Scȃnteia, iulie 1950 (Anul 19, nr. 1773-1799)

1950-07-01 / nr. 1773

Pentru o larga mişcare a corespondenţilor din câmpul muncii In fata in­tregului popo muncitor sta sarcini de sea­mă în oper măreaţă di construire socialismului la noi în ţară Se­­ desfăşoară în întreaca tară lupta pentru îndeplini­rea şi depăşirea Planului d Stat şi campania de recol­tare şi colectare. Ne pre­gătim pentru primul plai cincinal şi facem paşi îna­inte pe calea transformări socialiste a agriculturii. In­deplinirea acestor sarcin măreţe depinde în mare mă­sură de ridicarea conştiinţe politice a masselor, de par­ticiparea tot mai activă şi conştientă a muncitorilor şi ţăranilor muncitori la con­ducerea treburilor obşteşti. Una din formele prin care se exprimă această participare este mişcarea coresponden­ţilor de presă. Presa noastră de partid, care îşi desfăşoară activita­tea învăţând zi de zi din bo­gata experienţă a celei mai înaintate prese din lume — presa sovietică — poate să-şi îndeplinească misiunea ei nu­mai dacă posedă o cât mai largă reţea de corespondenţi răspândiţi în toate punctele industriale şi agricole din în­treaga ţară. In urma muncii Partidului se desvoltă la noi o largă mişcare a corespondenţilor. Punând pe primul plan pro­blemele construcţiei socialis­mului, corespondenţii din sec­torul industrial joacă un rol de seamă în îndeplinirea şi depăşirea Planului de Stat. Ei transmit experienţele îna­intate, succesele realizate de oamenii muncii din uzine, fa­brici, mine, schele petrolifere, contribuind astfel la organi­zarea zilnică prin coloanele ziarului a unui uriaş schimb de experienţă, ajutând pe cei rămaşi în urmă să ajungă în rândurile fruntaşilor. Tov. Nicolae Costache * de la minele de cărbuni din Anina a arătat într’o cores­pondentă trimisă ziarului nostru cum — printr’o te­meinică organizare a muncii — tov. Ciobanu­ Constantin, responsabilul abatajului „Gh. Gheorghiu-Dej‘, împreună cu ortacii săi au reuşit să dea cărbune in contul lunii Septembrie. Dar corespondenţii noştri din sectorul industrial nu se mulţumesc nuunai să semna­leze succesele obţinute ci, a­­colo unde e cazul, m­ânuesc cu curaj arma criticii, soco­tind de datoria lor să scoată la iveală lipsurile care frâ­nează îndeplinirea Planului de Stat în unele sec­toare. Pentru a exemplifica, semnalăm de pildă cea trimisă de către tov. Behi Marin care a criticat con­ducerea fabricii de con­serve „Fructil Românesc“ din Craiova când aceasta nu luase măsuri pentru punerea imediată în funcţiune a unor maşini noi — sau pe cea, de pildă, trimisă de corespon­dentul F. D. Ştefan care a criticat cu tărie manifestările ne­juste ale directorului între­prinderii „Compescaria” din Brăila. $i în lupta pentru trans­formarea socialistă a agri­culturii corespondenţii de la sate au un însemnat rob şi sunt chemaţi să populari­zeze vlăstarele de viaţă nouă, să arate foloasele muncii în comun pe suprafeţe întinse cu maşini perfecţionate, să fie agitatori şi organizatori ai schimbului de experienţă în lupta pentru făurirea unei vieţi îmbelşugate. Un rol deosebit de însemnat îl au în această direcţie corespon­denţii din gospodăriile agri­cole colective. In presa de partid apar tot mai multe ase­menea corespondente. In ,,Scânteia Satelor”, care