Scȃnteia, octombrie 1950 (Anul 19, nr. 1851-1876)
1950-10-01 / nr. 1851
£ •L1. J.ltt*»"T O Hotărîre importantă a Consiliului de Miniştri pentru o mai bună aprovizionare de iarnă a oamenilor muncii Im numărul trecut al ziarului nostru, am publicat Hotiărîrea Consiliului de Miniştri pentru stabilirea preţurilor plafon de achiziţie şi preţurile de vânzare cu amănuntul pentru unele produse agricole şi pentru reglementarea comerţului cu aceste produse. Hotărîrea Consiliului de Miniştri constitue încă o dovadă puternică a grijii pe care Partidul şi Guvernul o acordă aprovizionării populaţiei muncitoare. Anul acesta există condiţii de a se asigura aprovizionările de iarnă. Pentru aceasta, este însă necesar a se organiza in mod temeinic acţiunea de aprovizionare şi a se institui un control sistematic şi riguros asupra tuturor măsurilor luate în acest ses. In acelaş timp, să nu uităm că aprovizionările se fac în condiţiile unei ascuţite lupte de clasă, când chiaburimea şi elementele speculante de la oraşe şi sate încearcă pe toate căile să saboteze aprovizionarea oamenilor muncii cu hrana necesară. In comerţul de legume, zarzavaturi şi fructe se mai află încă cuibăriţi foşti moşieri, fabricanţi şi negustori care caută să jefuiască mai departe populaţia muncitoare. Iată de ce odată cu sporirea vigilenţei revoluţionare în acest sector, trebuesc luate măsuri de organizare din ce in ce mai temeinice. Prin Hotărârea Consiliului de Miniştri se înlesneşte aprovizionarea oamenilor muncii cu zarzavaturi şi legume, la preţuri mai ieftine. In acelaş timp, Hotărârea loveşte cu putere în acei care ar încerca să speculeze sau să urce în mod nejustificat preţurile. Preţurile de vânzare cu amănuntul pentru cartofi, ceapă, fasole, mazăre şi linte nu vor putea depăşi preţurile cu amănuntul stabilite prin Hotărîre. Din capul locului trebue spus că reuşita aprovizionărilor de iarnă depinde, în mare măsură de felul cum Comitetele Provizorii regionale, raionale şi comunale vor şti să asigure respectarea întocmai a prevederilor Hotărîrii Consiliului de Miniştri, de felul cum vor şti să folosească cât mai din plin resursele locale. Trebue combătută cu toată străşnicia tendinţa unora dintre organele locale de Stat care aşteaptă să le pice totul dea gata „de la centru“, precum şi aşazisul „patriotism local“ care împinge unele Comitete Provizorii să nu dea întregul sprijin necesar altor regiuni sau raioane, stânjenind astfel acţiunea de aprovizionare. Atitudini ca ale Comitetului Provizoriu din Buzău care anul trecut a lipsit de sprijin organele colectoare în achizi tornarea cepei pentru alte regiuni, deşi cantităţile de ceapă întreceau cu mult nevoile locale, sau ca ale Comitetelor Provizorii din Dâmboviţa şi Vlaşca care au împiedicat anul trecut producătorii din raza lor să livreze cantităţile de ceapă contractate — dovedesc o vedere strâmtă, îngustă, căreia trebue să i se pună capăt. Asigurarea hranei celor ce muncesc trebue privită ca o problemă de interes naţional şi, ca atare, toate eforturile trebuesc îndreptate înspre rezolvarea ei favorabilă. De asemenea, trebue combătută tendinţa unor organe de a realiza planul de achiziţii depăşind preţurile fixate. Unităţile cooperatiste şi cele din comerţul de Stat au o răspundere directă în aprovizionarea de iarnă. Lor le revine sarcina deosebit de importantă de a achiziţiona produsele agricole. ACHIZIŢIONAREA PRODUSELOR SA SE FACA NUMAI DE LA ACEI PRODUCATORI CARE FAC DOVADA CA AU PREDAT COTELE OBLIGATORI SAU AU FOST SCUTITI DE PREDAREA ACESTOR COTE. Deosebit de importantă este prevederea Hotărîrii Consiliului de Miniştri prin care cumpărările de cartofi, ceapă, fasole, mazăre şi linte direct de la producător în scopul revânzării acestor produse se poate face numai despre organele Statului şi organizaţiile cooperatiste. Cooperativele trebue să intensifice achiziţiile de produse agricole, să aducă cantităţi din ce în ce mai însemnate la oraşe. Toţi speculanţii şi intermediarii care se interpuneau între producători şi consumatori, care colindau satele şi acaparau produsele ţărănimii muncitoare, pentru a le revinde apoi la preţuri înzecite în oraşe; toţi „ciocaşii“ care pândeau la barierele oraşelor pe ţărani pentru a pune mâna pe produsele aduse de aceştia c capără în acest fel o lovitură puternică. De aci, datoria fiecărui om al muncii