Scȃnteia, decembrie 1949 (Anul 18, nr. 1595-1620)

1949-12-01 / nr. 1595

Pag. 2 Ceferiştii de la Piteşti-Triaj obţin primele succese în întrecerea socialistă în cinstea zilei tovarăşului Stalin Odată cu noaptea s-a aş­ternut o ceaţă deasă. De abia se vede la câţiva paşi. Locomotivele de manevră se mişcă anevoie de pe o li­nie pe cealaltă. Totuşi, lu­crul continuă ca de obicei. Sus la cocoaşă şi jos pe li­­niile de triere fiecare se gă­seşte la postul său, mane­­vranţi, a­cari, frânări. •.....Tura de noapte, care a in­trat în lucru numai de un ceas, a şi triat două trenuri. Soseşte al treilea tren la triere. Şeful de manevră Stoian Iile, în mână cu foaia de hârtie care indică situaţia vagoanelor şi a liniilor,­­se apropie de microfon : „Atenţiune ,atenţiune, pes­te câteva minute începe trie­rea”. După câteva clipe adaugă: „Fiecare la locul lui. Cabi­nele să anunţe dacă poate începe trierea”. Sună telefonul. Cabinele comunică situaţia. Trierea poate începe. Un şuerat lung şi locomotiva de manevră începe să împingă vagoanele pe cocoaşă. Prin megafoanele aşezate între linii acarii şi frânării primesc indicaţii. Pe ce li­nie trebue îndrumat vagonul care se desface ? „La linia 11” — se aude la megafon. Primul vagon este desprins de marfar. Se aude limpede cum tre­ce peste un ac, apoi peste al doilea. I se pun saboţi. Cu viteza micşorată, vagonul înaintează încet şi se alătură apoi de celelalte vagoane triate, de pe linia 11. Din nou se aud difuzoare­le : „Atenţiune ! La 11 vine un vagon cu vite. Siguranţa să-i reducă viteza !” Vagonul cu vite trebue să vină cu viteză redusă. La cea mai uşoară tamponare, vitele se pot prăvăli unele peste altele, se pot întâmpla accidente. Comenzile se succed la Intervale scurte. Fiecare co­mandă pentru trei linii odată. Aşa au cerut acarii şi frâ­nării. De obicei se anunţă vagon cu vagon. „Suntem doar în întrecere, a spus unul din ei, şi nu tre­bue să rămânem în urma ce­lorlalţi. Adevărat, e ceva mai greu pe ceaţa asta, dar vom răzbi” 14 TRENURI TRIATE INTR-O SINGURĂ TURĂ In ciuda vremii nepriel­nice, în noaptea aceea, e­­chipa de manevră din tura şefului de manevră Stoian Uie a lucrat cu însufleţire, cu atenţie. Erau doar in în­trecere în cinstea zilei tova­răşului Stalin. Pentru prima dată se aflau în întrecere. In zori, când schimbul de zi a venit la lucru, impiegatul de serviciu scrisese in regi­strul de triere: „Lucrul s'a desfăşurat nor­mal. Nicio tamponare, nici un vagon greşit îndrumat. S’au triat 14 trenuri”. 14 trenuri într’o tură ! Nici când nu se mai triase în staţie atâtea trenuri, într’o singură tură. Şi încă pe tinap de ceaţă. Aceasta s’a întâmplat In ziua de 13 Noembrie. Două zile după ce personalul de la mişcare din staţia Piteşti- Triaj îşi luase angajamente concrete pentru a realiza, în cinstea zilei tovarăşului Stalin, lozinca: „Niciun tren întârziat, staţionarea vagoa­nelor sub norma admisă, to­naj m­ărit”. In ziua aceea, pentru am­bele ture, graficul înregis­tra pe 24 ore 27 de trenuri triate, cifră record în staţia Ploeşti-Triaj. SE ÎMBUNĂTĂŢEŞTE ORGANIZAREA MUNCII Au trecut zece zile de la în­ceputul întrecerii şi pe grafi­cele aşezate în sala mare a staţiei s-au adăugat alte suc­cese. Astfel graficul echipelor de la triere ne arată că până in ziua de 22 Noembrie se afla în frunte echipa şefului de manevră Zamfir Tudor, care a reuşit să obţină cel mai bun timp, realizat vreodată, în această staţie. Acarii, frână­rii şi manevranţii din echipă, au triat în acea zi 14 vagoa­ne sosite în tura lor, între­buinţând în medie pentru fie­care tren, numai 23 de mi­nute. Acest lucru a făcut ca staţionarea vagoanelor pe linia de sosire să scadă la 3,08 ore, când altădată va­goanele stăteau şi aşteptau pe liniile de sosire în medie câte 8 ore. Cu­ 2 zile, mai târziu însă şi acest timp a fost micşorat de echipa şefului de manevră Stoian Ilie. Această echipă a reuşit să trieze în medie­­ un tren, în numai 20 de minute şi să­ scadă staţionarea va­goanelor pe linia de sosire la 2 ore şi 39 de minute. Datorită acestor rezultate, liniile de sosire ale staţiei Ploeşti-Triaj, care întotdea­una erau ocupate, au stat în ultimele zile ore întregi li­bere. Aceste succese au făcut ca media de staţionare a vagoa­nelor admisă in triajul Plo­eşti care este de 18,5 ore, să scadă chiar şi la 14,2 ore. Aceste realizări au fost ob­ţinute îndeosebi prin mai buna organizare a muncii, prin folosirea de noui metode de lucru. Fiecare echipă s’a străduit să-și organizeze cât mai bine munca. Sistemul de triere prin