Scȃnteia, februarie 1950 (Anul 19, nr. 1647-1670)

1950-02-01 / nr. 1647

Pag. 2 Grija pentru sănătatea oamenilor muncii a fost şi este o preocupare continuă a regimului nostru de democraţie populară, spre deosebire de regimul burghezo moşieresc in care domnea dispreţul faţă de omul muncitor, de nevoile, de năzuinţele, de sănătatea acestuia. Iată câteva exemple care oglindesc această atitudine în trecut, in problema sănătăţii publice. Din cei 8000 de medici câţi aveam, mai mult de jumătate erau în momentul eliberării ţării noaste concentraţi în Bucureşti, vreo 2009 în restul oraşelor ţării şi mai puţin de 2000 pentru tot restul populaţiei. Centrele industriale şi satele erau lipsite de orice asistenţă medicală. Burghezia şi moşierimea aveau grijă să aibă medici care să îngrijească de sănătatea exploatatorilor şi nu de cea a poporului. Aveam specialişti în toate ramurile, dar aceşti specialişti erau îngrămădiţi in Capitala ţării. Sănătatea era o marfă ca oricare alta, care trebuia cumpărată, plătită cu bani grei, şi acest lucru nu-l puteau face decât clasele exploatatoare. Pe lângă aceasta, la numărul mare de medici, nu aveam decât un număr foarte mic de personal medical auxiliar (surori, agenţi sanitari, moaşe, etc.). Existau'' în ţară cam un milion de bolnavi de sifilis, câteva sute de mii de bolnavi de pelagră, peste 600.000 de tuberculoşi. După o statistică publicată încă în 1939 de prof. Danielonul, aveam în ţară un milion de guşaţi. In felul acesta se explică făptui că la recrutări erau respinşi zeci de mii de tineri in fiecare an, pentru debilitate generală. Regiuni întregi, zeci de mii de oameni sufereau de pe urma malariei şi erau scoşi din muncă. Mortalitatea infantilă a fost la noi timp de 50 de ani fără întrerupere cea mai mare din Europa. Pentru burghezie şi moşierime nu exista propriu zis o problemă de sănătate publică. Era o grijă numai pentru sănătatea acelor care jefuiau poporul şi un dispreţ total pentru sănătatea clasei muncitoare şi a ţărănimii. Aşa se explică faptul că cel mai mare buget pe care l-a avut Ministerul Sănătăţii în trecut a fost de 2,9°/o din bugetul Statului, că în instituţiile sanitare domneau anarhia, corupţia, furtul, risipa şi o totală nepăsare faţă de sănătatea celor ce muncesc. Astăzi însă, când clasa muncitoare, având în fruntea ei Partidul Muncitoresc Român, a fuat în mâinile ei conducerea Statului şi păşeşte la construirea socialismului, grija pentru sănătatea omului muncitor devine una din preocupările de frunte ale regimului de democraţie populară. In anuil 1949 s-a asigurat la noi în ţară pentru prima oară asistenta medicală gratuită tuturor salariaţilor şi familiilor lor. In domeniul ocrotirii mamei si copilului, numărul serviciilor de consultaţii a crescut dela 1370 la 2000. S’a înfiinţat în toată ţara un număr însemnat de bucătării dietetice şi, datorită acestui lucru, mortalitatea infantilă a fost simţitor redusă. Ministerul Sănătăţii a trimis anul trecut 20.000 de copii în coloniile de vară. Numărul paturilor în spitale şi sanatorii TBC a crescut cu 11.000 faţă de anul precedent atingând cifra de 55.000. Progrese însemnate s-au realizat anul trecut şi în domeniul combaterii maladiilor sociale şi epidemiilor. Staţiunile balneo-climatice au fost reorganizate şi în ele şi-au petrecut concediile de odihnă peste 175.000 de oameni ai muncii în condiţiuni excepţional de bune. Şi în ceea ce priveşte problema medicamentelor s’au făcut progrese însemnate. In trecut ţara noastră constituia o piaţă monopolizată de trusturile chimice occidentale care-şi impuneau medicamentele lor la preţuri inaccesibile clasei muncitoare. Astăzi avem o creştere însemnată a producţiei noastre proprii de medicamente, care ne va permite în viitor să renunţăm la importul multor produse şi chiar să ajungem cu timpul să exportăm unele produse fabricate la noi. Dar în timp ce la noi se înregistrează progrese continue în domeniul ocrotirii sănătăţii publice, preşedintele Truman este silit să recunoască in mesagiul celui