Scȃnteia, aprilie 1951 (Anul 20, nr. 2004-2027)

1951-04-01 / nr. 2004

Pag. 2 Cine va cuceri ...întâi sunau depărtat sirenele fabri­cilor, risipind somnul trudit al cartie­rului. Apoi prindeau să pâlpâie lumini firave'n ferestre, se auzea sgomot de uşi trântite, scârțâit de porți. Afară întune­ricul stăruia dens. Undeva, departe, se află fabrica. Prin negurile încă nerisipite ale sfârşitului de noapte, oamenii se în­­dreptau către ea. Intrau pe atunci tăcuţi pe porţile ei, cu Inima mocnind de revoltă, cu trupul sleit de veşnică istoveală. Aşa îşi începeau — pe vremea ca­pitaliştilor — ziua de lucru, muncitorii de la uzinele „Vulcan" din Bucureşti Pe-atunci, uzina— din voinţa patronilor— fabrica obuze şi arme ucigătoare. Astăzi, în această uzină se fabrică utilaj pentru sonde, cuplaje de poduri rulante, mori de ciment, cazane pentru termocentralele Planului de electrificare. Se lucrează spornic, cu dragoste. Odată cu alungarea patronilor, au dis­părut obloanele şi zăvoarele care dă­deau atelierelor o atmosferă aspră, ca­zonă. In aceste ateliere au apărut o serie de maşini noi sovietice, au început să fie mecanizate muncile grele, s'au îm­bunătăţit radical condiţiile de lucru. S’a îmbunătăţit simţitor şi traiul muncito­rilor de aici. Toate acestea le simte astăzi din plin şi strungarul Cosma Va­lerian. Locueşte acum într’o casă ome­nească, aşezată pe o stradă pietruită şi luminată electric. Cosma Valerian, ca şi ceilalţi muncitori, ştiu că toate aceste fapte minunate, care au schimbat din temelii viaţa lor, se datoresc Partidului, care-i conduce spre un viitor luminos. Din dorinţa vie de a-şi arăta bucuria pentru viaţa nouă ce şi-o făuresc şi recu­noştinţa faţă de Partid care-i duce din victorie în victorie s-a născut între ei întrecerea — care acum în întâmpinarea aniversării Partidului, a cuprins întreaga strungărie. * * * Era în primele zile ale Cincinalului, când strungarii din atelierul mecanic s’au adunat într’o şedinţă puţin obiş­nuită. La ordinea de zi era un singur punct: întrecerea socialistă. Steagul de fruntaş pe atelier, îl va primi acel tovarăş care va depăşi cel mai mult norma de lucru, nu va da rebuturi şi va realiza cele mai mari economii — explicase atunci tov Savu Ion meşterul atelierului. S’au rostit puţine cuvinte la şedinţa aceasta, dar cât de bine s’au înţeles toţi cei de faţă ! Strungarii din brigada lui Micu Emil şi-au strâns mâinile voiniceşte cu cei din brigada lui Petrescu Nicolae. Se legau în întrecere să ţină fiecare steguleţul cât mai multă vreme în bri­gada sa. ...In atelierul mecanic, întrecerea a pornit cu nădejde. Cine va fi primul care va primi steguleţul roşu 7 Din care brigadă va fi 7 Cui îi va reveni victoria 7... Deasupra fiecărui strung la care lu­crează cei 14 strungari din aceste două brigăzi o tăbliţă încadrată într’un chenar roşu vesteşte : „La acest strung se aplică metoda sovietică de tăiere rapidă a me­talelor a lui Bâkov“. Metoda stahanovistului Bâkov a de­venit în scurt timp un bun al întregului atelier. Strungarii din cele două brigăzi por­neau întrecerea cu posibilităţi egale, dela metoda lui Bâkov. Nicicând până a­­cum nu s’au adunat aşa de multe piese pe lângă maşini, ca’n aceste zile. Căru­cioarele abia pridideau să le care. Pe graficul fiecăruia, săgeţile urcau tot mai sus, dela o zi la alta... In sfârşit, primele 10 zile. S’au cumpănit rezultatele. Pri­mul care a cucerit steguleţul roşu a fost un strungar din brigada lui Petrescu Nicolae, îşi depăşise în fiecare zi sarcina de plan cu aproape două norme zilnice şi realizase cele mai mari economii. întreaga brigadă îşi depăşise programul de lucru­­ pe aceste 10 zile cu 90°/«. * * * Timp de mai multe săptămâni, stegu­leţul roşu a stat numai pe strungurile celor din brigada lui Petrescu. Intr’una din zile, strungarii lui Micu Emil s’au adunat într o şedinţă. S’au ridicat atunci Valtăr Ion, Economu Aristide, şi alţi strungari de nădejde din brigadă... — Oamenii din brigada lui Petrescu ne întrec cu vreo 10—15 procente. Dacă