cretarea vagoanelor a fost înlăturat. Acum se fo­losesc numai difuzoarele, sis­­­­tem care grăbește trierea. Muncitorii au început să fie mai just repartizaţi. De pildă, frânării de triere pri­­v­­esc ca ajutoare o parte din frânării care nu au de lucru pe liniile cărora nu vin va­goane. S’au mai luat şi alte mă­suri de organizare. Astfel s’a stabilit ca din locomotivele de­ manevră două să deser­­veascâ numai cocoaşa, adică 1. trierea trenurilor. Până acum locomotivele de manevră lucrau la întâm­­­­plare, acolo unde era nevoe, la­tin cap sau celălalt, al tria­jului. Din această cauză se pierdea uneori timp preţios. ÎNAINTE, PENTRU REALIZAREA INTEGRALA A LOZINCII! întrecerea socialistă în cinstea zilei tovarăşului Stalin, pornită cu multă însufleţire de personalul staţiei Piteşti- Triaj, a scos la iveală încă din primele zile însemnate rezerve interne. S-au obţi­nut succese importante, or­ganizarea muncii se îmbună­tăţeşte, simţul de răspundere al salariaţilor se întăreşte. In primele zile ale între­cerii, staţionarea miilor de vagoane a scăzut sub norma admisă, tonajul trenurilor formate a sporit cu 1,6% în ziua de 22 Noembrie şi 1,8% în ziua de 24 Noembrie. To­tuşi se mai înregistrează în­târzieri la expedierea trenu­rilor, mai simt vagoane, e drept puţine la număr, care­ încă mai zăbovesc în staţie­­ câte 3 şi chiar 4 zile. Personalul de la mişcare, tracţiune şi material rulant, trebue să-şi intensifice efor­turile, să lupte cu însufleţire , pentru a înlătura lipsurile care mai există, pentru a descoperi şi folosi rezervele interne, pentru a realiza in­tegral în cinstea zilei tova­răşului Stalin lozinca : „Nici un tren întârziat, staţionarea vagoanelor sub norma admi­să, tonaj mărit”. R. Florin eri după amiază sa desfăşurat la Tirana matchul internaţional de fotbal dintre echipele naţionale ale Republicii Populare Române şi Republicii Populare Albania. Peste 40.000 de spectatori au aplaudat jocul spectaculos al am­belor formaţii, care au luptat cu multă însufleţire pentru victorie. In prima repriză, echipa R.P.R. a dominat insistent și în minu­tele 22 și 33, Lungu și — res­pectiv — Vaczi au marcat două puncte. La reluare, deşi terenul a devenit impracticabil (a plouat tot timpul jocului) înaintarea albane­ză organizează câteva atacuri pe­riculoase, silind fundaşii noştri să acorde două cornere. Una dintre loviturile de colţ este reluată de Miraski (R.P.A.), care reduce sco­rul : 2:1. Echipa R.P.R. trece din nou în atac şi în minutele 55 şi 70 reu­prin Lungu şi Filoti. Spre sfârşi­tul jocului gazdele atacă insistent pentru a modifica scorul, dar a­­părarea formaţiei româneşti inter­vine cu succes, menţinând până la urmă rezultatul de 4:1. Reprezentativa R.P.R. a jucat în următoarea formaţie: Szekely (Ivan), Apulzan, Mihăilescu, Zi­lahi, C. Marinescu, Petchowski, Lungu, Filoti, Vaczi, Iordache şi Moldoveanu. SPORT Reprezentativa de fotbal a R.P.R. învingătoare cu 4-1 (2-0) în întâlnirea cu echipa naţională a R. P. Albania Jurnalul cinematografic repre­zintă o formă importantă a agita­ţiei politice de massă, un mijloc puternic de mobilizare a oameni­lor muncii în lupta pentru socia­lism. Jurnalele care rulează de la o vreme pe ecranele noastre răspund în tot mai mare măsură sarcinii de a fi un agitator colectiv, o armă în construirea socialismului. Ele reprezintă ceva cu totul nou şi esenţial diferit de jurnalele de ,,actualităţi“ care rulau în timpul burgheziei. Ce erau odinioară jurnalele cine­matografice, ce fel de „actualităţi“ aduceau ele pe ecran ? Ca şi presa din anii aceia, jurnalul cinemato­grafic era o oglindire jalnică a vieţii burgheze, a huzurului chise­­lor exploatatoare, o adunătură de fapte „mondene“ şi de nimicuri „senzaţionale“, menită să întoarcă atenţia masselor de la problemele lor de viaţă, de la lupta împotriva exploatării. In uitii dictaturii fas­ciste, jurnalul cinematografic a folosit burgheziei la proslăvirea neruşinată a criminalului război antisovietic, la Încercarea de a îndobitoci massele de oameni ai muncii trimişi să moară pentru înavuţirea moşierilor şi capitaliş­tilor. Prefacerile revoluţionare petre­cute în ţara noastră în toate do­­meniile şi implicit în domeniul ideologic-artistic au creat şi condiţiile pentru transformarea cinematografiei, dintr’o armă a burgheziei împotriva poporului muncitor, într’o armă a poporului muncitor îndreptată împotriva burgheziei. O cinematografie nouă, progre­sistă, prinde să se înfiripe în ţara noastră. Deocamdată există nu­mai mlădiţele ei. Cu sprijinul