Scȃnteia, iulie 1950 (Anul 19, nr. 1773-1799)
1950-07-01 / nr. 1773
Pentru o larga mişcare a corespondenţilor din câmpul muncii In fata intregului popo muncitor sta sarcini de seamă în oper măreaţă di construire socialismului la noi în ţară Se desfăşoară în întreaca tară lupta pentru îndeplinirea şi depăşirea Planului d Stat şi campania de recoltare şi colectare. Ne pregătim pentru primul plai cincinal şi facem paşi înainte pe calea transformări socialiste a agriculturii. Indeplinirea acestor sarcin măreţe depinde în mare măsură de ridicarea conştiinţe politice a masselor, de participarea tot mai activă şi conştientă a muncitorilor şi ţăranilor muncitori la conducerea treburilor obşteşti. Una din formele prin care se exprimă această participare este mişcarea corespondenţilor de presă. Presa noastră de partid, care îşi desfăşoară activitatea învăţând zi de zi din bogata experienţă a celei mai înaintate prese din lume — presa sovietică — poate să-şi îndeplinească misiunea ei numai dacă posedă o cât mai largă reţea de corespondenţi răspândiţi în toate punctele industriale şi agricole din întreaga ţară. In urma muncii Partidului se desvoltă la noi o largă mişcare a corespondenţilor. Punând pe primul plan problemele construcţiei socialismului, corespondenţii din sectorul industrial joacă un rol de seamă în îndeplinirea şi depăşirea Planului de Stat. Ei transmit experienţele înaintate, succesele realizate de oamenii muncii din uzine, fabrici, mine, schele petrolifere, contribuind astfel la organizarea zilnică prin coloanele ziarului a unui uriaş schimb de experienţă, ajutând pe cei rămaşi în urmă să ajungă în rândurile fruntaşilor. Tov. Nicolae Costache * de la minele de cărbuni din Anina a arătat într’o corespondentă trimisă ziarului nostru cum — printr’o temeinică organizare a muncii — tov. Ciobanu Constantin, responsabilul abatajului „Gh. Gheorghiu-Dej‘, împreună cu ortacii săi au reuşit să dea cărbune in contul lunii Septembrie. Dar corespondenţii noştri din sectorul industrial nu se mulţumesc nuunai să semnaleze succesele obţinute ci, acolo unde e cazul, mânuesc cu curaj arma criticii, socotind de datoria lor să scoată la iveală lipsurile care frânează îndeplinirea Planului de Stat în unele sectoare. Pentru a exemplifica, semnalăm de pildă cea trimisă de către tov. Behi Marin care a criticat conducerea fabricii de conserve „Fructil Românesc“ din Craiova când aceasta nu luase măsuri pentru punerea imediată în funcţiune a unor maşini noi — sau pe cea, de pildă, trimisă de corespondentul F. D. Ştefan care a criticat cu tărie manifestările nejuste ale directorului întreprinderii „Compescaria” din Brăila. $i în lupta pentru transformarea socialistă a agriculturii corespondenţii de la sate au un însemnat rob şi sunt chemaţi să popularizeze vlăstarele de viaţă nouă, să arate foloasele muncii în comun pe suprafeţe întinse cu maşini perfecţionate, să fie agitatori şi organizatori ai schimbului de experienţă în lupta pentru făurirea unei vieţi îmbelşugate. Un rol deosebit de însemnat îl au în această direcţie corespondenţii din gospodăriile agricole colective. In presa de partid apar tot mai multe asemenea corespondente. In ,,Scânteia Satelor”, care publică săptămânal două pagini scrise exclusiv de corespondenţi din rândurile ţărănimii muncitoare aceştia arată succesele obţinute de tânărul sector socialist din agricultură. Cu câta mândrie justificată ne scrie regulat Vanghele Grigore, organizatorul de partid de la Gospodăria Agricolă Colectivă „11 Iunie 1948” din Pechea-Cornului despre întrecerea socialistă pornită între membrii gospodăriei- Sf!,-la aceasta a avut un puternic ecou. Corespondentul