Scȃnteia, aprilie 1951 (Anul 20, nr. 2004-2027)
1951-04-01 / nr. 2004
Pag. 2 Cine va cuceri ...întâi sunau depărtat sirenele fabricilor, risipind somnul trudit al cartierului. Apoi prindeau să pâlpâie lumini firave'n ferestre, se auzea sgomot de uşi trântite, scârțâit de porți. Afară întunericul stăruia dens. Undeva, departe, se află fabrica. Prin negurile încă nerisipite ale sfârşitului de noapte, oamenii se îndreptau către ea. Intrau pe atunci tăcuţi pe porţile ei, cu Inima mocnind de revoltă, cu trupul sleit de veşnică istoveală. Aşa îşi începeau — pe vremea capitaliştilor — ziua de lucru, muncitorii de la uzinele „Vulcan" din Bucureşti Pe-atunci, uzina— din voinţa patronilor— fabrica obuze şi arme ucigătoare. Astăzi, în această uzină se fabrică utilaj pentru sonde, cuplaje de poduri rulante, mori de ciment, cazane pentru termocentralele Planului de electrificare. Se lucrează spornic, cu dragoste. Odată cu alungarea patronilor, au dispărut obloanele şi zăvoarele care dădeau atelierelor o atmosferă aspră, cazonă. In aceste ateliere au apărut o serie de maşini noi sovietice, au început să fie mecanizate muncile grele, s'au îmbunătăţit radical condiţiile de lucru. S’a îmbunătăţit simţitor şi traiul muncitorilor de aici. Toate acestea le simte astăzi din plin şi strungarul Cosma Valerian. Locueşte acum într’o casă omenească, aşezată pe o stradă pietruită şi luminată electric. Cosma Valerian, ca şi ceilalţi muncitori, ştiu că toate aceste fapte minunate, care au schimbat din temelii viaţa lor, se datoresc Partidului, care-i conduce spre un viitor luminos. Din dorinţa vie de a-şi arăta bucuria pentru viaţa nouă ce şi-o făuresc şi recunoştinţa faţă de Partid care-i duce din victorie în victorie s-a născut între ei întrecerea — care acum în întâmpinarea aniversării Partidului, a cuprins întreaga strungărie. * * * Era în primele zile ale Cincinalului, când strungarii din atelierul mecanic s’au adunat într’o şedinţă puţin obişnuită. La ordinea de zi era un singur punct: întrecerea socialistă. Steagul de fruntaş pe atelier, îl va primi acel tovarăş care va depăşi cel mai mult norma de lucru, nu va da rebuturi şi va realiza cele mai mari economii — explicase atunci tov Savu Ion meşterul atelierului. S’au rostit puţine cuvinte la şedinţa aceasta, dar cât de bine s’au înţeles toţi cei de faţă ! Strungarii din brigada lui Micu Emil şi-au strâns mâinile voiniceşte cu cei din brigada lui Petrescu Nicolae. Se legau în întrecere să ţină fiecare steguleţul cât mai multă vreme în brigada sa. ...In atelierul mecanic, întrecerea a pornit cu nădejde. Cine va fi primul care va primi steguleţul roşu 7 Din care brigadă va fi 7 Cui îi va reveni victoria 7... Deasupra fiecărui strung la care lucrează cei 14 strungari din aceste două brigăzi o tăbliţă încadrată într’un chenar roşu vesteşte : „La acest strung se aplică metoda sovietică de tăiere rapidă a metalelor a lui Bâkov“. Metoda stahanovistului Bâkov a devenit în scurt timp un bun al întregului atelier. Strungarii din cele două brigăzi porneau întrecerea cu posibilităţi egale, dela metoda lui Bâkov. Nicicând până acum nu s’au adunat aşa de multe piese pe lângă maşini, ca’n aceste zile. Cărucioarele abia pridideau să le care. Pe graficul fiecăruia, săgeţile urcau tot mai sus, dela o zi la alta... In sfârşit, primele 10 zile. S’au cumpănit rezultatele. Primul care a cucerit steguleţul roşu a fost un strungar din brigada lui Petrescu Nicolae, îşi depăşise în fiecare zi sarcina de plan cu aproape două norme zilnice şi realizase cele mai mari economii. întreaga brigadă îşi depăşise programul de lucru pe aceste 10 zile cu 90°/«. * * * Timp de mai multe săptămâni, steguleţul roşu a stat numai pe strungurile celor din brigada lui Petrescu. Intr’una din zile, strungarii lui Micu Emil s’au adunat într o şedinţă. S’au ridicat atunci Valtăr Ion, Economu Aristide, şi alţi strungari de nădejde din brigadă... — Oamenii din brigada lui Petrescu ne întrec cu vreo 10—15 