pu­ternic, material şi ideologic, al marii Uniuni Sovietice, vom avea însă studiouri spaţioase şi bine utilate, în stare să asigure o producţie cinematografică regulată, cu filme de lung şi scurt metraj. Până a­­tunci, jurnalul cinematografic, alături de filmele documentare, dar în primul rând jurnalul cine­matografic, constitue VERIGA PRINCIPALA cu ajutorul căreia putem contribui la desvoltarea ti­nerei noastre cinematografii. O privire de ansamblu asupra evoluţiei jurnalului nostru cinema­tografic în ultima vreme ne arată ca pe acest tărâm s’au dobândit succese. Jurnalul de actualităţi cinemato­grafice a început în tot mai mare măsură să oglindească viaţa nouă a Patriei, sa înfăţişeze munca şi lupta pentru construirea socialis­mului. In imaginie jurnalului pă­şeşte eroul epocii noastre, omul muncii care — călăuzit de Partid — zideşte temeliile viitorului feri­cit al Patriei noastre. Un mare succes al jurnalului îl constitue înainte de toate faptul că obiectivul cinematografic cu­prinde cu regularitate aspecte tot mai felurite din câmpul producţiei industriale. Se pune astfel just ac­centul pe efortul creator al clasei muncitoare, al avantgărzii între­gului popor muncitor in lupta pen­tru socialism. Jurnalul cinematografic prezintă săptămânal scene din munca frun­taşilor în producţie, a inovatorilor, a muncitorilor care au îndeplinit înainte de termen Planul de Stat, popularizând astfel pe tot întinsul ţării succesele celor mai buni fii ai clasei muncitoare şi săvârşind în felul acesta o rodnică muncă de agitaţie politică în rândurile mas­selor de spectatori. In legătură cu aceasta trebuie subliniat ca un mare succes po­litic şi artistic subiectul din jur­nalul Nr. 75, care înfăţişează e­­chipa minerului Pop Ludovic dând în Iulie ultimele tone de cărbune în contul anului 1949, şi înălţătorul meeting ce a avut loc cu acest prilej la ieşirea din mină. Jurnalul de actualităţi acordă deasemeni atenţie muncii de pe o­­goare şi aspectelor legate de în­ceputul transformării socialiste a agriculturii, prezentând scene din munca Staţiunilor de Maşini şi Tractoare, a Gospodăriilor Agri­cole de Stat, etc. Evenimentul în­fiinţării primelor gospodării agri­cole colective a fost consemnat în câteva numere de jurnal. Jurnalul cinematografic a oglin­dit în ultima vreme şi alte as­pecte din viaţa nouă a poporului nostru: concediile de odihnă ale oamenilor muncii şi excursiile muncitoreşti, mişcarea sportivă de massă (în legătură cu sportul de massă s-a realizat şi un foarte valoros jurnal documentar despre competiţiile ce au avut loc în ca­drul „Cupei Tineretului Munci­tor“). Evenimentele politice din viaţa Statului nostru, adunările şi de­monstraţiile oamenilor muncii, săr­bătorile poporului muncitor, sunt deasemeni prezente în ima­gin­e jurnalului. O mare izbândă a ti­nerei noastre cinematografii o con­stitue jurnalul documentar „23 Au­gust 1949“, asupra căruia vom mai reveni în cursul acestui arti­col. Aspecte din lupta antiimperia­­lista, pentru apărarea păcii, dusă de poporul nostru, s’au oglindit în cadrul unor „ediţii speciale" ale jurnalului,­­ prezentate cu pri­lejul zilei de 2 Octombrie, Ziua Internaţională a Păcii. Din simpla înşiruire a temelor de mai sus se poate afirma in concluzie că jurnalul nostru cine­matografic a cuprins până acum unele aspecte fundamentale ale construirii socialismului. Acest succes de netăgăduit vine din faptul că jurnalul cinematografic se află pe poziţia justă a redării a ceea ce este esenţial, a ceeace este tipic în realitatea noastră, în viaţa de fiece zi şi anume — munca creatoare a masselor. Ima­ginea muncii creatoare, care stră­bate toate jurnalele noastre cine­matografice, este elementul care le dă viaţă, lumină şi mişcare. In dobândirea succeselor de până astăzi, un rol hotărîtor l-a jucat faptul că cineaştii noştri au avut in faţă modelul minunat al actualităţilor cinematografice so­vietice, care i-a călăuzit şi îi că­lăuzeşte în munca lor, arătân­­du-le concret cin trebuie gândit şi întocmit jurnalul cinematogra­fic pentru ca el să devină cu a­­devărat o cronică vie a construi­rii socialismului. Pentru desvoltarea succeselor de până acum şi pentru asigurarea unui progres continuu, in faţa jur­nalului nostru cinematografic stă înainte de toate sarcina de a-şi lărgi raza de cuprindere, de a reda în imagini noui şi nouă aspecte ale construirii socialismului, de a surprinde viaţa nouă a poporului nostru în toată bogăţia şi com­plexitatea ei. Aşa bunăoară, un aspect im­portant al construiri socialismu­lui, care