pu­blică săptămânal două pagini scrise exclusiv de corespon­denţi din rândurile ţărănimii muncitoare aceştia arată succesele obţinute de tânărul sector socialist din agricul­tură. Cu câta mândrie justifica­tă ne scrie regulat Vanghele Grigore, organizatorul de partid de la Gospodăria Agri­colă Colectivă „11 Iunie 1948” din Pechea-Cornului despre întrecerea socialistă pornită între membrii gospodăriei- Sf!,-la aceasta a avut un pu­ternic ecou. Corespondentul v sile *snas ne scrie că la Gospodăria Agricolă Colecti­vă „­Voruî Roşu" din Hoz­­man-Sîbiu s’au cumpărat din agoniseala gospodăriei 65 vite. Un rol puternic organiza­tor şi mobilizator îl au co­respondenţi dela sate în a­­ceasta perioadă a muncilor agricole, luptând pentru buna organizare a recoltării, a tre­­erişului şi a colectării, popu­larizând elementele fruntaşe din rândurile ţăranilor săraci şi miilor ani şi demascând cu tărie uneltirile ticăloase ale chiaburilor. Mişcarea corespondenţilor de presă s’a largii pe linia transformării ei într’o mişca­re de massă, miai ales acol­o unde organizaţiile de pârtie s’au preocupat de stimularea corespondenţilor de presă ş de desvoltarea spiritului lor critic. Sunt şi cazuri însă când organe de partid sau de Stat nu au înţeles şi nu înţeleg ro­lul corespondentului de presă din câmpul muncii şi,­in unele locuri, sunt şi cazuri de per­secutare a lor. Astfel co­respondentul Zurini Alexan­dru din comuna Butimanu- Ilfov, care trimisese o co­respondentă critică „Scân­teii”, a fost ameninţat de că­tre preşedintele Comitetului Provizoriu, Muşat Nicolae, cu următoarele cuvinte: „O să-ţi plâng de milă acum la treeriş, când nu-ţ voi lăsa bob de grâu”­ Asemenea ma­nifestări trebue socotite ca o condamnabilă încercare­ de gâtuire a criticii massei. Cine înăbuşe critica — sub orice formă s’ar manifesta aceasta — cine împiedică co­respondenţi de presă să-şi desfăşoare activitatea lor împiedică îndreptarea lipsu­­­­rilor şi se manifestă — con­ştient sau inconştient — ca­­unul care face jocul duşma­­nului de clasă. Datoria orga­­nizaţiilor de partid este să lupte cu cea mai mare ener­gie împotriva cazurilor de­ persecutare a corespondenţi­­­­lor, deoarece corespondenţii muncitori şi ţărani muncitori constitue un ajutor preţios al Partidului, pentru justa conducere a masselor mun­­citoare. „...Pentru dirijarea tre­burilor noastre —, spune tovarăşul Stalin — nu­, mai experienţa noastră, experienţa conducători­lor­ nu este su­cientă nici pe departe. Pentru a conduce just este nece­sar ca experienţa condu­cătorilor să fie comple­tată prin experienţa mas­­sei de partid, prin expe­rienţa clasei muncitoare, prin experienţa oamenilor muncii, prin experienţa aşa numiţilor „oameni mici“. Călăuzindu se de această învăţătură stalinistă, Comi­tetul Central al Partidului nostru a accentuat în ne­numărate rânduri asupra im­portanţei mişcării corespon­denţilor. Presa de partid trebue să publice cât mai multe scri­sori de la oamenii muncii şi să dea toată atenţia miş­cării corespondenţilor. Ma­joritatea ziarelor din presa locală — cum ar fi „Lupta Poporului” din Suceava, „inainte’a Craiova, şi al­tele—desfăşoară o activitate deosebită în această privin­ţă. Nu acelaş lucru se poate spune însă despre „Lupta Sibiului” care a