de al 81-lea Congres al Statelor Unite că „reţeaua de spitale este cu totul insuficientă şi că o parte prea mică din populaţia Statelor Unite se bucură de îngrijirea medicală”. In ţările marshallizate din Europa Occidentală situaţia este încă şi mai gravă. O statistică din Italia arată că mortalitatea infantilă a crescut considerabil în această ţară, unde două treimi din populaţie sunt lipsite de minimul de existenţă. Iată ce înseamnă grija de sănătatea poporului în societatea capitalistă! In Republica Populară Română noi păşim însă cu toată convingerea şi cu toate puterile noastre, sub conducerea Partidului, la înfăptuirea unei vieţi mai bune pentru poporul muncitor. Planul de Stat pe 1950 pune un accent deosebit pe asigurarea asistenţei medicale în centrele muncitoreşti şi în mediul rural. Reţeaua sanitară va fi desvoltată mai ales în marile centre muncitoreşti, în regiunile industriale ale ţării noastre şi în mediul rural. In felul acesta va fi posibil ca muncitorul şi ţăranul muncitor suferind să fie îngrijit cât mai bine pentru a fi în stare să-şi pună toate forţele în slujba luptei pentru construirea socialismului. Lupta împotriva mortalităţii infantile va fi accentuată. Noi avem ambiţia ca din ţara cu cea mai mare mortalitate infantilă cum eram, să devenim una din ţările cu cea mai mică mortalitate. In 1950 se vor crea 150 de dispensare de copii în mediul rural şi 53 de dispensare materno-infantile în mediul urban. Se vor înfiinţa 100 de nouă case de naştere. Toate acestea, împreună încă cu alte măsuri importante prevăzute în Plan, vor constitui un pas important în lupta noastră împotriva mortalităţii infantile. Se va întreprinde o vastă acţiune pentru depistarea formelor incipiente ale tuberculozei, făcându-se un milion de examene radiologice, trei milioane de depistări biologice. Reţeaua de dispensare necesare pentru prevenirea şi tratamentul precoce al tuberculozei va fi mărită în acest an cu încă 60 de dispensare. In ceea ce priveşte sigitatele, acestea fiind instituţiile de bază pentru asigurarea unei asistenţe medicale, în Planul de Stat pe anul 1950 s-au prevăzut îndeosebi măsuri privitoare la mărirea capacităţii acestora cât şi la îmbunătăţirea absenţei spitaliceşti. Vor fi înfiinţate şi înzitate noul spital şi policlrric astfel ca numărul paturilor să crească cu mai mult de 1200. O condiţie esenţială pentru reuşita planului sanitar o constitue îmbunătăţirea continuă a calificării cadrelor noastre sanitare medii şi superioare prin acordarea atenţiei cuvenite învăţământului, prin îmbunătăţirea muncii în Institutele ştiinţifice medicale, prin planificarea şi încurajarea iniţiativelor creatoare pe tărâmul ştiinţei medicale. Pin organizarea Sfatului Medical Ştiinţific de pe lângă Ministerul Sănătăţii pe de o parte şi prin activiatea secţiei medicale a Academiei Republicii Populare Române, se vor crea in anul ce vine condiţiuni tot mai bune pentru o muncă şiinţifică, planificată şi rodnică. Planul sanitar pe anul 1950 este un plan realist care va fi cu siguranţă nu numai realizat dar şi depăşit, prin activitatea neobosită şi devotată a tuturor celor ce muncesc în domeniul sănătăţii publice şi sub îndrumarea continuă a Partidului nostru. Trebue însă să spunem că fără ajutorul continuu al marii noastre prietene. Uniunea Sovietică, fără ajutorul în utilaj şi medicamente pe care le primim de acolo, fără folosirea marilor cuceriri ale ştiinţei medicale sovietice, fără folosirea experienţei sovietice în domeniul organizării sanitare, noi n’am fi putut îndeplini nici planul sanitar pe anul trecut şi nici cel pe anul ce vine n’ar avea şanse de realizare. La baza întregii noastre activităţi, stă, ca o chezăşie pentru succesele viitoare ca un îndreptar şi un îndemn permanent, glorioasa învăţătură stanstă care ne arată că „omul este cel mai preţios capital”. Spre noui succese in lupta pentru apărarea sănătăţii poporului _________________________de psademicon prof. dr. A. Kreiedle. SCÂNTEIA Pe locomotivă cu mecanicul Ţone Ştefan Acceleratul 