până acum a fost a­­proape cu totul ignorat de jur­nalul cinematografic, este revolu­ţia culturală care se desfăşoară pe tot întinsul ţării noastre Un teren vast stă în faţa reporteru­lui cinematografic, o ţară Întrea­gă de oameni care învaţă şi se luminează. Şcolile de alfabetizare, şco­lile tehnice, teoretice şi In­stitutele superioare proaspăt cre­ate, şcolile şi facultăţile de doi ani, şcolile de Partid de toate gradele, cu clocotul lor de viaţă nouă, cu setea de învăţătură a oamenilor care le frecventează; pe urmă răspândirea tot mai largă a cărţii, viaţa bibliotecilor de în­treprinderi şi săteşti, cercurile de studii şi cercurile de lectură în grup la sate, activitatea cluburilor şi a căminelor culturale, a miilor de echipe artistice mun­citoreşti şi ţărăneşti — iată nu­mai o parte din subiectele nenu­mărate şi minunat de fecunde pe care le oferă jurnalului cinema­tografic revoluţia culturală. Jurnalul cinematografic trebue să cuprindă toată bogăţia de teme ale vieţii noui pe care o construim astăzi. Prin muncă şi luptă, sub conducerea Partidului, se schimbă înfăţişarea ţării, se fac construcţii de proporţii uriaşe, cum este ca­nalul Dunăre — Marea Neagră, se clădesc uzine, hidrocentrale, etc. Oglindind această transfor­mare, în focul căreia se călesc constructorii socialismului, desvă­­luind masselor de spectatori bogă­ţiile Patriei noastre, peisagiile ei minunate, care astăzi au devenit un bun şi un izvor d­e bucurie şi de fericire pentru oamenii muncii jurnalul cinematografic trebue să fie un mijloc de adevărată educa­ţie patriotică. Deasemeni, zugrăvind dragostea de viaţă, entuziasmul cu care oa­menii muncii pun in valoare bo­găţiile Patriei, jurnalul cinemato­grafic va da o imagine puternică a voinţei de pace a poporului nostru, a hotăririi lui de a lupta pentru a-şi apăra dreptul la feri­cire împotriva unei noi agresiuni imperialiste. ★ Noul jurnal cinematografic, cronică a vieţii noui, constructive, cronică a construirii socialismului, a lărgit imens câmpul de acţiune al operatorilor noştri cinemato­grafici şi a deşteptat un­ei posi­bilităţi creatoare înăbuşite odini­oară de îngustimea subiectelor găunoase burgheze, care îi osân­dea la sterilitate, la formalism. Noul jurnal cinematografic este din acest punct de vedere o şcoală deosebit de rodnică, O ŞCOALA A REALISMULUI, O ŞCOALA A LEGĂTURII NEMIJLOCIT­E CU VIAŢA ŞI CU OAMENII. Păşind în mijlocul realităţii, operatorul nu trebue să se mărgi­nească însă de a înregistra pasiv, mecanic, ceea ce îi cade sub ochi. El trebue să pătrundă adânc în miezul realităţii, să vadă şi să redea ceea ce este tipic, SA ZU­GRĂVEASCĂ OMUL ŞI EFOR­TUL CONŞTIENT AL ACE­­ST­UI­A. Prezenţa omului şi­ justa Iu. zugrăvire este una din probleme­le de bază pe care trebue să Ie rezolve jurnalul nostru cinemato­grafic. In această direcţie s’au în­registrat o serie de succese ce merită a fi pomenite. Reportajul din mina în care lucrează echipa lui Pop Ludovic (jurnalul Nr. 75) este unul din cele mai frumoase şi mai emoţionante realizate de jurnalul nostru cinema­tografic. Coborînd în mină, ope­ratorul respectiv nu s’a limitat să redea numai aspectele procesului de muncă. El s’a îngrijit să înre­gistreze­­pe peliculă ceea ce era esenţial şi anume efortul conştient şi bucuria muncii creatoare care se citeşte minunat pe feţele oa­menilor. Îu numai câteva imagini de jurnal, operatorul a isbutit să sugereze o întreagă bogăţie de idei, să zugrăvească concludent noua atitudine faţă de muncă. Preocuparea de a zugrăvi chi­puri de oameni, de a surprinde pe feţele lor gândurile şi sentimen­tele care îi însufleţesc, este vi­zibilă în special în cele doua do­cumentare : „23 August 1949” şi „Cupa Tineretului Muncitor“ şi tocmai aceasta explică în bună parte valoarea şi frumuseţea lor. Documentarul „23 August 1949” are meritul de a fi ştiut să re­dea chipurile însufleţite ale oa­menilor ce defilează prin faţa tribunei, chipuri exprimând ataşa­mentul şi dragostea fierbinte pen­tru conducătorii Partidului şi ai clasei muncitoare. Acest jurnal a izbutit să redea, cu mijloace rea­liste, emoţionante, înălţătoarea manifestare de prietenie şi dra­goste a oamenilor muncii pentru delegaţia sovietică în frunte cu mareşalul Vuroşn­ov, pentru Uniu­nea Sovietică, pentru marele Stalin. Asemenea exemple dovedesc totodată că pentru a reda ceea ce simt şi gândesc oamenii muncii, pentru a reda conştiinţa lor, pen­tru a zugrăvi realist expresivita­tea unui chip, nu există un isvor mai bun şi mai bogat decât viaţa însăşi, decât