vom şti să cumpănim mai bine minutele, să reducem orice operaţie inutilă şi să drămuim cu grijă materialele, putem să-i întrecem — răsunase atunci vocea ho­­tărîtă a lui Micu. Şi-a privit — câteva clipe — întrebător tovarăşii...Oameni ho­tărîţi — cu toţii.......Cine ne va aduce primul steguleţul roşu’n brigadă 7". Cos­ma Valerian a simţit că-i frige privirea brigadierului. Ce-ar fi dac’ar încerca el să cucerească această victorie ? I-a adus atâtea bucurii viaţa asta nouă pentru care îşi încordează puterile întreg po­porul muncitor ! Şi astfel a încolţit în el dorinţa ca, în marea întrecere în în­tâmpinarea aniversării Partidului, să cuce­rească el steguleţul roşu de fruntaş. Cosma şi-a pus în gând să cucerească steguleţul roşu. Aceste gânduri le-au ghicit până şi cei doi tineri, Moga Rudolf şi Du­mitru Constantin, pe care Cosma şi-a luat angajamentul să-l califice la strungul său. ...Trecuseră cinci zile. In acest timp, Cosma nu-şi mai afla astâmpăr. Venea dis­­dedimineaţă, cerceta atent strungul şi cuţi­tele, de parcă acum le-ar fi cunoscut prima dată. După amiază zăbovea ore întregi la bibliotecă. „Şi totuşi Bâkov tare mult, mult mai spornic metalul. Asta înseamnă că și noi...“ îl auzeau adesea murmurând, cei doi ucenici. In cea de a şaptea zi, Cosma veni la lucru cu fața mai luminoasă ca deobicei... Cei doi tovarăşi de muncă nu s’au putut stăpâni să nu-1 întrebe: — Pregătești ceva, tovarășe? Cosma zâmbea prietenos. — Să vedem! Trei cuțite de strung apărură’n mâna lui. — Le vedeți? Le-am mărit raza din vârful ascuțit cu câteva zecimi. Așa vom prinde şpanul ceva mai lat, fără să mai facă riduri. Cei doi ucenici îi urmăreau cu atenție cuvintele. — Asta ar fi una — continuă Cosma. Al doilea câştig este că piesa iese acum direct finisată, fără să mai fie nevoie s-o pui încă odată pe strung pentru a-i şlefui ridurile. Vă daţi seama ce economie rea­lizăm aşa? — Le-aţi calculat pe toate, ca un Ingi­neri — se minună Dumitru. Prima piesă de lucrat în dimineaţa aceea, era un ax de pod rulant. . O piesă de diametru de 115 mm. şi lungă de 730 mm. pe care Cosma trebuia s’o dea în 7 ore. De cum cuţitul strungului a muşcat primul span, cei doi ucenici au înţeles că maistrul lor chibzuise bine lucrurile. Sub cuţit, metalul se desfăcea alb şi neted după voinţa lui Cosma care urmărea cu încordare mişcările strungului. In ziua a­­ceea, Cosma Valerian a obţinut rezultate încă neînregistrate în fabrică: în cele 7 ore strunjise nu un ax de pod, cât îi era norma, ci patru. Când s’au socotit re­zultatele întrecerii, steguleţul meu a tre­cut pe strungul lui Cosma Valerian, care aducea astfel primă victorie brigăzii lui Micu Emil. Brigada își depășise sarcinile de plan cu 130 la sută, întrecând cu 10 procente pe cea a lui Petrescu Nicolae. * * * In cabina meșterului Savu Ion, soa­rele lui Martie a asvârlit un pumn de raze sprintene. E lumină aici, cum lumi­­nă-i şi’n sufletul meşterului care zâm­beşte mulţumit secretarului organizaţiei de partid din uzină. — In ultimele zile n’am avut In sec­ţie niciun rebut. Cu planul... suntem de mult în trimestrul II. Şi până la 8 Mai, adaugă zâmbind meşterul, steguleţul roşu ne va mai aduce multe victorii. In întrecerea socialistă în cinstea Parti­dului pentru a da Patriei tot mai multe produse, pentru a întări frontul păcii, strungarii de la „Vulcan” mergând pe ca­lea lui Bâkov, se pregătesc să urce o nouă treaptă, in faţa lor, se deschide larg dru­mul minunat al stahanoviştilor sovietici — drum pe care sunt hotărîți și ei să pă­șească. MOCANU ANETA, mun­citoare la 5 părţi de ring, la filatura Dacia. In între­cerea în cinstea Partidului, depăşeşte zilnic sarcinile de plan cu peste 10%, dând fire de calitatea I-a, şi realizând însemnate eco­nomic. DAVIDOVICI EUGEN, inginer la filatura Dacia Sprijină îndeaproape extin­derea metodelor stahano­­viste. Cu sprijinul său, un număr de 40 de muncitoare din întreprindere lucrează acum după metoda sovietică marşrut. In cinstea zilei de 8 Mai şi-a luat angajamen­tul