subapre­­ciat în ultimul timp munca­ cu corespondenţii. Redacţiile ziarelor trebue să ducă o susţinută muncă organizato­rică şi de educaţie politică cu corespondenţii, să orga­nizeze consfătuiri şi cursuri cât mai dese în care sâ li se explice pe larg importan­ţa muncii lor şi să li se facă instructaje politice sis­tematice. Organizaţiile de partid trebue să considere ca o sar­cină de cinste a lor de a a­­juta ca fiecare întreprindere sau instituţie, gospodărie a­­gricolă colectivă, gospodărie agricolă de Stat, S.M.T., comună sau sat să aibă un număr cât mai mare de co­respondenţi. Comitetele judeţene de partid trebue să atragă aten­ţia activiştilor de partid, or­ganizaţiilor de massă şi ca­­drelor din aparatul de Stat şi să ia măsurile necesare pentru ca întreprinderile, in­stituţiile şi toate colectivele de muncă să răspundă zia­relor de partid la toate sem­nalările acestora făcute pe baza materialelor primite de la corespondenţii din câm­pul muncii. Trebuie să subliniem faptul că corespondentul are o muncă de mare răspundere. De aceea el trebue să-şi ridi­ce necontenit nivelul ideo­logic şi politic pentru a putea pătrunde cât mai adânc problemele de la locul lui de muncă şi să scrie cu regularitate ziaru­lui, conştient că răspunde faţă de ziar şi faţă de Par­tid de conţinutul materiale­lor trimise. Pentru aceasta este necesar ca el să veri­fice pe teren cât se poate de minuţios fiecare fapt, fie­care nume, fiecare cifră, dând dovada de un profund simţ de răspundere partini­că faţă de tot ce aşterne pe hârtie. Cu cât mai numeroşi şi mai activi vor fi corespon­denţi­ din câmpul muncii, cu atât presa noastră va pu­tea oglindi mai cuprinzător problemele care frământă pe oamenii muncii în lupta lor pentru construirea so­cialismului, cu atât organi­zaţiile de partid, organizaţiile de massă, întreprinderile, in­stituţiile vor avea un ajutor mai puternic pentru înde­plinirea sarcinilor puse în faţa lor. PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VĂ!­iliMWIIilIIliiiiiiiliiiiiiiiiiiiiiiiim * SERIA III ANUL XIX Nr. 1773 4 PAGINI 4 LEI Sâmbătă 1 iulie 1950 In întâmpinarea primului nostru plan cincinal IAŞI (dala Topor Nicolae, corespondent). Intr'o consfătuire de produc­ţie, ţinută din iniţiativa orga­nizaţiei de partid, muncitorii şi tehnicienii de la „Tesatura''­­Iaşi au hotărît să întâmpine primul nostru plan cincinal cu intrect utilajul revizuit, în aşa fel ca fabrica să poată lucra în viitor cu întreaga ei capa­citate de producţie. Pentru aceasta muncitorii şi tehnicienii fabricii şi-au întoc­mit un plan concret de munca. Ei au organizat încă două e­­chipe de reparaţii preventive pentru a nu stânjeni cu nimic ritmul de lucru tot mai accele­rat al echipelor de reparaţii şi revizii generale. Zilele trecute a fost termi­nată revizia generală a unei mari maşini de spălat, căreia, prin înlocuirea voiturilor de stoarcere, i s'a asigurat o funcţionare continuă pentru minimum 5 ani. Deasemenea s-a început vopsirea întregii ţevării şi a instalaţiilor pentru a le feri de rugină, prelungind astfel durata lor. Munca continuă cu intensi­tate. Antrenaţi în întrecerea socialistă muncitorii şi tehni­cienii echipelor de reparaţii şi-au luat angajamentul să lupte cu dârzenie pentru înde­plinirea întocmai