, şah, table, etc. O masă de ping-pong se află în sala de festivităţi. Clubul are şi un program de activitate întocmit pe zile, un program de altminteri foarte interesant. Intr’o zi, de exemplu, sunt programate consfătuiri ale inovatorilor cu ceilalţi tovarăşi din întreprindere pentru schimb de experienţă. Altădată sunt programate discuţii în cadrul cercurilor de lectură, sau concursuri de şah, ping-pong, etc. Din păcate acest program a rămas săptămâna trecută — şi aşa s-a întâmplat de mai multe ori — doar pe hârtie. Din neînţelegerea sarcinilor ce le revin, tovarăşii din colectiv s-au mulţumit să ia fiecare în grijă câte o cameră, ocupându-se doar de sarcini strict administrative— curăţenia odăii, grija de mobilier, etc. Clubul e frumos, dar fără oameni. Faţă de numărul total al salariaţilor, sunt prea puţini acei care frecventează cubul. Iar printre aceştia, marea majoritate sunt tineri. Aceasta se explică prin faptul că nici organizaţia de Partid nici sindicatul nu s’au preocupat în mod serios să-i atragă şi pe vârstnici spre club. Clubul Rata-Filaret treime să capete o activitate vie. Realizând programul, invitând echipe artistice din întreprinderile vecine, programând mai multă muzică, consfătuiri în jurul unei cărţi, conferinţe despre situaţia internaţională, acest lucru poate fi făcut. Posibilităţi care n’au fost folosite la timp Gazeta de perete a filaturii „Dacia", o gazetă de perete premiată pe sector, nu reflectă totuşi nimic din problemele culturale ale întreprinderii• Ea nu a criticat faptul că nu există un club sindical al muncitorilor din întreprindere, sau măcar unul sau două colţuri roşii, care ar putea fi amenajate fără întârziere.. Această lipsă de preocupare faţă de problemaclubului este cu atât mai regretabilă cu cât există în întreprindere o activitate de ridicare a nivelului cultural şi politic care s-ar putea centra în jurul clubului. Muncitorii frecventează cercurile de lectură şi de studiu şi se interesează de cărfi. La vitrina de cărfi din curte se strâng de obicei foarte mulţi tovarăşi, care apoi, îşi îndreaptă paşii spre bibliotecă, pe care... o găsesc adeseori închisă. Muncitorii de la filatura „Dacia" doresc o viaţă culturală mai bogată, dar se simte aici lipsa unui club sindical sau a unui colţ roşu, care să constitue centrul activităţii culturale din întreprindere. Organizaţia de Partid şi cea sindicală nu şi-au pus încă această problemă. Amenajarea unui club sindical cere eforturi mai mari poate, dar încă de mult, S'AR FI PUTUT AMENAJA UN COLŢ ROŞU. Există posibilităţi pentru amenajarea sa, posibilităţi care n'au fost văzute şi folosite la timp. Tovarăşii din conducerea organizaţiei de Partid şi a sindicatului, discutând cu echipa de raid, au văzut clar acest lucru si SI-AU LUAT ANGAJAMENTUL CA PANA LA DATA DE 7 NOEMBRIE SA FIE AMENAJAT IN ÎNTREPRINDERE UN COLT ROSU, urmând ca problema clubului sindical să fie rezolvată ulterior, dar fără mare întârziere. Tov. Popescu, secretarulorganizaţiei de Partid, a refuzat să permită intrarea echipei de raid, motivând că sunt dispoziţii in sensul acesta. Dar nici vorbă nu poate fi de vreo dispoziţie pare să-i împiedice de a pătrunde în întreprindere pe redactori ai organului central de Partid, pe activişti ai organizaţiei de Bucureşti a P.M.R. sau ai Confederaţiei Generale a Muncii. Asemenea atitudini sunt incalificabile. In sfârşit, după interminabile discuţii telefonice am putut vizita clubul de la Griviţa- C. F. R„ club care este în curs de amenajare. Acest club va reprezenta desigur o realizare însemnată. Mulţi muncitori C.F.R.