Scȃnteia, ianuarie 1951 (Anul 20, nr. 1929-1952)

1951-01-04 / nr. 1929

Nr. 1929 Poporul sovietic a sărbătorit Anul Nou sub semnul strălucitelor succese dobândite în lupta pentru construirea comunismului MOSCOV. 1 (Agerpres). — TASS transiter La mulți ani tovarăşi / La mulţi ani, peteni ! Aceste urări de Anul IIi sunt adresate de ziarele din Moscova milioanelor de cititori Uniunea Sovietică, tuturor luptorilor pentru pacea, libertatea fericirea oamenilor din străinele Clopotei Kremlinului, care au răsunat irniaţa Roşie la miezul nopţii, ser PRAVDA in editorialul săi au anunţat începutul anului 19 Omenirea a păşit In cea de doua juptătate a secolului X. Poporuhietic întâmpină noul an desfăând o nuncă intensă pentr traducerea in viaţă a uriaşelor astrucţii italiaste ale comunistul. Popoul sovietic priveşte încrederi spre viitorul său pit. De permite uni jumătăţi de secol —trie PRIgDA — noi, oamenii vietici, vedem viitorul nostru junist. Videm contururile mă lui edificiu al comunismul pe care poporul sovietic îl strueşte sub conducerea I. V. Stilin şi potrivit planuri staliniste. Maem noie realizări ale ţărilor de poenţie populară şi noileorni aii muncitorilor dinţi capitaliste. Vedem forţele continuă creştere ale abertă democraţiei şi păcii şi triumor asupra forţelor sclaviei erliste şi războiului. ★ MiOVA 1 (Agerpres). —TASansmite: Uniunea Sovietică Anul Nou a fost întâmpinat într’o osferă de voie bună şi de stoare. La Moscova, Lenini Kiev, Minsk şi în toate cele oraşe, în satele colhoznice, regiunile cele mai îndepte ale ţării au avut loc festei, baluri mascate, procesiun vesele. In fiecare casă, au put fi văzuţi pomi de iarnă, plajele de cultură, teatrele, dubiile, sălile de concert, patincele, parcurile şi grădinile sunt toate la dispoziţia oamenilor nuncii. După ce au muncit curânt, în cursul unui an întreg pentru binele Patriei lor, mioanele de cetăţeni sovietici ai sărbătorit cu bucurie măreţele lor succese, de care sunt mândri. In ajunul Anului Nou, din numeroase mari centre industriale au sosit ştiri cu privire la succesele obţinute în producţie. Au fost anunţate strălucitele succese obţinute de muncitori de la gigantul metalurgic din Siberia — uzinele siderurgice din Kuzneţk. De Anul Nou ei au dăruit ţării peste plan o mare cantitate de fontă, metal laminat, cocs şi fier. Prevederile planului pe anul 1950 au fost depăşite la toate produsele metalurgice. Muncitorii fruntaşi dela uzinele Kuznețk au livrat fiecare 8.000 tone de metal peste angajamentele luate. Prin aplicarea propunerilor de raţionalizare şi a inovaţiilor muncitorilor şi inginerilor, personalul uzinelor metalurgice a realizat în cursul acestui an economii în valoare de 11 milioane ruble. Fabricile şi uzinele din R.S.S. Georgiană au livrat peste plan o producţie în valoare de zeci de milioane ruble. Oamenii muncii din Rostov pe Don au sărbătorit marele eveniment din viaţa oraşului lor — cea de a 20-a aniversare a deschiderii uzinei de construcţii de maşini agricole — care a avut foc la 1 ianuarie 1931. Zecile de mii de combine puternice şi alte maşini produse de această uriaşă uzină au contribuit în mare măsură la reconstrucţia socialistă şi reutilarea tehnică a agriculturii sovietice. In cei zece ani dinaintea războiului, producţia uzinei de construcţii de maşini agricole din Rostov a fost de peste patru ori mai mare decât aceea a întregii industrii de construcţii de maşini agricole din Rusia ţaristă în 35 ani. Personalul acestei uzine a îndeplinit înainte de termen prevederile planului cincinal. Noul An a fost întâmpinat în Jdanov — oraşul muncitorilor metalurgişti din regiunea Mării de Azov — prin mari realizări. Blocurile de locuinţe şi clădirii«* instituţiilor publice au fost refăcute sau construite din nou. In cursul anului 1950, au fost amenajate cinci străzi noi la marginea oraşului. Sărbătorirea Anului Nou coincide cu aniversarea eliberării oraşului Velikie-Luki de sub ocupaţia hitlerista. La 1 ianuarie 1943 ostaşii sovietici au eliberat acest oraş distrus de hitlerişti. De atunci au trecut opt ani. in oraşul pustiit viaţa a renăscut. La Velikie-Luki au fost construite sute de case şi au fost amenajate numeroase străzi noi, împreună cu populaţia de