procente. Dacă vom şti să cumpănim mai bine minutele, să reducem orice operaţie inutilă şi să drămuim cu grijă materialele, putem să-i întrecem — răsunase atunci vocea hotărîtă a lui Micu. Şi-a privit — câteva clipe — întrebător tovarăşii...Oameni hotărîţi — cu toţii.......Cine ne va aduce primul steguleţul roşu’n brigadă 7". Cosma Valerian a simţit că-i frige privirea brigadierului. Ce-ar fi dac’ar încerca el să cucerească această victorie ? I-a adus atâtea bucurii viaţa asta nouă pentru care îşi încordează puterile întreg poporul muncitor ! Şi astfel a încolţit în el dorinţa ca, în marea întrecere în întâmpinarea aniversării Partidului, să cucerească el steguleţul roşu de fruntaş. Cosma şi-a pus în gând să cucerească steguleţul roşu. Aceste gânduri le-au ghicit până şi cei doi tineri, Moga Rudolf şi Dumitru Constantin, pe care Cosma şi-a luat angajamentul să-l califice la strungul său. ...Trecuseră cinci zile. In acest timp, Cosma nu-şi mai afla astâmpăr. Venea disdedimineaţă, cerceta atent strungul şi cuţitele, de parcă acum le-ar fi cunoscut prima dată. După amiază zăbovea ore întregi la bibliotecă. „Şi totuşi Bâkov tare mult, mult mai spornic metalul. Asta înseamnă că și noi...“ îl auzeau adesea murmurând, cei doi ucenici. In cea de a şaptea zi, Cosma veni la lucru cu fața mai luminoasă ca deobicei... Cei doi tovarăşi de muncă nu s’au putut stăpâni să nu-1 întrebe: — Pregătești ceva, tovarășe? Cosma zâmbea prietenos. — Să vedem! Trei cuțite de strung apărură’n mâna lui. — Le vedeți? Le-am mărit raza din vârful ascuțit cu câteva zecimi. Așa vom prinde şpanul ceva mai lat, fără să mai facă riduri. Cei doi ucenici îi urmăreau cu atenție cuvintele. — Asta ar fi una — continuă Cosma. Al doilea câştig este că piesa iese acum direct finisată, fără să mai fie nevoie s-o pui încă odată pe strung pentru a-i şlefui ridurile. Vă daţi seama ce economie realizăm aşa? — Le-aţi calculat pe toate, ca un Ingineri — se minună Dumitru. Prima piesă de lucrat în dimineaţa aceea, era un ax de pod rulant. . O piesă de diametru de 115 mm. şi lungă de 730 mm. pe care Cosma trebuia s’o dea în 7 ore. De cum cuţitul strungului a muşcat primul span, cei doi ucenici au înţeles că maistrul lor chibzuise bine lucrurile. Sub cuţit, metalul se desfăcea alb şi neted după voinţa lui Cosma care urmărea cu încordare mişcările strungului. In ziua aceea, Cosma Valerian a obţinut rezultate încă neînregistrate în fabrică: în cele 7 ore strunjise nu un ax de pod, cât îi era norma, ci patru. Când s’au socotit rezultatele întrecerii, steguleţul meu a trecut pe strungul lui Cosma Valerian, care aducea astfel primă victorie brigăzii lui Micu Emil. Brigada își depășise sarcinile de plan cu 130 la sută, întrecând cu 10 procente pe cea a lui Petrescu Nicolae. * * * In cabina meșterului Savu Ion, soarele lui Martie a asvârlit un pumn de raze sprintene. E lumină aici, cum lumină-i şi’n sufletul meşterului care zâmbeşte mulţumit secretarului organizaţiei de partid din uzină. — In ultimele zile n’am avut In secţie niciun rebut. Cu planul... suntem de mult în trimestrul II. Şi până la 8 Mai, adaugă zâmbind meşterul, steguleţul roşu ne va mai aduce multe victorii. In întrecerea socialistă în cinstea Partidului pentru a da Patriei tot mai multe produse, pentru a întări frontul păcii, strungarii de la „Vulcan” mergând pe calea lui Bâkov, se pregătesc să urce o nouă treaptă, in faţa lor, se deschide larg drumul minunat al stahanoviştilor sovietici — drum pe care sunt hotărîți și ei să pășească. MOCANU ANETA, muncitoare la 5 părţi de ring, la filatura Dacia. In întrecerea în cinstea Partidului, depăşeşte zilnic sarcinile de plan cu peste 10%, dând fire de calitatea I-a, şi realizând însemnate economic. DAVIDOVICI EUGEN, inginer la filatura Dacia Sprijină îndeaproape extinderea metodelor stahanoviste. Cu sprijinul său, un număr de 40 de muncitoare din întreprindere lucrează acum după metoda sovietică marşrut. In cinstea zilei de 8 Mai