-işti dau un ajutor voluntar la lucrări, astfel ca să poată fi terminat ,la timp, cu prilejul aniversării Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie. Clubul va avea 16 Încăperi întrunind toate condiţiile materiale necesare unei intense vieţi culturale. Dar încă de pe acum, când construcţia nu e încă terminată, se simte nevoia unui co- La Grivica C. F. R. lectiv de conducere. .Căci nu ,,tr£bye i,aşţ£ptată deschiderea noului local pentru a se înţepe şi muzica de organizare a clubului,dele popularizare a lui şi de alcătuire a unui program. Din diverse părţi vin dispoziţii contradictorii asupra amenajării clubului. Biblioteca stă închisă dela 10 Octombrie, muncitorii neputând primi cărţi noul. Făcânduise pregătiri pentru un club de mari proporţii, s’a neglijat activitatea culturală, ce se putea duce în condiţiile actuale, şi până la deschiderea noului local. Camera în care a fost biblioteca şi câteva mese de şah a fost cedată pentru a servi de birou. „Din moment ce o sâ avem un club model n’are importanţă că n’avem nimic pentru moment”, probabil cam aşa au judecat tovarăşii. Ar fi existat posibilităţi de amenajare şi a unor colţuri roşii dar importanţa lor a fost subapreciată. Ori, este limpede că ŞI DUPĂ DESCHIDEREA NOULUI LOCAL, colţurile roşii au de jucat un rol important. Faţă de aceste lipsuri, tovarăşul Ghiţulescu, care pretutindeni însoţea echipa de raid din partea colectivului de Propagandă şi Agitaţie a Sectorului, a avut o atitudine cu totul nepotrivită pentru un comunist. El a rugat echipa de raid să socotească că n’a fost pe la C.F.R. în raid şi să se întoarcă acolo la 6 Noembrie, când totul o să fie gata. I s’a explicat tovarăşului că raidul înseamnă un ajutor pentru îmbunătăţirea muncii şi că din constatările raidului învaţă întreg activul nostru de Partid. Tov. Ghiţulescu a răspuns însă că el ne roagă să vorbim „între noi”, „ca tovarăşi şi nu ca reprezentanţi ai „Scânteii”. Comitetul de Sector C.F.R.ar trebui să examineze mai îndeaproape această concepţie a tov. Ghiţulescu asupra noţiunii de „tovarăş”. Oricare om al muncii, educat de Partid în spiritul principialităţii, al simţului critic şi autocritic, nu poate decât să dezaprobe asemenea atitudini. La uzinele „23 August" Cercetaţi colţul roşu... care nu există La uzinele „23 August” nu există încă un club sindical, deşi posibilităţile de aci nu se pot nici pe departe compara cu acelea din alte întreprinderi mult mai mici, care totuşi au cluburi bine antenuate. Acum abia se proecteazăfiinţarea unui club. La o întreprindere atât de importantă cum e „23 August”, ridicarea culturală şi ideologică a mii şi mii de muncitori ca şi ridicarea calificării lor profesionale are un rol deosebit de mare. Lucrul acesta a fost în parte înţeles de organizaţiile de Partid şisindicate de acolo, care au îndrumat tot mai bine munca bibliotecilor, popularizarea cărţii şi cititul în general. Se pot vedea în uzină vitrine cu coperte de cărţi, biblioteci volante ( în număr de 29), multe din ele bine întreţinute, panouri, cum ar fi acesta. „Citind „Cuvântul şefilor de secţie” ajutăm la îmbunătăţirea Metodelor noastre de muncă”. Unele cărţi de pildă, „Atelierul de foc” şi „Cuvântul maiştrilor” au fost citite de un mare număr de muncitori şi au avut un mare rol in desfăşurarea întrecerii ducând la succese în producţie. Cu atât mai mare ar fi fost efectul acestei munci, dacă nu s’ar fi neglijat principalul instrument de ridicare culturală pe care îl constitue clubul sindical şi colţul roşu. La intrarea în atelierul de turnătorie există un panou pe care stă scris: „Cercetaţi zilnic colţul roşu”. Nimeni însă n’ar putea spune unde se află acest colţ roşu, şi pe bună dreptate, pentru că nu există un colţ roşu. Abia se lucrează la amenajarea unuia, într’o sală unde acum există biblioteca. Un alt colţ roşu este în curs de amenajare la uzinele „Republica”. Un singur articol la gazeta centrală de la „Republica” se ocupă cu colţul roşu. Articolul se mulţumeşte însă numai să arate că va fi un colţ roşu, dar nu suflă nici un cuvânt de critică pentru faptul că deocamdată nu exista, club, că nu există în realitate nici colţuri