realitatea de fiece zi. Preocuparea de a zugrăvi pe ecran înainte de toate chipul o­­mului nou, chipul omului care construeşte socialismul, lipseşte însă de multe ori în jurnalul cine­matografic. Lipsa aceasta se pace simţită în special la subiectele legate de producţia industrială. De multe ori, om şi maşină sunt fotografiaţi de avalma. De multe ori maşina şi desfăşurarea propriu zisă a procesului tehnologic domi­nă imaginea, în dauna chipurilor de muncitori, care sunt fotogra­fiaţi de la distanţă şi peste care se trece repede. Ori NU ESTE DESTUL SA FOTOGRAFIEZI OMUL LAMGA UNEALTA SA DE LUCRU, NU ESTE DESTUL SA FOTOGRAFIEZI PROCESUL MUNCII, CI TREBUE SA SUR­PRINZI ŞI SA ZUGRĂVEŞTI ŞI NOUA ATITUDINE FAŢA DE MUNCA, iar pentru aceasta este necesar să pui accentul pe om şi nu pe maşină, să arăţi că omul stăpâneşte maşina, că gândeşte şi se concentrează asupra muncii, să arăţi participarea activă şi con­ştientă a muncitorului, atitudinea sa de om liber şi de stăpân al roadelor muncii. Atenţia neîndestulătoare acor­­dată elementului uman duce fi­resc la slăbiciuni serioase in re­darea vieţii noui din fabricile şi uzinele noastre. De aceea modul pur „tehex“ şi stereotip în care se întocmesc unele subiecte de pro­ducţie se cere părăsit. Operato­rii noştri trebue să se străduiască a prezenta, după modelul strălu­cit al jurnalelor sovietice, cât m­ai multe aspecte care să ilus­treze viaţa nouă din întreprinde­rile noastre — aspecte ale cola­borării între muncitori şi tehni­cieni, scene în care să se vadă ajutorul dat de maiştri tineretu­lui, discuţii între muncitori în cadrul cărora un fruntaş al pro­ducţiei îşi împărtăşeşte experienţa tovarăşilor săi, etc. Deasemeni, este indicat ca mun­citorul să nu constitue un „su­biect“ numai atâta vreme cât stă la locul, de producţie. El tre­bue să fie urmărit de obiectivul cinematografic şi după ce îşi is­prăveşte orele de muncă, în bi­blioteca întreprinderii, la club la o şedinţă în care se discută mersul întrecerii­ socialiste şi chiar în mijlocul familiei sale, cum ni-l a­­rată adesea jurnalele sovietice. ★ Jurnalul de actualităţi cinema­tografice mai ridică o serie de pro­bleme de alt ordin, a căror re­zolvare va contribui la îmbunătă­ţirea şi progresul lui continuu. Este vorba întâi de toate de stabilirea unei strânse legături cu toate organele (uniuni sindicale, centrale, etc.) capabile să infor­meze jurnalul cinematografic des­pre tot ceea ce e nou şi merită popularizat, in felul acesta se va asigura alegerea justă a subiec­telor după importanţa­ lor (nu la întâmplare cum se petrece une-­ ori) şi totodată se va câştiga în operativitate, care până acum lasă de dorit. Deasemeni, tot în legătură cu această problemă, este bine ca forurile responsabile pentru jur-­ nalul cinematografic să studieze posibiltatea creării unei reţele proprii de corespondenţi. O altă problemă care trebue să preocupe pe responsabilii jur­­nalului este aceea a comentariu­lui vorbit. In momentul de faţă comentariul este de multe ori a­­nost, stereotip, neconcret şi nu corespunde rolului său care este acela de a complecta şi îmbo­găţi cu elemente noui conţinutul subiectului cinematografic şi nu pur şi simplu de a transpune în cuvinte ceea ce spectatorii văd pe ecran. Pentru redactarea la un nivel mai înalt a comentariilor vorbite, se impune ca acestea să fie făcute de scriitori. ★ Am arătat mai sus ce largi perspective de muncă şi creaţie deschide operatorilor noştri cine­matografici tematica vie şi nefc sfârşit de bogată a construirii so­cialismului. Este uşor de observat că pe măsură ce jurnalul de ac­tualităţi s-a orientat înspre a­­ceastă tematică şi a început să o cuprindă în imaginile sale, în a­­ceeaş măsură au crescut şi ope­ratorii noştri, pe care nouile as­pecte ale realităţii i-au obligat să-şi pună şi să rezolve probleme noui de artă şi tehnică cinema­tografică, de îmbogăţire a mijloa­celor de expresie. Se poate spune că avem azi în ţară un valoros colectiv de operatori, de buni teh­nicieni, mare parte din ei înzes­traţi cu mult gust artistic, cu in­ventivitate şi cu dorinţa de a sur­prinde ceea ce e nou şi intere­sant şi de a-l reda cât mai su­­gestiv. In faţa operatorilor noştri stă înainte de toate sarcina de a-şi ridica nivelul cunoştinţelor poli­tice şi ideologice de a-şi însuşi tot mai adânc marea experienţă ci­nematografică sovietică. Fără ase­menea cunoştinţe, fără să înţelegi conţinutul politic al subiectelor pe care le tratezi, nu eşti în stare să realizezi o înaltă fortută artis­tică, nu eşti în stare să zugră­veşti cu adevărat viaţa şi oa­menii Din rândurile operatorilor noş­tri trebue să dispară ideea falsă a unora, că ei ar fi nişte simpli „tehnicieni“.