Scȃnteia, decembrie 1949 (Anul 18, nr. 1595-1620)
1949-12-01 / nr. 1595
Pag. 2 Ceferiştii de la Piteşti-Triaj obţin primele succese în întrecerea socialistă în cinstea zilei tovarăşului Stalin Odată cu noaptea s-a aşternut o ceaţă deasă. De abia se vede la câţiva paşi. Locomotivele de manevră se mişcă anevoie de pe o linie pe cealaltă. Totuşi, lucrul continuă ca de obicei. Sus la cocoaşă şi jos pe liniile de triere fiecare se găseşte la postul său, manevranţi, acari, frânări. •.....Tura de noapte, care a intrat în lucru numai de un ceas, a şi triat două trenuri. Soseşte al treilea tren la triere. Şeful de manevră Stoian Iile, în mână cu foaia de hârtie care indică situaţia vagoanelor şi a liniilor,se apropie de microfon : „Atenţiune ,atenţiune, peste câteva minute începe trierea”. După câteva clipe adaugă: „Fiecare la locul lui. Cabinele să anunţe dacă poate începe trierea”. Sună telefonul. Cabinele comunică situaţia. Trierea poate începe. Un şuerat lung şi locomotiva de manevră începe să împingă vagoanele pe cocoaşă. Prin megafoanele aşezate între linii acarii şi frânării primesc indicaţii. Pe ce linie trebue îndrumat vagonul care se desface ? „La linia 11” — se aude la megafon. Primul vagon este desprins de marfar. Se aude limpede cum trece peste un ac, apoi peste al doilea. I se pun saboţi. Cu viteza micşorată, vagonul înaintează încet şi se alătură apoi de celelalte vagoane triate, de pe linia 11. Din nou se aud difuzoarele : „Atenţiune ! La 11 vine un vagon cu vite. Siguranţa să-i reducă viteza !” Vagonul cu vite trebue să vină cu viteză redusă. La cea mai uşoară tamponare, vitele se pot prăvăli unele peste altele, se pot întâmpla accidente. Comenzile se succed la Intervale scurte. Fiecare comandă pentru trei linii odată. Aşa au cerut acarii şi frânării. De obicei se anunţă vagon cu vagon. „Suntem doar în întrecere, a spus unul din ei, şi nu trebue să rămânem în urma celorlalţi. Adevărat, e ceva mai greu pe ceaţa asta, dar vom răzbi” 14 TRENURI TRIATE INTR-O SINGURĂ TURĂ In ciuda vremii neprielnice, în noaptea aceea, echipa de manevră din tura şefului de manevră Stoian Uie a lucrat cu însufleţire, cu atenţie. Erau doar in întrecere în cinstea zilei tovarăşului Stalin. Pentru prima dată se aflau în întrecere. In zori, când schimbul de zi a venit la lucru, impiegatul de serviciu scrisese in registrul de triere: „Lucrul s'a desfăşurat normal. Nicio tamponare, nici un vagon greşit îndrumat. S’au triat 14 trenuri”. 14 trenuri într’o tură ! Nici când nu se mai triase în staţie atâtea trenuri, într’o singură tură. Şi încă pe tinap de ceaţă. Aceasta s’a întâmplat In ziua de 13 Noembrie. Două zile după ce personalul de la mişcare din staţia Piteşti- Triaj îşi luase angajamente concrete pentru a realiza, în cinstea zilei tovarăşului Stalin, lozinca: „Niciun tren întârziat, staţionarea vagoanelor sub norma admisă, tonaj mărit”. In ziua aceea, pentru ambele ture, graficul înregistra pe 24 ore 27 de trenuri triate, cifră record în staţia Ploeşti-Triaj. SE ÎMBUNĂTĂŢEŞTE ORGANIZAREA MUNCII Au trecut zece zile de la începutul întrecerii şi pe graficele aşezate în sala mare a staţiei s-au adăugat alte succese. Astfel graficul echipelor de la triere ne arată că până in ziua de 22 Noembrie se afla în frunte echipa şefului de manevră Zamfir Tudor, care a reuşit să obţină cel mai bun timp, realizat vreodată, în această staţie. Acarii, frânării şi manevranţii din echipă, au triat în acea zi 14 vagoane sosite în tura lor, întrebuinţând în medie pentru fiecare tren, numai 23 de minute. Acest lucru a făcut ca staţionarea vagoanelor pe linia de sosire să scadă la 3,08 ore, când altădată vagoanele stăteau şi aşteptau pe liniile de sosire în medie câte 8 ore. Cu 2 zile, mai târziu însă şi acest timp a fost micşorat de echipa şefului de manevră Stoian Ilie. Această echipă a reuşit să trieze în medie un tren, în numai 20 de minute şi să scadă staţionarea vagoanelor pe linia de sosire la 2 ore şi 39 de minute. Datorită acestor rezultate, liniile de sosire ale staţiei Ploeşti-Triaj, care întotdeauna erau ocupate, au stat în ultimele zile ore întregi libere. Aceste succese au făcut ca media de staţionare a vagoanelor admisă in triajul Ploeşti care este de 18,5 ore, să scadă chiar şi la 14,2 ore. Aceste realizări au fost obţinute îndeosebi prin mai buna organizare a muncii, prin folosirea de noui metode de lucru. Fiecare echipă s’a străduit să-și organizeze cât mai bine munca. Sistemul de