roşii. In afara uzinei există un local unde se fac repetiţiile echipei artistice şi unde s’ar putea amenaja câteva camere de club. Dar acum, în mod nejust, acestui local i se pregăteşte altă destinaţie. In general se subapreciază dorinţa muncitorilor de a avea un club sindical şi colţuri roşii, de a duce o viaţă culturală bine organizată, bogată. Tovarăşii din conducerea sectorului „23 August” au datoria să se ocupe temeinic de organizarea clubului sindical şi a colţurilor roşii, apreciind just largile posibilităţi pe care le oferă acestea pentru munca de propagandă şi agitaţie. cercetez, cercetez, dar nu exista ! Desen de Eug, Taru SCÂNTEIA Activitatea suspendată săptămâni dea rândul La Atelierele Grafice Nr. 1, clubul este frumos amenajat. Cuprinde două săli de lectură, bibliotecă, șah, ping-pong, biliard și table. Nu există însă tin program sistematic de activitate. Sala de ping-pong a fost până de curând evacuată pentru a i se da o altă destinaţie. O situaţie asemănătoare a existat sau mai există la ,,Vulcan”, „Adesgo”, „Fabrica de chibrituri” şi alte întreprinderi, unde activitatea clubului sau colţului roşu a fost suspendată săptămâni dearândul pentru motive asemănătoare. Numai o înţelegere îngustă asupra muncii culturale poate duce la o astfel de concepţie. Numai crezându-se în mod greşit că localul clubului sau colţului roşu este un local OARECARE, numai crezându-se greşit că activitatea culturală este o activitate OARECARE, ,ce poate să existe sau poate tot atât de bine să nu existe, s’a putut ajunge în câteva întreprinderi la această situaţie. In plus, la Atelierele Grafice, printr’o interpretare greşită, s’au suspendat jocul de biliard şi jocul de table, măsură nejustă. La o serie de întreprinderii s'a dat altă destinaţie localului de club sindical sau de coif roşu Redactorii gazetei de perete de la „Gaz-electra-1 Mai“ prea sunt „mândri de clubul lor“ Clubul cuprinde o sală mare de ping-pong, o sală de bibliotecă, o sală de lectură cu aparat de radio, iar la etaj se joaca șah și table. Aci vin regulat elevii școlii profesionale. Muncitorii vârstnici vin în număr mai mic, iar familiile lor nu prea calcă pragul clubului deoarece clubul nu are un colectiv larg de conducere, capabil de a alcătui un program atractiv. Bibliotecarul este totodată şi responsabilul clubului şi este ajutat în muncă doar de o tovarăşă. Atât bibliotecarul cât şi tovarăşa care îl ajută nu îşi duc bine munca, nu ştiu sa recomande o carte, şi aceasta pentru că ei nu citesc îndeajuns. Faptul că nu există la conducerea clubului decât aceşti doi tovarăşi, cu slabă pregătire în direcţia aceasta, şi mai ales prezenţa în bibliotecă,a unor cărţi care trebuiau de mult epurate, se datoreşte faptului că organizaţia de Partid şi cea sindicală nu au pătruns destul importanţa clubului, nu şi-au dat seama de marile sale posibilităţi. In gazeta de perete stă scris: „Intr'adevăr, clubul nostru — credem şi ne putem mândri cu aceasta — este unul din cele mai frumoase cluburi din Capitală". In discuţia pe care echipa de raid a avut-o cu tovarăşii din conducerea organizaţiei de Partid şi a celei sindicale, tovarăşii şi-au putut da seama ca articolul nu-şi are locul, sună a îngâmfare şi nu ajută la bima organizare a clubului. Studiind constatările echipei de raid, tovarăşii din conduce- ., rea organizaţiei de Partid şi sindicale şi-au propus ca până la 7 Noembrie să formeze un colectiv de conducere al clubului pe care să-l ajute la alcătuirea unui program sistematic. Tov. Priscorniţă Iacob, responsabilul cultural al comitetului de întreprindere s'a oferit sâ scrie peste două săptămâni „Scânteii" despre felul în care au fost lichidate lipsurile constatate, ce lipsuri au mai rămas în activitatea clubului, ce realizări noui s'au obţinut, astfel ca şi alţi activişti, pe tărâmul cultural şi conducători de cluburi şi colţuri roşii