de a-şi spori vigilenţa demascând încercările speculanţilor. Manevrele speculanţilor trebuesc zădărnicite cu toată hotărîrea. Să nu scăpăm din vedere că cea mai mare parte din alimentele necesare populaţiei muncitoare de la oraş este produsă de către gospodăriile individuale ţărăneşti. Este deci necesar ca ţăranii muncitori să fie îndemnaţi şi stimulaţi să-şi aducă produsele ce le prisosesc la cooperativa din satul lor, sau să le vândă direct consumatorului în pieţele sau oboarele publice, la preţurile stabilite de Hotărîre. Vânzând produsele ce le prisosesc cooperativelor, ţăranii săraci şi mijlocaşi le vor putea valorifica mai bine, vor putea să cumpere mai multe produse industriale necesare gospodăriilor lor. Schimbul dintre oraş şi sat va cunoaşte în acest fel o intensitate mereu sporită. Agitatorii de partid trebui să arate ţăranilor muncitori însemnătatea patriotică a aprovizionării muncitorilor de la oraşe cu produse agricole, să-i îndemne să-şi valorifice produsele ce le prisosesc prin unităţile cooperatiste. Să fie folosite toate formele de agitaţie pentru a convinge ţărănimea muncitoare să-şi vândă cooperativelor produsele ce-i prisosesc, să aprovizioneze mai bine populaţia muncitoare de la oraşe. Campania pentru aprovizionarea de iarnă trebue să ducă la întărirea alianţei dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare. Cât priveşte producătorii care-şi desfac produsele disponibile direct la piaţă, după predarea cotelor obligatorii, Hotărîrea prevede că aceştia vor fi scutiţi de taxele de piaţă la vânzarea acestor produse. Sarcini deosebit de importante revin Comitetelor Provizorii. Ele trebue să organizeze controlul respectării din partea producătorilor de a preda cotele obligatorii de a regiia ca organele statului şi unităţile cooperatiste să nu facă achiziţii de la acei producători care nu şi-au predat cotele obligatorii, de a institui un control temeinic al îndeplinirii prevederilor Hotărîrii Consiliului de Miniştri. O bună aprovizionare a muncitorilor de la oraşe le va înlesni efortul pentru a spori neomenii producţia, va face cu putinţă ca produse din ce în ce mai multe, mai eline şi de bună calitate, să ia drumul satelor pentru a îndestula nevoile ţărănimii muncitoare. O problemă însemnată este organizarea şi amenajarea pieţelor şi a oboarelor publee, singurele locuri unde producătorii care vin direct la oraş, pot desface mărfurile lor. Comitetele Provorii au datoria să se îngrijească îndeaproape de buna funcţionare a pieţelor, să asigure din timp mijloace cât mai ieftine de transport, localurile etc., să se preocupe din vreme de buna manipulare şi păstrare a mărfurilor. Ar fi o crimă să avem de înregistrat Şi anul acesta fapte ca cele întâmplate anul trecut, când la I.C.S.Aprozar Bucureşti s’a stricat o cantitate importantă fie morcovi din cauza negiinţei condamnabile de care au dat dovadă unii funcţionari, care nu au pregătit din timp depozitele necesare. Comitetele de partid, regonale, raionale, orăşeneşti şi comunale, trebue să acorde cea mai mare atenţie acţiunii de aprovizionare pentru iarnă. Ele au sarcina să îndrume Comitetele Provizorii în această direcţie, să sprijine puternic activitatea unităţilor cooperatiste şi de Stat. O atenţie deosebită să fie acordată bunei aprovizionări a cooperativelor săteşti pentru ca ţărănimea muncitoare să şi poată procura produsele industriale de care are nevoie. Un rol de seamă în aprovizionarea oamenilor muncii revne C. F. R.-ului. Unităţile C.F.R trebue să se preocupe de planificarea vagoanelor necesare, să urmărească transporturile de produse agricole pe parcurs şi în triaje, pen- tru ca vagoanele să nu stea în gări, zile întregi, uitate pe linii secundare. Toate organele de care depinde aprovizionarea de iarnă a oamenilor muncii să fie călăuzite, de ideia că grija pentru om constitue o lege de neclintit a regimului nostru de democraţie populară. Să depunem toate eforturile pentru reuşita acţiunii de aprovizionare pentru iarnă a celor ce muncesc, pentru respectarea și aplicarea întocmai a Hotărîrii Consiliului de Miniștri. In volumul „Problemele leninismului“, tipărit de Editura Partidului Muncitoresc Român, este publicat la pag. 492-519 articolul tovarășului Stalin ,,Răspuns tovarășilor colhoznici“, care a apărut pentru prima oară în „Pravda“ din 3 Aprilie 1930. Acest