a programului, lor, hotărîţi să păşească cât mai pregătiţi în planul cinci­nal, chezăşia unei vieţi mai, bune şi mai îmbelşugate. Primele femei sondor la Băicoi îndrumate de organizaţia de partid şi urmând exemplul fe­meilor sovietice, tovarăşele Cotârlea Silvia şi Niculina Savu, femei de serviciu la serie,­ta petroliferă „Muntenia”. Băicoi, au cerut să fie trecute ca muncitoare la sonde. La propunerea organizaţiei de partid, conducerea schelei, le-a încadrat ca sondoriţe. Pentru o cât mai bună cali­ficare aceste dr.­uă tovarăşe au fost repartizate să lucreze în echipele de foraj ale maiştri­lor sondori Brezan Alexandru şi Bunea Ion, maiştri fruntaşi în producţie. Acum ele lucrează la sonda 356, care se află în foraj . De pe şantierele Canalului Dunăre-Marea Neagră Pe trei şantiere se lucrează în contul lunii Iulie A fost pusă în funcţiune o staţie de pompe la Cernavodă O nouă staţie de' cale ferata*’ în sectorul Năvodari CONSTANTA, (de la cores­pondentul nostru). — Munci­torii şi tehnicienii de la şan­tierele de escavaţie Nr. 12 Midia, Mircea-Vodă şi Ma­­maia-Sat, de pe Canalul Du­năre-Marea Neagră desfăşu­rând tot mai larg întrecerea socialistă au obţinut însemna­te succese în muncă. Ei au reuşit ca până în ziua de 24 iunie să termine in întregime planul de escavaţii pe această lună. In momentul de faţă mun­citorii şi tehnicienii acestor trei şantiere escavează în contul lunii iulie. Zilele trecute a fost pusă în funcţiune la Cernavodă o mare staţie de pompe care a început să scoată apa din bălţile şi mocirlele de pe va­lea Carasului. Prin secarea acestor bălţi şi mocirle, pe lângă că vor dispare ţânţarii se va putea pregăti terenul în vederea înaintării lucrări­lor de excavaţii între Medgi­dia şi Cernavodă. De aseme­­nea, vor fi redate agricultu­rii mii de hectare de pă­mânt. Muncitorii secţiei L. S. 3 — C.F.R. care lucrează in sec­torul Nă­vodari au reuşit de curând sâ termine staţia de cale ferată Surghiol. Prin a­ceastă nouă staţie s’a făcut legătura directă cu liniile de şantier Nr. 14, 15, 16. Toto­dată, prin punerea acestei staţii în funcţie se desconge­stionează staţia Canara şi se înlătură astfel în bună parte întârzierile vagoanelor cu materialele necesare cons­trucției Canalului. Primii pe plasa la predarea cotelor de colectare TIMIŞOARA (de la trimi-’ sul nostru V. Boboc). Marţi dimineaţa, încă din zorii zilei, în comuna Lenau­­heim din judeţul Timiş era forfotă mare. La marginea satului, pe cele patru arii zumzetul batozelor de treer se îmbină cu scârţâitul ca­relor greoae. Drapele roşii şi tricolore îşi desfăşoară faldurile în bătaia vântului de dimineaţă. De două zile ţăranii mun­citori au început treetatul orzului.­ Care mai de care caută să folosească cu chib­zuială orice frântură de timp. Fiecare secundă e preţioasă acum în campa­nia de strângere a recoltei. ^Şiruri întregi de care pă­răsesc satul şi se îndreaptă către câmp. Unii cară snopi la arie, alţii fac stoguri, iar o mică parte din oameni zoresc să termine ultimele postate de secerat. In câte­­va zile secerişul grâului va fi terminat în întregime. Aceiaş zor şi la ariile de treer. Snopii de orz aşezate în stoguri dispar cu fiecare oră ce trece. Batozele îi în­­ghit cu iuţeala vântului. Grămezi uriaşe de saci