triere prin cretarea vagoanelor a fost înlăturat. Acum se folosesc numai difuzoarele, sistem care grăbește trierea. Muncitorii au început să fie mai just repartizaţi. De pildă, frânării de triere privesc ca ajutoare o parte din frânării care nu au de lucru pe liniile cărora nu vin vagoane. S’au mai luat şi alte măsuri de organizare. Astfel s’a stabilit ca din locomotivele de manevră două să deserveascâ numai cocoaşa, adică 1. trierea trenurilor. Până acum locomotivele de manevră lucrau la întâmplare, acolo unde era nevoe, latin cap sau celălalt, al triajului. Din această cauză se pierdea uneori timp preţios. ÎNAINTE, PENTRU REALIZAREA INTEGRALA A LOZINCII! întrecerea socialistă în cinstea zilei tovarăşului Stalin, pornită cu multă însufleţire de personalul staţiei Piteşti- Triaj, a scos la iveală încă din primele zile însemnate rezerve interne. S-au obţinut succese importante, organizarea muncii se îmbunătăţeşte, simţul de răspundere al salariaţilor se întăreşte. In primele zile ale întrecerii, staţionarea miilor de vagoane a scăzut sub norma admisă, tonajul trenurilor formate a sporit cu 1,6% în ziua de 22 Noembrie şi 1,8% în ziua de 24 Noembrie. Totuşi se mai înregistrează întârzieri la expedierea trenurilor, mai simt vagoane, e drept puţine la număr, care încă mai zăbovesc în staţie câte 3 şi chiar 4 zile. Personalul de la mişcare, tracţiune şi material rulant, trebue să-şi intensifice eforturile, să lupte cu însufleţire , pentru a înlătura lipsurile care mai există, pentru a descoperi şi folosi rezervele interne, pentru a realiza integral în cinstea zilei tovarăşului Stalin lozinca : „Nici un tren întârziat, staţionarea vagoanelor sub norma admisă, tonaj mărit”. R. Florin eri după amiază sa desfăşurat la Tirana matchul internaţional de fotbal dintre echipele naţionale ale Republicii Populare Române şi Republicii Populare Albania. Peste 40.000 de spectatori au aplaudat jocul spectaculos al ambelor formaţii, care au luptat cu multă însufleţire pentru victorie. In prima repriză, echipa R.P.R. a dominat insistent și în minutele 22 și 33, Lungu și — respectiv — Vaczi au marcat două puncte. La reluare, deşi terenul a devenit impracticabil (a plouat tot timpul jocului) înaintarea albaneză organizează câteva atacuri periculoase, silind fundaşii noştri să acorde două cornere. Una dintre loviturile de colţ este reluată de Miraski (R.P.A.), care reduce scorul : 2:1. Echipa R.P.R. trece din nou în atac şi în minutele 55 şi 70 reuprin Lungu şi Filoti. Spre sfârşitul jocului gazdele atacă insistent pentru a modifica scorul, dar apărarea formaţiei româneşti intervine cu succes, menţinând până la urmă rezultatul de 4:1. Reprezentativa R.P.R. a jucat în următoarea formaţie: Szekely (Ivan), Apulzan, Mihăilescu, Zilahi, C. Marinescu, Petchowski, Lungu, Filoti, Vaczi, Iordache şi Moldoveanu. SPORT Reprezentativa de fotbal a R.P.R. învingătoare cu 4-1 (2-0) în întâlnirea cu echipa naţională a R. P. Albania Jurnalul cinematografic reprezintă o formă importantă a agitaţiei politice de massă, un mijloc puternic de mobilizare a oamenilor muncii în lupta pentru socialism. Jurnalele care rulează de la o vreme pe ecranele noastre răspund în tot mai mare măsură sarcinii de a fi un agitator colectiv, o armă în construirea socialismului. Ele reprezintă ceva cu totul nou şi esenţial diferit de jurnalele de ,,actualităţi“ care rulau în timpul burgheziei. Ce erau odinioară jurnalele cinematografice, ce fel de „actualităţi“ aduceau ele pe ecran ? Ca şi presa din anii aceia, jurnalul cinematografic era o oglindire jalnică a vieţii burgheze, a huzurului chiselor exploatatoare, o adunătură de fapte „mondene“ şi de nimicuri „senzaţionale“, menită să întoarcă atenţia masselor de la problemele lor de viaţă, de la lupta împotriva exploatării. In uitii dictaturii fasciste, jurnalul cinematografic a folosit burgheziei la proslăvirea neruşinată a criminalului război antisovietic, la Încercarea de a îndobitoci massele de oameni ai muncii trimişi să moară pentru înavuţirea moşierilor şi capitaliştilor. Prefacerile revoluţionare petrecute în ţara noastră în toate domeniile şi implicit în domeniul ideologic-artistic au creat şi condiţiile pentru transformarea cinematografiei, dintr’o armă a burgheziei împotriva poporului muncitor, într’o armă a poporului muncitor îndreptată împotriva burgheziei. O cinematografie nouă, progresistă, prinde să se înfiripe în ţara noastră. Deocamdată există numai mlădiţele ei. Cu