articol apărut tocmai în perioada când in Uniunea Sovietică milioane de ţărani săraci şi mijlocaşi se uneau în colhozuri, conţine răspunsul tovarăşului Stalin la miile de acrişori ce i-au fost trimise de ţăranii colhoznici şi în care aceştia cereau lămuriri asupra diferitelor probleme ale construirii colhozurilor Articolul acesta pune la îndemâna activiştilor de partid şi a ţărănimii muncitoare din ţara noastră învăţături deosebit de preţioase şi folositoare în lupta pentru transformarea socialistă a agriculturii. In „Răspuns tovarăşilor colhoznici”, tovarăşul Stalin ne învaţă că lupta pentru transformarea socialistă a agriculturii se sprijină pe alianţa clasei muncitoare şi a ţărănimii sărace cu ţărănimea mijlocaşă, alianţă care trebue să fie îndreptată nemijlocit împotriva chiaburilor, duşmani înverşunaţi ai ţărănimii muncitoare. Aşadar, în lupta pentru transformarea socialistă a agriculturii, pentru întemeierea gospodăriilor agricole colective, o însemnătate deosebită are alianţa cu ţăranul mijlocaş, politica faţă de ţăranul mijlocaş. După cum se ştie, ţăranul mijlocaş e proprietar de pământ, dar în acelaş timp e şi muncitor pe pământul lui. Pe de o parte, ţăranul mijlocaş e legat, de pământul său adeseori fărâmiţat în zeci de petice împrăştiate la mari depărtări şi pe care le munceşte nădăjduind să-şi rostuiască un trai mai bun Dar, pe de altă parte, peticele sale de pământ înconjurate de haturi pe care se lăfăie buruienile şi mişună şoarecii, muncite cu mijloace înapoiate, oi dau un rod slab pricinuindu-i o seamă de nevoi. In „Răspuns tovarăşilor colhoznici”, tovarăşul Stalin ne învaţă că faţă de ţăranul mijlocaş trebue să ducem o politică prietenoasă, de îndrumare a ţăranilor mijlocaşi pe calea gospodăriei agricole colective, singura Cale în stare să-i izbăvească de nevoi şi exploatare chiaburească. Tovarăşul Stalin ne învaţă să nu uităm nicio clipă că ţăranul mijlocaş ne este aliat, că nu este îngăduit să se folosească faţă de el măsuri de violenţă, când este vorba de atragerea sa pe calea socialismului. Purtarea greşită faţă de ţăranul sărac sau mijlocaş, săvârşirea unor astfel de greşeli grosolane ca folosirea măsurilor de violenţă împotriva ţărănimii muncitoare, sintncină unitatea clasei muncitoare cu ţăranii săraci şi mijlocaşi frăţia de luptă pentru transformarea socialistă a agriculturii şi îi aruncă in braţele chiaburimii care atât aşteaptă pentru a-şi întări putinţa de jaf şi exploatare. Partidul Muncitoresc Român, călăuzit de luminoasele învăţături ale tovarăşului Stalin, duce faţă de ţărănimea muncitoare o politică prietenoasă, de sprijinire şi de îndrumare. Prin noua lege a impozitelor, ţăranii muncitori au fost înlesniţi, greutatea impunerilor căzând pe seama chiaburilor. Ajutorul pe care-l primesc necontenit ţăranii săraci şi mijlocaşi prin tractoarele şi maşinile agricole de la S.M.T., seminţe, vite şi păsări de sol de la gospodăriile agricole de stat, creditele pe termen lung cu dobânzi mici şi altele, au întărit încrederea ţărănimii sărace şi mijlocaşe în clasa muncitoare, au întărit alianţa clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare în lupta împotriva chiaburimii, pentru transformarea socialistă a agriculturii. Astăzi când în ţara noastră am pornit pe firmii transformării socialiste a agriculturii, când avem peste o mie de gospodării colective, învâţăturile tovarăşului Stalin sunt o călăuză sigură în munca organizaţiilor de partid, şi organelor de stat, ajutându-se să meargă pe drumul drept. In raportul ţinut la şedinţa plenară a C.C. al P.M.R. din 3-5 Martie 1949, raport sprijinit pe Învăţăturile tovarăşului Stalin, tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej arăta că : „Din cauza lipsei de claritate politică, unii tovarăşi nu au înţeles însemnătatea considerabilă a alianţei cu ţărănimea mijlocie, au făcut multe greşeli de natură a primejdui această alianţă şi a arunca ţăranul mijlocaş şi chiar pe cel sărac, în braţele chiaburilor. Uneori, tovarăşii noştri au pus în aceeaşi oală pe ţăranii mijlocaşi şi pe chiaburi. Această confuzie est© foarte periculoasă“. Ca să ne ferim de greşeli trebue să urmăm cu sfinţenie învăţăturile tovarăşului Stalin şi să muncim cu hotărîre şi necontenit la întărirea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare. In articolul său, tovarăşul Stalin ne învaţă că