v sile *snas ne scrie că la Gospodăria Agricolă Colectivă „Voruî Roşu" din Hozman-Sîbiu s’au cumpărat din agoniseala gospodăriei 65 vite. Un rol puternic organizator şi mobilizator îl au corespondenţi dela sate în aceasta perioadă a muncilor agricole, luptând pentru buna organizare a recoltării, a treerişului şi a colectării, popularizând elementele fruntaşe din rândurile ţăranilor săraci şi miilor ani şi demascând cu tărie uneltirile ticăloase ale chiaburilor. Mişcarea corespondenţilor de presă s’a largii pe linia transformării ei într’o mişcare de massă, miai ales acolo unde organizaţiile de pârtie s’au preocupat de stimularea corespondenţilor de presă ş de desvoltarea spiritului lor critic. Sunt şi cazuri însă când organe de partid sau de Stat nu au înţeles şi nu înţeleg rolul corespondentului de presă din câmpul muncii şi,in unele locuri, sunt şi cazuri de persecutare a lor. Astfel corespondentul Zurini Alexandru din comuna Butimanu- Ilfov, care trimisese o corespondentă critică „Scânteii”, a fost ameninţat de către preşedintele Comitetului Provizoriu, Muşat Nicolae, cu următoarele cuvinte: „O să-ţi plâng de milă acum la treeriş, când nu-ţ voi lăsa bob de grâu” Asemenea manifestări trebue socotite ca o condamnabilă încercare de gâtuire a criticii massei. Cine înăbuşe critica — sub orice formă s’ar manifesta aceasta — cine împiedică corespondenţi de presă să-şi desfăşoare activitatea lor împiedică îndreptarea lipsurilor şi se manifestă — conştient sau inconştient — caunul care face jocul duşmanului de clasă. Datoria organizaţiilor de partid este să lupte cu cea mai mare energie împotriva cazurilor de persecutare a corespondenţilor, deoarece corespondenţii muncitori şi ţărani muncitori constitue un ajutor preţios al Partidului, pentru justa conducere a masselor muncitoare. „...Pentru dirijarea treburilor noastre —, spune tovarăşul Stalin — nu, mai experienţa noastră, experienţa conducătorilor nu este sucientă nici pe departe. Pentru a conduce just este necesar ca experienţa conducătorilor să fie completată prin experienţa massei de partid, prin experienţa clasei muncitoare, prin experienţa oamenilor muncii, prin experienţa aşa numiţilor „oameni mici“. Călăuzindu se de această învăţătură stalinistă, Comitetul Central al Partidului nostru a accentuat în nenumărate rânduri asupra importanţei mişcării corespondenţilor. Presa de partid trebue să publice cât mai multe scrisori de la oamenii muncii şi să dea toată atenţia mişcării corespondenţilor. Majoritatea ziarelor din presa locală — cum ar fi „Lupta Poporului” din Suceava, „inainte’a Craiova, şi altele—desfăşoară o activitate deosebită în această privinţă. Nu acelaş lucru se poate spune însă despre „Lupta Sibiului” care a subapreciat în ultimul timp munca cu corespondenţii. Redacţiile ziarelor trebue să ducă o susţinută muncă organizatorică şi de educaţie politică cu corespondenţii, să organizeze consfătuiri şi cursuri cât mai dese în care sâ li se explice pe larg importanţa muncii lor şi să li se facă instructaje politice sistematice. Organizaţiile de partid trebue să considere ca o sarcină de cinste a lor de a ajuta ca fiecare întreprindere sau instituţie, gospodărie agricolă colectivă, gospodărie agricolă de Stat, S.M.T., comună sau sat să aibă un număr cât mai mare de corespondenţi. Comitetele judeţene de partid trebue să atragă atenţia activiştilor de partid, organizaţiilor de massă şi cadrelor din aparatul de Stat şi să ia măsurile necesare pentru ca întreprinderile, instituţiile şi toate colectivele de muncă să răspundă ziarelor de partid la toate semnalările acestora făcute pe baza materialelor primite de la corespondenţii