la oraşe, ţărănimea sovietică sărbătoreşte într’o atmosferă de voie bună Anul Nou. In regiunile Kirov, Volânia şi alte regiuni din U.R.S.S. au fost puse în funcţiune noi uzine electrice la sate. Mii de colhoznici şi sovhoznici sărbătoresc Noul An în locuințe noi. încrezător în puterea sa, poporul sovietic păşeşte în cea de a doua jumătate a secolului XX cu un sentiment de siguranţă şi bărbăţie. Sub steagul Partidului lui Lenin Stalin, el se pregăteşte să lupte pentru noi succese pentru întărirea Patriei Socialiste, pentru construirea comunismului. In cursul anului 1950 zi de delegaţii muncitoreşti din străinătate au vizitat U. R. S. S. COVA 31 (Agerpres). — Transmite de delegaţii muncitoreşti şi side străine au vizitat Uniunovietică in cursul anului 1 Aceste delegaţii, numărând multe sute de persoane, au *ari% P. Uhinez&ig. polonă, R. Bulgaria, R . R., R. D. Gună, Marea Britanie, Franţa, It America Latină, Norvegia, Sa. Danemarca, Finlanda, Belflanda şi Luxemburg, flevenit o tradiţie pentru ca« muncii din străinătate să tri- i delegaţi in Ţara Socialismupi vin aci pentru a lua cunoşde realizările din Uniunea etică şi pentru a spune apoi popoarelor din ţările respective adevărul asupra realităţilor sovietice. „Rusia văzută cu proprii noştri ochi" — astfel işi intitulează manifestul delegaţia muncitorilor britanici care au vizitat Uniunea Sovietică în Mai 1950. In declaraţiile lor, prietenii din străinătate ai Uniunii Sovietice au respins cu hotărire născocirile calomnioase despre faimoasa „cortină de fier" din Uniunea Sovietică. In ce mă priveşte — scrie laburistul Edwin Boyce — pot să declar că nu există „cortină de fier”. Am călătorit absolut liber ori unde am dorit şi am fost chiar întrebat: „Ce aţi mai dori să vedeţi ?" Am vorbit cu persoanele cu care am dorit. Reprezentanţii muncitorilor străini care au vizitat Uniunea Sovietică au subliniat in unanimitate sincerele sentimente de prietenie manifestate de poporul sovietic faţă de oamenii muncii din celelalte ţări. In declaraţiile lor, oaspeţii subliniază că poporul sovietic doreşte să trăiască în pace cu toate popoarele. „Oricine a vizitat Kievul şi Stalingradul — scriau delegaţii muncitorilor britanici — oricine a vorbit cu locuitorii aşa cum am vorbit noi, nu poate nici măcar să-şi închipue că această ţară ar avea vreun motiv pentru a dori un nou război. Pacea este esenţială pentru poporul sovietic doritor să traducă in viaţă uriaşele sale proiecte de construcţii". Feldwebelul suprem al Wall Streetului sub semnătura lui S Kozlov, fur LITERATURNA1A GATA publică un articol intitulat eldwebelul suprem al Wall eetului“, în care se spune : așadar, Mr. Truman, satisfăîd „rugămintea umilă” a statemanate de Wall Street în blo- I Atlanticului, a binevoit de azi să-l numească pe Eisenhower postul de comandant suprem al numitei „armate europene“ de ■rcenari al americanilor. In fond este vorba de altceva decât de unirea unui „feldwebel suprem“ cărui sarcină principală este de urmări cu atenţie ţările satelite principalii furnizori de cameun pentru Statele Unite permitându-le, vorba ceia, „nici să teze, nici să suspine”. In corul general al presei morallizate din Europa Occidentală, ce a salutat, fără prea mare iluziasm, numirea generalului wight Eisenhower, se putea disige şi glasul ziarului TIMES, „in situaţia critici de astăzi • scria TIMES — caracterul şi mperamentul generalului Eisenhwer sunt tocmai ceea ce ne trece. Mari speranţe se pun în cajcitatea sa de a sili ţările să ■ţioneze într’o alianţă mai rânsă decât oricând”. Ce reprezintă in sine Eisenhoer şi în ce măsură sunt justifiite speranţele puse în el ca înun apărător credincios al aţâţăriilor la război şi un devotat ardian în uniformă de general? Dwight Eisenhower, care are în rezent vârsta de 60 ani, şi-a lies primii lauri nu pe câmpul , luptă ci pe un teren de fotbal, ioizrafii lui arată că în şcoala -imară el era preocupat numai fotbal şi basebal, aşa că nu e o mirare că „Ugly ike“, cum era enumit Eisenhower în copilărie, devenit un jucător profesionist, încercând apoi aproximativ 10 ifetite profesiuni şi neavând robabil niciun succes, Eisenhoera hotărît să se consacre sercliiu militar. La West Point cota militară a armatei