se clădesc una lângă alta. In prima zi de treeriş, 42 ţărani muncitori şi-au tree­­rat orzul. Primul care a bă­gat în batoză a fost tovară­șul Mutilcă Iosif, membru de partid. Prima grijă a lui, după­­ ce a terminat treeri­­sul, a fost să pună de o par­te cele­ 75 kg. ce se cuvin Statului. Exemplul lui a fost urmat și de Bibu Teodor, Abrudan Dumitru, Bureg Gheorghe, Ocolișan Costea. Deasemeni Cicală Ion care are de dat 60 kg. de orz. Banciu Iosif, Datcu Vasile, Tănăsescu Dumitru, Boiciuc Gheor­ghe, Baloş Teodor şi toii ceilalţi ţărani munci­tori care au treerat în a­­ceeaş zi au pus deoparte cota ce trebue dată Statu­lui. Seara, după ce au terminat cu treaba, oamenii s’au a­dunat la Comitetul Provizo­riu. Aci s’a hotărît ca a doua zi să se pornească cu cotele la centrul de colectare Jimo­bolia. In dimineaţa următoare, în fata Comitetului Provizo­riu începuseră să se înşiruie căruţele. In capătul coloanei se afla tot tovarăşul Mutil­­că Iosif, urmat de Bibu Teo­dor, Nicoară Axente, Teodo­­rescu Ilie şi de alţi ţărani muncitori. „Am socotit că dând la colectare, ajutăm Statul nostru ca să asigure pâinea muncitorilor de la oraşe care ne-au ajutat să luăm pă­mântul de la moşieri şi azi ne ajută să punem capăt ju­gului chiaburesc şi sărăciei, şi mai înseamnă că ajutăm Statul să se întărească şi­ să apere cu mai multă tărie pa­cea,­ lovind în acest fel în bogătaşii americani şi en­glezi şi în slugoiul lor Tito, care a băgat pe ţăranii mun­citori iugoslavi sub talpa chiaburilor”. Cuvintele sunt ale lui Mutilcă Iosif care te-a rostit în momentul când a plecat în fruntea coloanei. Cu drapele şi lozinci con­voiul s’a îndreptat către centrul de colectare Jimbo­­lia Ţăranii muncitori din Lenauheim au fost primii pe plasă care au predat Sta­tului celor ce muncesc co­tele de orz­ A apărut In limbile: ru­să, română, franceză, engleză, germană şi spaniolă: „Pentru pace trainică, pentru democraţie populara !" Bucureşti. Organ al Biroului Informativ al Partidelor comuniste şi muncitoreşti Nr. 26 (86) Vineri 30 Iunie 1950 ARTICOL DE FOND Lupta împotriva clicii lui Tito, datoria internaţională a par­tidelor comuniste. * Agresiunea imperialiştilor a­* *­mericani împotriva poporu­lui coreean. M. ÎHOREZ : Unitatea In lupta pentru pace şi libertate şî revendicările imediate ale oamenilor muncii. KIM IR SLU Lupta poporului coreean pen­tru un stat democrat. In­dependent şi unit. D. J.: „Democraţia” lor. V. CERVENCOV : Pe drumul lui Gheorghi Di­mitrov. E. SERENI: Votul pentru pace în Italia. J. DUCLOS: Poporul iugoslav va scăpa de clica de trădători. N. ZAMARIADIS : Crearea axei „Atena.Bel­­­ grad” primejdueşte pacea. LAJOS SZUGZ: Unificarea tineretului din UN­JAN MAREK : Note politice. De vânzare la toate magazinele librăria Noastră­ si la toate chioșcurile. tei 8 —— ————— gam­a. Vizita delegaţiei medicale sovietice la instituţiile ştiinţifice Membrii delegaţiei sovietice, care participă la manifestările din cadrul Zilelor Medicale Româno- Sovietice, au vizitat Miercuri şi joi diferite institute ştiinţifice şi medicale. Vizitând Institutul de Endocri­nologie „Prof. dr. C. I. Parhon’’, prof. T. Boldîrev şi-a arătat mul­ţumirea pentru cele văzute, ex­­primându-şi dorinţa stabilirii u­­nor legături strânse intre acest