din câmpul muncii. Trebuie să subliniem faptul că corespondentul are o muncă de mare răspundere. De aceea el trebue să-şi ridice necontenit nivelul ideologic şi politic pentru a putea pătrunde cât mai adânc problemele de la locul lui de muncă şi să scrie cu regularitate ziarului, conştient că răspunde faţă de ziar şi faţă de Partid de conţinutul materialelor trimise. Pentru aceasta este necesar ca el să verifice pe teren cât se poate de minuţios fiecare fapt, fiecare nume, fiecare cifră, dând dovada de un profund simţ de răspundere partinică faţă de tot ce aşterne pe hârtie. Cu cât mai numeroşi şi mai activi vor fi corespondenţi din câmpul muncii, cu atât presa noastră va putea oglindi mai cuprinzător problemele care frământă pe oamenii muncii în lupta lor pentru construirea socialismului, cu atât organizaţiile de partid, organizaţiile de massă, întreprinderile, instituţiile vor avea un ajutor mai puternic pentru îndeplinirea sarcinilor puse în faţa lor. PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VĂ!iliMWIIilIIliiiiiiiliiiiiiiiiiiiiiiiim * SERIA III ANUL XIX Nr. 1773 4 PAGINI 4 LEI Sâmbătă 1 iulie 1950 In întâmpinarea primului nostru plan cincinal IAŞI (dala Topor Nicolae, corespondent). Intr'o consfătuire de producţie, ţinută din iniţiativa organizaţiei de partid, muncitorii şi tehnicienii de la „Tesatura''Iaşi au hotărît să întâmpine primul nostru plan cincinal cu intrect utilajul revizuit, în aşa fel ca fabrica să poată lucra în viitor cu întreaga ei capacitate de producţie. Pentru aceasta muncitorii şi tehnicienii fabricii şi-au întocmit un plan concret de munca. Ei au organizat încă două echipe de reparaţii preventive pentru a nu stânjeni cu nimic ritmul de lucru tot mai accelerat al echipelor de reparaţii şi revizii generale. Zilele trecute a fost terminată revizia generală a unei mari maşini de spălat, căreia, prin înlocuirea voiturilor de stoarcere, i s'a asigurat o funcţionare continuă pentru minimum 5 ani. Deasemenea s-a început vopsirea întregii ţevării şi a instalaţiilor pentru a le feri de rugină, prelungind astfel durata lor. Munca continuă cu intensitate. Antrenaţi în întrecerea socialistă muncitorii şi tehnicienii echipelor de reparaţii şi-au luat angajamentul să lupte cu dârzenie pentru îndeplinirea întocmai a programului, lor, hotărîţi să păşească cât mai pregătiţi în planul cincinal, chezăşia unei vieţi mai, bune şi mai îmbelşugate. Primele femei sondor la Băicoi îndrumate de organizaţia de partid şi urmând exemplul femeilor sovietice, tovarăşele Cotârlea Silvia şi Niculina Savu, femei de serviciu la serie,ta petroliferă „Muntenia”. Băicoi, au cerut să fie trecute ca muncitoare la sonde. La propunerea organizaţiei de partid, conducerea schelei, le-a încadrat ca sondoriţe. Pentru o cât mai bună calificare aceste dr.uă tovarăşe au fost repartizate să lucreze în echipele de foraj ale maiştrilor sondori Brezan Alexandru şi Bunea Ion, maiştri fruntaşi în producţie. Acum ele lucrează la sonda 356, care se află în foraj . De pe şantierele Canalului Dunăre-Marea Neagră Pe trei şantiere se lucrează în contul lunii Iulie A fost pusă în funcţiune o staţie de pompe la Cernavodă O nouă staţie de' cale ferata*’ în sectorul Năvodari CONSTANTA, (de la corespondentul nostru). — Muncitorii şi tehnicienii de la şantierele de escavaţie Nr. 12 Midia, Mircea-Vodă şi Mamaia-Sat, de pe Canalul Dunăre-Marea Neagră desfăşurând tot mai larg întrecerea socialistă au obţinut însemnate succese în muncă. Ei au reuşit ca până în ziua de 24 iunie să termine in întregime planul de escavaţii pe această lună. In momentul de faţă muncitorii şi tehnicienii acestor trei şantiere escavează în