să ajute un număr de încă 20 muncitoare să-şi însuşească această metodă MITRUŞ IOAN, montator la uzinele „Timpuri Noi’’. In cinstea aniversării Parti­dului şi-a luat angajamen­tul să economisească com­poziţie în valoare de peste 30 000 lei. Până în pre­zent, a realizat o economie de 25.000 lei. ARDELEANU FLO­­RICA, muncitoare la uzi­nele „Timpuri Noi". Şi-a luat angajamentul să eco­nomisească lunar peste 60 kg. sârmă pentru armatul pieselor. Gospodărindu-şi bine materialele, a reuşit să economisească până acum 70 kg. sârmă. NEDELEA ALEXAN­DRINA, U­T­M -istă de la Filatura Românească de Bumbac. Şi-a luat angaja­mentul ca până în ziua de 8 Mai să califice după me­toda sovietică Kotlear un număr de 30 tinere munci­toare. Până în prezent, a ajutat un număr de 16 mun­citoare să se califice. BÁRÁNY­AY ELEMER, Inovator, maistru-turnător la uzinele „Vulcan". A con­fecţionat un aparat pentru uscarea cu gaze industriale a formelor tipărite în solul turnătoriei, reducând ast­fel timpul de uscare cu 75%. In cinstea lui 8 Mai şi-a luat angajamentul ca secţia, sa să realizeze, prin reducerea rebuturilor, eco­nomii în valoare de 51.000 lei. Fruntaşi în întrecerea în cinstea aniversării Partidului Putrezirea cronică a economiei Statelor Unite şi politica de agresiune o creştere înceată şi nestabilă a produc­ţiei. Curând după terminarea primului răz­boi mondial a izbucnit în Statele Unite o criză economică care a durat de la jumă­tatea anului 1920 până la jumătatea a­­nului 1921. Indicele producţiei a scăzut cu 33 de puncte Producţia lunară de oţel şi fontă s’a redus cu 3/4. Criza agrară s’a manifestat într'o formă acută. Numărul şomerilor a crescut până la 5.000.000 oameni. De atunci armata de rezervă a şomerilor a devenit o armată permanentă de massă. După cum arată autorii lucrării co­lective „Unele tendinţe în desvoltarea capitalismului american", editate la New York, „lichidarea pagubelor şi lip­surilor provocate de primul război mon­dial” a dus la avântul din 1922-1928, care a fost întrerupt de crize parţiale în 1924 şi 1927. Potrivit unor date, vă­dit reduse, publicate de institutul Broo­king, chiar în punctul culminant al avântului, a cincea parte a capacităţii de producţie rămânea neutilizată Dar iată că a izbucnit criza mondială din 1929- 1932. Această criză — a arătat tovarăşul Stalin — „a lovit cel mai puternic princi­pala ţară a capitalismului, citadela Iul — Statele Unite ale Americii — care concentrează în mâinile sale nu mai pu­ţin de jumătate din întreaga producţie şi din întregul consum al tuturor ţărilor lumii". Tovarăşul Stalin a subliniat fap­tul că „această împrejurare nu poate să nu ducă la lărgirea colosală a sferei de influenţă a crizei, la ascuţirea crizei şi acumularea unor greutăţi neprevăzute pentru capitalismul mondial." Economia Statelor Unite a fost arunca­tă cu mul înapoi. In 1932 producţia industrială s’a redus la jumătate trans­porturile feroviare — şi mai mult expor­tul şi importul s-au redus cu aproape 3/4. Armata şomerilor se ridica la 15-16 mi­lioane de oameni. Tovarăşul Stalin a arătat că adânci­mea şi proporţiile excepţionale ale crizei din 1929-1932 au dus la o tulburare pu­ternică a ciclului economic. Drept re­zultat, criza s’a transformat nu într’o depresiune obişnuită, după care urmează o perioadă de avânt, ci într’o depresi­­ e. In interview-ul acordat coresponden­tului „Pravdei“, tovarăşul Stalin a spus : „Desigur în Statele Unite ale Americii, în Anglia, ca şi în Franţa, există forţe agresive care doresc un nou război. Ele au nevoie de un război pentru a obţine supraprofituri, pentru a jefui alte ţări. Aceştia sunt miliardarii şi milionarii care văd în război o afacere rentabilă, aducătoare de profituri uriaşe“. Politica miliardarilor şi milionarilor americani în timpul celui de al doilea război mondial şi după terminarea lui a scos la iveală planurile lor de instau­rare a dominaţiei mondiale cu ajutorul unui nou măcel sângeros. Pentru mono­­poliştii din Statele Unite sfârşitul celui de al