Institut şi Institutele similare din Uniunea Sovietică. A răspuns acad. prof dr. C. I. Parhon. Joi dimineaţa oaspeţii însoţiţi de tov. C. Lepădatu, ministru ad­junct al Sănătăţii, au vizitat Insti­tutul de Seruri şi Vaccinuri ,,Prof I. Cantacuzino”. Joi după amiază, la ora 18, dr Alexei Zenin, profesor la Institu­tul de Medicină din Kuibâşev, a conferenţiat, la Casa Prieteniei Româno-Sovietice, despre „Lupta antiveneriană in U.R.S.S . Au luat parte oameni de şti­­­inţi, profesori, studenţi şi un nu-­­ maros public. Conferinţa a fost urmărită cu l­uc deosebit in­teres. (Agerpres). ” e 20 DE ANI DE LA CONGRESUL AL XVI-LEA AL P.C. (b) AL U.R.S.S. (Pag. 3-a) • POLUL COMERŢULUI DE STAT IN VALORIFICAREA RESURSELOR LOCALE, de V. MALINSCHi mi­nistrul Comerţului Interior (Pag. 3-a) • PROCESUL GRUPULUI DE SPIONI 31 TRĂDĂTORI IN SLUJBA SPIONAJULUI IMPERIALIST. — Interogatoriile acuzaţilor. (Pag. 2-a) • IN FATA ATACURILOR NIMICITOARE ALE ARMA­TEI POPULARE A R. P. D. COREENE INAMICUL SE RETRAGE IN DEBANDADA. (Pag. 4-a) In numărul de azi : Pe tot cuprinsul Uniunii Sovietice începe astăzi campania pentru strângerea de semnături pe Apelul de la Stockholm Declaraţiile făcute de Nikolai Tihonov, preşedintele Comitetului Sovietic pentru Apărarea Păcii MOSCOVA, 29 (Agerpres). — TASS transmite : Intr’un­­ interview acordat agenţiei TASS, Nikolai Tiho­nov, preşedintele Comitetului Sovietic pentru Apărarea Păcii, a declarat, în legătură cu deschiderea la 29 iunie a plenarei Comitetului Sovietic pentru Apărarea Păcii, urmă­­toarele : Apelul de la Stockholm al Comitetului Permanent al Congresului Mondial al Parti­zanilor Păcii, care cere inter­zicerea armei atomice, stabili­rea unui strict control inter­naţional asupra respectării a­­cestei hotărîri şi declararea drept criminal de război a guvernului care ar folosi pri­mul această armă de îngro­zire şi exterminare în massă, a găsit un sprijin puternic în întreaga lume. Peste 100 mi­lioane de oameni de bună cre­dinţă, indiferent de naţionali­tate, apartenenţă politică, credinţă religioasă şi situaţie socială, au şi semnat Apelul d­in Stockholm. Numărul semnăturilor con­tinuă să crească neîncetat. Credincios principiilor înţe­­leptei politici staliniste­­ de pace şi colaborare între popoa­re. POPORUL SOVIETIC A FOST ST ESTE UN LUPTĂ­TOR ACTIV PENTRU PACE Poporul nostru a salutat tot­deauna şi s’a solidarizat efor­­turilor întreprinse de partiza­nii păcii în lupta împotriva planurilor criminale ale aţâţă-, terilor la război, deoarece în Uniunea Sovietică nu există clase şi grupuri interesate în deslănţuirea unor războaie de cotropire. Popoarele ţării noastre au primit cu mare entuziasm şi avânt declaraţia Sovietului Su­prem al U.R.S.S. cu privire la sprijinirea Apelului de la Stock­holm. Propunerile Comitetului Per­manent al Congresului Mon­dial al Partizanilor Păcii — arată declaraţia Sovietului Suprem — corespund pe deplin cerinţelor vitale ale tuturor popoarelor şi năzuinţelor lor spre o pace trainică şi înde­lungată în întreaga lume. Sovietul Suprem al U.R.S.S. îşi exprimă convingerea că Guvernul Sovietic, care are o atitudine de sprijinire consecventă a păcii şi co­laborării între popoare, va continua şi de aci înainte să ducă cu stăruinţă acea­stă politică