Scȃnteia, ianuarie 1950 (Anul 19, nr. 1621-1646)
1950-01-01 / nr. 1621
Nr. 1621 Republica fragment dintr’un poem pentru pionieri N'a fost mereu aşa! Şi astăzi te cutremuri când gândul zboară'n vremea de pe vremuri. Al câtorva era tot rodul moşiilor întinse, a celor mulţi doar truda palmelor încinse ; — al câtorva huzurul şi belşugul, al celor mulţi, pe umeri gârbovi, jugul, — al câtorva cărbunele şi fierul, al celor mulţi cătuşele şi gerul... In vatra domnilor, se mistuia pădurea, spânzurători pentru cei mulţi cioplea securea; la masa domnilor era desfrâu şi cântec, robii strângeai curelele pe pântec; puii de domn sorbeau lumina şcolii, puii de rob orbăcăiau ca sobolii (în palmele aspre, sub frunţi încordate buchile negre stau închise cu şapte lăcate...) La răstimpuri cei mulţi scuturau birurile, bicele, gloanţele domnilor îi culcau cum culcă ploaia spicele; la răstimpuri se ridica gloata toată, gloată. Deja murea pe tron de flăcări, Horia pe roată... Noaptea de veacuri au purtat-o moşii şi strămoşii, pâna au răzbit, din roşile inimi, văpăile roşii, până când muncitorii din mine şi fabrici au înălţat steagul, în pumnii lor aprigi, până când Partidul a strâns în jurul lui pe toţi cei flămânzi împotriva celor sătui, pe toţi cei harnici împotriva nemernicilor, pe toţi cei împilaţi împotriva puternicilor — pentru „lupta cea mare’’, pentru lupta lor a fiecăruia şi-a tuturor! .. Din roşile inimi au răzbit văpăile roşii: Timişoara, Iupeni, Griviţa şi-au cântat cocoşii şi prin pâclele nopţii şi-au făcut zorii drum. Desrobitorul popor sovietic, călcând leghie şi poştile de MARCEL BRESLAŞU şi-a înfrăţit cu lupta noastră oştile şi ne-am durat strălucitoare ţară de-acum ! Rând pe rând au căzut de-atunci zăgazurile, tot mai larg s’au deschis către mâine priveliştele şi în treizeci decembrie patruzecişişapte „încă un vis a înflorit în fapte’’ şi-am scris cu litere de foc, copile, „republică“ pe-ale Istoriei file, „o patrie a celor ce muncesc uniţi sub roşul steag muncitoresc!“. ... Să fluture sărbătoreşti drapele! Strigaţi, tovarăşi: holda este-a mea, al meu e strungul, cărţile-ale mele, şi ceru'ntreg, cu fiecare stea! ... Dar nu-i sfârşită munca şi nici lupta: prin râvna noastră — dârza, ne’ntrerupta — creşte Republica, necontenit... Hei! Pionieri, ca mâine vine timpul să spuneţi vechii gărzi: „Soseşte schimbul! Vom duce mai departe ce-aţi zidit!“ UN BUN AL TUTUROR e ţara noastră! răspundem toţi de bunul tuturor. Senină s’o păstrăm, ca boîta-albastră şi liberă, ca vulturul în zbor! Nu numai bucurii, nu numai drepturi sunt „ale tuturor’’... Dac’ai s’o ceri, Republică, ţi-om face zid din piepturi, să nu se’ntoarcă vremile de eri! Pacea e să n'o mai tulbure zarafi şi regi şi hora să se’nvolbure în jurul lumii’ntregi ! Decembrie 49 opreliştele. SAT NOU I. Râpile şi văile îşi descind odăile Să treacă isvoarele Şi să intre soarele Să aducă luminile, Să crească uzinele. Muguresc privirile Pe toate zidirile, Muguresc muşcatele Peste toate satele, Muguresc gherghinele Unde-au fost suspinele. Dimineţi şi sările Şerpuesc cărările Paşii anilor grăbiţi Primăverilor mijiţi. II In tăria deasă-a nopţii Chiaburii şi-arată colţii Şi se târâie ’n tufiş • Ca să muşte pe furiş, Sa muşte om muncitor, Om de viaţă ’noitor. Chiaburii stau pe macate Dela cei flămânzi luate Pentru-o lingură de lapte Şi-o căldare de bucate. Fierbea apa în damne, Mamele ’ncepeau a spune La copii că le vor pune In străchini mâncăruri bune, Cir din apă şi mălai, Pe care cu sfori să-l tai Şi-alergau la cei avuţi, Cu şuri multe şi bănuţi Şi-şi vindeau zilele vieţii Şi-şi lăsau pustii