doilea război mondial nu a însem­nat nimic altceva decât începerea pregă­tirilor intense pentru un al treilea război mondial. Faptul că miliardarii şi milionarii din Statele Unite au mizat pe un nou răz­boi nu este întâmplător. Războiul este legat de adâncirea şi ascuţirea crizei generale a capitalismului mondial care-şi găseşte expresia, în special, în creşterea uriaşă a parazitismului şi în putrezirea economiei americane. In geniala sa operă „Imperialismul, stadiul cel mai înalt al capitalismului" V. I. Lenin a arătat că, în ultimele de­­cenii (lucrarea a fost scrisă în 1916), a avut loc o desvoltare rapidă a econo­miei Statelor Unite şi că „tocmai mulţu­mită acestui fapt trăsăturile parazitare ale capitalismului american modern au ieşit deosebit de limpede la iveală." Creşterea parazitismului a dus capitalismul ameri­can la o putrezire adâncă, cronică. Sunt de domeniul trecutului acele timpuri, când economia Statelor Unite se desvolta pe o linie ascendentă, deşi această linie era întreruptă de crize ciclice, specifice capitalismului. In ultimele decenii creşterea produc­ţiei are loc în perioade de timp limitate, prin salturi, şi se realizează de fapt nu­mai în conditione speciale, când mono­poliştii Statelor Unite folosesc războaie­le mondiale drept un „business" de pro­porţii nemaivăzute* Criza economică din Statele Unite care a început In 1913 a precedat primul răz­boi mondial. Monopoliştii americani au fo­losit din plin starea de război, realizând o sporire însemnată a producţiei şi pro­fituri uriaşe. In anii dintre primul şi cel de al doi­lea război mondial, nivelul producţiei in­dustriale atins în anul 1919 a fost depă­şit numai pentru perioade scurte. Dim­potrivă, s’au înregistrat în repetate rân­duri scăderi sub acest nivel. In orice caz, punctul de plecare pentru desvoltarea p­roducţiei în anii celui de al doilea răz­­oi mondial a fost de fapt nivelul atins spre sfârşitul primului război mondial. In anii celui de-al doilea război mon­dial s’a produs o lărgire considerabilă a producţiei industriale. Indicele volumu­lui producţiei Industriale din 1943 a în­trecut cu mai mult decât de două ori Indicele din 1939. Se înţelege că această lărgire avea un caracter unilateral, de război, întrucât 50-55% din venitul na­ţional se cheltuia pentru război. Dacă vom analiza felul cum s-a des­­voltat exportul Statelor Unite, vom des­­coperi şi aici legi bine determinate. De două ori în cursul primei jumătăţi a veacului XX exportul Statelor Unite a făcut salturi mari, extinzându-se consi­derabil. Şi aceasta s’a produs tocmai în perioada războaielor mondiale. Pregătirile de război s’au transformat astfel într’un izvor hotărîtor de îmbo­­găţire fabuloasă a plutocraţiei americane. Acesta este „fundamentul" pe care mo­nopoliştii au clădit economia actuală a Statelor Unite. Se pune întrebarea : dacă această creş­tere a economiei Statelor Unite s’a rea­lizat în condiţiunile stării de război ce se întâmplă atunci când acest ,,stimu­lent" neobişnuit lipseşte ? A devenit lege faptul că în timp de pace economia Sta­telor Unite suportă una după sita lovi­turile crizelor din ce în ce mai grele şi mai îndelungate. Numai rareori are loc de M. MARININ ține de tip special care „nu duce la un nou avânt şi înflorire a Industriei, dar nici nu o readuce la punctul maxim de declin". Această depresiune de tip spe­cial a fost însoţită de un şomaj de pro­porţii uriaşe, de o adâncire a crizei a­­grare. In 1938 în Statele Unite a izbucnit o nouă criză economică. Producţia in­dustrială a scăzut cu 21%. Numărul şo­merilor se ridica la 13.000.000 oameni. Uriaşele comenzi militare au dus la o lărgire considerabilă a producţiei indus­triale în anii celui de al doilea război mondial. Dar caracterul exclusiv de răz­boi al acestei lărgiri nu a întârziat să se manifeste, încă de la mijlocul anului 1944 a început scăderea producţiei. La începutul anului 1946 producţia indus­trială a rămas aproape cu 1/3 în urmă faţă de nivelul­­cel mai înalt din timpul războiului. După