contul lunii iulie. Zilele trecute a fost pusă în funcţiune la Cernavodă o mare staţie de pompe care a început să scoată apa din bălţile şi mocirlele de pe valea Carasului. Prin secarea acestor bălţi şi mocirle, pe lângă că vor dispare ţânţarii se va putea pregăti terenul în vederea înaintării lucrărilor de excavaţii între Medgidia şi Cernavodă. De asemenea, vor fi redate agriculturii mii de hectare de pământ. Muncitorii secţiei L. S. 3 — C.F.R. care lucrează in sectorul Năvodari au reuşit de curând sâ termine staţia de cale ferată Surghiol. Prin această nouă staţie s’a făcut legătura directă cu liniile de şantier Nr. 14, 15, 16. Totodată, prin punerea acestei staţii în funcţie se descongestionează staţia Canara şi se înlătură astfel în bună parte întârzierile vagoanelor cu materialele necesare construcției Canalului. Primii pe plasa la predarea cotelor de colectare TIMIŞOARA (de la trimi-’ sul nostru V. Boboc). Marţi dimineaţa, încă din zorii zilei, în comuna Lenauheim din judeţul Timiş era forfotă mare. La marginea satului, pe cele patru arii zumzetul batozelor de treer se îmbină cu scârţâitul carelor greoae. Drapele roşii şi tricolore îşi desfăşoară faldurile în bătaia vântului de dimineaţă. De două zile ţăranii muncitori au început treetatul orzului. Care mai de care caută să folosească cu chibzuială orice frântură de timp. Fiecare secundă e preţioasă acum în campania de strângere a recoltei. ^Şiruri întregi de care părăsesc satul şi se îndreaptă către câmp. Unii cară snopi la arie, alţii fac stoguri, iar o mică parte din oameni zoresc să termine ultimele postate de secerat. In câteva zile secerişul grâului va fi terminat în întregime. Aceiaş zor şi la ariile de treer. Snopii de orz aşezate în stoguri dispar cu fiecare oră ce trece. Batozele îi înghit cu iuţeala vântului. Grămezi uriaşe de saci se clădesc una lângă alta. In prima zi de treeriş, 42 ţărani muncitori şi-au treerat orzul. Primul care a băgat în batoză a fost tovarășul Mutilcă Iosif, membru de partid. Prima grijă a lui, după ce a terminat treerisul, a fost să pună de o parte cele 75 kg. ce se cuvin Statului. Exemplul lui a fost urmat și de Bibu Teodor, Abrudan Dumitru, Bureg Gheorghe, Ocolișan Costea. Deasemeni Cicală Ion care are de dat 60 kg. de orz. Banciu Iosif, Datcu Vasile, Tănăsescu Dumitru, Boiciuc Gheorghe, Baloş Teodor şi toii ceilalţi ţărani muncitori care au treerat în aceeaş zi au pus deoparte cota ce trebue dată Statului. Seara, după ce au terminat cu treaba, oamenii s’au adunat la Comitetul Provizoriu. Aci s’a hotărît ca a doua zi să se pornească cu cotele la centrul de colectare Jimobolia. In dimineaţa următoare, în fata Comitetului Provizoriu începuseră să se înşiruie căruţele. In capătul coloanei se afla tot tovarăşul Mutilcă Iosif, urmat de Bibu Teodor, Nicoară Axente, Teodorescu Ilie şi de alţi ţărani muncitori. „Am socotit că dând la colectare, ajutăm Statul nostru ca să asigure pâinea muncitorilor de la oraşe care ne-au ajutat să luăm pământul de la moşieri şi azi ne ajută să punem capăt jugului chiaburesc şi sărăciei, şi mai înseamnă că ajutăm Statul să se întărească şi să apere cu mai multă tărie pacea, lovind în acest fel în bogătaşii americani şi englezi şi în slugoiul lor Tito, care a băgat pe ţăranii muncitori iugoslavi sub talpa chiaburilor”. Cuvintele sunt ale lui Mutilcă Iosif care te-a rostit în momentul când a plecat în fruntea coloanei. Cu drapele şi lozinci convoiul s’a îndreptat către centrul de colectare Jimbolia Ţăranii muncitori din Lenauheim au fost primii pe plasă care au predat Statului celor ce muncesc cotele de orz A apărut In limbile: rusă, română, franceză, engleză, germană