una din condiţiile cele mai de seamă pentru izbânda socialismului la sate este RESPECTAREA PRINCIPIULUI LENINIST AL ADERĂRII DE BUNA VOE LA GOSPODĂRIA COLECTIVA. Asta înseamnă că ţăranii muncitori trebuesc lămuriţi şi ajutaţi să înţeleagă care e rostul gospodăriilor agricole colective, că gospodăria agricolă colectivă şi numai ea, le va aduce traiul îmbelşugat şi fericit după care au jinduit atâta amar de vremne. Deci, la temelia înfiinţării gospodăriilor colective trebue să stea unirea de bună voe a ţărănimii muncitoare. „Leninismul — arată tovarăşul Stalin în „Răspuns tovarăşilor colhoznici“ — ne învaţă că orice încercare de a impune cu sila gospodăria colectivă, orice încercare de a întemeia colhozuri cu forţa, poate da numai rezultate negative, poate numai să îndepărteze pe ţăran de mişcarea colhov s fiică“. Este adevărat căţăranul mijlocaş şi chiar cel sărac de multe ori chibzueşte mult până să ia hotărîrea de a intra în gospodăria colectivă. Nu trebue să uităm că zeci de ani de zile moşierii, capitaliştii şi chiaburii s’au strâduit să ţină pe ţăranii muncitori în întuneric, să le impuie capul cu tot felul de minciuni veninoase despre colhoz, să-i înfricoşeze şi să-i abată de pe calea adevărului Tocmai de aceea trebue dusă o muncă răbdătoare de lămurire astfel ca ţăranii muncitori să întemeieze gospodării agricole colective numai atunci când se vor convinge că în gospodăria colectivă îşi vor făuri un trai îmbelşugat şi Sericii. „...Ţăranii pot fi convinşi de superioritatea gospodăriei colective — arată tovaraşul Stalin — numai în caz»l când li se arată şi se dovedeşte, în fapt, prin experienţă că colhozul este mai bun decât gospodăria individuală, că el este mai avantajos decât gospodăria individuală, că colhozul deschide ţăranului sărac şi celui mijlocaş o poartă de ieşire din lipsuri şi mizerii“. Clasa muncitoare din ţara noastră, in frunte cu Partidul Muncitoresc Român, s’a condus şi se conduce după învăţăturile marelui Stalin. Rezoluţia şedinţei plenare a C.C. al P.M.R. din 3-5 Martie 1949 asupra sarcinilor Partidului în lupta pentru întărirea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare şi pentru transformarea socialistă a agriculturii — rezoluţie care pentru fiecare membru de partid este lege de partid — ne arată că unirea ţăranilor muncitori în gospodării agricole colective trebue să fie rezultatul unei munci răbdătoare de lămurire, că gospodăriile colective se pot înfiinţa numai acolo unde ţăranii săraci şi mijlocaşi s’au convins de avantagiile gospodăriei agricole colective şi doresc să întemeieze astfel de gospodării agricole colective .Anul acesta, zeci de mii de ţărani muncitori au întemeiat, aproape o mie de gospodării agricole colective, după ce au văzut cu ochii lor lanurile totunse şi mănoase şi recoltele de peste 2000 kg. la ha, nemaiîntâlnite încă în ţara noastră, pe care le-au dobândit primele gospodării agricole de Stat. „..Colhozurile — arată tovarăşul Stalin — sunt singurul mijloc de a salva pe ţărani din mizerie“. 20 de ani au trecut de când tovarăşul Stalin a scris aceste cuvinte. Şi ce vedem? Agricultura colhoznica e azi cea mai înaintată şi înfloritoare agricultură din lume iar ţărănimea colhoznică este ţârănimea cu traiul cel mai fericit şi luminos. Cuvintele tovarăşului Stalin s’au adeverit în întregime. In „Răspuns tovarăşilor colhoznici“ găsim şi alte învăţături de cea mai mare însemnătate. Din articolul tovarăşului Stalin învăţam că dacă faţă de ţăranul muncitor ducem o politică de alianţă, apoi lucrurile se schimbă când e vorba de chiaburime. Cu chiaburul „nu ne aflăm — şi nu ne putem afla — în stare de pace” — spune tovarăşul Stalin. Chiaburul a fost, este şi va fi întotdeauna duşmanul cel mai aprig al ţărănimii muncitoare. El şi-a strâns averilefuind până la sânge pe ţăranul muncitor. El nu poate vedea cu ochi buni cum ţărănimea muncitoare ajutată şi călăuzită de clasa muncitoare se ridică la un trai mai bun şi cu atât mai mult nu poate vedea cu ochi buni întemeierea gospodăriilor agricole colective. Ei îşi dă seama că inmulţirea gospodăriilor agricole colective înseamnă pieirea lui, de aceea chiaburii luptă cu înverşunări? tot măi sporită încercând să oprească ţârânimea muncitoare de pe drumul pe care l-a apucat. Partidul nostru, călăuzit de învăţăturile tovarăşului Stalin, duce o astfel de politică