o perioadă de scurt a­­vânt, economia americană a început să fie scuturată de friguri. Statele Unite au intrat în sfera coacerii unei crize economice. Aceste câteva fapte istorice confirmă că lărgirile de scurtă durată şi în salturi, ale producţiei Statelor Unite, au un caracter specific. Ele se produc pe seama faptului că consumul neproductiv al produsului social creşte în proporţii uriaşe. Oare nu este clar că monopoliştii ame­ricani au transformat ura de om şi cani­balismul într-o specialitate a lor, într’un izvor principal de îmbogăţire, într’un mij­loc principal de stoarcere a supraprofi­­turilor . N­. V. I. Lenin a arătat că „monopolul dă supraprofituri, adică un surplus de pro­fit peste cel normal, obişnuit..." Trans­formând războiul într’o „ramură" spe­cială a economiei, monopoliştii ameri­cani nu se mulţumesc nici cu suprapro­­fiturile-record din perioadele antebelice. N'au decât să se ruineze sute de oraşe şi zeci de mii de sate din întreaga lume, să se distrugă creaţiile măreţe ale gândirii omeneşti, să curgă oceane de sânge ome­nesc -- cămătarii americani își au soco­telile lor. Războiul înseamnă pentru el o recoltă de supraprofituri nemaivăzute. In cei cinci ani de război suma pro­fiturilor monopoliștilor americani a re­prezentat (înainte de scăderea impozite­lor) cifra de 107 miliarde dolari. Acea­stă cifră depăşeşte cu 1/3 întregul ve­nit naţional şi de 3 ori valoarea capi­talului de bază din Întreaga industrie prelucrătoare a Statelor Unite din anul 1940* Iată caracterul acumulării capitaliste: ceea ce reprezintă astăzi un maximum ne­maivăzut de profituri este socotit de monopolişti drept un punct de plecare, care trebue depăşit mâine. Şi Intr'ade­­văr, în cei cinci ani de după război (1946-1950) beneficiile monopoliştilor a­­mericani au fost de 158 miliarde do­­lari, depăşind cu aproape 50% profiturile din timpul războiului. Numai în decurs de 10 ani, monopoliştii din Statele U­­nite au strâns profituri în valoare de 265 miliarde dolari. Economia de război a Statelor Unite a scos la iveală în perioada celui de al doilea război mondial mecanismul cu a­­jutorul căruia monopoliştii organizează „orgia câştigurilor" lor. Transformând visteria statului într’o sursă de venituri, Jecmănitorii monopolişti au scăpat de necesitatea de a cheltui fonduri fie şi pentru Investiţii în industrie. Totodată contractele cu statul le-au garantat des­facerea produselor finite şi supraprofituri record.­in 1917 în Statele Unite existau doar 6 corporaţii al căror activ (proprietăţi şi efecte) reprezenta câte 1 miliard do­lari şi mai bine. In 1942 se numărau 32 de corporaţii, iar activul lor a cres­cut de la 10 miliarde dolari la 67,6 mi­liarde dolari. In sfârşit, în 1949 numă­rul corporaţiilor miliardare s’a ridicat la 56 iar activele lor reprezentau 135 miliarde dolari. Aceste corporaţii se află în mâinile unui mic grup de magnaţi fi­nanciari, Clica Morgan, Rockefeller, Mellon, Dupont, Kuhn-Loeb, Ford, Harriman, care deţine în mâinile ei pârghiile principale ale economiei Statelor Unite, „a jefuit în anii războiului într’un mod nemaivă­zut şi neruşinat naţiunile", după cum spu­ne chiar un autor american. III. Fără îndoială, caracterul de război şi în salturi al lărgirii economiei america­ne, însoţit de îmbogăţirea fabuloasă a monopolurilor, sporesc acţiunea acelor factori care duc Statele Unite la crize de o durată şi o forţă destructivă deo­­sebit de mare. „Baza crizei — spune tovarăşul Stalin — constă în contradicţia dintre caracterul social al producţiei şi forma capitalistă de însuşire a rezultatelor producţiei. O expresie a acestei contradicţii fundamen­tale a capitalismului este contradicţia dintre CREŞTEREA colosnis a posibili­tăţlor de producţie ale capitalismului, urmărind obţinerea unui MAXIMUM de câştig pentru capitalist şi SCĂDEREA re­lativă a puterii de cumpărare a masselor de milioane de oameni ai muncii, al căror nivel de trai capitaliştii se străduiesc tot timpul să-l menţină în limitele MINIMU­LUI extrem“. Una