Statelor nit — această citadelă a clicii ilitriste reacţionare americane • el a fost, după cum arată bicafii un „elev mediocru“ şi dacă restins în vreun domeniu pa cart, acesta a fost din nou doar tiran. In şcoala militară, in treacăt fie zis, el a mai devenit „faimos" şi prin aceea că a bătut un negru. După terminarea cursurilor, Eisenhower a devenit locotenent de infanterie. Deşi curând după aceea Statele Unite au intrat în primul război mondial, viitorul „comandant suprem" a rămas în ţară, fără a avea prilejul să-şi manifeste talentele pe câmpurile de luptă. Devotamentul slugarnic faţă de puterea celor avuţi, darul de necontestat de a Ie fi pe plac, care s-a manifestat la el din tinereţe, i-au deschis lui Eisenhower calea spre carieră, in 1927, el a fost trimis în Europa ca membru al unei misiuni de spioni, camufistă în mod naiv sub denumirea de „Comisia pentru cercetarea monumentelor militare“ ridicate americanilor — victime ale războiului. Reîntors la Washington, Eisenhower este numit funcţionar la cancelaria adjunctului ministrului de război. In această perioadă, el stabileşte strânse legături cu reprezentanţii monopolurilor şi clicii militariste suspuse. Tocmai in această perioadă a reuşit ei să atragă asupra sa atenţia lui McArthur. Această cunoştinţă a dat roade reale. Şi după ce McArthur — acest stâlp al militarismului colonialist și agresiv — a devenit șef de stat major al armatei Statelor Unite, el l-a luat imediat pe Eisenhower ca adjunct. Nu este de mirare că atunci când, în Septembrie 1935, McArthur a plecat în Filipine în calitate de „consilier militar“, pentru întărirea acestui avantpost al expansiunii americane în Asia, el l-a luat pe Eisenhower drept colaboratorul său cel mai apropiat. In 1942, Eisenhower pleacă în Anglia unde are la început funcţiuni neprecise, legate după cât se pare de reluarea vechilor sale legături de spionaj. El intră aici în cele mai strânse legături cu clica conducătoare engleză şi îndeosebi cu Churchill. In lumina tuturor acestor fapte, nu este greu de explicat dece în momentul când s’a pus chestiunea cine să fie pus în fruntea trupelor expediţionare aliate, la început în Africa şi apoi în Europa, a fost numit în acest post cel mai apropiat colaborator al lui McArthur, discipol credincios al lui Marshall şi prieten al lui Churchill — Eisenhower, deşi el era pe atunci un general abia scos din cutie. Se presupune că un om care ocupă postul de comandant suprem al unor mari forţe armate, trebue să se distingă prin cel puţin două calităţi: un strălucit talent de comandant de armată şi o serioasă aptitudine de organizator. Insă, nici trecutul lui Eisenhower, pe care l-am descris aci în treacăt, nici acţiunile saie ulterioare nu au dovedit că el dispune de aceste calităţi necesare. Ziaristul american, Ingersoll, care nu este nici în cea mai mică măsură interesat în discreditarea lui Eisenhower, amintind de ,,talentele sale militare“, îl denumeşte destul de semnificativ — „general din diplomaţie“. „Ca diplomat — scrie Ingersoll — Eisenhower... știa să iasă din încurcături , ca soldat — să nu se amestece in treburi străine“. In anii războiului, acest „brav general“ considera drept sarcină principală a sa, îndeplinirea ordinului de amânare în fel și chip a deschiderii celui de al doilea front în Europa. Executând dispoziţiile lui Marshall şi Churchill, el îşi camufla cu un zel deosebit acţiunile sale necinstite referindu-se la tot felul de „considerente militare“. Pentru a-şi promova „linia“ el îşi selecţiona şi oamenii respectivi. Aşa de pildă, ela numit drept şef al propriului său stat major pe spionul inveterat — generalul Bedell Smith — care este în prezent unul din cei mai înverşunaţi aţâţători la război din Statele Unite. însuşi Eisenhower — a arătat Ingersoll — spunea despre sine că este „din fire un afacerist şi nu un general”. „Pacificator“ şi diplomat, intrigant şi afacerist — aceştia sunt termenii care pot caracteriza „figura“ actualului ,,feldweber suprem“ al Wall Streetului în Germania Occidentală. Despre „talentele sale militare“ şi-a spus părerea fără echivoc însuşi Eisenhower. In jurnalul personal al aghiotantului său, căpitanul Butcher, există o însemnare semnificativă: „Ike a spus că în lume există numai două profesii în care amatorul poate fi superior profesionistului. Prima — strategia militară, iar a doua — prostituţia“. După cum se ştie, însuşi Eisenhower a fost un militar profesionist. Nu ne vom apuca să analizăm cauzele care l-au silit să pomenească aici de cea de a doua „profesie“ ! Cât priveşte opiniile strategice ale lui Eisenhower, în calitate de comandant de oşti, ele reies din următorul pasagiu din „Cruciada în Europa“ : „...