601 părăseşte peronul Gării de Nord. Mecanicul îşi trăge căciula pe urechi,şi se aşează la fereastră, în dreapta. E noapte. Când eşim din raza luminată a gării, întunericul încolţeşte deodată, din toate părţile, locomotiva. Mecanicul acoperă becul mic de deasupra capului, să poată vedea mai uşor ce se întâmplă afară. Pe platforma locomotivei s’a făcut aproape întuneric, încă o mişcare. Mânerul regulatorului se apleacă mai spre stânga şi viteza începe să crească... Ne îndreptăm spre Ploeşti Din loc în loc, ia cantoane, ies în calea trenului oameni cu felinare aprinse în dreptul pieptului. Mecanicul" ia șuba din ladă. E frig răzbit la fereastră. — Hei, băiete !Mai vezi de cărbuni! Fochistul ia înmână lopata, o înfige în grămada neagră de cărbuni din spate și mecanicul deschide ușa rotundă a cuptorului. Flăcările năvălesc spre ieşire Limbile roşii se lungesc, se aruncă spre haina vătuită a fochistului. Vor, parcă, să-l înghită cu totul. Dar omul descarcă, iuie ţopata şi se întoarce maj poi să mai încarce una. Uşa rotundă se închide şi se des- chide mereu, înghiţind lopeţii de cărbune. Pe faţa fochistul lui curg boabe mari de su-ndoare, iar în stânga, acul ma-l nometrului urcă încet. încetă înspre unsprezece. — Deajuns ! Şi locomotiva s’a cufundat itar in întuneric. Mecanicul, şi-a reluat locul la fereastral deschisă din dreapta, iar fo chistul, în stânga, la cealaltă.Î li cunoaşteţi ? Mecanicul escene ştefan, cel care a făcut de curând 23.000 de kilometri fără spălări, în loc de 2 500 , iar fochistul lui e Niculae Marinescu, din Craiova. 23.000 de, kilometri fără spălări, după cum spun cei mai încercaţii mecanici, nu sunt uşor de străbătut. Până acum nimeni nu s’a încumetat să facă aceasta. — Cum ai făcut dumneata, treaba asta, tovarășe Tone ? Mecanicul s’a întors pentru o clipă. Se gândește. Se vede că i-i greu să răspundă. Mai deschide odată ușa cuptorului, dă drumul la păcură şi priveşte cum sar flăcările aţâţate de lichidul cu puteri ne-1 văzute. DE APROAPE 30 DE ANI PE LOCOMOTIVĂ — Greu de spus, tovarăşe. Să-ţi povestesc despre purjări sau dezincrustant ? Am s’o fac şi pe asta. Fără purjări făcute la vreme, fără dezincrustant, fără atâtea şi atâtea alte îngrijiri, maşina mea n’ar fi parcurs cei douăzeci şi trei de mii de kilometri. Dar vezi, nu stă aici decât o parte, o mică parte, din răspuns. De asta e greu de povestit... Eu lucrez de aproape 30 de ani pe locomotivă. Prima dată m’am urcat pe platforma maşinii la Ploeşti Eram tânăr, pe atunci, aproape un copil. Ţone Ştefan începe să povestească. Afară e frig straşnic. Vântul izbeşte în uşile de lemn şi aduce cu el frigul, tocmai lângă tabla fierbinte a cuptorului. Mecanicul priveşte manometrul cu grijă : — Vântul vrea să ne ţină în loc. Ne trebue presiune, să-i învingem puterea. Deschide apoi robinetul de jos, de control. Ţâşnesc aburi. Mecanicul strigă fochistului să dea drumul la apă. CÂNDVA VIAŢĂ DE CHIN ŞI SĂRĂCIE — Pe tata îl chema Iordache Ţone şi era muncitor ceferist la Ploeşti. Trebuia să-i vezi noaptea, când venea dela munică. Păşea încet să nu ne scoale din somn şi cerea maică-mi ceva de mânia;e întreba apoi de noi. Eram şapte cu toţii. A încercat tata să ne dea la şcoli dar n’a putut. N’avea de unde. Trebuia să aibă grijă întâi şi'ntâi de mâncare, de haine, de lemne şi nici pentrru astea nu-i ajungeau banii. Doi fraţi au murit încă mici. Viaţa ne-a arătat chiar de la început numai mizerie şi nenorocire... M'am urcat şi eu de locomotivă. Am intrat ca fochist şi peste 5 ani am ajuns mecanic, dar de sărăcie tot n’am scăpat. Umblam prin ţară şi pricepeam, încetul cu încetul, că sărăcia nu se născuse la Ploeşti. Mergeam spre Constanţa şi ne întâmpina în fiecare gară pustiul Dobrogei. Porneam spre Piteşti sau spre Giurgiu şi vedeam oameni slabi şi desculţi peste tot. Iar în gările Bărăganului boierii încărcau vagoane întregi cu grâu. Le duceam noi, mecanicii, în trenuri lungi peste graniţă. Şi tot noi îl duceam pe el, vara, în Valea Prahovei sau pe malul mării, să-şi