sprijinul puternic, material şi ideologic, al marii Uniuni Sovietice, vom avea însă studiouri spaţioase şi bine utilate, în stare să asigure o producţie cinematografică regulată, cu filme de lung şi scurt metraj. Până atunci, jurnalul cinematografic, alături de filmele documentare, dar în primul rând jurnalul cinematografic, constitue VERIGA PRINCIPALA cu ajutorul căreia putem contribui la desvoltarea tinerei noastre cinematografii. O privire de ansamblu asupra evoluţiei jurnalului nostru cinematografic în ultima vreme ne arată ca pe acest tărâm s’au dobândit succese. Jurnalul de actualităţi cinematografice a început în tot mai mare măsură să oglindească viaţa nouă a Patriei, sa înfăţişeze munca şi lupta pentru construirea socialismului. In imaginie jurnalului păşeşte eroul epocii noastre, omul muncii care — călăuzit de Partid — zideşte temeliile viitorului fericit al Patriei noastre. Un mare succes al jurnalului îl constitue înainte de toate faptul că obiectivul cinematografic cuprinde cu regularitate aspecte tot mai felurite din câmpul producţiei industriale. Se pune astfel just accentul pe efortul creator al clasei muncitoare, al avantgărzii întregului popor muncitor in lupta pentru socialism. Jurnalul cinematografic prezintă săptămânal scene din munca fruntaşilor în producţie, a inovatorilor, a muncitorilor care au îndeplinit înainte de termen Planul de Stat, popularizând astfel pe tot întinsul ţării succesele celor mai buni fii ai clasei muncitoare şi săvârşind în felul acesta o rodnică muncă de agitaţie politică în rândurile masselor de spectatori. In legătură cu aceasta trebuie subliniat ca un mare succes politic şi artistic subiectul din jurnalul Nr. 75, care înfăţişează echipa minerului Pop Ludovic dând în Iulie ultimele tone de cărbune în contul anului 1949, şi înălţătorul meeting ce a avut loc cu acest prilej la ieşirea din mină. Jurnalul de actualităţi acordă deasemeni atenţie muncii de pe ogoare şi aspectelor legate de începutul transformării socialiste a agriculturii, prezentând scene din munca Staţiunilor de Maşini şi Tractoare, a Gospodăriilor Agricole de Stat, etc. Evenimentul înfiinţării primelor gospodării agricole colective a fost consemnat în câteva numere de jurnal. Jurnalul cinematografic a oglindit în ultima vreme şi alte aspecte din viaţa nouă a poporului nostru: concediile de odihnă ale oamenilor muncii şi excursiile muncitoreşti, mişcarea sportivă de massă (în legătură cu sportul de massă s-a realizat şi un foarte valoros jurnal documentar despre competiţiile ce au avut loc în cadrul „Cupei Tineretului Muncitor“). Evenimentele politice din viaţa Statului nostru, adunările şi demonstraţiile oamenilor muncii, sărbătorile poporului muncitor, sunt deasemeni prezente în imagine jurnalului. O mare izbândă a tinerei noastre cinematografii o constitue jurnalul documentar „23 August 1949“, asupra căruia vom mai reveni în cursul acestui articol. Aspecte din lupta antiimperialista, pentru apărarea păcii, dusă de poporul nostru, s’au oglindit în cadrul unor „ediţii speciale" ale jurnalului, prezentate cu prilejul zilei de 2 Octombrie, Ziua Internaţională a Păcii. Din simpla înşiruire a temelor de mai sus se poate afirma in concluzie că jurnalul nostru cinematografic a cuprins până acum unele aspecte fundamentale ale construirii socialismului. Acest succes de netăgăduit vine din faptul că jurnalul cinematografic se află pe poziţia justă a redării a ceea ce este esenţial, a ceeace este tipic în realitatea noastră, în viaţa de fiece zi şi anume — munca creatoare a masselor. Imaginea muncii creatoare, care străbate toate jurnalele noastre cinematografice, este elementul care le dă viaţă, lumină şi mişcare. In dobândirea succeselor de până astăzi, un rol hotărîtor l-a jucat faptul că cineaştii noştri au avut in faţă modelul minunat al actualităţilor cinematografice sovietice, care i-a călăuzit şi îi călăuzeşte în munca lor, arătându-le concret cin trebuie gândit şi întocmit jurnalul cinematografic pentru ca el să devină cu adevărat o cronică vie a construirii socialismului. Pentru desvoltarea succeselor de până acum şi pentru asigurarea unui progres continuu, in faţa jurnalului nostru cinematografic stă înainte de toate sarcina de a-şi lărgi raza de cuprindere, de a reda în imagini noui şi nouă aspecte ale construirii socialismului, de a surprinde viaţa nouă a poporului nostru în toată bogăţia şi complexitatea ei. Aşa bunăoară, un aspect important al