întotdeauna războiul se duce mai uşor în domeniul posibilului şi presupusului, remarcă el luându-şi un aer grav, decât într-um moment cunoscut precis. Niciodată nu trebue să dai dovadă de prea multă siguranţă în legătură cu modul în care se vor desfăşura lucrurile pe viitor... Există o uriaşă deosebire între un plan precis de luptă sau campanie şi rezultatele scontate ale operaţiunilor. Trimiţând trupele în luptă trebue să ţinem seama de minimul de ţeluri realizabile, în caz contrar operaţiunea este sortită eşecului. Apoi urmează domeniul presupunerilor raţionale, dincolo de care se află împărăţia speranţelor în ceea ce se poate întâmpla, dacă soarta ne va surâde mereu”. Făţărnicia cucernică de care este pătrunsă această mărturisire este dictată în primul rând de neîncrederea în propriile sale posibilităţi în calitate de comandant de oști. Probabil că amintiri grele îl chinuiau pe Eisenhower în timp ce scria aceste rânduri. Se prea poate că aceste amintiri se referă la campania din Africa de Nord, unde Eisenhower a încercat să conducă nemijlocit trupele, iar nu intrigile. Se știe că această încercare a adus angloamericanilor insuccese serioase. In legătură cu aceasta, însuşi Eisenhower scria următoarele: ....din punct de vedere tehnic, situaţia grea în care ne aflăm este o consecinţă a patru cauze principale. Prima şi cea mai importantă dintre ele au fost condiţiile care s-au creat în mod inevitabil ca urmare a pierderii suferite de noi în jocul pe care l-am dus cu scopul de a acapara în mod rapid Tunisul. Acest joc riscant (în condiţiile unei superiorităţi atât în forţe cât şi în mijloace) a fost iniţiat chiar din ordinul meu Unităţile fiind împrăştiate, nu te mai puteai strânge pentru a da o ripostă atacurilor duşmanului... A doua cauză principală a fost activitatea defectuoasă a organelor de spionaj. A treia... incapacitatea de a aprecia cu precizie posibilităţile duşmanului şi a stabili mijloacele cele mai eficace pentru a opune rezistenţă. A patra... lipsa completă de experienţă în special a comandanţilor“. Trebue să menţionăm, că cele patru cauze indicate au determinat în mare măsură caracterul şi rezultatul operaţiunilor armatelor conduse de „Ilie cel de fier“ aproape până la sfârşitul războiului. Mai mult. In prezent, în Coreea, aceleaşi cauze determină rezultatul operaţiunilor trupelor americane sub conducerea „confratelui spiritual“ al lui Eisenhower — generalul McArthur. Când aplicarea continuă a tacticii de tergiversare a deschiderii celui de al doilea front în Europa, tergiversare întreprinsă cu atâta zel de Eisenhower, a început să ameninţe înseşi planurile sale — dată fiind înaintarea victorioasă a Armatei Sovietice în bârlogul duşmanului — anglo-americanii au început să se alarmeze. „Pe măsură ce se apropia sfârşitul războiului — aminteşte pe bună dreptate ziaristul francez Jean Gabala în cartea sa intitulată „Ei trădează pacea“ — operaţiunile desfăşurate în Apus de Eisenhower căpătau un straniu caracter de înţelegere cu comandamentul hitlerist, pentru a cuceri poziţii mai favorabile împotriva Armatei Roşii”. După cum se ştie, „generalul din diplomaţie“, a obţinut succese în ce priveşte înţelegerea tacită cu hitleriştii. Cât priveşte împăcarea contradicţiilor existente în lagărul anglo-american „generalul pacificator“ a obţinut succese ceva mai mari decât pe câmpurile de luptă din Africa, înfrângerea în Aldert a angloamericanilor poate servi drept exemplu caracteristic. Se știe că numai ofensiva victorioasă a Armatei Sovietice, deslănțuită Înainte de termenul fixat, la cererea disperată a lui Churchill, 1-a salvat de o adevărată catastrofă- De îndată ce pericolul a fost înlăturat, s’au Intensificat disensiunile Intre englezi și americani, fiecare