pereţii... III. Pentru traiul ce-a avut, Bogatul neîncăput Urăşte făr’împăcare Lumea, noua aşezare. Mâni de fulger, uscăţive, Fac ogoare colective, Rânduesc şi pun temei De-a râturi până’n grindei. Oameni ce merg cot Sa cot, , Bucuria lor şi-o scot. V. de DUMITRU CORBEA Bucuria vieţii lor: Pânea strânsă din ogor IV. Tractoru 'ncepe să are, Lipsa moare în zăvoare. Când începe semănatu Omul îmblă luminatu. Şi grăia cel înşelatu: — „M’am dus noaptea cu bogatu, „M’a purtat printre bostani „Să fac vrajbă ’ntre ţărani, „Intre cei pe drum porniţi, „Care-au fost mai greu loviţi, „Care-o viaţă au trudit „Şi Ie-a fost dorul lihnit... „Pentru calea ce-au luat „Chiaburul nu s’a culcat. „M’a pilotat pre la mohor „Şi-mi spunea ca să omor. „Şi de-atuncia el tot îmbla „Unde-i uliţa mai strâmbă... „Pe cel deal la Păpălage „A’nceput unul a smulge, „Grâne verzi a reteza. „Şi striga şi necheza, „Iar copita-i scăpăra „Căci tot rodu-i supăra „Şi-ar fi vrut foc şi pârjol „Să rămâie câmpul gol. „Sfărma munca la săraci „Să n’aibă mălai în saci, „Sfărma grâne şi secară „Şi voia blestem în ţară’* Mătrăgune, mătrăgune, Rădăcina-ţi vom răpune, Te vom smulge din ogoare Să nu mai creşti pe răzoare, Să nu ne mai faci zăbavă Cu tulpina-ţi de otravă. VI. Râpile şi văile îşi deschid odăile Şi-şi ridică scările Să coboare zările, Să vie amiezile, Să crească livezile Şi pe toate coamele Să se coacă poamele Şi pe toate luncile Să rodească muncile. An nou, dar de cât aşa an nou, unde ne ar milui ăi de sus cu vreo zece ani vechi, că la bucurii a trecut timpul să te mai aştepţi. S'au dus, s'au topit revelioanele din timpurile bune. Şi p'atunci nici nu-ţi trecea prin cap că sunt bune, ştiai doar că-s timpuri normale. De platină să fii^ şi tot îi sângerează inima când te gândeşti la viaţa la chefurile, la dispoziţia din noaptea de revelion. De găsit, s'ar mai găsi şi acum câte ceva pentru o sindrofie — că până în aşa hal de mizerie şi decădere toi n'au reuşiţi să ne'mpingă — dar când fie sufletul pustiit de melancolie, cui să-i mai ardă de zaiafet! Ca prin vis îfi vine'n gând revelioanele de eri, într'o vilă la şosea sau intr'un conac de moşie. Taraful strângănea de inimă albastră, jazzul atingea vreo două rumbe, întindeai un pocheraş pe cocoşei, ca să te prindă ain nou cu noroc, şi după ce erai niţel făcut de şampanie, mastică, whisky, furculiţă, cabernet, când era atmosfera mai plină de antreu, de poezie, se auzea la radio şi mesajul tronului. Faptul că la 12 noaptea fix, ştiai că se aude vocea regală, îşi dădea aşa ca un sentiment că toate's la locul lor, aşa cum le-am apucat, un fel de stabilitate care-şi întărea inima. Azi pe ce chestie să faci chef? De bucuria Planului? Ca să ne facă o plăcere de Revelion, odată cu Anu Nou, trage: alt Plan. A ajuns că după ce o viaţă întreagă am lucrat numai în cifre, procente, socoteli, la dividende, acţiuni, cursuri de bursă, falimenteacu numai când văd o cifră in ziar mi se face ca o ameţeală la creer. 108®/« realizarea Planului, 25°/o creşterea venitului naţional, 308/a a crescut salariul mediu in indusaie, cum dracu să mai trăeşti în condiţiile astea. Şi oricât mă abţin şi caut să mă gândesc la altceva, te atrag cifrele şi procentele astea ca un magnet şi mereu iau ziarul în mână. Ca ce au făcut anul asta e nimic fată de ce pun la cale pentru la anul: ţiţeiul să crească la 132,5o/o, oţelul la 1190fi, la construcţiile de maşini valoarea producţiei în 1950 o s'o mărească cu 41,70/o fată de cât era anu ăsta. Dacă nu-fi stă mintea'n loc până unde împing sfidarea ca să arate că ei pot să facă intr'un an fără concursul nostru, cât n'am făcut noi în douăzeci de ani. Şi ca să vezi că nu se lasă şi calcă în picioare orice tradiţii e chiar nebunia asta cu investiţiile, 145 miliarde și astea cea mai mare parte în industrie, ca să facă fabrici, motoare, maşini. Bănişori care altădată i-am fi băgat noi în buzunar. 