şi-a luat angajamentul să ajute un număr de încă 20 muncitoare să-şi însuşească această metodă MITRUŞ IOAN, montator la uzinele „Timpuri Noi’’. In cinstea aniversării Partidului şi-a luat angajamentul să economisească compoziţie în valoare de peste 30 000 lei. Până în prezent, a realizat o economie de 25.000 lei. ARDELEANU FLORICA, muncitoare la uzinele „Timpuri Noi". Şi-a luat angajamentul să economisească lunar peste 60 kg. sârmă pentru armatul pieselor. Gospodărindu-şi bine materialele, a reuşit să economisească până acum 70 kg. sârmă. NEDELEA ALEXANDRINA, UTM -istă de la Filatura Românească de Bumbac. Şi-a luat angajamentul ca până în ziua de 8 Mai să califice după metoda sovietică Kotlear un număr de 30 tinere muncitoare. Până în prezent, a ajutat un număr de 16 muncitoare să se califice. BÁRÁNYAY ELEMER, Inovator, maistru-turnător la uzinele „Vulcan". A confecţionat un aparat pentru uscarea cu gaze industriale a formelor tipărite în solul turnătoriei, reducând astfel timpul de uscare cu 75%. In cinstea lui 8 Mai şi-a luat angajamentul ca secţia, sa să realizeze, prin reducerea rebuturilor, economii în valoare de 51.000 lei. Fruntaşi în întrecerea în cinstea aniversării Partidului Putrezirea cronică a economiei Statelor Unite şi politica de agresiune o creştere înceată şi nestabilă a producţiei. Curând după terminarea primului război mondial a izbucnit în Statele Unite o criză economică care a durat de la jumătatea anului 1920 până la jumătatea anului 1921. Indicele producţiei a scăzut cu 33 de puncte Producţia lunară de oţel şi fontă s’a redus cu 3/4. Criza agrară s’a manifestat într'o formă acută. Numărul şomerilor a crescut până la 5.000.000 oameni. De atunci armata de rezervă a şomerilor a devenit o armată permanentă de massă. După cum arată autorii lucrării colective „Unele tendinţe în desvoltarea capitalismului american", editate la New York, „lichidarea pagubelor şi lipsurilor provocate de primul război mondial” a dus la avântul din 1922-1928, care a fost întrerupt de crize parţiale în 1924 şi 1927. Potrivit unor date, vădit reduse, publicate de institutul Brooking, chiar în punctul culminant al avântului, a cincea parte a capacităţii de producţie rămânea neutilizată Dar iată că a izbucnit criza mondială din 1929- 1932. Această criză — a arătat tovarăşul Stalin — „a lovit cel mai puternic principala ţară a capitalismului, citadela Iul — Statele Unite ale Americii — care concentrează în mâinile sale nu mai puţin de jumătate din întreaga producţie şi din întregul consum al tuturor ţărilor lumii". Tovarăşul Stalin a subliniat faptul că „această împrejurare nu poate să nu ducă la lărgirea colosală a sferei de influenţă a crizei, la ascuţirea crizei şi acumularea unor greutăţi neprevăzute pentru capitalismul mondial." Economia Statelor Unite a fost aruncată cu mul înapoi. In 1932 producţia industrială s’a redus la jumătate transporturile feroviare — şi mai mult exportul şi importul s-au redus cu aproape 3/4. Armata şomerilor se ridica la 15-16 milioane de oameni. Tovarăşul Stalin a arătat că adâncimea şi proporţiile excepţionale ale crizei din 1929-1932 au dus la o tulburare puternică a ciclului economic. Drept rezultat, criza s’a transformat nu într’o depresiune obişnuită, după care urmează o perioadă de avânt, ci într’o depresi e. In interview-ul acordat corespondentului „Pravdei“, tovarăşul Stalin a spus : „Desigur în Statele Unite ale Americii, în Anglia, ca şi în Franţa, există forţe agresive care doresc un nou război. Ele au nevoie de un război pentru a obţine supraprofituri, pentru a jefui alte ţări. Aceştia sunt miliardarii şi milionarii care văd în război o afacere rentabilă, aducătoare de profituri uriaşe“. Politica miliardarilor şi milionarilor americani în timpul celui de al doilea război mondial şi după terminarea lui a scos la iveală planurile lor de instaurare a dominaţiei mondiale cu ajutorul unui nou măcel sângeros. Pentru monopoliştii din Statele Unite