construiri socialismului, care până acum a fost aproape cu totul ignorat de jurnalul cinematografic, este revoluţia culturală care se desfăşoară pe tot întinsul ţării noastre Un teren vast stă în faţa reporterului cinematografic, o ţară Întreagă de oameni care învaţă şi se luminează. Şcolile de alfabetizare, şcolile tehnice, teoretice şi Institutele superioare proaspăt create, şcolile şi facultăţile de doi ani, şcolile de Partid de toate gradele, cu clocotul lor de viaţă nouă, cu setea de învăţătură a oamenilor care le frecventează; pe urmă răspândirea tot mai largă a cărţii, viaţa bibliotecilor de întreprinderi şi săteşti, cercurile de studii şi cercurile de lectură în grup la sate, activitatea cluburilor şi a căminelor culturale, a miilor de echipe artistice muncitoreşti şi ţărăneşti — iată numai o parte din subiectele nenumărate şi minunat de fecunde pe care le oferă jurnalului cinematografic revoluţia culturală. Jurnalul cinematografic trebue să cuprindă toată bogăţia de teme ale vieţii noui pe care o construim astăzi. Prin muncă şi luptă, sub conducerea Partidului, se schimbă înfăţişarea ţării, se fac construcţii de proporţii uriaşe, cum este canalul Dunăre — Marea Neagră, se clădesc uzine, hidrocentrale, etc. Oglindind această transformare, în focul căreia se călesc constructorii socialismului, desvăluind masselor de spectatori bogăţiile Patriei noastre, peisagiile ei minunate, care astăzi au devenit un bun şi un izvor de bucurie şi de fericire pentru oamenii muncii jurnalul cinematografic trebue să fie un mijloc de adevărată educaţie patriotică. Deasemeni, zugrăvind dragostea de viaţă, entuziasmul cu care oamenii muncii pun in valoare bogăţiile Patriei, jurnalul cinematografic va da o imagine puternică a voinţei de pace a poporului nostru, a hotăririi lui de a lupta pentru a-şi apăra dreptul la fericire împotriva unei noi agresiuni imperialiste. ★ Noul jurnal cinematografic, cronică a vieţii noui, constructive, cronică a construirii socialismului, a lărgit imens câmpul de acţiune al operatorilor noştri cinematografici şi a deşteptat unei posibilităţi creatoare înăbuşite odinioară de îngustimea subiectelor găunoase burgheze, care îi osândea la sterilitate, la formalism. Noul jurnal cinematografic este din acest punct de vedere o şcoală deosebit de rodnică, O ŞCOALA A REALISMULUI, O ŞCOALA A LEGĂTURII NEMIJLOCITE CU VIAŢA ŞI CU OAMENII. Păşind în mijlocul realităţii, operatorul nu trebue să se mărginească însă de a înregistra pasiv, mecanic, ceea ce îi cade sub ochi. El trebue să pătrundă adânc în miezul realităţii, să vadă şi să redea ceea ce este tipic, SA ZUGRĂVEASCĂ OMUL ŞI EFORTUL CONŞTIENT AL ACESTUIA. Prezenţa omului şi justa Iu. zugrăvire este una din problemele de bază pe care trebue să Ie rezolve jurnalul nostru cinematografic. In această direcţie s’au înregistrat o serie de succese ce merită a fi pomenite. Reportajul din mina în care lucrează echipa lui Pop Ludovic (jurnalul Nr. 75) este unul din cele mai frumoase şi mai emoţionante realizate de jurnalul nostru cinematografic. Coborînd în mină, operatorul respectiv nu s’a limitat să redea numai aspectele procesului de muncă. El s’a îngrijit să înregistrezepe peliculă ceea ce era esenţial şi anume efortul conştient şi bucuria muncii creatoare care se citeşte minunat pe feţele oamenilor. Îu numai câteva imagini de jurnal, operatorul a isbutit să sugereze o întreagă bogăţie de idei, să zugrăvească concludent noua atitudine faţă de muncă. Preocuparea de a zugrăvi chipuri de oameni, de a surprinde pe feţele lor gândurile şi sentimentele care îi însufleţesc, este vizibilă în special în cele doua documentare : „23 August 1949” şi „Cupa Tineretului Muncitor“ şi tocmai aceasta explică în bună parte valoarea şi frumuseţea lor. Documentarul „23 August 1949” are meritul de a fi ştiut să redea chipurile însufleţite ale oamenilor ce defilează prin faţa tribunei, chipuri exprimând ataşamentul şi dragostea fierbinte pentru conducătorii Partidului şi ai clasei muncitoare. Acest jurnal a izbutit să redea, cu mijloace realiste, emoţionante, înălţătoarea manifestare de prietenie şi dragoste a oamenilor muncii pentru delegaţia sovietică în frunte cu mareşalul Vuroşnov, pentru Uniunea Sovietică, pentru marele Stalin. Asemenea exemple dovedesc totodată că pentru a reda ceea ce simt şi gândesc oamenii muncii, pentru a reda conştiinţa lor, pentru a zugrăvi realist expresivitatea unui chip, nu există un isvor mai bun şi mai