145 miliarde!... Câtă barbarie să pângărească tot specificul eminamente agricol dinadins premeditat. Ce o mai rămâne, din peisajul rustic de la țară când or termina şi planul pe 950 şi ala pe cinci ani• şi-or începe să dudue 25.000 Tractoare? Ce o mai rămâne din poezia satului când s'o treera şi însămânţa mecanic, s'or alunga vrăjile şi vârcolacii, când în toată ţara s'or aduna oamenii la căminul cultural, s'or face case de naştere şi radio, şi când toate mahalalele or pornii pe urma Ferentarilor şi or face bulevard din maidan. Ăştia nu glumesc. Dacă merge aşa, o să-i deplaseze pe toţi nepricopsiţii din bordei in bloc, cu concediu plătit, creşă şi cantină la discreţie, dispensar pe gratis, club când îi vine chef, facultate de doi ani, atunci dacă stai şi te gândeşti iţi dai seama că nu e numai că batjocoresc decorul patriarhal care mai făcea o variaţie între centru şi mahalale, dar e un plan diabolic care face să se submineze toată ordinea socială care a fost decănd lumea. Vorba la Beatrice, am ajuns ziua când orice textilistă la 30 de războai e mai cineva în societate ca dânsa care se trage din familie de fabricanţi şi ne gustări dela descălecarea regatului. Şi când te gândeşti că sunt numai doi ani de la comprimarea monarhiei poţi să-ţi faci o idee unde o să mai ajungem. Nu mai e nici un respect al valorilor umane, al echilibrului social, nimic. Am auzit ori despre un argat la o moşie a regelui din Săvârşin A fost omu la şcoală de partid şi acu a ajuns din argat asistent universitar• Pe alţii, i-a făcut directori şi unde te uiţi în ziare vezi mutre noi, nu vremuri normale nici dracu n’ar fi întors capu după dânşii şi acu nu mai ai loc de ei: inovatori, lucrează în 1950 de câte 3—4 luni, nişte pârliţi, care când averr cu fabrică nu-şi termina de făcut nici ce avea pe ziua aia! Ăştia mă rog, îi vezi decoraiţi, fotografiaţi, invitaţi, mă rog elita societăţii. In fiecare zi ies parcă dintr'un sac fără fund tot mai mulți şi-ţi dai seama cu cât se ridică ei, cu atât parcă te'nfunzi şi cobori tu, ca la scrânciob numai că acu s'a dus nădejdea să mai ajungem noi sus. Ce este mai infernal cu Planul asta de care râdeam noi la început şi acum sughiţim că ziceam că n'o să fie in stare ei nici două luni să conducă fabricile fără noi, este cum au reuşit să strângă ca în balamare toată economia şi s-o facă să joace ca la paradă după tact, când noi nu ştiam dimineaţa dacă vom avea clienţi la prânz şi dacă a doua zi nu izbucneşte criza. Asta vezi, că au reuşit ei să stăpânească forţele naturii şi că nu numai că se împlineşte Planul punct cu punct, dar ce-i mai îngrozitor e că fac exact pe dos de ce vrem noi să facă şi le iese 'n plin, cauţi să înţelegi de ce, n'ai cum, şi vezi asta te seacă la inimă, ifi scurtează zilele, te înebuneşte. Zilele trecute mă mai liniştisem. Auzisem la Vocea America cum îi trage că vine războiul, manevre militare, bombe — Superbombe. Vorbea mai grozav decât nemţii în timpul războiului. începusem iar să prind curaj când îmi căzură ochii pe un anunţ din ziar cu Bătălia Stalingradului. Şi când mi-am adus aminte ce speranţe ne-am pus noi atunci şi ce-a ieşit, mi s-a dus tot curajul. Nu-i glumă dom'le cu ruşii, dacă le dă lor mâna acum când americanii îi tot trag cu războiul să sădească păduri ca să oprească vânturile, să schimbe drumul fluviilor şi să