la ţară încât să ajute pe ţăranii săraci şi mijlocaşi să îngrădească treptat, mereu mai puternic, chiaburimea, ca să ajungă acolo încât să poată curma odată pentru totdeauna exploatarea chiaburească. De asemenea, în momentul de faţă se pune cu deosebită ascuţime pentru noi, una din sarcinile trasate de tovarăşul Stalin în articolul său: „Cea mai urgentă sarcină practică a colhozurilor constă în lupta pentru însămânţare,... în lupta pentru o organizare justă a semănatului. Toate celelalte sarcini ale colhozurilor trebuesc acum subordonate sarcinii semănatului“. Activiştii noştri de partid trebue să depună toate eforturile în perioada aceasta, pentru a antrena ţărănimea muncitoare să dea viaţă Hotărîrii C.C. al P.M.R. şi a Consiliului de Miniştri, privind campania muncilor agricole din toamna anului 1950. Din „Răspuns tovarăşilor colhoznici" membrii gospodăriilor agricole colective învaţă să aleagă din rândurile ţăranilor muncitori oameni cu pricepere şi sârguitori, gospodari minunaţi, şi să-i atragă la conducerea gospodăriilor. Tovarăşul Stalin învaţă pe membrii gospodăriilor agricole colective să atragă cu curaj în posturi de răspundere femei, ţărănoi muncitoare, care se dovedesc sârguitoare şi pricepute în organizarea muncii. Din articolul tovarăşului Stalin, comuniştii din gospodăriile agricole colective învaţă să nu se închidă ,.în găoacea lor”, să nu se despartă ..nrintr’un zid” de ţăranii săraci şi ’mijlocaşi care nu sunt membri de partid, ci, dimpotrivă, să atragă pe cei fără de partid în munca de organizare şi conducere g gospodăriilor agricole colective. Aşa cum arată mai departe tovarăşa« Stalin: ...„atenţia activiştii», trebuie să fie aţintită asupra consolidării colhozurilor asupra închegării organizatorice a colhozurilor, asupra organizării activităţii practice în colhozuri“. Pentru o bună organizare lăuntrică a gospodăriilor colective este necesară activitatea practică a tuturor membrilor lor, sub îndrumarea şi conducerea comuniştilor. Au trecut 20 de ani de când tovarăşul stalin a scris în „Răspuns tovarăşilor colhoznici” aceste învăţături minunate care vor rămâne veşnic vii şi vor sluji drept călăuză clasei muncitoare de pretutindeni în lupta pentru construirea socialismului la sate. Organizaţiile de partid şi organele de stat din satele ţării noastre trebue să-şi insuşească învăţăturile de preţ ale acestui articol şi să organizeze răspândirea largă a acestor învăţături în rândurile ţăranilor muncitori la căminele culturale, cercurile de lectură ş. a. m. d. Comitetele regionale şi raional® de partid trebue să înarmeze pe membrii de partid cu minunatele învăţături staliniste din articolul „Răspuns tovarăşilor colhoznici”, să popularizeze uriaşele succese ale colhozurilor sovietice Şi traiul fericit la care au ajuns Colhoznicii urmând aceste Învăţături, să popularizeze suc- cesele celor dintâi gospodării colective din ţara noastră care urmează drumul luminos al colhozurilor. Să urmăm necontenit învăţăturile tovarăş- lui Stalin pentru ca ţărănimea noastră muncitoare să-şi făurească un trai fericit şi imbelşugat, după chipul ţărăni»mii colhoznice. Să învăţam din: »Răspuns tovarăşilor colhoznici“ de I« V« Stalin („Problemele leninismului". Editura P.M.R. pag. 492—519) SCÂNTEIA „Ştiu ca nu le este la îndemână speculanţilor11 Ieri, încă din zorii zilei, în pieţele Capitalei era forfotă mare. Pretutindeni, oriunde iţi întorceai privirea, mormane înalte de cartofi. In dosul lor, afişe mari atrăgeau privirile tuturor: „Aprovizionarea de iarnă, cartofi iei 5 leg.”. Lângă mormane, în faţa cântarelor gata pregătite, vânzătorii aşteptau pe cumpărători. Şi aceştia n’au întârziat să vina. Mii şi mii de oameni ai muncii şi-au făcut ieri aprovizionările de iarnă. Muncitori care lucrează în schimburile de după amiază, gos- I podine, pensionari, toţidiscutau cu însufleţire despre Hotărîrea Consiliului de Miniştri pentru stabilirea preţuirilor plafon de achiziţii şi preţurilor de vânzare cu amănuntul pentru unele produse agricole, Hotărâre publicată în ziarele de dimineaţă. Unii care nu apucaseră încâ să citească ziarul — au aflat despre această Hotărîre abia când au venit să cumpere la piaţă. Şi, intr’adevăr, a fost o surpriză plăcută... CU 30 LEI, 6 KG. CARTOFI! In piaţa Rahova, tovarăşa Crişu Floarea, muncitoare la fabrica Munca Textilă”, a cumpărat