cheltuiască banii munciţi de alţii... Erau vremuri grele atunci. In treizecişitrei am luat 200 lei la leafă în loc de 4000. Şi asta nu mi s’a întâmplat numai odată. La depou, șefii înjurau, căutau pricini în fiece zi. Când m’am împotrivit odată unui comisar care m’a bătut fără motiv, m’au suspendat pe două luni. Să-mi aducă aminte că în mâinile lor stă munca mea și hrana copiilor mei... Dar astea le știe oiicine, tovarășe ! Mecanicul s’a aplecat iar să cerceteze cuptorul: — Ai gijă Niculae, băiete, de apă... Şi vezi ce-i cu păcura asta că merge prea greu ! Şi iar s’a întors : — Poate ţi-i eu mirare tovarăşe şi te întrebi poate ce v or fi având vechile mele necazuri cu cei douăzecişitrei de mii de kilometri de acum ? Este intre ele o veche legătură. Fiindcă întrebau ea cea mare nu-i cum i-am făcut pe ăştia douăzecişitrei. I-aş fi putut face, poate, şi înainte de 30 de ani lucrez doar pe maşină. Şi o cunosc... Tocmai aici e taina : dece n’ai făcut, Ţone, isprava asta inainte, când erai tânăr şi voinic — şi de ce o faci abia azi, după 30 de ani de muncă ? Şi iacă tovarăşe că o parte din răspuns l-am şi găsit: cum era s’o fac înainte când gândurile mele se duceau în alte părţi, la necazuri şi la griji, când săpânii locomotivelor erau oameni ca Virgil Ionescu, căruia îi creştea averea cu fiecare kilometru pe care-l făceam. Şi dacă vrei să afli mai departe răspunsul... ...Locomotiva se leagănă, se leagănă şi se sbate. O ard cărbunii aprinşi dinăuntru, o arde puterea aburilor fierbinţi. Ochii mecanicului se întunecă şi vocea i-i slabă, de abia se aude în sporul vântului şi în duduitul maşinii. NOI SUNTEM AZI STĂPÂNII LOCOMOTIVELOR — Aveam trei fraţi. Şi ţineam la ei... Tata, bătrânul, îi privea cu inima plină şi visa pentru ei măcar o viaţă mai bună. Trei vieţi... şi pentru toate trei a fost deajuns o singură bombă. Peste câteva zile, alta a curmat viaţa tatii... In zilele acelea am plâns si am blestemat. Pricepeam cu groază că toate uneltele, toate maşinile, din mâinile bogaţilor lucrează pentru moarte. Iacă de asta n’am făcut eu în trecut nicio ispravă, de asta nu m’am gândit că locomotiva ar putea să meargă mai bine, mai repede.... In faţă răsar zeci de lumini, o gară. Mecanicul trage spre el mânerul regulatorului şi schimbă repede maneta frânei. Trenul se opreşte şi sgomotul metalic al roţilor încetează. In locul lui izbucneşte deodată larma vieţii un călători. Fochiste a luat o lampă, a coborît şi cercetează acum locomotivă. A coborât după el şi mecanicul. — Vezi în spate la ţevi, să nu fi îngheţat vreuna! S’a urcat apoi sus, a trecut pe puntea îngustă până în faţă să cerceteze dacă totul e în regulă... Când s’a întors înapoi zâmbea : — Asta-i una din taine: să îngrijeşti mereu maşina, să ştii în fiecare gară dacă a prins vreun beteşug. A stins lampa, şi-a strâns din nou şuba şi îndată ce locomotiva a pornit începe să povestească: — Şi aşa am ajuns să fac eu cea mai frumoasă ispravă din viaţă. La 30 de ani după ce m’am urcat pe locomotivă. Fiindcă trenurile noastre nu mai duc bombe, ci haine şi maşini şi alimente. Trec iar spre Constanţa şi mă minunez când văd cum cresc oraşele noi pe şantierele Canalului. Merg spre Braşov, duc trenuri încărcate cu muncitori, la odihnă, la Sinaia şi Predeal. Când mă întorc, întâlnesc în drum cisternele pline cu păcură dela sondele noastre. Ei, Ţone ! — mi-am zis eu într’o zi. Trenurile pe care le duci sunt trenuri de pace ! La depou te aşteaptă tovarăşi şi acasă cinci copii învaţă la căldură, sătui Ai visat tu vreodată în trecut atâta linişte şi mulţumire ? N’ai visat. Da’ vrei tu ca de aci înainte să fie tot aşa, ba din ce în ce mai bine ? Nici nu mai încape vorbă ! Şi tot eu am zis mai departe: eşti membru de partid şi ştii că trebue să lupţi ca să cucereşti şi să păstrezi o viaţă mai bună. Lucrezi de aproape 30 de ani pe locomotivă şi locomotiva e acum a noastră şi tot ce face ea e in folosul nostru. Ce ai de gând? Şi ce puteam avea de gând ? In întrecere mă aflam şi nu stăteam prost. Făcusem deja ceva economii şi eram socotit printre fruntaşi. Dar asta nu era deajuns. Mi-am bătut capul, am vorbit cu şeful depoului cu inginerii, cu fochistul, bineînţeles, cu mecanicul celălalt şi am hotărît să facem 20.000 de kilometri fără spălări. Să economisim adică Statului sute de mii de lei. Aşa a fost, Nae ? — Aşa a fost tovarăşe Tone!fy Ia mai dă tu atunci o linguriţă cuptorului! Fochistul a râs, bucuros şi el că meşterul e bine dispus. A luat „linguriţa”, a încărcat-o iar cu cărbune şi a deschis uşa cuptorului. Mecanicul a trecut lângă el să-l ajute. 