bogat decât viaţa însăşi, decât realitatea de fiece zi. Preocuparea de a zugrăvi pe ecran înainte de toate chipul omului nou, chipul omului care construeşte socialismul, lipseşte însă de multe ori în jurnalul cinematografic. Lipsa aceasta se pace simţită în special la subiectele legate de producţia industrială. De multe ori, om şi maşină sunt fotografiaţi de avalma. De multe ori maşina şi desfăşurarea propriu zisă a procesului tehnologic domină imaginea, în dauna chipurilor de muncitori, care sunt fotografiaţi de la distanţă şi peste care se trece repede. Ori NU ESTE DESTUL SA FOTOGRAFIEZI OMUL LAMGA UNEALTA SA DE LUCRU, NU ESTE DESTUL SA FOTOGRAFIEZI PROCESUL MUNCII, CI TREBUE SA SURPRINZI ŞI SA ZUGRĂVEŞTI ŞI NOUA ATITUDINE FAŢA DE MUNCA, iar pentru aceasta este necesar să pui accentul pe om şi nu pe maşină, să arăţi că omul stăpâneşte maşina, că gândeşte şi se concentrează asupra muncii, să arăţi participarea activă şi conştientă a muncitorului, atitudinea sa de om liber şi de stăpân al roadelor muncii. Atenţia neîndestulătoare acordată elementului uman duce firesc la slăbiciuni serioase in redarea vieţii noui din fabricile şi uzinele noastre. De aceea modul pur „tehex“ şi stereotip în care se întocmesc unele subiecte de producţie se cere părăsit. Operatorii noştri trebue să se străduiască a prezenta, după modelul strălucit al jurnalelor sovietice, cât mai multe aspecte care să ilustreze viaţa nouă din întreprinderile noastre — aspecte ale colaborării între muncitori şi tehnicieni, scene în care să se vadă ajutorul dat de maiştri tineretului, discuţii între muncitori în cadrul cărora un fruntaş al producţiei îşi împărtăşeşte experienţa tovarăşilor săi, etc. Deasemeni, este indicat ca muncitorul să nu constitue un „subiect“ numai atâta vreme cât stă la locul, de producţie. El trebue să fie urmărit de obiectivul cinematografic şi după ce îşi isprăveşte orele de muncă, în biblioteca întreprinderii, la club la o şedinţă în care se discută mersul întrecerii socialiste şi chiar în mijlocul familiei sale, cum ni-l arată adesea jurnalele sovietice. ★ Jurnalul de actualităţi cinematografice mai ridică o serie de probleme de alt ordin, a căror rezolvare va contribui la îmbunătăţirea şi progresul lui continuu. Este vorba întâi de toate de stabilirea unei strânse legături cu toate organele (uniuni sindicale, centrale, etc.) capabile să informeze jurnalul cinematografic despre tot ceea ce e nou şi merită popularizat, in felul acesta se va asigura alegerea justă a subiectelor după importanţa lor (nu la întâmplare cum se petrece une- ori) şi totodată se va câştiga în operativitate, care până acum lasă de dorit. Deasemeni, tot în legătură cu această problemă, este bine ca forurile responsabile pentru jur- nalul cinematografic să studieze posibiltatea creării unei reţele proprii de corespondenţi. O altă problemă care trebue să preocupe pe responsabilii jurnalului este aceea a comentariului vorbit. In momentul de faţă comentariul este de multe ori anost, stereotip, neconcret şi nu corespunde rolului său care este acela de a complecta şi îmbogăţi cu elemente noui conţinutul subiectului cinematografic şi nu pur şi simplu de a transpune în cuvinte ceea ce spectatorii văd pe ecran. Pentru redactarea la un nivel mai înalt a comentariilor vorbite, se impune ca acestea să fie făcute de scriitori. ★ Am arătat mai sus ce largi perspective de muncă şi creaţie deschide operatorilor noştri cinematografici tematica vie şi nefc sfârşit de bogată a construirii socialismului. Este uşor de observat că pe măsură ce jurnalul de actualităţi s-a orientat înspre această tematică şi a început să o cuprindă în imaginile sale, în aceeaş măsură au crescut şi operatorii noştri, pe care nouile aspecte ale realităţii i-au obligat să-şi pună şi să rezolve probleme noui de artă şi tehnică cinematografică, de îmbogăţire a mijloacelor de expresie. Se poate spune că avem azi în ţară un valoros colectiv de operatori, de buni tehnicieni, mare parte din ei înzestraţi cu mult gust artistic, cu inventivitate şi cu dorinţa de a surprinde ceea ce e nou şi interesant şi de a-l reda cât mai sugestiv. In faţa operatorilor noştri stă înainte de toate sarcina de a-şi ridica nivelul cunoştinţelor politice şi ideologice de a-şi însuşi tot mai adânc marea experienţă cinematografică sovietică. Fără asemenea cunoştinţe, fără să înţelegi conţinutul politic al subiectelor pe care le tratezi, nu eşti în stare să realizezi o înaltă