din moştenirile primului război mondial a fost starea cronică de utiliza­re incomplectă a aparatului de producţie în ţările capitaliste. In Statele Unite, această utilizare incomplectă a luat pro­porţii uriaşe. In 1929 ea reprezenta mai bine de 20% din capacitatea totală de producţie, în anul 1939, — 40% şi mai mult. Chiar în 1944 nu mai puţin de 15% din capacitatea totală de producţie era Inac­tivă In anii celui de al doilea război mondial însă, a avut loc o lărgire con­tinuă a capacităţii de producţie, ceea ce promitea pentru viitor utilizarea şi mai incompiectă a aparatului de producţie, o nouă ascuţire a problemei debuşeurilor. După cum recunosc o serie de econo­mişti, investiţiile în capitalul de bază al industriei din Statele Unite sunt la un nivel relativ scăzut. Se înţelege că prin frânarea creşterii capitalului de bază, precum şi a progresului tehnic, mo­nopoliştii micşorează capacitatea de ab­sorbţie a pieţei interne în ce priveşte mijloacele de producţie. Care este situaţia pieţei masselor largi ale consumatorilor ? Materialele oficiale publicate de aşa numita comisie a re­surselor naţionale arată că înainte de război 8.000.000 de familii americane făceau parte din categoria familiilor ame­ninţate în mod cronic de moarte prin foamete Al doilea grup, care număra 11.000.000 familii, făcea parte din categoria „celor ce luptă cu mizeria". Potrivit unor date din diferite surse, în anii de după război 70% din familiile americane nu dispun de minimul de existenţă. lată cum arată, în realitate, „modul de viaţă american" care reprezintă un rai pentru miliardari şi milionari şi un adevărat Iad pentru zecile de milioa­ne de oameni simpli. Legea pauperizării absolute şi relative a clasei muncitoare şi-a găsit în Statele Unite expresia desăvârşită. Cursa înarmărilor, pregătirea pentru un nou război mondial au ca urmare o vertiginoasă scădere a salariului real al muncitorilor Dacă vom însemna ni­velul anului 1944 cu 100, veniturile reale ale muncitorilor, ţinând seama de urcarea costului vieţii, vor reprezenta: în 1945 : - 26%, în 1947­­ — 48-77%, în 1949­­ - 72%. La aceasta trebue să adăugăm o& la SCÂNTEIA Alte angajamente în cinstea aniversării Partidului Oamenii muncii din ţara noastră îşi iau noi şi noi angajamente în cinstea aniversării a 30 de ani de la înfiinţarea Partidului. Zilnic sosesc de pe întreg cu­prinsul ţării telegrame adresate tovarăşu­lui Gh. Gheorghiu-Dej, secretar general al Comitetului Central al Partidului Munci­toresc Român, prin care nenumărate între­prinderi şi instituţii îşi precizează angaja­mentele de onoare pe care înţeleg să le ia pentru a sărbători măreaţa aniversare a Partidului Muncitorii ,tehnicienii, inginerii şi func­ţionarii uzinelor „Ciocanul“ din Nadrag s-au angajat să îndeplinească planul anual de producţie, atât în tonaj cât şi valoric şi pe sortimente în 11 luni, dând totodată Patriei peste plan în 1951 o producţie de mărfuri în valoare de 96.962.231 lei. Deasemeni vor reduce preţul de cost faţă de cel planificat cu 10 la sută, realizând economii în valoarea de 7.073.000 Iei. Colectivul fabricii de confecţii „Gh. Gheorghiu-Dej“ analizând posibilităţile in­terne ale întreprinderii şi-a luat între altele angajamentul să îndeplinească pla­nul pe 1951 în 11 luni, dând ţării produse peste plan, în valoare totală de 515.000.000 lei. Totodată până la 8 Mai a. c., şi-a luat angajamentul­­ să realizeze, printr-o mai raţională folosire a resurselor interne, eco­nomii în valoare de 12.523.538 lei. Muncitorii, tehnicienii, inginerii şi funcţionarii uzinelor „Industria Sârmei“ din Câmpia Turzii şi-au luat şi ei anga­jamentul să îndeplinească planul anual pe 1951 în 11 luni şi să dea produse peste plan în valoare de 200.000.000 Iei în preţuri constante. Prin folosirea resur­selor interne ale întreprinderii se vor realiza în 1951, economii în valoare de 10.000.000 lei. Importante angajamente şi-au luat şi muncitorii, tehnicienii, inginerii şi func­ţionarii fabricii de postav Buhuşi. Ei au