sfârşitul celui de al doilea război mondial nu a însemnat nimic altceva decât începerea pregătirilor intense pentru un al treilea război mondial. Faptul că miliardarii şi milionarii din Statele Unite au mizat pe un nou război nu este întâmplător. Războiul este legat de adâncirea şi ascuţirea crizei generale a capitalismului mondial care-şi găseşte expresia, în special, în creşterea uriaşă a parazitismului şi în putrezirea economiei americane. In geniala sa operă „Imperialismul, stadiul cel mai înalt al capitalismului" V. I. Lenin a arătat că, în ultimele decenii (lucrarea a fost scrisă în 1916), a avut loc o desvoltare rapidă a economiei Statelor Unite şi că „tocmai mulţumită acestui fapt trăsăturile parazitare ale capitalismului american modern au ieşit deosebit de limpede la iveală." Creşterea parazitismului a dus capitalismul american la o putrezire adâncă, cronică. Sunt de domeniul trecutului acele timpuri, când economia Statelor Unite se desvolta pe o linie ascendentă, deşi această linie era întreruptă de crize ciclice, specifice capitalismului. In ultimele decenii creşterea producţiei are loc în perioade de timp limitate, prin salturi, şi se realizează de fapt numai în conditione speciale, când monopoliştii Statelor Unite folosesc războaiele mondiale drept un „business" de proporţii nemaivăzute* Criza economică din Statele Unite care a început In 1913 a precedat primul război mondial. Monopoliştii americani au folosit din plin starea de război, realizând o sporire însemnată a producţiei şi profituri uriaşe. In anii dintre primul şi cel de al doilea război mondial, nivelul producţiei industriale atins în anul 1919 a fost depăşit numai pentru perioade scurte. Dimpotrivă, s’au înregistrat în repetate rânduri scăderi sub acest nivel. In orice caz, punctul de plecare pentru desvoltarea producţiei în anii celui de al doilea răzoi mondial a fost de fapt nivelul atins spre sfârşitul primului război mondial. In anii celui de-al doilea război mondial s’a produs o lărgire considerabilă a producţiei industriale. Indicele volumului producţiei Industriale din 1943 a întrecut cu mai mult decât de două ori Indicele din 1939. Se înţelege că această lărgire avea un caracter unilateral, de război, întrucât 50-55% din venitul naţional se cheltuia pentru război. Dacă vom analiza felul cum s-a desvoltat exportul Statelor Unite, vom descoperi şi aici legi bine determinate. De două ori în cursul primei jumătăţi a veacului XX exportul Statelor Unite a făcut salturi mari, extinzându-se considerabil. Şi aceasta s’a produs tocmai în perioada războaielor mondiale. Pregătirile de război s’au transformat astfel într’un izvor hotărîtor de îmbogăţire fabuloasă a plutocraţiei americane. Acesta este „fundamentul" pe care monopoliştii au clădit economia actuală a Statelor Unite. Se pune întrebarea : dacă această creştere a economiei Statelor Unite s’a realizat în condiţiunile stării de război ce se întâmplă atunci când acest ,,stimulent" neobişnuit lipseşte ? A devenit lege faptul că în timp de pace economia Statelor Unite suportă una după sita loviturile crizelor din ce în ce mai grele şi mai îndelungate. Numai rareori are loc de M. MARININ ține de tip special care „nu duce la un nou avânt şi înflorire a Industriei, dar nici nu o readuce la punctul maxim de declin". Această depresiune de tip special a fost însoţită de un şomaj de proporţii uriaşe, de o adâncire a crizei agrare. In 1938 în Statele Unite a izbucnit o nouă criză economică. Producţia industrială a scăzut cu 21%. Numărul şomerilor se ridica la 13.000.000 oameni. Uriaşele comenzi militare au dus la o lărgire considerabilă a producţiei industriale în anii celui de al doilea război mondial. Dar caracterul exclusiv de război al acestei lărgiri nu a întârziat să se manifeste, încă de la mijlocul anului 1944 a început scăderea producţiei. La începutul anului 1946 producţia industrială a rămas aproape cu 1/3 în urmă faţă de nivelulcel mai înalt din timpul