­­ Aceştia trebuesc a­­jutaţi să înţeleagă că sunt deo­potrivă oameni politici, cărora le revine o importantă muncă de a­­gitaţie în masse şi care prin exemplele ce le popularizează, au sarcina să înflăcăreze massele muncitoare în lupta pentru socia­lism Muncind în cadrul jurnalului de actualităţi, operatorii şi toţi teh­nicienii­­ noştri cinematografici se califică pentru viitoarele noastre filme de lung metraj deoarece jurnalul de actualităţi apropie pe cineast de viaţă, de temele şi de eroii filmelor noastre viitoare.. Cu prilejul vizitei sale la noi, ma­rele regizor sovietic Alexandrov a subliniat că jurnalul cinemato­grafic, alături de filmul documen­­tar, este treapta care ne duce spre producţia cinematografică de mari proporţii. Să desvoiţim prin urmare suc­cesele dobândite în acest sector, să înlăturăm lipsurile care mai dăi­­nue, pregătind astfel o temelie tot mai puternică pentru cinemato­grafia noastră de mâine. Sorin Mladoveanu­­ JURNALUL CINEMATOGRAFIC — Pe marginea succeselor și lipsurilor jurnalelor noastre cinematografice — SCÂNTEIA Cum se acordă scutiri de frecvenţă­­ în învăţământul Superior Ministerul învăţământu­lui Public face cunoscut studenţilor că la baza acti­vităţii Instituţiilor de în­văţământ Superior stă o­­bligativitatea frecventării cursurilor, seminariilor, lu­crărilor de laborator şi a tuturor formelor de învăţă­mânt cuprinse în plan. Scutirea de frecvenţă se acordă pe bază de cereri individuale în mod cu totul excepţional şi numai acelor studenţi care sunt indis­pensabili in producţie. Ce­rerile vor fi însoţite de do­vezi semnate de şefii insti­tuţiilor unde lucrează soli­citantul. Ele vor fi înaintate di­rect Ministerului (Direcţia învăţământului Superior) cu menţiunea „scutire de frecvenţă”, până cel mai târziu la data de 15 Decem­brie. După acest termen, nici o cerere nu va mai fi luată în considerare. In cereri se va arăta, pentru răspuns, Facultatea, anul în care este înscris şi domiciliul petiţionarului. Un nou dispensar medical în judeţul Covurlui Duminică 27 Noembrie 1949 s-a deschis un dispen­sar medical în comuna Fru­­muşiţa, jud. Covurlui. La deschidere a partici­pat şi tov. C. Lepădatu, mi­nistru adjunct al Sănătăţii. Cooperativa de croitorie „7 Noembrie" din Piatra Neamţ a înfiinţat o filiala la Târgu Neamţ PIATRA NEAMŢ, (De la Ecaterina Ruşeţ, coresponden­tă).­­ Anul trecut, lucră­torii şi micii meseriaşi croi­tori din Piatra Neamţ au în­fiinţat cooperativa d­e croi­torie „7 Noembrie”. Această cooperativă a luat o desvol­tare tot mai mare, ajungând să înglobeze aproape toţi lucrătorii şi micii meseriaşi croitori din oraş. Zilele ace­stea, cooperativa „7 Noem­brie” a înfiinţat o sucursală la Tg. Neamţ. La Gospodăria Agricolă Colectivă «Victoria Socialismului" din Vaslui s'a deschis o şcoală de alfabetizare VÂSLU­I (dela corespon­dentul nostru).­­ Cu spriji­nul Comitetului Provizoriu Judeţean Vaslui, s’a deschis o şcoală de alfabetizare la Gos­podăria Agricolă Colectivă „Victoria Socialismului” din comuna Râşcani. Cursurile a­cestei şcoli sunt urmate de 60 neştiutori de carte, membri ai gospodăriei. Membrii Comitetului Provi­zoriu au distribuit elevilor în mod gratuit cărţi şi rechizite şcolare. R­ADIO Joi I Decembrie 1949 RADIO ROMANIA SI RADIO BUCURESTI I 6.00: Radio Jurnal. 6.55: Buleti­nul de știri în limba rusă. 7.30: Citirea articolului de fond din zia­rul «Scânteia". 7.43: Zorile pionie­rilor. 8.00—8.09: Jurnal în limba bulgară. 8.00—8.15 Postul pe 32,4 m. Emisiune pentru Radiodifuziunea sovietică. 13.10: Taraful Mielu Per­­nan­escu. 13.20: Revista Presei. 14.00: Emisiune muzicală pentru copii. 14.45: Artişti ai muzicii populare româneşti distinşi cu Medalia Mun­cii (discuri). 17.45: Emisiune pen­tru ţărănimea muncitoare. 18.03: Varietăţi sovietice. 18.30: Curs de limba rusă. 19.00 : Concertul simfonic al Orchestrei Simfo­nice a Comitetului de Radiof­oiri­, de Matei Socor. Simfo­­­nia IX-a de Beethoven. 20.20 : Ra­dio-Jurnal. 20.38: Deschiderea ci­clului de emisiuni în cinstea zilei tovarăşului Stalin: Cântece de slavă pentru Stalin (magnetofon). 21.40 : Universitatea Radio. 21.50: Piese pentru instrumente populare (disc.). 22.15 : Buletinul sportiv. 22.25 : Bu­­letinul de știri în limba rusă. 22.39: Grigore Russe-cobză, Niţă Vlă­­deanu-Uaut. 23.00: Suită din bale­tul Calevipoeg de Eugen Kapp (magnetofon). 