contestându-și unui altuia „laurii victoriei“. In legătură cu aceasta, însuși Eisenhower scrie cu mâhnire: „Din păcate, după ce bătăii» s’a terminat, conferinţa de presă organizată de Montgomery precum şi o serie de ştiri ale corespondenţilor de presă... au lăsat americanlor impresia neplăcută că Montgomery ar fi avut rolul de salvator al americanilor. Mă îndoesc — conchide el — că Montgomery a înţeles vreodată cât de mare a fost ofensa adusă unor comandanţi americani. Ei au considerat că Montgomery in mod deliberat Ie-a diminuat rolul şi ei la rândul lor n’au întârziat să-şi exprime ura şi dispreţul“. „Ura şi dispreţul“ continuă să rămână şi până în ziua de astăzi metoda principală de comportare a americanilor faţă de sateliţii lor europeni şi provoacă furie la rândurile acestora din urmă. Astfel, „arta împăcării“ în care — potrivit asigurărilor lui TIMES — Eisenhower este maestru, nu este altceva decât un bluff. Fiind numit după război în postul de şef de stat major al armatei Statelor Unite (în locul lui Marshall care trecuse la departamentul de stat), Eisenhower hotârăşte pe neaşteptate să părăsească acest post şi să se consacre unei activităţi cu totul „paşnice“. In anul 1948, pe cât de uluitor, pe atât de neaşteptat pentru profani, el devine rectorul Universităţii Columbia. Ce se întâmplase? Afaceriştii din Wall Street intenţionau să-şi introducă „generalul kw" la Casa Albă. Potrivit informaţiikw publicate în presa progresistă, candidatura sa la postul de preşedinte a fost sprijinită pe sinod de conducătorul societăţii petrolifere „Sun Oil“, de conducătorul partidului republican din statul Pennsylvania, Peew, de conducătorul trustului „International Business Machines Corporation“, Watson, şi de alţii. „Eisenhower este de mult un purtător de cuvânt al vederilor cercurilor ultrareacţionare ale partidului republican şi a apărat cu dârzenie politica sprijinită de Asociaţia naţională a industriaşilor...“, anunţa ziarul DAILY COMPASS. Ţinând seama de tendinţele paşnice ale oamenilor simpli, marii afacerişti din viaţa politică au hotărît să-l prezinte pe Eisenhower intr’o nouă haină, civilă. De aci toată „mascarada“ universitară. De altfel, el s’a comportat şi aci ca într’o cazarmă. D. W. Fraser, fost preşedinte al Colegiului pedagogic din Colorado, a declarat pe bună dreptate: „generalul Eisenhower ştie să conducă Universitatea tot aşa cum pot eu să conduc o armată în tirţipul bătăliei“. Dar generalului Eisenhower nu i se cerea nici decum calitatea de a conduce o universitate. El trebuia să transforme universitatea Intr’o exemplară şcoală a muştruluiţii militare, şi de aceea atunci când s-a adresat pentru prima oară studenţilor, el i-a denumit în mod demonstrativ „soldaţi“. În anul 1949, Eisenhower împreună cu „colegul“ său — rectorul Universităţii Harvard, James Conan, un obscurantist ca şi el, au înjghebat un raport senzaţional sub denumirea pompoasă „învăţământul american şi încordarea situaţiei internaţionale“. In acest raport se sublinia in mod făţiş necesitatea de a se organiza sistemul învăţământului intr’un asemenea mod Încât el să satisfacă în întregime nevoile existente „de tineri care să poarte uniformă şi să mânuiască armele”. Făcând o asemenea „educaţie" la Universitatea Columbia şi propagând acolo inevitabilitatea unui nou război mondial, Eisenhower a rămas în fond, ca şi în trecut, un reprezentant al clicii militariste reacţionare. Iată de ce printr’o simplă apăsare de buton la Casa Albă, el a fost readus fără niciun, fel de dificultate în mod provizoriu la începutul anului 1949 la vechea situaţie şi numit principal consilier militar pe lângă preşedintele Statelor Unite. In această perioadă, se desfăşura în ritm intens înjghebarea blocului agresiv al Atlanticului şi pe primul plan se punea chestiunea reinarmării Europei Occidentale. De atunci, Eisenhower n’a lăsat să-i scape niciun prilej pentru a dovedi caracterul extrem de agresiv al gândurilor sale şi caracterul ultrareacţionar al vederilor sale. Evenimentele din ultimele luni i-au provocat o mare mâhnire generalului Eisenhower. Faimoasele „forţe” americane au fost ele însele bătute şi încă într-o măsură destul de temeinică de către Armata Populară Coreeană şi voluntarii