fortută artistică, nu eşti în stare să zugrăveşti cu adevărat viaţa şi oamenii Din rândurile operatorilor noştri trebue să dispară ideea falsă a unora, că ei ar fi nişte simpli „tehnicieni“. Aceştia trebuesc ajutaţi să înţeleagă că sunt deopotrivă oameni politici, cărora le revine o importantă muncă de agitaţie în masse şi care prin exemplele ce le popularizează, au sarcina să înflăcăreze massele muncitoare în lupta pentru socialism Muncind în cadrul jurnalului de actualităţi, operatorii şi toţi tehnicienii noştri cinematografici se califică pentru viitoarele noastre filme de lung metraj deoarece jurnalul de actualităţi apropie pe cineast de viaţă, de temele şi de eroii filmelor noastre viitoare.. Cu prilejul vizitei sale la noi, marele regizor sovietic Alexandrov a subliniat că jurnalul cinematografic, alături de filmul documentar, este treapta care ne duce spre producţia cinematografică de mari proporţii. Să desvoiţim prin urmare succesele dobândite în acest sector, să înlăturăm lipsurile care mai dăinue, pregătind astfel o temelie tot mai puternică pentru cinematografia noastră de mâine. Sorin Mladoveanu JURNALUL CINEMATOGRAFIC — Pe marginea succeselor și lipsurilor jurnalelor noastre cinematografice — SCÂNTEIA Cum se acordă scutiri de frecvenţă în învăţământul Superior Ministerul învăţământului Public face cunoscut studenţilor că la baza activităţii Instituţiilor de învăţământ Superior stă obligativitatea frecventării cursurilor, seminariilor, lucrărilor de laborator şi a tuturor formelor de învăţământ cuprinse în plan. Scutirea de frecvenţă se acordă pe bază de cereri individuale în mod cu totul excepţional şi numai acelor studenţi care sunt indispensabili in producţie. Cererile vor fi însoţite de dovezi semnate de şefii instituţiilor unde lucrează solicitantul. Ele vor fi înaintate direct Ministerului (Direcţia învăţământului Superior) cu menţiunea „scutire de frecvenţă”, până cel mai târziu la data de 15 Decembrie. După acest termen, nici o cerere nu va mai fi luată în considerare. In cereri se va arăta, pentru răspuns, Facultatea, anul în care este înscris şi domiciliul petiţionarului. Un nou dispensar medical în judeţul Covurlui Duminică 27 Noembrie 1949 s-a deschis un dispensar medical în comuna Frumuşiţa, jud. Covurlui. La deschidere a participat şi tov. C. Lepădatu, ministru adjunct al Sănătăţii. Cooperativa de croitorie „7 Noembrie" din Piatra Neamţ a înfiinţat o filiala la Târgu Neamţ PIATRA NEAMŢ, (De la Ecaterina Ruşeţ, corespondentă). Anul trecut, lucrătorii şi micii meseriaşi croitori din Piatra Neamţ au înfiinţat cooperativa de croitorie „7 Noembrie”. Această cooperativă a luat o desvoltare tot mai mare, ajungând să înglobeze aproape toţi lucrătorii şi micii meseriaşi croitori din oraş. Zilele acestea, cooperativa „7 Noembrie” a înfiinţat o sucursală la Tg. Neamţ. La Gospodăria Agricolă Colectivă «Victoria Socialismului" din Vaslui s'a deschis o şcoală de alfabetizare VÂSLUI (dela corespondentul nostru). Cu sprijinul Comitetului Provizoriu Judeţean Vaslui, s’a deschis o şcoală de alfabetizare la Gospodăria Agricolă Colectivă „Victoria Socialismului” din comuna Râşcani. Cursurile acestei şcoli sunt urmate de 60 neştiutori de carte, membri ai gospodăriei. Membrii Comitetului Provizoriu au distribuit elevilor în mod gratuit cărţi şi rechizite şcolare. RADIO Joi I Decembrie 1949 RADIO ROMANIA SI RADIO BUCURESTI I 6.00: Radio Jurnal. 6.55: Buletinul de știri în limba rusă. 7.30: Citirea articolului de fond din ziarul «Scânteia". 7.43: Zorile pionierilor. 8.00—8.09: Jurnal în limba bulgară. 8.00—8.15 Postul pe 32,4 m. Emisiune pentru Radiodifuziunea sovietică. 13.10: Taraful Mielu Pernanescu. 13.20: Revista Presei. 14.00: Emisiune muzicală pentru copii. 14.45: Artişti ai muzicii populare româneşti distinşi cu Medalia Muncii (discuri). 17.45: Emisiune pentru ţărănimea muncitoare. 18.03: Varietăţi sovietice. 18.30: Curs de limba rusă. 19.00 : Concertul simfonic al Orchestrei Simfonice a Comitetului de Radiofoiri, de Matei Socor. Simfonia IX-a de Beethoven. 20.20 : Radio-Jurnal. 20.38: Deschiderea ciclului de emisiuni în cinstea zilei tovarăşului Stalin: Cântece de slavă pentru Stalin (magnetofon). 21.40 : Universitatea Radio. 21.50: Piese pentru instrumente populare (disc.). 22.15 : Buletinul sportiv. 22.25 : Buletinul de știri în limba rusă. 22.39: Grigore Russe-cobză, Niţă Vlădeanu-Uaut. 23.00: Suită din baletul Calevipoeg de Eugen Kapp (magnetofon). 