23.30: Radio-Jurnal. RADIO ROMANIA 7.00: Emisiune în limba maghiară. 13.30: Emisiune în limba germană. RADIO BUCUREȘTI I 21.10: Carnet cultural: Cronica dramatică și Buletin șahist. 21.25: Cântece de masse ale compozito­rilor români (discuri). RADIO ROMANIA, RADIO BUCU­REŞTI I ŞI RADIO BUCUREŞTI II 22.00: Radio-Jurnal. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI II 21.10: Emisiune în limba ma­ghiară. RADIO BUCUREŞTI II 14.00: Ecaterina Vaida, pian. 14.45: Mici piese pentru vioară (discuri). 14.30—14.45: Postul pe 32,4 m.. Radio România Liberă pe 48,3 m. : Emisiune în limba greacă. 14.45—15.00 : Postul pe 32,4 m., Radio România Liberă pe 48,3 m. şi Radio Timişoara pe 540 m.: Emi­siune în limba greacă. 19.00 : Cântece patriotice şi melodii popu­lare româneşti, sovietice şi din ţările de democraţie populară (di­scuri). 21.40: Corul Radio (magne­tofon). 22.45: Dansuri simfonice (discuri). RADIO TIMIȘOARA pe 540 m. lungime de undă 20.00: Radio-Jurnal. 20.15: Cân­tece de slavă pentru Stalin (di­scuri). 20.30: Emisiune în limba sârbă. 21.00: Cântece de luptă (di­scuri). 21.10: Emisiune în limba­­ maghiară. 21.40: Muzică populară , din Banat (discuri). 21.45: Emisiune­­ în limba germană. 22.00: Artiști ai­­ muzicii populare sovietice (discuri).­­ 22.15: Emisiune pentru Banat. 22.25:­­ Muzică populară românească ] (discuri). 1 Nr. 1595 Expoziţia Industriei Sovietice a oglindit uriaşa torţa industrială a marelui Stat Socialist Peste un milion de oameni ai muncii din ţara noastră au vizitat minunata Expoziţie a Industriei Sovietice, care s-a închis acum câteva zile. Patru sute de mii de oa­meni ai muncii, din cele mai îndepărtate colţuri ale ţării, au venit în Capitală pentru a vedea o parte din măreţele realizări ale celei mai puter­nice industrii din lume, in­dustria sovietică. Mineri şi petrolişti, side­­rurgişti, metalurgişti, cons­tructori, textilişti şi mulţi alţi muncitori şi tehnicieni din toate sectoarele indus­triale s-au perindat zile dea­­rândul prin incinta expozi­ţiei, admirând şi cercetând cu atenţie neîntrecutele ma­şini şi unelte expuse. „Am 42 de ani dar în de­cursul vieţii­­mele nu am avut încă ocazia să văd asemenea maşini minunate,­­ construite cu atâta măestrie şi price­pere — scrie într’unul din numeroasele albume ale ex­poziţiei muncitorul ■ Parpalea Manole de la uzinele „Vasile Roaită”. Mii de muncitori, tehni­cieni, ingineri, oameni de ştiinţă din cei care au vizi­tat expoziţia şi-au exprimat admiraţia nemărginită faţă de realizările industriei sovie­tice, şi au aşternut impresiile lor în albumele expoziţiei. „Am rămas uimiţi de cele văzute, de ceea ce au putut realiza in numai 32 de ani popoarele sovietice sub con­ducerea gloriosului Partid Bolşevic al lui Lenin şi Stalin” — scrie un grup de muncitori de la fabrica „Steaua Roşie” din Bacău. Intr’adevăr, în nicio ţară din lume industria nu a în­registrat vreodată un ritm de desvoltare atât de rapid ca în Uniunea Sovietică. Conduse de gloriosul Partid Bolşevic al lui Lenin şi Stalin, popoa­rele sovietice, luptând pentru realizarea măreţelor planuri cincinale staliniste, au reuşit să construiască într’un timp scurt o formidabilă industrie. Centre industriale uriaşe au crescut în timpul planurilor cincinale staliniste. Ele pro­duc tot felul de maşini de cea mai înaltă perfecţiune tehnică, maşini gigantice, maşini-unelte, care lucrează până la o precizie de o miime de milimetru, maşini care sunt conduse prin sisteme electrice, cu lămpi şi insta­laţii de radio şi atâtea al­tele. Din aceste minunate pro­duse ale tehnicii sovietice, oamenii muncii din ţara noa­stră au putut admira la ex­poziţie numeroase strunguri cu o înaltă productivitate, care execută simultan 20 de operaţiuni, raboteze de 30 tone, maşini de filetat de înaltă precizie, combine , mi­niere, modernele şi perfecţio­­natele maşini pentru indus­tria de construcţii, escava­­loare uriaşe şi incă multe maşini-unelte, aparate şi in­strumente de precizie. In timp ce în Uniunea So­vietică, forţa conducătoare a luptei pentru pace, producţia creşte necontenit şi tehnica atinge culmi necunoscute, în ţările capitaliste exploatarea cruntă,la care sunt supuşi muncitorii, , criza şi şomajul şi toate celelalte flagele spe­cifice capitalismului, frânează producţia, ţin în loc progre­sul tehnic. Pentru muncitorii, tehni­cienii şi inginerii care au cercetat cu atenţie construc­ţia diverselor tipuri de maşini şi felul cum ele funcţio­nează, Expoziţia Industriei Sovietice a însemnat o mi­nunată şcoală. Ei şi-au expri­mat bucuria şi mulţumirea că au avut prilejul să înveţe lucruri noui din bogata şi neîntrecuta tehnică sovietică, plecând de aici hotărîţi să-şi îmbogăţească neîncetat cu­noştinţele Tehnice, să-şi în­suşească tehnica sovietică, cea mai înaintată din lume. Expoziţia a fost vizitată şi de zeci de mii de ţărani muncitori din Ilfov şi Dâm­­boviţa, din Dolj şi din regiu­nile­ Braşovului, din Dobrogea şi din Nordul Moldovei, din toate regiunile ţării. Sute şi sute de ţărani,­­ membri ai gospodăriilor agricole colec­tive, muncitori din gospodă­riile de Stat, tractorişti din S.M.T.