zece kilograme de cartofi. Se uita la ei şi parcă tot îlui venea să creadă. „Eri, cu 30 lei, am cumpărat abia două kilograme cartofi, iar azi cu aceiaşi bani, am putut cumpăra şase kilograme !”, spune dânsa, bucuroasă. Tovarăşa Guran, telefonistă la Ministerul Minelor şi Petrolului, a venit de dimineaţă in piaţa „16 Februarie” din oraşul Griviţa, să cumpere de 200 lei cartofi. Când a văzut afişul a dat o fugă până acasă să-şi anunţe şi vecina, pe tovarăşa Elena Dumitrescu. S-au întors amândouă cu o roabă, să-şi ridice cartofii pentru iarnă. Cu 200 lei, tovarăşa Guran a putut cumpăra acum 40 kilograme cartofi. „TICĂLOŞII DE SPECULANŢI AU CĂUTAT SĂ RĂSPÂNDEASCĂ TOT FELUL DE ZVONURI" Tot în piaţa „16 Februarie”, tov. Ciurez Gheorghe, controlor de tracţiune la Depoul 1. T. B, discuta, mulţumit cu gospodina Zabet Elisabeta. „Mă gândeam să-mi cumpăr pentru iarnă 100 kg. cartofi şi ceva ceapă”, spunea el. Ticăloşii de speculanţi încercau să răspândească tot felul de svonuri, în cartier, că n’o să fie cartofi, că n’o să fie ceapă, că zarzavaturile o să se scumpeascâ, şi câte şi mai câte, pentru a face pe cei lesne încrezători să-şi iasă din fire şi să le cadă în plasă. Dar acum ştiu că nu le este la îndemână speculanţilor. In schimb, oamenii muncii au de ce să se bucure ! Acum, cartofii costă 5 lei, în loc de 11—14 lei kg. • şi ceapa 12—14 în loc de 24 lei. Cu aceiaşi bani, ne putem aproviziona mai bine pentru iarnă. Iată cum, prin grijă Partidului şi a Guvernului, ni se îmbunătăţesc, pe zi ce trece, condiţiile de trai. ÎNLESNIRI PENTRU PRODUCĂTORII CARE-ŞI VÂND PRODUSELE Producătorilor li se dau toate posibilităţile de a-şi vinde liber produsele, direct consumatorilor, fără intermediar. Ba mai mult, în pieţe şi oboare li se fac înlesniri, producătorii sunt scutiţi de a plăti taxa de piaţă, li se pun la dispoziţie gherete, cântare, etc. Alături de unităţile comerciului de Stat şi cooperatist, producătorii şi-au vândut ieri produsele, nu mai toate pieţele Capitalei. ★ In Capitală. Intră zilnic sute de vagoane de ceapă, cartofi, etc., conform planului întocmit din timp de către secţiunea comercială a Comitetului Provizoriu. Măsurile luate pânâ acum marchează un început pozitiv. Mai sunt însă unele unităţi de desfacere în pieţe care nu dispun de personal suficient pentru a face faţă sarcinilor din campania aprovizionărilor de iarnă, sau care nu sunt dotate cu utilajul necesar, cum ar fi cân- tare, furci, lopeţi, etc. Comite- tul Provizoriu trebuie să ia toat te măsurile pentru a remedia deîndată aceste lipsuri şi pentru a asigura distribuirea produselor în pieţe, organizând vânzarea în condiţiuni cât mai bune Pentru ca acţiunea de aprovizionare în vederea iernii să fie dusă cu succes la îndeplinire, organele însărcinate cu aceasta nu trebue să înceteze nicio clipă să urmărească, și să controleze îndeaproape mersul aprovizionărilor. Un comitet sindical care nu se preocupă de Concursul Coltura! C.G. M. SIBIU (de la corespondentul nostru). — Hotărîrea Comitetului Executiv al C. G. M. asupra organizării concursului pe ţară al cluburilor, colţurilor roşii, bibliotecilor şi cinematografelor sindicale, a pus in faţa sindicatelor sarcina de a intensifica munca culturală. Mai sunt însă unele comitete sindicale care nu se preocupă de această problemă. Astfel la uzinele de produse sodice din Ocna Mureşului regiunea Cluj, comitetul sindical nu a dat importanţa cuvenită acestui concurs, resprijinind îndeajuns activitatea colectivului constituit în acest scop. De aceea munca culturală nu se desfăşoară în bune condiţiuni. Din cei şase tovarăşi care formează colectivul bibliotecii numai unul singur munceşte cu adevărat. Acest lucru a făcut ca biblioteca uzinei, care este înzestrată cu 5.399 cărţi şi broşuri — să tmi aibă din Aprilie până în prezent — mai mult de 132 cititori. Dintre aceştia numai 19 sunt muncitori. Planul de muncă întocmit pe perioada concursului nu este dus la îndeplinire. De exemplu, tov. Szabó Alexandru şi Foca Gheorghe au avut sarcina de a organiza discuţii în jurul unor cărţi şi de a organiza cercuri de citit în colectiv, iar tov. Vig Ion şi Magyari Margareta trebuiau să organizeze din două în două săptămâni seri literare în cadrul cărora să se discute articole din: „Viaţa Românească“, „Flacăra” şi „Contemporanul”. Aceşti tovarăşi au neglijat complect