chinezi. In prezent, în plină isterie războinică, el cheamă la inteţirea cursei Înarmărilor şi la extinderea agresiunii oriunde este posibil acest lucru. El pledează pentru folosirea bombei atomice şi consideră că „este preferabil un război care ameninţă cu distrugerea absolută, decât o pace” care să nu fie pe placul imperialiştilor americani. Este firesc că şi intr’una din cele mai arzătoare chestiuni ale zilelor noastre — chestiunea remilitarizării Germaniei Occidentale — Eisenhower are o atitudine net agresivă, care ameninţă pacea in întreaga lume. Numirea lui Eisenhower în postul de comandant suprem al mercenarilor americani în Europa Occidentală constitue încă un pas pe calea pregătirii unui nou război, spre care tinde cu furie şi Încăpăţânare clica militaristă a Statelor Unite şi stăpânii ei — monopolişti. Totodată, numirea lui Eisenhower prevesteşte în mod ameninţător că Statele Unite nu sunt dispuse să tolereze niciun fel de opoziţie şi niciun fel de divergenţe în blocul agresiv Înjghebat de ei cu atâta caznă, Wall Streetul îl trimite pe Elsenhower în Europa Occidentală. Încercând încă odată să exploateze „laurii culeşi pe câmpul de luptă” şi talentul său de a „împăca contradicţiile”. Insă, după cum arată faptele citate de noi, în cazul de faţă se mizează pe calităţi inexistente şi pe pretinsa lui valoare. După cum arată unul din biografii lui Eisenhower, acesta, la nevoe, poate „mugi ca un bou”. Totuşi, chiar şi o asemenea capacitate cu adevărat neobişnuită, nu va fi probabil in stare să stabilească armonie în rândurile semnatarilor blocului Atlanticului. Acestea sunt tocmai împrejurările la care face aluzie comentatorul militar Baldwin, când scrie în NEW YORK TIMES: „Momentul numirii nu este favorabil pentru Eisenhower şi Statele Unite, întrucât comandamentul său nu va reprezenta altceva decât un comandament al unor forţe inexistente şi nu al unor forţe reale”. Eisenhower are menirea să joace în Europa Occidentală acelaşi rol pe care 11 joacă în Asia călăul McArthur. Aruncând o sfidare forţelor democraţiei, el a şi declarat cu impertinenţă că intenţionează să se Instaleze Împreună cu adjuncţii săi, undeva „In apropiere de Elba”. Dar milioanele de oameni simpli din ţările Europei Occidentale nu se vor lăsa intimidaţi şi înşelaţi de Eisenhower. Ei văd în el un aţâţător la război — un feldwebel suprem al Wall Streetului în Europa. Ei îşi amintesc bine de crimele caporalului german şi vor da o lovitură nimicitoare feldwebelului american. SCANTEIA Prima întreprindere din lume cu mecanizare complectă realizată în N. R. S« S. MOSCOVA 31 (Agerpres). După cum anunţă ziarul PRAVDA, uzinele de construcţii de maşini şi unelte din Moscova au terminat construcţia unei uzineautomate şi au predat-o ministerului industriei de automobile şi tractoare. In această uzină, toate procesele de producţie de la încărcarea materiei prime şi până la împachetarea produselor fabricate sunt automatizate. Uzina automată este prima întreprindere din lume cu o asemenea mecanizare unde muncitorii asigură numai menţinerea în bună stare a maşinilor şi supraveghează procesul de producţie. „Modul de viaţă american” Oraşul teroarei NEW YORK 2 (Agerpres). — TASS transmite: Ziarul DAILY COMPASS publică un articol de Richard Carter, intitulat „Oraşul teroarei" în care autorul arată ce înseamnă „felul de viaţă american” pentru oamenii simpli şi cinstiţi din Statele Unite. Autorul începe descrierea oraşului Middletown (statul New York) în felul următor: „Campania de teroare rece, dusă împotriva conducerii sindicatului local, a transformat acest oraş într-un loc al groazei. Fiecare locuitor este aţâţat împotriva vecinului său, fiecare elev împotriva colegului său, fiecare soţie împotriva soţului, fiecare credincios împotriva preotului. Locuitorii îşi pierd slujbele, prietenii şi reputaţia şi sunt ameninţaţi cu acte de violenţă” Carter explică apoi că acest regim de teroare are drept cauză încercările nereuşite de a distruge organizaţia locală a sindicatului muncitorilor din industria blănăriei şi pielăriei sub pretextul că este condusă de comunistul Ben Gold. Carter relatează şi felul în care se desfăşoară rezistenţa calmă şi eroică a muncitorilor. El arată de