hotărît să îndeplinească planul de produc­ţie pe anul 1951 — cantitativ, calitativ şi pe sortimente — în 11 luni și să rea­lizeze economii în valoare de 20.000.000 lei. Folosesc metode sovietice Muncitorii dela „Sovrompetrol"-Moineşti, schela Zemeş-Palanca, aplică necontenit ex­perienţa petroliştilor sovietici La sondele in foraj nr. 1290 şi 1125 Moineşti, 620 şi 612 Tazlău, şi 8 Foaie s’a introdus de curând automatul tijei pătrate. Prin aplicarea meto­delor sovietice, timpul de ducere a tijei pă­trate la bu­lanul susținător s’a redus cu 60*1%. MELCIU MARIN corespondent R­ECENZIE „Pentru pace trainică, pentru democraţie populară !” La 30 Martie a apărut la Bucureşti Nr. 13 (125) al ziarului „Pentru pace trainică, pentru democraţia populară !“. Articolul de fond al ziarului este con­sacrat problemelor luptei oamenilor mun­cii din ţările capitaliste Împotriva pregă­tirii războiului, militarizării economiei şi pauperizării. In articol se citează fapte privitoare la creşterea cheltuelilor de război şi a cursei Înarmărilor în ţările capitaliste. Odată cu cursa înarmărilor, în toate ţările capitaliste are loc o restrân­gere simţitoare a aprovizionării popu­laţiei cu articole de larg consum. Pretu­tindeni încetează lucrările cu caracter paşnic: construcţiile de spitale, de şcoli şi locuinţe. In acelaş timp, datorită des­­voltării intense a industriei de război, în Europa Occidentală ramuri întregi ale in­dustriei îşi restrâng tot mai mult produc­ţia, iar muncitorii sunt aruncaţi în stradă. În Statele Unite ale Americii şi în Marea Britanie salariul real al oamenilor muncii a scăzut în comparaţie cu perioada dinainte de război cu 25 la sută, iar în Franţa cu 50 la sută. Pagina I-a a ziarului „Pentru pace trai­nică, pentru democraţie populară!“, este rezervată informaţiilor din diferite ţări despre mişcarea tot mai largă a popoare­lor pentru un Pact al Păcii, împotriva remilitarizării Germaniei Occidentale. Aceste materiale, inclusiv darea de seamă informativă asupra Conferinţei europene a muncitorilor împotriva remilitarizării Germaniei Occidentale conţin numeroase fapte care dovedesc că oameni din cele mai diferite pături sociale şi de cele mai dife­rite convingeri politice îşi unesc eforturile în lupta pentru pace, împotriva aţâţătorilor imperialişti la război. Informaţii despre Congresul al X-lea al Partidului Comunist Belgian, Congre­sul al XV-lea al Partidului Comunist din Suedia, despre conferinţa Partidului Co­munist din Japonia şi alte note informa­tive, publicate la rubrica „In partidele comuniste şi muncitoreşti", dovedesc că problemele luptei pentru pace se află per­manent în centrul întregii activităţi a par­tidelor comuniste şi muncitoreşti, care pă­şesc în avantgarda acestei lupte. Numărul 13 (125) al ziarului „Pentru pace trainică, pentru democraţie popu­lară­­" publică un mare articol de József Révai, membru în Biroul Politic al C.C. al Partidului celor ce muncesc din Un­garia, despre sarcinile Partidului celor ce muncesc din Ungaria, în munca ideologică. Autorul arată pe larg rolul şi însemnăta­tea revoluţiei culturale în construirea so­cialismului. Această revoluţie înseamnă pregătirea a zeci de mii de noi specialişti, lărgirea orizontului cultural şi politic a zeci şi sute de mii de cadre — din apara­tul de stat, de pe tărâm economic, acti­vişti de partid, educarea şi desvoltarea milioanelor de oameni ai muncii în spiri­tul unei noi atitudini faţă de muncă, faţă de stat desvoltarea unei noi morale so­cialiste, lupta îndârjită împotriva ideolo­giei capitaliste şi a rămăşiţelor ei în con­ştiinţa oamenilor, într-o scrisoare din Atena, Intitulată „Monarho-fasciştii greci pregătesc noi provocări militare în Balcani“, se demască pregătirile monarho-fasciştilor greci în ve­derea deslănţuirii unui război în Balcani. La 21 Februarie au avu­t loc mari ma­nevre aeriene şi navale greco-americane în partea de Nord a Mării Egee. La 22 Februarie ambasadorul titoist Iovanovici a adus din Belgrad la Atena un plan de coordonare a