războiului. După o perioadă de scurt avânt, economia americană a început să fie scuturată de friguri. Statele Unite au intrat în sfera coacerii unei crize economice. Aceste câteva fapte istorice confirmă că lărgirile de scurtă durată şi în salturi, ale producţiei Statelor Unite, au un caracter specific. Ele se produc pe seama faptului că consumul neproductiv al produsului social creşte în proporţii uriaşe. Oare nu este clar că monopoliştii americani au transformat ura de om şi canibalismul într-o specialitate a lor, într’un izvor principal de îmbogăţire, într’un mijloc principal de stoarcere a supraprofiturilor . N. V. I. Lenin a arătat că „monopolul dă supraprofituri, adică un surplus de profit peste cel normal, obişnuit..." Transformând războiul într’o „ramură" specială a economiei, monopoliştii americani nu se mulţumesc nici cu supraprofiturile-record din perioadele antebelice. N'au decât să se ruineze sute de oraşe şi zeci de mii de sate din întreaga lume, să se distrugă creaţiile măreţe ale gândirii omeneşti, să curgă oceane de sânge omenesc -- cămătarii americani își au socotelile lor. Războiul înseamnă pentru el o recoltă de supraprofituri nemaivăzute. In cei cinci ani de război suma profiturilor monopoliștilor americani a reprezentat (înainte de scăderea impozitelor) cifra de 107 miliarde dolari. Această cifră depăşeşte cu 1/3 întregul venit naţional şi de 3 ori valoarea capitalului de bază din Întreaga industrie prelucrătoare a Statelor Unite din anul 1940* Iată caracterul acumulării capitaliste: ceea ce reprezintă astăzi un maximum nemaivăzut de profituri este socotit de monopolişti drept un punct de plecare, care trebue depăşit mâine. Şi Intr'adevăr, în cei cinci ani de după război (1946-1950) beneficiile monopoliştilor americani au fost de 158 miliarde dolari, depăşind cu aproape 50% profiturile din timpul războiului. Numai în decurs de 10 ani, monopoliştii din Statele Unite au strâns profituri în valoare de 265 miliarde dolari. Economia de război a Statelor Unite a scos la iveală în perioada celui de al doilea război mondial mecanismul cu ajutorul căruia monopoliştii organizează „orgia câştigurilor" lor. Transformând visteria statului într’o sursă de venituri, Jecmănitorii monopolişti au scăpat de necesitatea de a cheltui fonduri fie şi pentru Investiţii în industrie. Totodată contractele cu statul le-au garantat desfacerea produselor finite şi supraprofituri record.in 1917 în Statele Unite existau doar 6 corporaţii al căror activ (proprietăţi şi efecte) reprezenta câte 1 miliard dolari şi mai bine. In 1942 se numărau 32 de corporaţii, iar activul lor a crescut de la 10 miliarde dolari la 67,6 miliarde dolari. In sfârşit, în 1949 numărul corporaţiilor miliardare s’a ridicat la 56 iar activele lor reprezentau 135 miliarde dolari. Aceste corporaţii se află în mâinile unui mic grup de magnaţi financiari, Clica Morgan, Rockefeller, Mellon, Dupont, Kuhn-Loeb, Ford, Harriman, care deţine în mâinile ei pârghiile principale ale economiei Statelor Unite, „a jefuit în anii războiului într’un mod nemaivăzut şi neruşinat naţiunile", după cum spune chiar un autor american. III. Fără îndoială, caracterul de război şi în salturi al lărgirii economiei americane, însoţit de îmbogăţirea fabuloasă a monopolurilor, sporesc acţiunea acelor factori care duc Statele Unite la crize de o durată şi o forţă destructivă deosebit de mare. „Baza crizei — spune tovarăşul Stalin — constă în contradicţia dintre caracterul social al producţiei şi forma capitalistă de însuşire a rezultatelor producţiei. O expresie a acestei contradicţii fundamentale a capitalismului este contradicţia dintre CREŞTEREA colosnis a posibilităţlor de producţie ale capitalismului, urmărind obţinerea unui MAXIMUM de câştig pentru capitalist şi SCĂDEREA relativă a puterii de cumpărare a masselor de milioane de oameni ai muncii, al căror nivel de trai capitaliştii se străduiesc tot timpul să-l menţină în limitele MINIMULUI