croiască din senin o mare de patru ori cât ţara noastră, înseamnă că se simt în largul lor. Cum dracu să pricepi mersul cimentelor, că-ţi plesnesc creerii şi le apucă damblageala. Mai auzi şi de la Radio Londra că-ţi dă curaj că o sa fie bine şi eu de câte ori văd că se deschide un dispensar, mai răstoarnă unii vreo 3 norme în întrecere, că pe 400.000 de golani i-a învăţat carte şi că stabilesc de acu în Plan pe procente câtă fontă, ciment, zahăr şi carne o să fie la anul, îmi aduc aminte de fabula de la religie cu mâna misterioasă, care scria noaptea pe zid „zilele-ţi sunt numărate" şi l-a vestit pe Nabucudonosor de ultimele zile ale oraşului Pompei. Asta vezi mă obsedează cicum de nu mai pot scăpa. Nu ştiu unde intru un ziar sau pe o lozincă de 7 Noembrie am văzut ceva cu revoluţie, capitalism şi pieire inevitabilă. Şi de atunci nu mai îmi iese din cap. Mi se întâmplă să visez că se ţine cineva după mine şi vrea să mă ia de beregată, iar eu când s-o iau la fugă văd că mi-au înţepenit picioarele- Pieirea inevitabilă... La început îmi făceam şi eu curaj că vor numai să ne sperie dar acum vezi cu ochii cum ţi se desface prăpastia la picioare. Ruşii au bomba atomică. Ajutorul american în China a încăput pe mâna comuniştilor. 500 de milioane de chinezi s'au dat cu comuniştii. Ăştia ne'nghit ca pe un pilaf cât ai zice peşte. Pe nemţi după cum se vede slabă nădejde să mai pui bază, în America ziarele scriu c a început să sufle viscolul crizei. Te simţi cu adevărat ca înainte de cutremur şi cu cât mai trece o lună, un an, şi te uiţi înainte ce te aşteaptă, vezi un singur lucru: pieirea inevitabilă, pieirea, brrr... Stăm de vorbă între noi câteodată şi calculăm raportul de forţe. Dacă judeci obiectiv vezi că la ţară mai rezistăm încă Chiaburii nu se lasă ei cu una cu două, pe unde apucă mai bagă ei drăguţii beţe 'n roate, dar până la urmă oricât îşi pun firmă de mijlocaşi, tot mi fi-i îngrădeşte, săracii. In comerţ mai avem poziţii, oameni de ai noştri băgaţi prin diferite locuri şi care i-a ferit deocamdată ăl de sus de verificare, mai sunt ei pe ici pe colo, aşa că n'ar fi o situaţie tocmai disperată. Dar ce-i mai jalnic e că dacă stai să analizezi situaţia la fiecare lună vezi că ei cresc şi noi ne topim, încet dar sigur. Tot în război e salvarea. Dar dacă tocmai războiul le pune capac la toate? Dacă o iau razna coloniile şi-i molipsesc chinezii pe indieni şi alte naţii de pe acolo? Dacă — Doamne fereşte — isbucneşte comunismul şi'n Anglia de-i mătură pe laburişti? Dacă o să iasă cu steagul roşu şi'n America? Dacă francezii şi italienii după ce primesc arme de la americani, le bagă baionetele în jurul pantalonilor şi-i pun în frigare? Fir-ar afurisită să fie de viaţă, că cum o suceşti, cum o învârteşti tot pe-a lor iese. Zău, Doamne, decât aşa revelion, mai bine la mănăstire. Nici Dante, răposatu, nu şi-a închipuit chinuri mai criminale în Infernul lui ca ce-am ajuns noi să vedem comunismul cu ochii, pieirea inevitabilă şi... Las, mai bine să mai pun Vocea America, poate mai vine vreo directivă de Anu Nou. P. conf. Tudor Giaru Maften -SPECULANT SCANTEIA Şedinţa plenară a Academiei R.P.R. cu prilejul celei de a doua aniversări a Republicii Populare Române Cu prilejul celei de a doua aniversări a Republicii Populare Române, Academia R.PR a ţinut Vineri după amiază o şedinţă plenară, la care au participat membrii titulari şi corespondenţi. Şedinţa a fost prezidată de prof. Traian Săvulescu, preşedintele Academiei R. P. R., fiind de faţă şi prof. dr. C. I. Parhon, preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale, preşedinte de onoare