asemenea cum ziarul local din Middletown, TIMES HERALD, crainicul postului de radio local Charles Zaimes, legiunea americană şi preoţii catolici terorizează fără încetare sindicatul şi pe cei 500 de membri ai săi care lucrează cu tlţii la întreprinderea de prelucrare a blănurilor „Hollander and Son". Muncitorii primesc telefoane ameninţătoare La şcoală copiii membrilor sindi-i catelor sunt persecutaţi. Muncito- rii care refuză să iasă din sin- dicat sau să se pronunţe împotriva conducerii sindicatului sunt excluşi din organizaţiile religioase şi cetăţeneşti. Bande de huligani seaflă în permanenţă în preajma localului sindicatului şi organizează atentate împotriva membrilor săi. După cum arată Carter, secretara organizaţiei locale a sindicatului, Ruth Siegel, a declarat că această campanie de teroare este încurajată de poliţia statului New York. Ea a arătat că membrii sindicatului care au cerut protecţia poliţiei au fost sfătuiţi să părăsească sindicatul. Sărbătorirea aniversării Partidului Comunist Francez în oraşul Tours PARIS 31 (Agerpres). — TASS transmite: In oraşul Tours, unde acum 30 ani a avut loc primul Congres al Partidului Comunist Francez, s-a sărbătorit într'o atmosferă solemnă cea de a 30-a aniversare a constituirii Partidului. Adunarea solemnă a fost prezidată de Jacques Duclos. In tribună se aflau printre alţii 14 delegați la primul Congres al Partidului. Au fost rostite discursuri de Jacques Duclos, Marcel Cachin și André Marty. Spionul titoist Tomic, condamnat în Cehoslovacia PRAGA 31 (Agerpres) — TASS transmite: După cum transmite CETEKA, tribunalul de stat din Praga a condamnat la opt ani închisoare pe spionul iugoslav Tomici, conducător al filialei din Praga a Asociaţiei „Transjug“ (Asociaţia iugoslavă de Stat pentru tranzit). Sosind în Cehoslovacia spre sfârşitul anului 1947, Tomici furniza serviciului de spionaj iugoslav informaţii cu caracter de spionaj asupra vieţii economice şi politice a Republicii Cehoslovace. Acuzatul făcea să întârzie transportarea de mărfuri cehoslovace şi contribuia la nerespectarea termenelor de furnizare a acestor mărfuri, etc. Tomici trimitea deasemenea în Iugoslavia informaţii cu privire la patrioţii iugoslavi care locuesc în Cehoslovacia şi care condamnă politica clicii titoiste. Moartea preşedintelui Austriei VIENA 2 (Agerpres). — preşedintele Austriei, Karl Ren- FRANCE PRESSE transmite că ,a încetat din viaţa Sâmbătă Ţărani săraci italieni ocupă pământurile moşiereşti ROMA, 3! (Agerpres).— TASS transmite : Ziarul UNITA anunţă că în provincia Lecce câteva mii de ţărani fără pământ şi muncitori agricoli au ocupat pământurile lăsate în paragină ale latifundiarilor, cu o suprafaţă de 140.000 hectare. Ţăranii şi muncitorii agricoli au fost nevoiţi să recurgă la această măsură, în urma întreruperii de către moşieri a negocierilor care au durat mai bine de o lună, în vederea acordării de pământ ţăranilor. Poliţia a arestat pe secretarul Camerei de Muncă din provincia Lecce. Pas. 3 Au început lucrările uriaşei construcţii staliniste — canalul navigabil Volga-Don MOSCOVA 31 (Agerpres). — TASS transmite: Intr’un interview acordat Agenţiei TASS, Serghei Juk, directorul „Hidroproiect”-ului şi inginer şef al şantierului „Volgadonstroi“, a declarat între altele. Hotărîrea Guvernului Sovietic cu privire la construirea canalului navigabil Volga-Don şi la irigarea pământurilor în regiunile Rostov şi Stalingrad face parte din măreţul plan stalinist de transformare a naturii şi de consolidare a puterii Uniunii Sovietice. A avea cele două mari fluvii ruseşti, Volga şi Donul, legate printr’un canal, a fost visul multor generaţii ale poporului rus Această ideie care timp de aproape două secole părea a fi un vis irealizabil a devenit un lucru realizabil şi este tradus în viaţă de către poporul sovietic, care îndeplineşte programul stalinist de construire a comunismului. Canalul navigabil Volga-Don — această construcţie uriaşă a epocii staliniste, cea dintâi dintre construcţiile pe care poporul le numeşte pe bună dreptate construcţii ale comunismului — va fi construit în cursul anului 1951. Această cale de apă de la Stalingrad la Rostov va avea o lungime de 540 kilometri, dintre care canalul Volga-Don