extrem“. Una din moştenirile primului război mondial a fost starea cronică de utilizare incomplectă a aparatului de producţie în ţările capitaliste. In Statele Unite, această utilizare incomplectă a luat proporţii uriaşe. In 1929 ea reprezenta mai bine de 20% din capacitatea totală de producţie, în anul 1939, — 40% şi mai mult. Chiar în 1944 nu mai puţin de 15% din capacitatea totală de producţie era Inactivă In anii celui de al doilea război mondial însă, a avut loc o lărgire continuă a capacităţii de producţie, ceea ce promitea pentru viitor utilizarea şi mai incompiectă a aparatului de producţie, o nouă ascuţire a problemei debuşeurilor. După cum recunosc o serie de economişti, investiţiile în capitalul de bază al industriei din Statele Unite sunt la un nivel relativ scăzut. Se înţelege că prin frânarea creşterii capitalului de bază, precum şi a progresului tehnic, monopoliştii micşorează capacitatea de absorbţie a pieţei interne în ce priveşte mijloacele de producţie. Care este situaţia pieţei masselor largi ale consumatorilor ? Materialele oficiale publicate de aşa numita comisie a resurselor naţionale arată că înainte de război 8.000.000 de familii americane făceau parte din categoria familiilor ameninţate în mod cronic de moarte prin foamete Al doilea grup, care număra 11.000.000 familii, făcea parte din categoria „celor ce luptă cu mizeria". Potrivit unor date din diferite surse, în anii de după război 70% din familiile americane nu dispun de minimul de existenţă. lată cum arată, în realitate, „modul de viaţă american" care reprezintă un rai pentru miliardari şi milionari şi un adevărat Iad pentru zecile de milioane de oameni simpli. Legea pauperizării absolute şi relative a clasei muncitoare şi-a găsit în Statele Unite expresia desăvârşită. Cursa înarmărilor, pregătirea pentru un nou război mondial au ca urmare o vertiginoasă scădere a salariului real al muncitorilor Dacă vom însemna nivelul anului 1944 cu 100, veniturile reale ale muncitorilor, ţinând seama de urcarea costului vieţii, vor reprezenta: în 1945 : - 26%, în 1947 — 48-77%, în 1949 - 72%. La aceasta trebue să adăugăm o& la SCÂNTEIA Alte angajamente în cinstea aniversării Partidului Oamenii muncii din ţara noastră îşi iau noi şi noi angajamente în cinstea aniversării a 30 de ani de la înfiinţarea Partidului. Zilnic sosesc de pe întreg cuprinsul ţării telegrame adresate tovarăşului Gh. Gheorghiu-Dej, secretar general al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, prin care nenumărate întreprinderi şi instituţii îşi precizează angajamentele de onoare pe care înţeleg să le ia pentru a sărbători măreaţa aniversare a Partidului Muncitorii ,tehnicienii, inginerii şi funcţionarii uzinelor „Ciocanul“ din Nadrag s-au angajat să îndeplinească planul anual de producţie, atât în tonaj cât şi valoric şi pe sortimente în 11 luni, dând totodată Patriei peste plan în 1951 o producţie de mărfuri în valoare de 96.962.231 lei. Deasemeni vor reduce preţul de cost faţă de cel planificat cu 10 la sută, realizând economii în valoarea de 7.073.000 Iei. Colectivul fabricii de confecţii „Gh. Gheorghiu-Dej“ analizând posibilităţile interne ale întreprinderii şi-a luat între altele angajamentul să îndeplinească planul pe 1951 în 11 luni, dând ţării produse peste plan, în valoare totală de 515.000.000 lei. Totodată până la 8 Mai a. c., şi-a luat angajamentul să realizeze, printr-o mai raţională folosire a resurselor interne, economii în valoare de 12.523.538 lei. Muncitorii, tehnicienii, inginerii şi funcţionarii uzinelor „Industria Sârmei“ din Câmpia Turzii şi-au luat şi ei angajamentul să îndeplinească planul anual pe 1951 în 11 luni şi să dea produse peste plan în valoare de 200.000.000 Iei în preţuri constante. Prin folosirea resurselor interne ale întreprinderii se vor realiza în 1951, economii în valoare de 10.000.000 lei. Importante angajamente şi-au luat şi muncitorii, tehnicienii, inginerii şi funcţionarii fabricii de postav