23.30: Radio-Jurnal. RADIO ROMANIA 7.00: Emisiune în limba maghiară. 13.30: Emisiune în limba germană. RADIO BUCUREȘTI I 21.10: Carnet cultural: Cronica dramatică și Buletin șahist. 21.25: Cântece de masse ale compozitorilor români (discuri). RADIO ROMANIA, RADIO BUCUREŞTI I ŞI RADIO BUCUREŞTI II 22.00: Radio-Jurnal. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI II 21.10: Emisiune în limba maghiară. RADIO BUCUREŞTI II 14.00: Ecaterina Vaida, pian. 14.45: Mici piese pentru vioară (discuri). 14.30—14.45: Postul pe 32,4 m.. Radio România Liberă pe 48,3 m. : Emisiune în limba greacă. 14.45—15.00 : Postul pe 32,4 m., Radio România Liberă pe 48,3 m. şi Radio Timişoara pe 540 m.: Emisiune în limba greacă. 19.00 : Cântece patriotice şi melodii populare româneşti, sovietice şi din ţările de democraţie populară (discuri). 21.40: Corul Radio (magnetofon). 22.45: Dansuri simfonice (discuri). RADIO TIMIȘOARA pe 540 m. lungime de undă 20.00: Radio-Jurnal. 20.15: Cântece de slavă pentru Stalin (discuri). 20.30: Emisiune în limba sârbă. 21.00: Cântece de luptă (discuri). 21.10: Emisiune în limba maghiară. 21.40: Muzică populară , din Banat (discuri). 21.45: Emisiune în limba germană. 22.00: Artiști ai muzicii populare sovietice (discuri). 22.15: Emisiune pentru Banat. 22.25: Muzică populară românească ] (discuri). 1 Nr. 1595 Expoziţia Industriei Sovietice a oglindit uriaşa torţa industrială a marelui Stat Socialist Peste un milion de oameni ai muncii din ţara noastră au vizitat minunata Expoziţie a Industriei Sovietice, care s-a închis acum câteva zile. Patru sute de mii de oameni ai muncii, din cele mai îndepărtate colţuri ale ţării, au venit în Capitală pentru a vedea o parte din măreţele realizări ale celei mai puternice industrii din lume, industria sovietică. Mineri şi petrolişti, siderurgişti, metalurgişti, constructori, textilişti şi mulţi alţi muncitori şi tehnicieni din toate sectoarele industriale s-au perindat zile dearândul prin incinta expoziţiei, admirând şi cercetând cu atenţie neîntrecutele maşini şi unelte expuse. „Am 42 de ani dar în decursul vieţiimele nu am avut încă ocazia să văd asemenea maşini minunate, construite cu atâta măestrie şi pricepere — scrie într’unul din numeroasele albume ale expoziţiei muncitorul ■ Parpalea Manole de la uzinele „Vasile Roaită”. Mii de muncitori, tehnicieni, ingineri, oameni de ştiinţă din cei care au vizitat expoziţia şi-au exprimat admiraţia nemărginită faţă de realizările industriei sovietice, şi au aşternut impresiile lor în albumele expoziţiei. „Am rămas uimiţi de cele văzute, de ceea ce au putut realiza in numai 32 de ani popoarele sovietice sub conducerea gloriosului Partid Bolşevic al lui Lenin şi Stalin” — scrie un grup de muncitori de la fabrica „Steaua Roşie” din Bacău. Intr’adevăr, în nicio ţară din lume industria nu a înregistrat vreodată un ritm de desvoltare atât de rapid ca în Uniunea Sovietică. Conduse de gloriosul Partid Bolşevic al lui Lenin şi Stalin, popoarele sovietice, luptând pentru realizarea măreţelor planuri cincinale staliniste, au reuşit să construiască într’un timp scurt o formidabilă industrie. Centre industriale uriaşe au crescut în timpul planurilor cincinale staliniste. Ele produc tot felul de maşini de cea mai înaltă perfecţiune tehnică, maşini gigantice, maşini-unelte, care lucrează până la o precizie de o miime de milimetru, maşini care sunt conduse prin sisteme electrice, cu lămpi şi instalaţii de radio şi atâtea altele. Din aceste minunate produse ale tehnicii sovietice, oamenii muncii din ţara noastră au putut admira la expoziţie numeroase strunguri cu o înaltă productivitate, care execută simultan 20 de operaţiuni, raboteze de 30 tone, maşini de filetat de înaltă precizie, combine , miniere, modernele şi perfecţionatele maşini pentru industria de construcţii, escavaloare uriaşe şi incă multe maşini-unelte, aparate şi instrumente de precizie. In timp ce în Uniunea Sovietică, forţa conducătoare a luptei pentru pace, producţia creşte necontenit şi tehnica atinge culmi necunoscute, în ţările capitaliste exploatarea cruntă,la care sunt supuşi muncitorii, , criza şi şomajul şi toate celelalte flagele specifice capitalismului, frânează producţia, ţin în loc progresul tehnic. Pentru muncitorii, tehnicienii şi inginerii care au cercetat cu atenţie construcţia diverselor tipuri de maşini şi felul cum ele funcţionează, Expoziţia Industriei Sovietice a însemnat o minunată şcoală. Ei şi-au exprimat bucuria şi mulţumirea că au avut prilejul să înveţe lucruri noui din bogata şi neîntrecuta tehnică sovietică, plecând de aici hotărîţi să-şi îmbogăţească neîncetat cunoştinţele Tehnice, să-şi însuşească tehnica sovietică, cea mai înaintată din lume. Expoziţia a fost vizitată şi de zeci de mii de ţărani muncitori din Ilfov şi Dâmboviţa, din Dolj şi din regiunile Braşovului, din Dobrogea şi din Nordul Moldovei, din toate regiunile ţării. Sute şi sute de ţărani, membri ai gospodăriilor agricole colective, muncitori din gospodăriile de Stat, tractorişti din S.M.T.