va avea 101 kilometri, cealaltă porţiune fiind însuşi fluviul Don. In starea în care se află astăzi fluviul Don este foarte greu navigabil. Proiectul de construire a canalului Volga-Don care se şi află în curs de realizare prevede transformarea părţii fluviale dintre oraşul Kalaci — unde canalul Volga-Don se varsă în fluviul Don —■ şi oraşul Rostov, într’un curs de apă adânc pe care să poată naviga marile vapoare de pe Volga. In vederea acestui scop se construeşte pe Don un uriaş rezervor de apă, Ţimlianskaia, ce va asigura adâncimea navigabilă între stăvilar şi oraşul Kalaci. Regiunea care va fi udată de canalul Volga-Don are o climă secetoasă, iar micile râuri care o străbat sunt foarte scăzute şi adeseori seacă în cursul verii. Aceasta necesită pomparea apei în canal din fluviul Don. In cadrul planului aprobat este prevăzută şi o puternică staţiune de pompare care se va construi pe acest canal. Mari poduri de metal vor traversa canalul pentru nevoile transportului Măreţul program de irigare ackiptat de Guvernul Sovietic şi care este de pe acum în curs de îndeplinire va schimba radical caracterul şi productivitatea agriculturii pe o suprafaţă de peste 3 milioane hectare în regiunea Rostov şi în raioanele sudice ale regiunii Stalingrad. Conform directivelor marelui Stalin, irigarea se va face paralel cu construirea auratului şi a uzinelor hidroelecrice. Vorbind despre volumul lucrărilor de construcţie, inginerul Juk a declarat că diferitele operaţiuni pentru construirea canalului Volga-Don şi irigarea primelor 100 mii hectare de pământ necesită escavarea a 164 milioane metri cubi de pământ şi turnarea a 2.860.000 metri cubi de beton şi beton armat. Toate lucrările de construcţie prevăzute în cadrul acestui proiect sunt mecanizate în întregime, în care scop se folosesc cele mai moderne şi perfecţionate maşini şi mecanisme de construcţii, produse de industria sovietică. Construcţiile ce se vor ridica dealungul canalului vor fi împodobite cu monumente arhitectonice care vor înfăţişa bătăliile istorice pentru apărarea Stalingradului în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei din 1941- 1945, precum şi luptele dela Ţari, ţin în cursul războiului civil din perioada 1918—1920. Construirea canalului Volga-Don s-a şi început şi va fi terminată înaintea altor construcţii ale comunismului care sunt deasemenea în curs de îndeplinire. Această construcţie va constitui o serioasă şcoală şi va îmbogăţi experienţa constructorilor măreţelor proiecte ale comunismului. Mesajul adresat ziariştilor din întreaga lume de către Comitetul Executiv al U.I. Z. PRAGA 1 (Agerpres). — TASS transmite: Cu prilejul Anului Nou, Comitetul Executiv al Organizaţiei Internaţionale a Ziariştilor a dat publicităţii un mesaj către ziariştii din întreaga lume. Mesajul cheamă pe ziariştii din toate ţările să intensifice lupta pentru pace, să ceară punerea în aplicare a principalelor acorduri internaţionale, în special a acordurilor de la Yalta şi Potsdam, şi să sprijine lupta pentru libertate şi independenţă dusă de popoarele coloniale. Sarcinile ziariştilor din întreaga lume, se spune în mesaj, sunt: lupta pentru drepturile popoarelor, pentru încetarea cursei înarmăriler, interzicerea armei atomice precum şi a tuturor tipurilor de arme de exterminare în massă a oamenilor, pentru stabilirea unor relaţii economice și culturale normale între popoare. Greve generale de protest împotriva atacurilor mârşave ale poliţiei ROMA 1 (Agerpres). — TASS transmite: După cum relatează ziarele, în oraşul Lecce a avut loc o grevă generală de protest împotriva acţiunilor provocatoare ale poliţiei, care a atacat cu gaze lacrimogene pe ţăranii şi muncitorii agricoli, care au ocupat pământurile moşierilor lăsate în paragină. In acelaş timp au fost declarate greve generale de protest în comunele din provincia Lecce, unde mişcarea pentru ocuparea pământurilor lăsate în paragină de moşieri este deosebit de puternică. In afară de aceasta, în provincia Lecce se află în grevă mii de muncitoare de la fabrica de tutun şi muncitorii din construcţii. Populaţia provinciei Lecce aprovizionează cu alimente pe muncitorii şi ţăranii muncitori grevişti care au ocupat pământurile moşiereşti.