şi spaniolă: „Pentru pace trainică, pentru democraţie populara !" Bucureşti. Organ al Biroului Informativ al Partidelor comuniste şi muncitoreşti Nr. 26 (86) Vineri 30 Iunie 1950 ARTICOL DE FOND Lupta împotriva clicii lui Tito, datoria internaţională a partidelor comuniste. * Agresiunea imperialiştilor a* *mericani împotriva poporului coreean. M. ÎHOREZ : Unitatea In lupta pentru pace şi libertate şî revendicările imediate ale oamenilor muncii. KIM IR SLU Lupta poporului coreean pentru un stat democrat. Independent şi unit. D. J.: „Democraţia” lor. V. CERVENCOV : Pe drumul lui Gheorghi Dimitrov. E. SERENI: Votul pentru pace în Italia. J. DUCLOS: Poporul iugoslav va scăpa de clica de trădători. N. ZAMARIADIS : Crearea axei „Atena.Bel grad” primejdueşte pacea. LAJOS SZUGZ: Unificarea tineretului din UNJAN MAREK : Note politice. De vânzare la toate magazinele librăria Noastră si la toate chioșcurile. tei 8 —— ————— gama. Vizita delegaţiei medicale sovietice la instituţiile ştiinţifice Membrii delegaţiei sovietice, care participă la manifestările din cadrul Zilelor Medicale Româno- Sovietice, au vizitat Miercuri şi joi diferite institute ştiinţifice şi medicale. Vizitând Institutul de Endocrinologie „Prof. dr. C. I. Parhon’’, prof. T. Boldîrev şi-a arătat mulţumirea pentru cele văzute, exprimându-şi dorinţa stabilirii unor legături strânse intre acest Institut şi Institutele similare din Uniunea Sovietică. A răspuns acad. prof dr. C. I. Parhon. Joi dimineaţa oaspeţii însoţiţi de tov. C. Lepădatu, ministru adjunct al Sănătăţii, au vizitat Institutul de Seruri şi Vaccinuri ,,Prof I. Cantacuzino”. Joi după amiază, la ora 18, dr Alexei Zenin, profesor la Institutul de Medicină din Kuibâşev, a conferenţiat, la Casa Prieteniei Româno-Sovietice, despre „Lupta antiveneriană in U.R.S.S . Au luat parte oameni de ştiinţi, profesori, studenţi şi un nu- maros public. Conferinţa a fost urmărită cu luc deosebit interes. (Agerpres). ” e 20 DE ANI DE LA CONGRESUL AL XVI-LEA AL P.C. (b) AL U.R.S.S. (Pag. 3-a) • POLUL COMERŢULUI DE STAT IN VALORIFICAREA RESURSELOR LOCALE, de V. MALINSCHi ministrul Comerţului Interior (Pag. 3-a) • PROCESUL GRUPULUI DE SPIONI 31 TRĂDĂTORI IN SLUJBA SPIONAJULUI IMPERIALIST. — Interogatoriile acuzaţilor. (Pag. 2-a) • IN FATA ATACURILOR NIMICITOARE ALE ARMATEI POPULARE A R. P. D. COREENE INAMICUL SE RETRAGE IN DEBANDADA. (Pag. 4-a) In numărul de azi : Pe tot cuprinsul Uniunii Sovietice începe astăzi campania pentru strângerea de semnături pe Apelul de la Stockholm Declaraţiile făcute de Nikolai Tihonov, preşedintele Comitetului Sovietic pentru Apărarea Păcii MOSCOVA, 29 (Agerpres). — TASS transmite : Intr’un interview acordat agenţiei TASS, Nikolai Tihonov, preşedintele Comitetului Sovietic pentru Apărarea Păcii, a declarat, în legătură cu deschiderea la 29 iunie a plenarei Comitetului Sovietic pentru Apărarea Păcii, următoarele : Apelul de la Stockholm al Comitetului Permanent al Congresului Mondial al Partizanilor Păcii, care cere interzicerea armei atomice, stabilirea unui strict control internaţional asupra respectării acestei hotărîri şi declararea drept criminal de război a guvernului care ar folosi primul această armă de îngrozire şi exterminare în massă, a găsit un sprijin puternic în întreaga lume. Peste 100 milioane de oameni de bună credinţă, indiferent de naţionalitate, apartenenţă politică, credinţă religioasă şi situaţie socială, au şi semnat Apelul din Stockholm. Numărul semnăturilor continuă să crească neîncetat. Credincios principiilor înţeleptei politici staliniste de pace şi colaborare între popoare. POPORUL SOVIETIC A FOST ST ESTE UN LUPTĂTOR ACTIV PENTRU