23.000 KM. FĂRĂ NICIO SPĂLARE — Dacă ţi-i dragă Marusia, munceşte băiete ! Să ştii de la mine că ea nu ascultă decât de oameni vrednici... Marusia e locomotiva noastră, s-a întors el apoi, să lămurească lucrurile... Şi iacă aşa, din îţi spuneam, tovarăşe, am pornit să facem isprava. Eram mereu cu ochii pe locomotivă. Controlam apa, păcura, consumul cărbunelui. De se întâmpla câte ceva la frână, la capul de cruce, la cuzineţi sau la parascântei, luam fochistul şi începeam îndată să dregem treaba. Era musai să nu pierdem vremea, să nu lăsăm ca dintr’un fleac să se întâmple vreo stricăciune mai mare. Şi aşa am mers noi, zece mii de kilometri... Iar aici, maşina începu deodată să facă nazuri. Am stat şi am cercetat-o şi am văzut că vina-i e tot a noastră, nu făcusem la vreme purjările. Am îndreptat şi lipsa asta şi de atunci facem regulii purjările. Şi ea să reuşească mai bine, punem totdeauna în tender dezincrustant, o soluţie pe care ne-o dau tovarăşii din laborator... După două luni, am băgat locomotiva în depou după ce făcuse 23.000 de kilometri fără nicio spălare. Așa.i toată povestea... Și mâinii® negre de păcură și cărbune încearcă acum iute robinetele și mânerele cazanului. — Ia să-i mai facem un control: apă este... presiune deajunsă.. cărbune la fel... numai păcura merge încet. La prima gară coborîm să vedem ţevile. Acum vin Ulmenii şi nu oprim. Fii cu băgare de seamă Nicolae, să vezi ce face „semaforul de peron”. Meşterul e vesel şi fochistul la fel. Trecem ca vântul prin trio gară măruntă. Ulmeni. Un impiegat ne aşteaptă cu un felinar verde în mână. — „Semaforul de peron” arată liber, râde fochistul. Şi trenul aleargă, aleargă în noapte. Degeaba bate viscolul, degeaba încearcă să-i îngreuneze mersul. Sus, în faţa cazanului, se află un mecanic fruntaş, un comunist care conduce un tren de pace. ...Au fost odată trei fraţi, trei fraţi şi bătrânul lor tată. Unul era cazangiu, altul cismar şi cel mai mic ucenic. Nu! Niciodată mecanicul Ţone Ştefan nu va lăsa pe duşmanii păcii să-şi facă de cap. Acasă îl aşteaptă copiii, unei copii sănătoşi şi voinici. Să-i stea în faţă mii de kilometri, să bată viscolul, să crape pietrele de ger! Locomotiva va sbura mai repede ca vântul, va înghiţi kilometri, va înfrunta şi viscolul şi gerul şi va duce departe, în ţară, trenuri încărcat cu mărfuri, ca veşti bune despre muncă, despre pace... Valeriu Negru Ultima revizie înaintea plecării. Deschiderea cursurilor de ştiinţa şi tehnică organizate de Institutul de Energetică al Academiei R.P.R. Duminică dimineaţă a avut loc şedinţa festivă de deschidere a cursurilor de ştiinţă şi tehnică organizate de Institutul de Energetică al Academiei Republicii Populare Române. Au participat la această festivitate membri ai guvernului, academicieni, profesori, tehnicieni şi numeroşi studenţi. Cuvântul de deschidere a fost rostit de acad. prof. Gheorghe Nicolau, secretar general al Academiei R. P. R., care a subliniat că aceste cursuri de ştiinţă şi tehnică constitue un mijloc de ridicare a nivelului ştiinţific al cadrelor din domeniul economiei naţionale. Prin opera de reîmprospătare şi de actualizare a cunoştinţelor de specialitate se dă cursiştilor posibilitatea de a-şi însuşi şi folosi în munca lor marile realizări ale ştiinţei şi tehnicii sovietice. In încheiere, acad. prof. Gheorghe Nicolau a exprimat recunoştinţa oamenilor de ştiinţă şi tehnicienilor din ţara noastră pentru grija permanentă a Partidului şi a Guvernului