să poată învăţa din succesele şi slăbiciunile de la „Gaz-electro-1 Mai". Desen de Adrian Lucaci In căutarea unui local pentru club sindical In poartă la „Steaua Roşie” ne-am întâlnit cu preşedintele comitetului sindical. — Bună ziua tovarăşe, am venit să vă vizităm „coiful roşu"... — Îmi pare rău că nu pot să vă fiu de folos, dar l-am desfiinţat, răspunde el. In fundul curţii se află fostul ,fiorţ roşu”. Înconjuraţi de un morman de tablouri şi lozinci, doi tineri joacă ping-pong. Alţii în picioare, privesc. Alţi doi s’au suit pe o masă şi joacă şah — Iată ce s’a ales din „clubul” nostru, spune un tânăr muncitor cu amărăciune. Aci s’a instalat în schimb... un atelier de scris lozinci. Am vizitat două camere la etajul 1. Intr’una e instalată biblioteca — dar nimic altceva, nici macet, o masă sau un scaun — in cealaltă, două scaune, o tobă, câteva instrumente muzicale. E sediul orchestrei de întreprindere. Aici ar putea lua fiinţă un „colţ roşu”. Locţiitorul responsabilului cultural nu ştia însă că se numeşte „colţ roşu” un sediu compus din una sau două camere unde se desfăşoară activitatea culturală dintr-o întreprindere sau secţie ; el credea că un colţ al unei săli mari, cantina de pildă, se pavoazează în roşu, se pune o vitrină şi... acela e colţul roşu. S’a repartizat întreprinderii „Steaua Roşie”, pentru club sindical, localul fostului restaurant „Luzana”. Li s’au înmânat cheile. Instalaţiile colţului roşu au fost strânse pentru a fi mutate la „Luzana”. Dar sectorul de partid în Ioc să sprijine puternic acest început de realizare a clubului şi să îndrume organizaţia de Partid în acest sens, a dat localului în ultimul moment o cu totul altă destinaţie. De atunci, muncitorii de la „Steaua Roşie” sunt în căutarea unui alt local. Sectorul de partid III Albastru B, care a dovedit o serioasă subapreciere a acestei probleme, trebue să reexamineze cu atenţie atitudinea faţă de chestiunea cluburilor sindicale. - . - • v*;' iUÍJS" O i'jlif» 31* Un club bine amenajat dar „rece" O sală de lectură, una de table una de şah, două pentru cercurile de studiu, una pentru ping pong, una pentru repetiţiile echipei ariieiic® şi o sală mare de festivităţi... In plus un strand cu o mică plaje, un teren de volei, popicărie... Desigur că nu multe sunt cluburile care au atâtea posibilităţi, ca acea lac a a muncitorilor de la „Monetăria Naţională". Şi totuşi, clubul acesta nu poate fi socotit printre cele mai bune, pentru că mai are o serie de lipsuri în privinţa frecvenţei muncitorilor şi a organizării unui program O metre lipsă a conducerii clubului constă în alcătuirea superficială a programului de activitate. Acesta nu este un program concret, ci se mulţumeşte, de multe ori, să anunţe doar generalităţi ca: „se vor face câteva recenzii în vederea lui 7 Noembrie", sau „se va face popularizarea cărţilor în legătură cu 7 Noembrie". Cine, cum, până la ce termen? De aceste lucruri „mărunte" nu se preocupă programul. Din conferinţele anunţate în planul pe Octombrie, nu s-a putut ţine niciuna. Lucrul acesta se datoreşte în bună măsură lipsei de coordonare a munci. De pildă, la ,11 Octombrie, un tovarăş ‘'dim întreprindere era programart să tină o conferinţă in sală mene de festivităţi despre „Origina vieţii pe pământ"; în ultimul moment însă, sala a fost folosită de sectorul de Partid, ‘ careprogramase un concert al orchestrei „Institutului de folklor". Este absolut necesar ca programul să fie bine stabilit dinainte. Altfel, colectivul de conducere al clubului va avea întotdeauna un motiv sau o scuză pentru faptul că programul nu e destul de bogat și nu e pus în aplicare. Sindicatul nu duce o muncă organizată de popularizare a clubului. Sindicatul nu a sprijinit colectivul de conduc#** pentru ca acest club atât d* mare să posede măcar unpârât de Tddio sau un patefon. Acestea sunt dorite d# muncitorii din