PACE Poporul nostru a salutat totdeauna şi s’a solidarizat eforturilor întreprinse de partizanii păcii în lupta împotriva planurilor criminale ale aţâţă-, terilor la război, deoarece în Uniunea Sovietică nu există clase şi grupuri interesate în deslănţuirea unor războaie de cotropire. Popoarele ţării noastre au primit cu mare entuziasm şi avânt declaraţia Sovietului Suprem al U.R.S.S. cu privire la sprijinirea Apelului de la Stockholm. Propunerile Comitetului Permanent al Congresului Mondial al Partizanilor Păcii — arată declaraţia Sovietului Suprem — corespund pe deplin cerinţelor vitale ale tuturor popoarelor şi năzuinţelor lor spre o pace trainică şi îndelungată în întreaga lume. Sovietul Suprem al U.R.S.S. îşi exprimă convingerea că Guvernul Sovietic, care are o atitudine de sprijinire consecventă a păcii şi colaborării între popoare, va continua şi de aci înainte să ducă cu stăruinţă această politică de relaţii paşnice şi prieteneşti între popoare, să întreprindă măsurile necesare prin intermediul Organizaţiei Naţiunilor Unite şi să folosească toate celelalte căi în vederea asigurării păcii şi securităţii internaţionale. Totodată, Sovietul Suprem al U.R.S.S. îşi exprimă convingerea că mişcarea partizanilor păcii şi în primul rând Apelul de la Stockholm al Comitetului Permanent al Congresului Mondial al Partizanilor Păcii se va bucura de sprijinul unanim al întregului popor sovietic." Oamenii muncii din ţara noastră exprimă în numeroase scrisori şi meetinguri de masse întreaga lor aprobare faţă de declaraţia Sovietului Suprem. POPORUL NOSTRU DECLARA CĂ SPRIJINĂ INTRU TOTUL POLITICA CONSECVENTA DE PACE A GUVERNULUI SOVIETIC, si hotărîrea sa neclintită de a" lupta cu abnegaţie pentru pace. întreaga omenire progresistă consideră campania pentru strângerea de semnături pe Apelul de ls, Stockholm ca o verigă importantă în lanţul măsurilor menite să zădărnicească uneltirile agresorilor imperialişti. Intensificarea continuă a luptei pentru pace este sarcina de căpetenie care stă în faţa popoarelor din întreaga lume. După cum dovedesc evenimentele din Coreea, cercurile conducătoare americane nu se mai limitează la pregătirea agresiunii, ci au trecut la acţiuni directe de agresiune. Oamenii sovietici sunt conştienţi de uriaşa importanţă a Apelului de la Stockholm. FIECARE CETĂŢEAN SOVIETIC ESTE GATA SA-ŞI PUNA SEMNĂTURĂ PE ACEST DOCUMENT DE CEA MAI MARE IMPORTANŢA. Voinţa întregului popor sovietic de a apăra cu succes pacea trebue să-şi găsească expresia în semnarea Apelului dela Stockholm. Pe tot cuprinsul Uniunii Sovietice va începe la 30 iunie campania pentru strângerea de semnături pe Apelul de la Stockholm. Comitetul Sovietic pentru Apărarea Păcii, a cărui plenară Îşi începe azi lucrările, este convins că fiecare cetăţean sovietic va semna Apelul de la Stockholm pentru interzicerea armei atomice. Sprijinind în unanimitate Apelul de la Stockholm, oamenii muncii din ţara noastră vor demonstra puternica unitate a poporului nostru în jurul marelui Partid Bolşevic, în jurul genialului conducător şi învăţător al oamenilor muncii din toate ţările — stegarul păcii — tovarășul Stalin. Au fost demascate sucursalele de spionaj ale imperialismului In faţa Tribunalului Militar Bucureşti se desfăşoară procesul unui grup de spioni şi trădători în slujba spionajului imperialist. Cei 7 acuzaţi, lepădători ale societăţii, sunt adepţi tipici ai „modului de viaţă american”, nutrind o ură neîmpăcată faţă de clasa muncitoare şi regimul democratic popular. Turbând de furie la fiecare nouă victorie a poporului muncitor ce-şi făureşte o viaţă nouă, fără exploatatori, fără trântori, ei au primit oferta de a trăda