acţiunilor forţelor armate Iu­goslave şi greceşti în cazul unui război împotriva Albaniei. Consiliul militar a hotărît dublarea efectivului armatei şi a­c­celerarea pregătirilor de război. Inten­sificând pregătirile în vederea unui război împotriva Albaniei şi Bulgariei, Statul Major al armatei monarho-fasciste din Grecia a reorganizat din ordinul america­nilor aproape toate marile unităţi ale ar­matei. Imperialiştii americani însă îşi fac socotelile fără să întrebe poporul — scrie autorul scrisorii. — Poporul grec este împotriva războiului. In condiţiuni grele poporul grec luptă pentru pace şi democraţie, năzuind să vadă Grecia Ili­beră, independentă şi iubitoare de pace.­Ultimul număr al ziarului, „Pentru pace trainică, pentru democraţie populară!", pu­­­blică deasemenea un articol redacţional despre decernarea Premiilor Stalin toi U.R.S.S., un articol al lui John William atm, secretar al Comitetului Naţional al Par­tidului Comunist din Statele Unite ale Americii, despre lupta oamenilor muncii din Statele Unite ale Americii împotriva legii stării excepţionale, un articol de Wladislaw­ Dworakowski, membru al CS­­­nitetului Central al Partidului Muncito­resc Unit Polonez, despre grupele de partid din Partidul Muncitoresc Unit Po­lonez şi alte materiale. C­E­S­A MAREA FERICIRE DE A TRAI IN EPOCA STALINISTA (Editura C.G.M.). —■ „Noi am învăţat să preţuim timpul. Ştim că un minut de muncă din Planul Cincinal, un singur minut din timpul de lucru al ţării, înseamnă 111 tone de fontă, 1426 tone de căr­bune, 75 de tractoare, 32 mii de metri de ţesături, 2200 perechi de încălţă­minte şi zeci de mii de tone de hârtie, într’o lună facem cât se făcea altă dată într’un an. Noi suntem mândri de Pa­tria noastră" scrie printre altele N. Rossiiski, maistru şef al uzinei ,,Ka­­libr” din Moscova, laureat al Premiu­lui Stalin. Muncitori, colhoznici, tehnicieni, sta­­hanovişti, deputaţi, învăţători, profe­sori, oameni de ştiinţă, scriitori, zia­rişti, elevi, ostaşi etc. îşi exprimă în cuvinte emoţionante bucuria lor de a trăi în Uniunea Sovietică, de a munci pentru pace, pentru comunism, sub conducerea genială a tovarăşului Stalin. Din scrisorile lor străbate puternic pa­triotismul socialist, sentimentul înălţă­tor care constituie un izvor nesecat de fapte măreţe, eroice, în slujba întă­ririi şi apărării Patriei. CITIM: EPOCA CONSTRUCŢIILOR GI­GANTICE de acad. G. M. GRIJAN­NOVSKI (Ed. Cartea Rusă — Colecţia A.R.L.U.S.). — Suprafaţa de pământ pe care oamenii sovietici o vor iriga şi alimenta cu apă va fi de 17 ori mai mare decât întreaga suprafaţă de însă­mânţat a Danemarcei, de 30 ori mai mare decât a Olandei şi de 53 ori mai mare decât cea a Belgiei. Numai recolta totală de grâu culeasă de pe pământu­rile irigate va întrece cu mult recolta de grâu a Canadei, va fi de 4 ori mai mare decât a Argentinei şi de 4 ori mai mare decât a Italiei şi Spaniei luate la un loc. Acestea sunt numai câteva din da­tele pe care le dă Grijanovski în bro­şura lui în care descrie cum se con­­struesc în Uniunea Sovietică centralele hidroelectrice de pe Volga, centrala hi­droelectrică de la Kahovka şi principa­lul canal Turkmen, canalul Sud-Ucrai­ Man şi canalul din Nordul Crimeei, ve­rigi importante ale măreţului plan sta­linist de transformare a naturii. Faptele citate de autor dovedesc limpede că marea Țară a Socialismu­lui face aceste gigantice lucrări în fo­losul poporului, pentru întărirea păcii. Despre întrecerea socialistă — V. I. Lenin: Marea Iniţiativă — cum trebue organizată întrecerea — (Ed P. M . ). — Gheorghe Apostol: întrecerea socialistă, metoda comunistă de construire a socialismului — (Ed. C.GM). — N. Masalova: Lenin şi Stalin, inspiratorii şi organizatorii întrecerii socia­­liste în industrie. — (Ed C.G. ). —­ I. Borodkin: Comitetul de întreprindere în fruntea întrecerilor. — (Ed G. G. M.) * * * întrecerea socialistă la „Sovrommeta!”-Reşiţa — (Ed. P. M. R.). * * * Să desfășurăm larg întrecerea socialistă la sate. — (Ed. P. M. R.). Kr. 2004

Next