al Academiei R.P.R. In cadrul acestei şedinţe, acad. prof. P. Constantinescu. Iaşi a făcut o comunicare cu titlul: „Doi ani de la proclamarea Republicii Populare Române”. In comunicarea sa, acad. prof. Constantinescu-Iaşi a subliniat marile succese pe care poporul nostru le-a obţinut în cei doi ani de la instaurarea Republicii Populare, scoţând în relief ajutorul neprecupeţit pe care l-am primit din partea marii Uniuni Sovietice. Vorbitorul a arătat apoi noile perspective de desvoltare ce se deschid ţării noastre prin Planul de Stat pe anul 1950. In pieţele publice, în cluburi şi Atenee Populare, oamenii muncii au sărbătorit ziua Republicii Populare Române Vineri 30 Decembrie, în pieţele Capitalei, oamenii muncii au sărbătorit cu entuziasm împlinirea a doi ani de la proclamarea Republicii Populare Române. Echipe artistice şi fanfare muncitoreşti au făcut ca principalele pieţe din Bucureşti să răsune de veselie şi bunăvoie. Peste tot răsunau lozincile; din ele, ca un val, se ridica dragostea pentru Uniunea Sovietică, pentru marele Stalin şi pentru Partidul Muncitoresc Român. Pe pieptul multora dintre muncitori străluceau decoraţiile, semne ale minunatelor victorii obţinute pe frontul construirii socialismului. Pe feţele lor se citea bucuria şi mândria patriotică de a îndeplinit Planul, şi în alra timp încrederea că prn munca lor dârză şi cu ajutorul Uniunii Sovietice, vor putea îndeplini Planul de Stat pe anul 1950, un nou pas spre o viaţă fericită şi îmbelşugată pentru întregul popor muncitor. In Piaţa Libertăţii, echipele artistice muncitoreşti de la I.C.A.S., de la cooperativa de producţie „ştefan Gheorghiu”, de la fabrica de ţesături „Pavel Tcacenco” şi dela Monetăria Naţională au jucat pentru oamenii muncii veniţi acolo să sărbătorească împlinirea a doi ani dela proclamarea Republicii Populare Române. Un muncitor metalurgist dela I „Steaua Roşie” spunea: 1 — Petrecere muncitorească, tovarăşe. Sărbătoarea oamenilor care au muncit tot anul şi acum se bucură că munca lor a fost rodnică pentru Patrie. Oameni dârzi care păşesc la îndeplinirea Planului nou, cu siguranţă că vor izbândi, mergând pe drumul arătat de Partid”. Până târziu a răsunat de veselie Piaţa Republicii. Fanfara Comitetului Provizoriu al Capitalei şi o fanfară militară au distrat pe muncitorii, ostaşii şi cetăţenii strânşi în piaiţă. In locul unde acum câţiva ani au răpăit mitralierele monarhiei, au răsunat acum cântece pline de bucurie, pline de încredere în viaţa nouă spre care Partidul conduce întregul popor muncitor din Patria noastră. Deasemenea în Piaţa „16 Februarie 1933”, „Colentina”, „Cioplea” etc. muncitori CFR- işti şi alţi muncitori au serbat şi ei cu multă însufleţire aniversarea scumpei noastre Republici Populare, salutând cu entuziasm noul Plan de Stat pe anul 1950. In Ateneele Populare „23 August”, „Leonte Filipescu” etc., la cluburile întreprinderilor C.A.M.-Belvedere, Monetăria Naţională, I. C. Frimu, Tăbăcaria Naţională şi la alte cluburi au avuit loc festivaluri artistice şi conferinţe închinate aniversării Republicii. Oamenii muncii împreună cu familiile lor au participat cu inima plină de bucuria victoriei, cu gândul la sarcinile noi şi măreţe de îndeplinit, hotărâţi să lupte pentru întărirea şi înflorirea Patriei noastre, apărând pacea împotriva imperialiştilor anglo-ameiricani, care vor să arunce lumea într’un nou măcel. .. Serbarea Pomului de Iarnă organizată de C. G. M. pentru copiii muncitorilor evidenţiaţi Vineri după amiază a avut loc în aula Institutului de ştiinţe Juridico-Administrative din Capitală serbarea Pomului de Iarnă, organizată