de relaţii paş­nice şi prieteneşti între po­poare, să întreprindă mă­surile necesare prin inter­mediul Organizaţiei Naţiu­nilor Unite şi să folosească toate celelalte căi în vede­­rea asigurării păcii şi secu­rităţii internaţionale. Totodată, Sovietul Suprem al U.R.S.S. îşi exprimă convin­gerea că mişcarea partizanilor păcii şi în primul rând A­­pelul de la Stockholm al Com­i­­tetului Permanent al Congre­sului Mondial al Partizanilor Păcii se va bucura de spriji­nul unanim al întregului po­por sovietic." Oamenii muncii din ţara noastră exprimă în numeroase scrisori şi meetinguri de mas­se întreaga lor aprobare faţă de declaraţia Sovie­tului Su­prem. POPORUL NOSTRU DE­CLARA CĂ SPRIJINĂ INTRU TOTUL POLITICA CONSEC­VENTA DE PACE A GUVER­NULUI SOVIETIC, si hotărîrea sa neclintită de a" lupta cu abnegaţie pentru pace. întreaga omenire progresistă consideră campania pentru strângerea de semnături pe Apelul de ls, Stockholm ca o verigă importantă în lanţul măsurilor menite să zădărni­cească uneltirile agresorilor imperialişti. Intensificarea con­tinuă a luptei pentru pace este sarcina de căpetenie care stă în faţa popoarelor din întreaga lume. După cum do­vedesc evenimentele din Co­reea, cercurile conducătoare americane nu se mai limitea­ză la pregătirea agresiunii, ci au trecut la acţiuni directe de agresiune. Oamenii sovietici sunt conştienţi de uriaşa im­portanţă a Apelului de la Stockholm. FIECARE CE­TĂŢEAN SOVIETIC ESTE GATA SA-ŞI PUNA SEM­NĂTURĂ PE ACEST DO­CUMENT DE CEA MAI MARE IMPORTANŢA. Voinţa întregului popor sovietic de a apăra cu succes pacea trebue să-şi găsească expresia în sem­narea Apelului dela Stockholm. Pe tot cu­prinsul Uniunii Sovietice va începe la 30 iunie campania pentru strân­gerea de semnături pe Apelul de la Stockholm. Comitetul Sovietic pen­tru Apărarea Păcii, a cărui plenară Îşi începe azi lucrările, este convins că fiecare cetăţean sovie­tic va semna Apelul de la Stockholm pentru inter­zicerea armei atomice. Sprijinind în unanimitate Apelul de la Stockholm, oamenii muncii din ţara noastră vor demonstra puternica unitate a po­porului nostru în jurul marelui Partid Bolşevic, în jurul genialului con­ducător şi învăţător al oamenilor muncii din toate ţările — stegarul păcii — tovarășul Stalin. Au fost demascate sucursalele de spionaj ale imperialismului In faţa Tribunalului Militar Bucureşti se desfăşoară pro­cesul unui grup de spioni şi trădători în slujba spionaju­lui imperialist. Cei 7 acuzaţi, lepădători ale societăţii, sunt adepţi tipici ai „modului de viaţă american”, nutrind o ură neîmpăcată faţă de clasa muncitoare şi regimul demo­cratic popular. Turbând de furie la fiecare nouă victorie a po­porului muncitor ce-şi făureşte o viaţă nouă, fără exploata­tori, fără trântori, ei au pri­mit oferta de a trăda ţara, de a face spionaj, ca un lu­cru „normal”, în deplină con­­cordanţă cu principiile mora­lei lor burgheze cosmopolite. Fără urmă de scrupul, a­­ceşti trădători josnici adunau informaţii secrete şi le trans­miteau prin curieri speciali, prin scrisori scrise cu cernea­­lă simpatică, prin valize di­plomatice, ca nişte adevăraţi profesionişti ai spionajului. Unele informaţii porneau prin istambul, altele prin Nunciatura Apostolică. După cum se vede, başibu­­zuciţ­ fascişti de la Ankara îşi iau în serios rolul de agentu­ră a aţâţătorilor la război a­­mericani. Intr’adevăr, Turcia a devenit un stat tipic fascist. Trai de câine duce poporul turc. Puţine regimuri în lume întrec în cruzime şi sălbăticie antipopulară dictatura beilor şi capitaliştilor turci. Toată bestialitatea regimului de ti­ranie seculară este revalorifi­cată în condiţiile marshalli­zării Turciei. Teroarea, corup­ţia, jaful, tipice „democraţiei” turceşti, au atins proporţii cu adevărat „americane”. Zeci de mii de cetăţeni turci mor zil­nic numai în urma tubercu­lozei. Mortalitatea infantilă atinge procentul înspăimântă­tor de 60 a/n. Grevele sunt înă­buşite în sânge. Ţăranii care au fugit de la munca forţată, profesorii care au cutezat să spună adevărul despre colo­nizarea Turciei de către ame­ricani, poeţi progresişti ca Nazim Hikmet sunt aruncaţi în închisori. Sute de mii de şomeri rătăcesc pe străzile o­raşelor , în regiuni întregi ţă­­rănii se hrănesc cu ierburi şi rădăcini. Iar pentru ca arma­mentul american să continue a fi descărcat in tihnă pe cheiurile Istambulului, creş­terea teroarei merge mână în mână cu accentuarea „răz­boiului rece”, a propagandei şi spionajului împotriva Uniu­­nii Sovietice şi a ţărilor de democraţie populară. Aşa a­­rată Turcia fascistă. Iată în slujba cui au lucrat odioşii spioni din boxă ! Pentru a recruta elementele necesare creării unei reţele de spionaj şi sabotaj in ţara noastră, serviciul de spionaj turc s-a adresat unui „specia­list”, care prin trecutul său prezenta toate garanţiile de calificare : fostul comisar de siguranţă Vasilache, care a schingiuit dealungul anilor zeci şi sute de comunişti, de patrioţi , criminal de război fugit din ţară spre a scăpa de furia poporului şi de con­damnarea pronunţată de Tri­­bunalul Poporului. Comisarul Vasilache a devenit unul din stâlpii „democraţiei” ameri­­cano-turceşti, având misiunea de a pune bazele unei orga­nizaţii de spionaj în ţara noa­­stră. El era în legătură directă cu grupul de trădători în frunte cu Rădescu, omul de încredere al Wall­ Streetului, care de la Paris trăgea sforile complotului împotriva po­porului român şi transmitea fonduri şi directive de la ade­văraţii stăpâni. Procesul ace­sta a dovedit că trădătorul şi fugarul Rădescu este nu nu­mai un aliat al fasciştilor turci, dar şi un organizator al spionajului imperialist. El mâ­­nuia dolari, lire sterline şi lire turceşti, dovedind şi aptitu­dini financiare, încă un caz care arată că fiecare agent politic al imperialismului de­vine în ultimă instanţă un spion plătit. Dar acuzaţii n’au lucrat nu­mai prin intermediul reţelei spionajului turc. Ei transmi-* teau deopotrivă informaţii şi prin intermediul Nunciaturii Apostolice. S’a dovedit astfel şi pentru ţara noastră, ceeace a reuşit limpede şi cu prilejul unor procese din Polonia, Cea­hoslovacia, Ungaria, Albania, şi anume că Vaticanul acţio­nează azi făţiş ca o agentură (Continuare In pag. 4-a, col. 1-2-3) De la procesul grupului de spioni şi trădători în sala Tribunalului Militar, printre asistenţi, fotograful a surprins pe Cetn Ca­­leskar, secret a al Legaţiei Turciei, (stânga), monseniorul Kirk (mijloc) şi monseniorul Guido del Mesin (dreapta) de la Nunciatura Apostolică.

Next