pentru desvoltarea activităţii ştiinţifice şi tehnice. Programul cursurilor cuprinde probleme ştiinţifice şi tehnice legate de Planul de Stat pe 1950, precum şi prelegeri despre metode matematice în tehnică, fizică teoretică şi tehnică, chimie, electricitate, energetică, hidrotehnică, construcţii, siderurgie, metalurgie, şi statistică industrială. Deasemenea programul mai prevede un ciclu de prelegeri cu diferite probleme, în legătură cu construirea Canalului Dunăre— Marea Neagră. A urmat apoi lecţia de deschidere ţinută de acad. prof. N. Profiri, ministrul Comunicaţiilor, cu subiectul: „Ştiinţă şi tehnică”. (Agerpres). Metode de agitaţie politică în lupta pentru pace Carnetul agitatorului Nr. 63 — Carnetul agitatorului Nr 63 pe luna ianuarie 1950 cuprinde un material bogat, menit să dea un ajutor preţios agitatorilor în acţiunea de mobilizare a oamenilor muncii la lupta pentru pace. Articolul „A lupta pentru îndeplinirea Planului, înseamnă a lupta pentru pace” arată că agitatorii trebue să-şi ducă astfel munca de lămurire, încât să facă pe fiecare om al muncii sa înţeleagă că prin munca sa de fiecare zi, prin orice succes pe care îl obţine în realizarea Planului de Stat, el contribue la apărarea păcii. Articolul dă numeroase exemple concrete din muncadesfăşurată de diferiţi agitatori, care au obţinut succese în această privinţă. La Şantierul Naval Constanţa, agitatorul Moraru Virgil, strungar, a ştiut să arate atât de bine tovarăşilor săi cât de strâns este legată lupta pentru apărarea păcii de lupta pentru Plan, încât n’a mai rămas nimeni în secţia sa care să nu se fi antrenat în Întrecerea socialistă, în judeţul Gorj, comuna Turcenii de Sus, agitatorii au folosit adunările ţăranilor muncitori, în care aceştia discutau chestiunile legate de muncile agricole, pentru a discuta problema luptei pentru pace. Curând aceste adunări s’au transformat în ceeace oamenii din sat au numit Sfatul luptei pentru Pace, care a strâns in jurul său pe ţăranii muncitori din sat. Iniţiativa s’a întins in tot judeţul. Tov. Rudolf Sándor, responsabilul secţiei de propagandă şi agitaţie a Comitetului de Partid Reşiţa, împărtăşeşte în articolul „Fiecare tonă de oţel în plus, fiecare procent de depăşire a Planului — o contribuţie la întărirea forţelor păcii”, o seamă de succese însemnate obţinute în lupta pentru pace de agitatorii din vemă. Desigur că în această privinţă mai sunt multe de făcut. Ioana Stavrache, ţărancă săracă din comuna Vidra- Ilfov, îndrumătoare a U.F.D.R., povesteşte cu căldură cum lămureşte ea pe femeile __ din sut şi cum le antrenează in lupta pentru pace. Ea demască pe imperialiştii angloamericani aţâţători la un nou război şi pe uneltele lor, chiaburii, care caută să zăpăcească minţile oamenilor cu zvonuri de război. Ea arată oamenilor că chiaburii doresc războiul pentru că nădăjduesc că prin război vor putea să pună din nou jugul pe spinarea ţăranilor săraci. In timpul războiului, chiaburii se îmbogăţeau şi huzureau. Ioana Stavrache adună femeile din sat la diferite acţiuni pentru binele ţăranilor muncitori din comună. După aceasta le citeşte diferite broşuri pentru pace. Recent le-a citit broşura Ninei Popova, despre munca şi lupta eroică a femeilor sovietice, care sunt un exemplu pentru femeile din lumea întreagă. In articolul „Mii de ţărani muncitori sunt hotăriţi să înfiinţeze noul gospodarii agricole colective” se arată metodele folosite de agitatorii de la sate, în munca de lămurire a ţăranilor muncitori pentru a-i convinge să înfiinţeze noul gospodării agricole colective. La Diniaş judeţul Timiş de pildă, unde munca de lămurire a fost bine susţinută, 240 de ţărani au cerut formarea unei gospodării agricole colective. Pământul pe care vor să-l cultive împreună depăşeşte 1000 de ha. Se publică articolul „Cum organizăm munca în colhoz” de Ivan Agafonov, preşedintele colhozului „Commimar” , din raionul Ramenski regiunea Moscova. Acest articol aruncă o lumină vie asupra vieţii îmbelşugate şi fericite din colhozurile sovietice, punând