de Confederaţia Generală a Muncii, pentru copiii muncitorilor evidenţiaţi în producţie, din Capitală. Faţada şi interiorul Instituitului de Ştiinţe Juridico- Administrative au căpătat un aspect sărbătoresc. Brazii din faţa Institutului au fost împodobiţi cu becuri, care inundau curtea cu o lumină veselă şi strălucitoare. La intrarea în aula cea mare, a fost organizată o expoziţie cu imagini din viaţa fericită a copiilor din Uniunea Sovietică şi Republica Populară Română. Pe coloanele care sprijină bolta aulei erau atârnate imagini din minunatele filme sovietice cu desene animate, atât de îndrăgite de copiii din ţara noastră, întreaga aulă era dominată de un uriaş Pom de Iarnă, împodobit cu becuri multicolore, ghirlande de hârtie şi flori şi cu sumedenie de jucării de tot felul. Sub ochii încântaţi ai copiilor s-a desfăşurat o minunată serbare, la care şi-au dat concursul coruri, acrobaţi, prestidigitatori şi artişti de la teatrele din Capitală. La sfârşitul serbării, copiii care au participat la această minunată festivitate a Pomului de Iarnă au primit daruri, jucării, cărţi cu poveşti, cărţi instructive, etc. Pag. S U. S. S. făureşte belşugul preţuri şi a celorlalte care au mai urmat, poporul sovietic a putut economisi în cei doi ani care s'au scurs, peste 157 miliarde ruble. Sporirea belşugului de mărfuri în ţară a dus la o simţitoare mărire a salariului real. Intr'adevăr, în U.R.S.S. poţi cumpăra astăzi cu salariul tău mai mult de două ori atâtea bunuri ca înainte. In U. R. S. S., datorită eforturilor depuse de oamenii sovietici, datorită neîntreruptei creşteri a productivităţii muncii, industria şi agricultura îşi măresc producţia din an în an, din lună în lună. Ele dau ţării bunuri tot mai multe şi mai bune. Se crează acel belşug de mărfuri de tot felul, necesar construirii societăţii comuniste, în care fiecare va primi după trebuinţele sale. In Decembrie 1947, Uniunea Sovietică a desfiinţat cartelele pentru toate produsele de larg consum. De atunci toate aceste produse, fie alimentare, fie industriale, pot fi cumpărate în magazinele Statului, ale cooperaţiei sau în piaţa colhoznică fără nicio restricţie. Este lucru ştiut că în timpul războiului U.R.S.S. suferise distrugeri mai mari decât oricare altă ţară. Totuşi încă în primii doi ani ai planului cincinal de după război, în 1948 şi 1947, industria socialistă şi agricultura colectivă a UR.S.S. au produs atât de multe mărfuri de larg consum, încât limitările dinainte au devenit, pur şi simplu, inutile. In acelaş timp, Statul Sovietic a procedat la o importantă scădere a preţurilor mărfurilor. Datorită acestei scăderi de „Problema grânelor în ţara noastră a şi fost rezolvată", a spus tov. G. M. Mălencov la 6 Noembrie a. c., in raportul său cu prilejul aniversării Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie. Interiorul acestui magazin de desfacere a pâinii — magazinul Nr. 1 din sectorul „Octombrie" din Moscova1a — ilustrează grăitor aceste cuvinte. E o imagine concretă a belşugului care domneşte astăzi in Ţara Socialismului. Viaţa a devenit mai veselă, mai uşoară. Tot mai mulţi oameni ai muncii au posibilitatea să aibă radio în casele lor. In magazinul de radio din Piaţa Colhoznică din Moscova, cumpărătorii găsesc aparate de radio, de cele mai diferite şi moderne tipuri. Creşterea permanentă a vânzărilor dovedeşte că preţul lor este accesibil oricui. La Kiev, cererile bun laşilor în producţie de a-şi cumpăra automobile proprii sporesc din zi în zi. Iată în curtea magazinului un număr mare de maşini, tocmai aduse de la gară. Au şi venit cumpărătorii să le vadă.