întreprindere şi îndeosebi de tineri pentru audiţii Muzicale sau pentru un#l# serate date după spectacol#l# culturale. Un club cu posibilități extrem de bogate a fost redus la bibliotecă, șah și tabl#. Clubul „Monetăriei Națională'', este un club mare și frumos, dar „rece" El nu atrag# p. ..năucitori si familia ta să vină sâ si petreacă aici or#le libere, pentru că îi lipseşte un program atractiv, muzică, discuţii literare etc., îi lipseşte căldura, viaţa colectivă şi bogată a unui club. Este de datoria organizaţiei de Partid să dea sindicatului — care este direct răspunzător de activitatea clubului — sprijinul politic necesar pentru a face muncitorul să vină cel cu drag. Clubul sindical C. A. R.—Belvedere La 13 octombrie a fost inaugurat clubul sindical al muncitorilor del® C.A.M.-Belvedere. El cuprinde o bibliotecă şi sală de lectură, o cameră de şah, una de pingpong, o sală pentru şcoala de cadre sindicale, şcoala de alfabetizare, consfătuiri, etc. şi o cameră rezervată copiilor salariaţilor. Se mai proectează amenajarea unei săli de educaţie fizică şi a uneia speciale pentru consfătuiri, cercuri literare etc. Colectivul de conducere al clubului este alcătuit din trei tovarăşi şi o tovarăşă. Responsabilul colectivului este Cadarion, muncitor strungar. O iniţiativă care arată străduinţa colectivului de conducere de a şi îmbunătăţi munca, iniţiativă demnă de urmat, este aceea că tovarăşii din colectiv au vizitat acum câteva zile cluburile de la Monetăria Naţională şi de la Sindicatul Metalo-Chimic, căutând să înveţe din experienţa acestora. O preocupare legitimă a colectivului de conducere este să atragă la club şi familiile muncitorilor. Clubul fiind situat în incinta fabricii, colectivul a făcut propuneri practice, deloc costisitoare, pentru a izola clubul ele curtea întreprinderii şi a-i amenaja ieşire directă la stradă. Astfel, clubul ar putea fi frecventat şi de familiile mimcitorilor. Orientându-se greşit, sectorul de Partid nu a fost de acord cu propunerea. Clubul nu are un program. Participarea e încă destul de redusă. Responsabilul clubului nu a citit articolele publicate de „Scânteia” şi „Viaţa Sindicală” cu privire la cluburi şi colţuri roşii. Cel puţin articolul de fond din „Scânteia” Nr. 1547 se cere să fie prelucrat în colectivul clubului pentru a se putea orienta. Agitatorii nu au popularizat suficient clubul. Ar fi trebuit mai multă atenţie la împărţirea sarcinilor: a fost numit responsabil de şah un tovarăş care... nu cunoaşte jocul. Tov. Onu Gheorghe, fost tâmplar, bibliotecarul clubului, şi-a format un colectiv alcătuit din zece,doisprezece tovarăşi. Există numeroase cercuri de literatură, care au o activitate susţinută. Ele ţin adunări la locul de producţie, dar clubul , le-ar oferi condiţii mfirma, bune pentru ţinerea acestor adunări. Biblioteca e bine popularizată prin afişaj, articole în gazeta de perete, megafon, etc. Ea are o evidenţă ţinută în ordine. Bibliotecarul a reuşit să antreneze la citit aproape 50 de copii ai salariaţilor. In Aprilie s’au citit 814 cărţi, în Septembrie 1142. Desigur că in întâmpinarea zilei de 7 Noembrie, activitatea bibliotecii s’a intensificat, şi, ca urmare, numărul de cărţi citite pe Octombrie va spori şi mai mult. Dar, de pildă în1 Septembrie, 60*/» din cărţii« citite au fost literare, 11# tehnico-ştiinţifice, 13*/* d« copii şi doar 16*/« de ideologi«. Există tovarăşi care nu citesc deloc cartea de partid. De pildă tovarăşa Radu Senia, secretara unei organizaţii de Partid, a citit cca. 25 cărţi de literatură şi niciuna de ideologie. ■ Tov, Onu are sarcina să remedieze această lipsă. Desigur, el întâmpină ? greutăţi. Ni s’a plâns de centrul de difuzare. El a cerut să primească „Economia politică" de Barbu Zaharescu, carte de care e nevoie în Întreprindere, dar a primit 2 (şase) exemplare dintr’un album de desene şi 3 (trei) exemplare