Buhuşi. Ei au hotărît să îndeplinească planul de producţie pe anul 1951 — cantitativ, calitativ şi pe sortimente — în 11 luni și să realizeze economii în valoare de 20.000.000 lei. Folosesc metode sovietice Muncitorii dela „Sovrompetrol"-Moineşti, schela Zemeş-Palanca, aplică necontenit experienţa petroliştilor sovietici La sondele in foraj nr. 1290 şi 1125 Moineşti, 620 şi 612 Tazlău, şi 8 Foaie s’a introdus de curând automatul tijei pătrate. Prin aplicarea metodelor sovietice, timpul de ducere a tijei pătrate la bulanul susținător s’a redus cu 60*1%. MELCIU MARIN corespondent RECENZIE „Pentru pace trainică, pentru democraţie populară !” La 30 Martie a apărut la Bucureşti Nr. 13 (125) al ziarului „Pentru pace trainică, pentru democraţia populară !“. Articolul de fond al ziarului este consacrat problemelor luptei oamenilor muncii din ţările capitaliste Împotriva pregătirii războiului, militarizării economiei şi pauperizării. In articol se citează fapte privitoare la creşterea cheltuelilor de război şi a cursei Înarmărilor în ţările capitaliste. Odată cu cursa înarmărilor, în toate ţările capitaliste are loc o restrângere simţitoare a aprovizionării populaţiei cu articole de larg consum. Pretutindeni încetează lucrările cu caracter paşnic: construcţiile de spitale, de şcoli şi locuinţe. In acelaş timp, datorită desvoltării intense a industriei de război, în Europa Occidentală ramuri întregi ale industriei îşi restrâng tot mai mult producţia, iar muncitorii sunt aruncaţi în stradă. În Statele Unite ale Americii şi în Marea Britanie salariul real al oamenilor muncii a scăzut în comparaţie cu perioada dinainte de război cu 25 la sută, iar în Franţa cu 50 la sută. Pagina I-a a ziarului „Pentru pace trainică, pentru democraţie populară!“, este rezervată informaţiilor din diferite ţări despre mişcarea tot mai largă a popoarelor pentru un Pact al Păcii, împotriva remilitarizării Germaniei Occidentale. Aceste materiale, inclusiv darea de seamă informativă asupra Conferinţei europene a muncitorilor împotriva remilitarizării Germaniei Occidentale conţin numeroase fapte care dovedesc că oameni din cele mai diferite pături sociale şi de cele mai diferite convingeri politice îşi unesc eforturile în lupta pentru pace, împotriva aţâţătorilor imperialişti la război. Informaţii despre Congresul al X-lea al Partidului Comunist Belgian, Congresul al XV-lea al Partidului Comunist din Suedia, despre conferinţa Partidului Comunist din Japonia şi alte note informative, publicate la rubrica „In partidele comuniste şi muncitoreşti", dovedesc că problemele luptei pentru pace se află permanent în centrul întregii activităţi a partidelor comuniste şi muncitoreşti, care păşesc în avantgarda acestei lupte. Numărul 13 (125) al ziarului „Pentru pace trainică, pentru democraţie populară" publică un mare articol de József Révai, membru în Biroul Politic al C.C. al Partidului celor ce muncesc din Ungaria, despre sarcinile Partidului celor ce muncesc din Ungaria, în munca ideologică. Autorul arată pe larg rolul şi însemnătatea revoluţiei culturale în construirea socialismului. Această revoluţie înseamnă pregătirea a zeci de mii de noi specialişti, lărgirea orizontului cultural şi politic a zeci şi sute de mii de cadre — din aparatul de stat, de pe tărâm economic, activişti de partid, educarea şi desvoltarea milioanelor de oameni ai muncii în spiritul unei noi atitudini faţă de muncă, faţă de stat desvoltarea unei noi morale socialiste, lupta îndârjită împotriva ideologiei capitaliste şi a rămăşiţelor ei în conştiinţa oamenilor, într-o scrisoare din Atena, Intitulată „Monarho-fasciştii greci pregătesc noi provocări militare în Balcani“, se demască pregătirile monarho-fasciştilor greci în vederea deslănţuirii unui război în Balcani. La 21 Februarie au avut loc mari manevre aeriene şi navale greco-americane în partea de Nord a Mării Egee. La 22 Februarie ambasadorul titoist Iovanovici a adus din Belgrad la Atena un plan