totodată la îndemâna agitatorilor noştri miniuata experienţă a colhoznicilor în ce priveşte organizarea muncii. Câteva „Cifre şi Fapte” oglindesc diferite succese ale oamenilor muncii în U.R.S.S. şi în ţările de democraţie populară, arătând prin contrast viaţa din ce în ce mai mizerabilă pe care o duc oamenii muncii din ţările capitaliste. Folosind materialul cuprins în Carnetul agitatorului Nr. 63, agitatorii vor putea să contribue cu mai mult succes la lupta pentru înfăptuirea sarcinii centrale pe care Partidul o pune în fața noastră, lupta pentru pace. In Editura Partidului Muncitoresc Român a apărut : Despre pământ si inventar in gospodăria agricolă colectivă Schimb de spectacole intre Teatrul Românesc de Stat din Arad şi Teatrul Maghiar de Stat din Oradea ORADEA (de la corespondentul nostru), in cadrul schimbului de spectacole organizat între Teatrul Românesc de Stat din Arad şi Teatrul Maghiar de Stat din Oradea, cele 2 ansambluri înregistrează mari succese la Oradea şi Arad. Astfel, numai în trei zile, spectacolele : „Minerit“, „Medicul de Plasă“ şi „Confruntarea“, prezentate de Teatrul Românesc de Stat din Arad, au fost văzute de peste 5.000 de oameni ai muncii, români şi maghiari. De asemenea la Arad, ansamblul Teatrului Maghiar de Stat din Oradea se bucură de un mare succes. In primele trei zile au luat parte la spectacolele de la Arad aproape 6.000 oameni ai muncii, maghiari şi români. Acest schimb de spectacole s-a dovedit a fi o preţioasă contribuţie la cimentarea legăturilor de prietenie între naționalitățile conlocuitoare din cele două orașe. RADIO — Miercuri 1 Februarie 1950 RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI I 5.57. Radio.Jurnal. 6.25. Interpreţi al muzicii populare româneşti. 6.45. Revista Presei. 6.55. Buletinul tie ştiri in limba rusă. 7.30. Citirea articolului tie fond din ziarul ,,Scânteia“. 7.40. cântecele tineretului nostru în lupta pentru construirea socialismului. 13.02. Radio Jurnal. 13.17. Orchestra Ionel Budișteanu. 15.31. Radio Jurnal. 18.03. Ora Armatei. 18.30. Curs de limba rusă. 19.00. Emisiune în limba maghiară. 20.15. Cântece pentru gospodăriile agricole colective. 20.10 Poşta Radio. 20.30. Ansamblul de cântece Radio. 21.10. Civilizaţia Atlanti, cuiul. 21.20. cele mai populare cântece şi jocuri. 22.25. Buletinul de ştiri în limba rusă. 22.30. Quartetul Radio: Quartetul de Mihail Andricu. 23.00. Instrumente populare româneşti. 23.10. Cântece şi jocuri populare, româneşti şi ale naţionalităţilor conlocuitoare. 23.30. Radio-Jurnal 23.35. Pagini alese din opera marilor compozitori ruşi. RADIO ROMANIA 7.00. Emisiune In limba maghiară. 13.30. Emisiune In limba germană. RADIO BUCUREŞTI I 19.10. Carnet Cultural: Cronica muzicii. RADIO BUCUREŞTI II 13.00. Piese instrumentale de Mussorgski, Rimski-Korsakov. 14.00. Opere muzicale reflectând lupta popoarelor pentru pace şi libertate 20.50. Romanţa în fa pentru vioară şi orchestră de Beethoven. 21.00. Creaţii culte şi populare româneşti în interpretarea artiştilor noştri. 21.40. Muzica popoarelor din U.R.S.ş’ 22.15. Talente din rândul oamenilor muncii: Traian Uilecan-canto. 22.35. Cântece şi Jocuri, 20.00-23.00. postul pe 32,4 m. Postul pe 25 m. şi Radio România Liberă pe 48,3 m. emit pentru străinătate RADIO TIMIŞOARA PE 540 m, lungime de undă. 19.00-21.30. Emisiune pentru naţionalităţile conlocuitoare rí.m Consfătuirea de la uzina „Vasile Roaita“ in jurul broşurii lui Lenin „Marea Iniţiativă" Vineri 27 Ianuarie a avut loc la uzina „Vasile Roaită” o consfătuire organizată de Editura P.M.R. în jurul broşurii lui Lenin „Marea iniţiativă — cum trebue organizată întrecerea”. Consfătuirea a stârnit un mare interes printre muncitorii uzinei. In discuţii înflăcărate ei au subliniat ajutorul preţios pe care l-au primit prin citirea acestei broşuri şi şi-au exprimat dorinţa de a învăţa din exemplul eroic al oamenilor sovietici, care au organizat „subotnicele” comuniste, brigăzile voluntare de muncă, încă în primi ani ai Puterii Sovietice, în perioada