din scrierile decadente, putrede, ale americanului reacţionar Eugene O’Neill! El şi-a exprimat nădejdea stă. .CsCRtr-ul de difuzare va cerceta cum de s'a petrecut aceasta şi îi va trimite exemplarele cerute. Sectorul de Partid şi sindicatul au dat un mare sprijin la amenajarea acestui club. Acum, când clubul a fost amenajat cu deplin succes, acelaş sprijin trebui să continue şi in ce priveşte îndeplinirea sarcinilor politico-culturale ale clubului. La C. A. M. responsabilul clubului de şah nu cunoaşte jocul de şah. RESPONSABILUL : — Ei, cum staţi? UN JUCĂTOR : — Nu vezi ? I-am luat calul !... RESPONSABILUL: — Pune-l la loc, tovarășe, câ e trecut în inventar. Desen de Nell Cotor CONCLUZII Cluburile sindicale şi colţurile roşii sunt un lucru cu totul nou în ţara noastră. S-au obţinut totuşi în acest domeniu o serie de realizări însemnate. Există un număr însemnat de cluburi sindicale, bine amenajate, cu frecvenţă crescândă, mnult din ele cu colective de conducere. Ceea ce lipseşte încă în foarte multe locuri este PROGRAMUL, care este O CONDIŢIE DE BAZA pentru a face din club sau colţul roşu un instrument de ridicare a nivelului cultural, profesional şi ideologic. Nu s-au depus eforturi deosebite pentru atragerea familiei muncitorului la club, deşi ridicarea nivelului cultural al familiei muncitorului prezintă o importanţă deosebită. Există deasemenea tendinţa de a SUBAPRECIA COLŢURILE ROŞII. Acestea sunt î număr prea mic. Desigur colţul roşu este modi modest el are una sau două camere doa- Insă cu un program bine întocmit, orice colţ roşu modest poate dobândi rezultate me bune decât un club sindical frumos, dar unde nu există activitate. O tendinţă profun greşită şi dea dreptul dăunătoare a unor organizaţii de Partid este aceea de a se da o întrebuinţare localului de club sindical sau colt roşu- Această tendintă trebue combătută CU TOATA ENERGIA SI FARA NICI O EXCEPŢIE. Să fie clar ca srttisf'"'«*r*a nevoilor de spaţiu ce se pot ivi într'o întreprindere, oricât de importaM® ar fi ele nu poate fi rezolvată pe socoteala duhului sindical sau a colţului roşu. Intr'o serie de întreprinderi nu există nici club sedical, nici colţ roşu, deşi cel puţin colţul roşu se poate amenaja, DACA EXISTA O PREOCUPARE IN ACEASTA DIRECTIE. In mare măsura aceste slăbiciuni se datoresc faptului că articolul de fond din „Scânteia" Nr. 1547 în legătura cu şedinţa de la C.C. al P. M.R. secţia Propagandă şi Agitaţie, care avea la ordinea de zi chestiunea cluburilor sindicale şi a colţurilor roşii, nu a fost în general prelucrat de către organizaţiile de Partid si sindicale, indicaţiile acestui articol de fond nu au fost folosite in măsură suficientă. Gazetele de perete, cu rare excepţii, s-au preocupat prea puţin de popularizarea clubului sindical sau a colţului roşu. De asemanea agitatorii nu au popularizat clubul sindical sau coltul roşu din întreprindere, deşi o bună funcţionare a clubului sindical sau a coltului roşu le-ar fi creat CEL MAI PRIELNIC MEDIU PENTRU MUNCA DE AGITAŢIE. Faptul câ au luat fiinţă o serie de cluburi sindicale şi colţuri roşii, că acolo unde ele nu există, totuşi SUNT POSIBILITĂŢI pentru a le amenaja, înseamnă că «au creat condiţiunile materiale de bază pentru a face să înflorească cluburile sindicale şi colţurile roşii, ca ele să devină centrele unei bogate activităţi culturale pe întreprindere. Pentru a face paşi înainte în privinţa colţului roşu şi a clubului sindical este nevoe de două lucruri: a vedea importanţa lor politică, marea lor însemnătate şi a porni cu hotârîre la amenajarea şi organizarea activităţii lor. Organizaţiile de Partid au datoria de a da cea mai mare atenţie cluburilor şi colţurilor roşii, de a îndruma organizaţiile sindicale spre desvoltarea neîncetată a focarelor de cultură ce se înfiripă în întreprinderile noastre, mlădițe de cultură socialistă. Pag- $