sarcinile primite. La aceasta a contribuit şi faptul că nu au fost controlaţi. Comitetul sindical va trebui să treacă neîntârziat la traducerea în viaţă a instrucţiunilor C.G.M. cu privire la organizarea concursului controlând sistematic activitatea comisiei de concurs din uzină și sprijinindu-o activ în munca ei. Nr. 1851 Titluri de cinste pentru fruntaşii culturii noastre Decretul Prezidiului Marii Adunări Naţionale pentru înfiinţarea unor titluri menite să cinstească activitatea oamenilor de ştiinţă şi artă este o nouă dovadă a recunoştinţei şi dragostei poporului muncitor, dovadă a înaltei preţuiri a Partidului şi Guvernului faţă de cei mai buni dintre reprezentanţii ştiinţei şi artei, care prin munca lor devotată dau o contribuţie valoroasă la construirea socialismului în ţara noastră. Instituirea titlurilor de Om de Ştiinţă Emerit, Artist al Poporului, Artist Emerit, Maestru Emerit al Artei, Profesor Emerit, învăţător Emerit, corespunde etapei actuale a desvoltării culturii noastre, etapă marcată printr’o serie de succese obţinute în ştiinţă şi artă, şi printr'o radicală transformare a învăţământului public. Sesiunile de până acum şi îndeosebi actual Sesiune a Academiei R.P.R., în care se discută proectul de Plen al electrificării Republicii Populare Române, arată că în ţara noastră oamenii de ştiinţă aduc o contribuţie tot mai mare la rezolvarea problemelor practice ale construirii socialismului, la desvoltarea ştiinţei. Numeroşi profesori şi învăţători dau dovadă de devotament şi dragoste în munca de educare a noii generaţii de constructori ai socialismului, în lupta pentru stârpirea analfabetismului. Ei îşi însuşesc şi aplică tot mai mult minunata experienţă pedagogică sovietică. In literatură, muzică, teatru, plastică s’au creat opere valoroase, cu un corifinnt nou, socialist. Toate acestea au fost cu putinţă datorită îndrumării atente, grijii şi dragostei Partidului faţă de oamenii ştiinţei, artei şi de cadrele didactice, urmării măreţului exemplu al culturii sovietice şi datorită luptei necruţătoare împotriva rămăşiţelor burgheze in cultură, împotriva armei ideologice a imperialismului agresiv american, cosmopolitismul. Partidul şi Guvernul creează oamenilor de cultura condiţii favorabile de viaţă şi de muncă. A fost înfiinţat Fondul Literar, Fondul Plastic, Fondul Muzical, s-au pus la dispoziţie case de creaţie şi de odihnă ,au fost acordate premii şi distincţii, luptând pentru înflorirea Patriei, pentru viaţă, pentru pace, oamenii de ştiinţă, de artă, profesorii şi învăţătorii sunt conştienţi că slujesc o cauză măreaţă, că sunt înconjuraţi de dragoste şi preţuire. Câtă deosebire între timpurile de astăzi şi vremea întunecatului regim burughezo-moşieresc, când oamenii de cultura erau lăsaţi pradă mizeriei şi foametei, situaţie pe care marele nostru poet Eminescu, care n’a avut o soartă mai burtă, o caracterizase cu ironie usturătoare : „cinstea ce în România ia poeţi !l-i pregătită“. O situaţie şi mai tragică fi-e hărăzită astăzi oamenilor de cultură progresişti în ţările capitaliste. Recent învăţătorul englez Frank Mark Sett a arătat că primeşte un salariu de mizerie şi că Sâmbăta şi Duminica este nevoit sa spele paharele într’urtul din barurile din Birmingham. Militarizarea ştiinţei, înjugarea ei la carul Intereselor sângeroase ale fabricanţilor de moarte imperialişti produc şi ţările capitaliste monştrii de soiul „savanţilor” care degradează ştiinţa, reducând-o la pregătirea de groaznice mijloace de ucidere în masă a oamenilor, de nimicire a civilizaţiei. Pe aceşti canibali peripoarele îi urăsc şi îi dispreţuesc. Pentru oamenii culturii din ţara noastră, acordarea înaltelor titluri stabilite prin Decretul Prezidiului Marii Adunări Naţionale va constitui un puternic îndemn în muncă. A căpăta o asemenea distincţie înseamnă intr’adevăr a fi printre cei mai buni dintre cei buni, a sluji cu abnegaţie şi devotament cauza poporului, arţi precupeţi eforturile pentru înflorirea Patriei. Urmând minunatul exemplu al oamenilor de ştiinţă emeriţi, artişti ai poporului, învăţători emeriţi din marea Uniune Sovietică, oamenii noştri de cultură vor putea îndeplini uriaşele sarcini care Ie stau în faţă. Fiecare om de ştiinţă în laboratorul său, fiecare artist pe scenă, în faţa şevaletului sau a obiectivului cinematografic, fiecare profesor şi