-uri, au venit deasemeni la expoziţie. O puternică impresie a stârnit în rândurile lor utilajul agricol expus, o parte doar din nenumăratele tipuri de maşini folosite de fericita ţărănime colhoznică, de cea mai avansată agricultură din lume. Grupurile de ţărani au admirat îndelung maşinile agricole automate cu care colhoznicii obţin recolte neîntâlnite în altă parte a lumii. Ei şi-au putut da seama privind aceste maşini cât de mult este uşurată munca omului în agricultura socialistă, mecanizată. Sutele de mii de vizitatori printre care elevi şi studenţi, ostaşi de toate gradele, oameni de ştiinţă, artişti şi literaţi, au plecat de la expoziţie cu un sentiment puternic de încredere în viitor, de neţărmurită dragoste pentru marea şi puternica Uniune Sovietică, pentru marele Stalin. Ei s’au străduit, întorcându-se la locurile lor de muncă, să împărtăşească tovarăşilor şi cunoscuţilor lor impresiile culese dela expoziţie, să le vorbească acestora despre măreţele realizări ale formidabilei industrii sovietice.Expoziţia Industriei Sovietice care a oglindit forţa uriaşă a marelui Stat socialist, stegarul luptei pentru pace, a arătat oamenilor muncii din ţara noastră unde trebue să ajungem şi vom ajunge, ajutaţi de marea noastră prietenă şi aliată, Uniunea Sovietică, conduşi da Partidul nostru. Ea ne-a arătat în mod viu, concret, ce înseamnă socialismul, spre ce viaţă măreaţă duce drumul pe care merge cu hotărîre oamenii muncii din ţara noastră. Vizitând Expoziţia Industriei Sovietice oamenii muncii din ţara noastră şi-au putut da seama odată mai mult de neîntrecuta putere industrială şi economică a Uniunii Sovitice. inimile lor s’au umplut de bucurie ştiind că această putere, care zi de zi se desvoltă, se întăreşte, stă cu hotărîre în fruntea luptei sutelor de milioane de partizani ai păcii împotriva imperialiştilor aţâţători la război. Fiecare vizitator şi-a putut da seama cât de nepreţuită este alianţa şi strânsele legături economice cu Uniunea Sovietică, cât de preţios este ajutorul pe care-l primim necontenit din U.R.S.S., la care se adaugă acum utilajul aflat în expoziţie, care rămâne în ţară, pentru industria şi agricutura noastră. Această minunată expoziţie, oglindă vie a forţei industriale şi a superiorităţii economiei planificate sovietice, va rămâne neştearsă în inimile şi gândurile oamenilor muncii din ţara noastră, care preţuesc şi iubesc cu neţărmurită dragoste, marea Ţară a Socialismului, popoarele sovietice şi pe genialul conducător al acestor popoare şi al oamenilor muncii din toată lumea, tovarăşul Stalin. Excursiile organizate de a G. M. Secţia Cultură Fizică, Sport şi Turism a Confederaţiei Generale a Muncii reia organizarea excursiilor la cabanele din munţii Bucegi şi regiunea Braşov. Pentru săptămâna aceasta, plecarea din Bucureşti va avea loc Sâmbătă 3 Decembrie d. a. şi înapoierea Duminică 4 Decembrie, în jurul orelor 22, înscrierile se fac pentru cabanele: Cota 1400, Vârful cu Dor, Diham, Ferban, Trei Brazi, Gârbova, Banloc şi Poiana Braşov, care sunt mai uşor accesibile. Informaţiuni la Biroul Local de Turism — C.G.M. din Calea Victoriei No. 88, telefon 4.62.35. Verificarea contribuabililor care nu sunt la curent cu plata impozitelor Ministerul Finanţelor, împreună cu Comitetul Provizoriu al Capitalei, a hotărit verificarea tuturor contribuabililor care nu sunt la curent cu plata impozitelor. In acest scop, a luat măsuri ca echipe speciale, formate din funcţionari ai Ministerului de Finanţe şi ai Secţiunii Financiare a Comitetului Provizoriu al Capitalei, să viziteze pe fiecare din aceşti contribuabili care s’au sustras dela îndeplinirea obligaţiunilor către Stat, pentru a le pune în vedere, ca de îndată să verse impozitul neachitat. Cei care nu se vor conforma şi nu vor plăti impozitele, ca urmare a acestei măsuri, sunt consideraţi răi platnici şi vor fi trimişi în judecată penală.