-uri, au venit dease­­meni la expoziţie. O puternică impresie a stârnit în rândurile lor uti­lajul agricol expus, o parte doar din nenumăratele tipuri de maşini folosite de fericita ţărănime colhoznică, de cea mai avansată agricultură din lume. Grupurile de ţărani au admirat îndelung maşinile a­­gricole automate cu care col­hoznicii obţin recolte neîntâl­nite în altă parte a lumii. Ei şi-au putut da seama privind aceste maşini cât de mult este uşurată munca omului în agricultura socialistă, meca­nizată. Sutele de mii de vizitatori printre care elevi şi studenţi, ostaşi de toate gradele, oa­meni de ştiinţă, artişti şi li­teraţi, au plecat de la expozi­ţie cu un sentiment puternic de încredere în viitor, de ne­ţărmurită dragoste pen­tru marea şi puternica Uniune Sovietică, pentru marele Stalin. Ei s’au străduit, întorcân­­du-se la locurile lor de mun­că, să împărtăşească tovară­şilor şi cunoscuţilor lor im­presiile culese dela expozi­ţie, să le vorbească acestora despre măreţele realizări ale formidabilei industrii sovie­tice.Expoziţia Industriei Sovie­tice care a oglindit forţa uriaşă a marelui Stat socia­list, stegarul luptei pentru pace, a arătat oamenilor muncii din ţara noastră unde trebue să ajungem şi vom ajunge, ajutaţi de marea noastră prietenă şi aliată, Uniunea Sovietică, conduşi da Partidul nostru. Ea ne-a ară­tat în mod viu, concret, ce înseamnă socialismul, spre ce viaţă măreaţă duce drumul pe care merg­e cu hotărîre oa­menii muncii din ţara noa­stră. Vizitând Expoziţia Indus­triei Sovietice oamenii muncii din ţara noastră şi-au putut da seama odată mai mult de neîntrecuta putere industrială şi economică a Uniunii So­­vi­tice. inimile lor s’au um­plut de bucurie ştiind că a­­ceastă putere, care zi de zi se desvoltă, se întăreşte, stă cu hotărîre în fruntea luptei su­telor de milioane de partizani ai păcii împotriva imperia­liştilor aţâţători la război. Fiecare vizitator şi-a putut da seama cât de nepreţuită este alianţa şi strânsele le­gături economice cu Uniunea Sovietică, cât de preţios este ajutorul pe care-l primim necontenit din U.R.S.S., la care se adaugă acum utilajul aflat în expoziţie, care ră­mâne în ţară, pentru indus­tria şi agricutura noastră. Această minunată expoziţie, oglindă vie a forţei indus­triale şi a superiorităţii eco­nomiei planificate sovietice, va rămâne neştearsă în ini­mile şi gândurile oamenilor muncii din ţara noastră, care preţuesc şi iubesc cu neţăr­murită dragoste, marea Ţară a Socialismului, popoarele so­vietice şi pe genialul condu­cător al acestor popoare şi al oamenilor muncii din toa­tă lumea, tovarăşul Stalin. Excursiile organizate de a G. M. Secţia Cultură Fizică, Sport şi Turism a Confederaţiei Gene­rale a Muncii reia organizarea excursiilor la cabanele din munţii Bucegi şi regiunea Braşov. Pentru săptămâna aceasta, ple­carea din Bucureşti va avea loc Sâmbătă 3 Decembrie d. a. şi îna­poierea Duminică 4 Decembrie, în jurul orelor 22, înscrierile se fac pentru caba­nele: Cota 1400, Vârful cu Dor, Diham, Ferban, Trei Brazi, Gâr­bova, Banloc şi Poiana Braşov, care sunt mai uşor accesibile. Informaţiuni la Biroul Local de Turism — C.G.M. din Calea Vic­toriei No. 88, telefon 4.62.35. Verificarea contribuabililor care nu sunt la curent cu plata impozitelor Ministerul Finanţelor, îm­preună cu Comitetul Provizo­riu al Capitalei, a hotărit ve­rificarea tuturor contribuabi­lilor care nu sunt la curent cu plata impozitelor. In acest scop, a luat măsuri ca echipe speciale, formate din funcţio­nari ai Ministerului de Fi­nanţe şi ai Secţiunii Finan­ciare a Comitetului Provizoriu al Capitalei, să viziteze pe fie­care din aceşti contribuabili care s’au sustras dela înde­plinirea obligaţiunilor către Stat, pentru a le pune în ve­­dere, ca de îndată să verse impozitul neachitat. Cei care nu se vor conforma şi nu vor plăti impozitele, ca urmare a acestei măsuri, sunt consideraţi răi platnici şi vor fi trimişi în judecată penală.

Next