războiului civil. Luând cuvântul, unii tovarăşi au arătat realizările lor în muncă. In cuvintele lor se oglindea noua atitudine faţă de muncă, dorinţa lor de a lărgi şi adânci întrecerea socialistă. Discutând despre problema eliberării femeii, muncitorii au citat câteva exemple din uzina lor arătând că multe tovarăşe sunt evidenţiate în munca pe care o duc astăzi cot la cot cu bărbaţii, bucurându-se de aceleaşi drepturi cu ei. Consfătuirea de la uzina „Vasile Roaită” a fost de mare folos muncitorilor. Problemele frământate aici au făcut să priceapă mai bine felul în care trebue să continue cu succes lupta pentru îndeplinirea şi depăşirea Planului de Stat. Asemenea consfătuiri, cât mai temeinic organizate, ar trebui să aibă loc mai des un întreprinderi, în cadrul cluburilor, colţurilor roşii şi bibliotecilor. ŞTIRI SPORTIVE Reprezentativa R.P.R. a cucerit 4 victorii la campionatul mondial de tenis de masă La Budapesta au început Duminică jocurile de tenis de masă in cadrul campionatului mondial pe anul 1950. Reprezentativa feminină a Republicii Populare Române a susţinut până acum 4 partide, cucerind tot atâtea victorii. Duminică, echipa R.P.R. a dispus de reprezentativele • Duminică seara s-a încheiat turneul de hochei pentru „Cupa Oraşelor“ la care au participat reprezentantivele oraşelor Miercurea-Ciuc, Tg. Mureş, Bucureşti, Cluj şi Braşov. După ce formaţia din Miercurea Ciuc a dispus de echipele Clujului, Braşovului şi Mureşului, s’a întâlnit cu reprezentativa Capitalei pe care a învins-o cu 3:1, cucerind astfel primul loc în clasament şi totodată cupa. Echipa Capitalei — cu 3 victorii — s'a clasat la locul doi, urmată de Tg. Mureş, Cluj şi Braşov. In cadrul campionatului naţional de lupte, echipele bucureştene Dinamo, C. F. R., Vulcan şi C. S. U., au susţinut partidele programate în sala Teatrului M. A. I. Cu o formaţie bine pregătita, C. S. U. a cucerit o categorică victorie asupra echipei C.F.R. Câştigând toate matchurile susţinute, luptătorii de la C. S. U au totalizat 8 puncte, Italiei şi Angliei cu 3:0 şi, respectiv, cu 3:2, iar Luni a învins formaţiile Scoţiei şi a Ţării Galilor cu 3:1 şi 3:0. In urma acestor rezultate, reprezentativa R.P.R. s-a calificat pentru jocul final, pe care îl va susţine cu formaţia Republicii Populare Ungare. întâlnirea dintre formaţiile Dinamo şi Vulcan a scos din nou in evidenţă superioritatea luptătorilor clubului Dinamo, care au câştigat 7 partide. Echpa uzinelor^ Vulcan a realizat un singur punct, prin victoria lui Vatrici. Duminică dimineaţă a avut loc în sala fostului teatru M. Filoti serbarea sportivă organizată de Uniunea Sindicatelor Arte Gr.wi ce. Numeroase echipe din cadrul acestei Uniuni au prezentat un bogat program de jocuri şi demonstraţii de tennis de masă, scrima, box şi gimnastică, în sala Giuleşti, s’a desfăşurat Duminică a cincea reuiune de box, în cadrul campionatelor naţionale. Cele 9 partide disputate au scos la iveală buna pregătire a boierilor T. Constantin (Dinamo), Linca Nicolae (Metalul), Ţurlui D-tru (Sp. Muncitoresc), Cih. Zamfirescu și Eugen Fodor , (C. S. C. Armata). Extinderea aviaţiei sanitare în R. P. R. Aviaţia sanitară are un rol important în lupta pentru ocrotirea sănătăţii publice în R.P.R. Până în prezent au luat fiinţă 4 staţii de aviaţie sanitară. In afară de acestea se va mai înfiinţa în curând o nouă staţie de aviaţie sanitară care va deservi regiunea Canalului Dunăre—Marea Neagră, Delta Dunării şi regiunea Dobrogei. In regiunile care adeseori rămân izolate în timp de iarnă se caută a se asigura un transport rapid de medicamente şi utilaj medico-sanitar, prin lansarea acestora cu paraşuta. Medicamentele pot fi aruncat din avion de la o înălţime de 250 metri, ajungând la pământ în condiţiuni perfecte, cu ajutorul unei paraşute mici, confecţionate din pânză simplă. Se pot transporta pe această cale, până în cele mai îndepărtate colţuri ale ţării, flacoanele cu vaccin BCG, flacoane cu sânge conservat, precum și orice instrumentar medical sau medicamente.