de coordonare a acţiunilor forţelor armate Iugoslave şi greceşti în cazul unui război împotriva Albaniei. Consiliul militar a hotărît dublarea efectivului armatei şi accelerarea pregătirilor de război. Intensificând pregătirile în vederea unui război împotriva Albaniei şi Bulgariei, Statul Major al armatei monarho-fasciste din Grecia a reorganizat din ordinul americanilor aproape toate marile unităţi ale armatei. Imperialiştii americani însă îşi fac socotelile fără să întrebe poporul — scrie autorul scrisorii. — Poporul grec este împotriva războiului. In condiţiuni grele poporul grec luptă pentru pace şi democraţie, năzuind să vadă Grecia Iliberă, independentă şi iubitoare de pace.Ultimul număr al ziarului, „Pentru pace trainică, pentru democraţie populară!", publică deasemenea un articol redacţional despre decernarea Premiilor Stalin toi U.R.S.S., un articol al lui John William atm, secretar al Comitetului Naţional al Partidului Comunist din Statele Unite ale Americii, despre lupta oamenilor muncii din Statele Unite ale Americii împotriva legii stării excepţionale, un articol de Wladislaw Dworakowski, membru al CSnitetului Central al Partidului Muncitoresc Unit Polonez, despre grupele de partid din Partidul Muncitoresc Unit Polonez şi alte materiale. CESA MAREA FERICIRE DE A TRAI IN EPOCA STALINISTA (Editura C.G.M.). —■ „Noi am învăţat să preţuim timpul. Ştim că un minut de muncă din Planul Cincinal, un singur minut din timpul de lucru al ţării, înseamnă 111 tone de fontă, 1426 tone de cărbune, 75 de tractoare, 32 mii de metri de ţesături, 2200 perechi de încălţăminte şi zeci de mii de tone de hârtie, într’o lună facem cât se făcea altă dată într’un an. Noi suntem mândri de Patria noastră" scrie printre altele N. Rossiiski, maistru şef al uzinei ,,Kalibr” din Moscova, laureat al Premiului Stalin. Muncitori, colhoznici, tehnicieni, stahanovişti, deputaţi, învăţători, profesori, oameni de ştiinţă, scriitori, ziarişti, elevi, ostaşi etc. îşi exprimă în cuvinte emoţionante bucuria lor de a trăi în Uniunea Sovietică, de a munci pentru pace, pentru comunism, sub conducerea genială a tovarăşului Stalin. Din scrisorile lor străbate puternic patriotismul socialist, sentimentul înălţător care constituie un izvor nesecat de fapte măreţe, eroice, în slujba întăririi şi apărării Patriei. CITIM: EPOCA CONSTRUCŢIILOR GIGANTICE de acad. G. M. GRIJANNOVSKI (Ed. Cartea Rusă — Colecţia A.R.L.U.S.). — Suprafaţa de pământ pe care oamenii sovietici o vor iriga şi alimenta cu apă va fi de 17 ori mai mare decât întreaga suprafaţă de însămânţat a Danemarcei, de 30 ori mai mare decât a Olandei şi de 53 ori mai mare decât cea a Belgiei. Numai recolta totală de grâu culeasă de pe pământurile irigate va întrece cu mult recolta de grâu a Canadei, va fi de 4 ori mai mare decât a Argentinei şi de 4 ori mai mare decât a Italiei şi Spaniei luate la un loc. Acestea sunt numai câteva din datele pe care le dă Grijanovski în broşura lui în care descrie cum se construesc în Uniunea Sovietică centralele hidroelectrice de pe Volga, centrala hidroelectrică de la Kahovka şi principalul canal Turkmen, canalul Sud-Ucrai Man şi canalul din Nordul Crimeei, verigi importante ale măreţului plan stalinist de transformare a naturii. Faptele citate de autor dovedesc limpede că marea Țară a Socialismului face aceste gigantice lucrări în folosul poporului, pentru întărirea păcii. Despre întrecerea socialistă — V. I. Lenin: Marea Iniţiativă — cum trebue organizată întrecerea — (Ed P. M . ). — Gheorghe Apostol: întrecerea socialistă, metoda comunistă de construire a socialismului — (Ed. C.GM). — N. Masalova: Lenin şi Stalin, inspiratorii şi organizatorii întrecerii socialiste în industrie. — (Ed C.G. ). — I. Borodkin: Comitetul de întreprindere în fruntea întrecerilor. — (Ed G. G. M.) * * * întrecerea socialistă la „Sovrommeta!”-Reşiţa — (Ed. P. M. R.). * * * Să desfășurăm larg întrecerea socialistă la sate. — (Ed. P. M. R.). Kr. 2004