învăţător în faţa tinerelor vlăstare, în care trebue să educe trăsăturile omului nou, să se simtă un luptător activ în uriaşul front al păcii şi socialismutul, să lovească necruţător îfl rămăşiţele ideologiei pui retic burgheze, să se strădue a dărui întreaga sa capacitate de muncă şi creaţie făuririi vieţii noi, ţină tind astfel spre înaltele titluri de om de ştiinţă emerit, artist al poporului, profesor emerit, învăţător emerit — titluri care cinstesc pe constructorii de frunte ai socialismului din rândurile reprezentanţilor culturii noastre. DREPTATEA NU-I li»E DEIA LUME — del. C.Butnaru (Editura pentru literatură şi iartă). — Era pe vremea când burghezia şi moşierimea storceau vlaga poporului muncitor. Toader Suni, ţăran sărac, neavând cu ce-şi munci petecul de pământ a împrumutat o sumă de bani dela chiaburul Cristea, semnând un act prin care se obliga să-i dea pământul, dacă nu-i va plăti la vreme banii datoraţi. Chiaburul însă n’a aşteptat vremea de plată, ci şi-a pus argaţii să lucreze pământul lui Toader, ameninţându-l că dacă nu pleacă, îl va alunga cu jandarmii. Văzându-se rămas pe drumuri în pragul iernii, cuprins de mânie, Toader l-a lovit pe chiabur cu resteul jugului. Condamnat la ani lungi de temniţă grea, Toader a murit în închisoare. Mai târziu, cei ce l-au întemniţat i-au trimis feciorul, pe Gheorghieş, în războiul de cotropire împotriva Uniunii Sovietice. Pe pământul sovietic, Gheorghieş a cunoscut viaţa fericită a colhoznicilor din Ţara Socialismului, întors din prizonierat, îşi găseşte satul frământat de problema înfiinţării unei gospodării colective, înarmat cu cunoştinţele căpătate în Uniunea Sovietică, îşi ajută tovarăşii la munca de lămurire a ţăranilor muncitori. In acelaş timp, Gheorghieş dă în judecată familia chiaburului, pentru a recăpăta pământul jefuit. Judecătorii poporului îi fac dreptate. Gheorghieş se hotărăşte să intre cu petecul său de pământ pe care-1 trudise în sărăcie tatăl său, în gospodăria colectivă alături de alţi ţărani muncitori din sat. r. VIAŢA FERICITA A TINERILOR COLHOZNICI. (Editura Tineretului).. — Aceasta este o carte despre minunata viaţă, plină de bucurie şi fericire, a tinerilor colhoznici din Ţara Socialismului. Comsomoliştii, însuşindu-şi cuceririle ştiinţei, se întrec ca să smulgă pământului sovietic roade tot mai îmbelşugate. Detaşamente de comsomolişti înving natura şi dau viaţă stepelor pustii. Plante noi apar pe câmpiile colhoznice din Asia. Mii de comsomolişti îşi dau contribuţia la eroica acţiune de împădurire. Din rândurile tinerilor colhoznici cresc nenumărate talente artistice şi literare, care îmbogăţesc cultura socialistă a Uniunii Sovietice. Tinerii colhoznici au dat Patriei Sovietice talente ca Ascar Tulcev din colhozul „Octombrie Roşu“. Acest tânăr este astăzi student al Facultăţii de Muzică şi laureat al Premiului Stalin. Munca tineretului colhoznic se îmbină cu învăţătura, cu jocul, cu cântul, cu activitatea sportiva. In colhozuri există cercuri de teatru, de muzică vocală, de muzică instrumentală, cercuri literare. Ultimul capitol al broşurii, intitulat „Pe drumul lor“, arată că sub conducerea Partidului tinerii muncitori din satele noastre îşi clădesc o viaţă fericită, după exemplul gloriosului tineret colhoznic din U.R.S.S. CASELE - LABORATOR DIN COLHOZURI ŞI ŞTIINŢA AGRICOLĂ —de T. D. Lîsenko (Editura de Stat). Marele savant sovietic T. D. Lîsenko explică în această broşură cum a reuşit ştiinţa sovietică să obţină modificări de necrezut în natura plantelor, spre folosul omului. In trecut se obţineau în Sudul Uniunii Sovietice I - 1 tone cartofi la hectar; astăzi se obţin în colhozuri din Sud, de la 100-500 tone. Grâul poate fi cultivat astăzi în câmpiile îngheţate ale Nordului, unde înainte nimeni nu visa să-l cultive. Se obţin recolte mari care merg până la 6.000 kg. la hectar. Bumbacul a fost obişnuit să crească în regiuni unde înainte abia creştea de mărimea unei nuci. Cultivat după legile ştiinţei, a dat un rod cu capsule (măciulii) de 600 de grame. Toate aceste mari succese ale ştiinţei sovietice au putut fi obţinute datorită colaborării oamenilor de ştiinţă cu practica muncii colhoznice. Casete-laborator din colhozuri au fost şi sunt ajutoare preţioase ale Institutelor şi staţiunilor de cercetări ştiinţifice. Ce să citim : Broşuri pentru oamenii muncii de la sate