ţara, de a face spionaj, ca un lucru „normal”, în deplină concordanţă cu principiile moralei lor burgheze cosmopolite. Fără urmă de scrupul, aceşti trădători josnici adunau informaţii secrete şi le transmiteau prin curieri speciali, prin scrisori scrise cu cerneală simpatică, prin valize diplomatice, ca nişte adevăraţi profesionişti ai spionajului. Unele informaţii porneau prin istambul, altele prin Nunciatura Apostolică. După cum se vede, başibuzuciţ fascişti de la Ankara îşi iau în serios rolul de agentură a aţâţătorilor la război americani. Intr’adevăr, Turcia a devenit un stat tipic fascist. Trai de câine duce poporul turc. Puţine regimuri în lume întrec în cruzime şi sălbăticie antipopulară dictatura beilor şi capitaliştilor turci. Toată bestialitatea regimului de tiranie seculară este revalorificată în condiţiile marshallizării Turciei. Teroarea, corupţia, jaful, tipice „democraţiei” turceşti, au atins proporţii cu adevărat „americane”. Zeci de mii de cetăţeni turci mor zilnic numai în urma tuberculozei. Mortalitatea infantilă atinge procentul înspăimântător de 60 a/n. Grevele sunt înăbuşite în sânge. Ţăranii care au fugit de la munca forţată, profesorii care au cutezat să spună adevărul despre colonizarea Turciei de către americani, poeţi progresişti ca Nazim Hikmet sunt aruncaţi în închisori. Sute de mii de şomeri rătăcesc pe străzile oraşelor , în regiuni întregi ţărănii se hrănesc cu ierburi şi rădăcini. Iar pentru ca armamentul american să continue a fi descărcat in tihnă pe cheiurile Istambulului, creşterea teroarei merge mână în mână cu accentuarea „războiului rece”, a propagandei şi spionajului împotriva Uniunii Sovietice şi a ţărilor de democraţie populară. Aşa arată Turcia fascistă. Iată în slujba cui au lucrat odioşii spioni din boxă ! Pentru a recruta elementele necesare creării unei reţele de spionaj şi sabotaj in ţara noastră, serviciul de spionaj turc s-a adresat unui „specialist”, care prin trecutul său prezenta toate garanţiile de calificare : fostul comisar de siguranţă Vasilache, care a schingiuit dealungul anilor zeci şi sute de comunişti, de patrioţi , criminal de război fugit din ţară spre a scăpa de furia poporului şi de condamnarea pronunţată de Tribunalul Poporului. Comisarul Vasilache a devenit unul din stâlpii „democraţiei” americano-turceşti, având misiunea de a pune bazele unei organizaţii de spionaj în ţara noastră. El era în legătură directă cu grupul de trădători în frunte cu Rădescu, omul de încredere al Wall Streetului, care de la Paris trăgea sforile complotului împotriva poporului român şi transmitea fonduri şi directive de la adevăraţii stăpâni. Procesul acesta a dovedit că trădătorul şi fugarul Rădescu este nu numai un aliat al fasciştilor turci, dar şi un organizator al spionajului imperialist. El mânuia dolari, lire sterline şi lire turceşti, dovedind şi aptitudini financiare, încă un caz care arată că fiecare agent politic al imperialismului devine în ultimă instanţă un spion plătit. Dar acuzaţii n’au lucrat numai prin intermediul reţelei spionajului turc. Ei transmi-* teau deopotrivă informaţii şi prin intermediul Nunciaturii Apostolice. S’a dovedit astfel şi pentru ţara noastră, ceeace a reuşit limpede şi cu prilejul unor procese din Polonia, Ceahoslovacia, Ungaria, Albania, şi anume că Vaticanul acţionează azi făţiş ca o agentură (Continuare In pag. 4-a, col. 1-2-3) De la procesul grupului de spioni şi trădători în sala Tribunalului Militar, printre asistenţi, fotograful a surprins pe Cetn Caleskar, secret a al Legaţiei Turciei, (stânga), monseniorul Kirk (mijloc) şi monseniorul Guido del Mesin (dreapta) de la Nunciatura Apostolică.