Scȃnteia, mai 1951 (Anul 20, nr. 2028-2053)
1951-05-02 / nr. 2028
Pag. *1 SCÂNTEIA înainte, pentru îndeplinirea Planului Cincinali Realizarea Planului pe trimestrul 1.1951 — »Ne vom spori eforturile pentru a folosi un însemnat succes al poporului muncitor uriaşele rezerve ale uzinei noastre“ In ajunul mari! »Strbători da 1 Mai, oamenii muncii din ţara noastră au aflat vestea Îmbucurătoare că Planul de Stat pe trimestrul I al anului 1951 — primul an al Cincinalului — a fost Îndeplinit Şi depăşit. Planul producţiei globala a fost înde-plinit pe întreaga Industrie, în trimestrul 1951. In proporţie de 106,4%, valoarea producţiei globale Industriale atingând în acest trimestru un nivel de 131,0% faţă de trimestrul I 1950. Faţă de perioada corespunzătoare a anului trecut la produse petrolifere se abţine un nivel de 119,1%, la oţel 128,6%, la construcţii metalice 181,0%, la motoare cu combustiune internă 266%, la rulmenţi mici şi mijlocii de »brie 843*», la pompe cu piston pentru noroi 367,0%, etc. Victoriile strălucite dobândite de poporul muncitor, sub conducerea Partidului, pe frontul construcţiei socialiste subliniază cu putere superioritatea economiei socialiste, planificate, asupra putredului sistem capitalist, măcinat de crize. Şomaj, mizerie, împlinirea şi depăşirea sarcinilor pe trimestrul I al anului 1951 are o semnificaţie deosebită. S-au împlinit şi depăşit sarcinile primului trimestru al Planului Cincinal, planul care are ca sarcină fundamentală construirea bazei socialismului în ţara noastră, planul înfloririi Patriei, al ridicării nivelului material şi cultural al întregului popor muncitor. Succesele repurtate in executarea planului pe trimestrul I creează condiţiile pentru îndeplinirea Planului de Stat pe anul 1951 în 11 luni. In primele trei luni de luptă pentru Cincinal industria noastră, prin aplicarea şi extinderea metodelor de lucru însuşite din nepreţuitul tezaur al glorioasei mişcări stahanoviste sovietice a realizat noi şi însemnate succese pe drumul întăririi organizatorice şi al progresului tehnic. O deosebită însemnătate prezintă succesele înregistrate de muncitorii şi tehnicienii din sectoarele siderurgic şi al Industriei construcţiei de maşini. Urmând genialele învăţături staliniste asupra Industrializării socialiste, ţara noastră face paşi mari înainte pe drumul transformării Patriei noastre într’o ţară cu o Industrie desvoltată şi puternică, cu o tehnică înaintată şi o agricultură mecanizată, întărind astfel capacitatea ei de apărare împotriva duşmanilor păcii. In primul trimestru al planului pe 1951 s’a pus în fabricaţie tractorul pe şenile R.D.^35, s’au executat o serie de prototipuri şi de proecte de produse noi, s’au extins măsuri tehnico-organizatorice cum este, de pildă, lucrul după grafic, s’au continuat cercetări tehnico-ştiinţifice în Institute şi întreprinderi, obţinându-se realizări pe drumul legării ştiinţei de practică, s-a îmbunătăţit calitatea unor produse. Mai mult şi mai bun ciment a luat drumul spre marile construcţii ale păcii şi socialismului, Iniţiate de Partid, ale căror lucrări au cunoscut o intensitate sporită. La baza fiecărei depăşiri de plan sta munca însufleţită şi plină de abnegaţie a milioane de muncitori, tehnicieni, Ingineri şi funcţionari, antrenaţi în marea întrecere socialistă în cinstea celei de a 30-a aniversări a Partidului, se află imensul şi multilateralul sprijin pe care ni-l acordă marea Uniune Sovietică şi iubitul conducător al oamenilor muncii din lumea întreagă, cel mai bun prieten al poporului român, tovarăşul Stalin. Deosebit de însemnată în realizarea prevederilor Planului, este contribuţia Sovromurilor, sectoare de avantgardă ale economiei naţionale. Şi în acest trimestru, întreprinderile societăţilor sovieto-române, obţinând succese de seamă, sunt exemple vii pentru celelalte unităţi economice. Sovrommetal şi-a îndeplinit planul într-un procent de 125,2%. Sovromtractor — de 106,0%. Puternic este aportul Sovrompetrolului în redresarea Industriei noastre petrolifere din haosul pe care ni l-au lăsat drept moştenire nesăţioasele trusturi americane şi engleze. Muncitorii şi tehnicienii petrolişti, însufleţiţi de dorinţa de a înlătura lipsurile semnalate în munca lor prin Hotărîrea Partidului şi Guvernului, au făcut ca extracţia de ţiţei să crească lună de lună, fiind depăşită extracţia trimestrului IV al anului trecut şi înregistrându-se o creştere simţitoare a mediei zilnice. O grea lovitură primesc aşa zisele „teorii” ale pseudosavanţilor în slujba burgheziei, care voiau să ne facă că credem că, în câţiva ani, România trebue să fie ştearsă din rândurile ţărilor producătoare de petrol. In mâinile poporului muncitor, producţia de ţiţei a ţării nu numai că nu scade, dar, din an în an, creşte necontenit. Cu ajutorul frăţesc şi puternic al oamenilor muncii de la oraşe care trimit pe ogoarele Patriei tractoare, maşini agricole perfecţionate, îngrăşăminte, etc., ţărănimea muncitoare a desfăşurat în această perioadă campania însăimânţărilor de primăvară. Peste 344.000 de ţărani muncitori, pentru a-şi putea lucra pământurile cu mijloace mecanizate, s’au întovărăşit, încheind contracte cu S.M.T.-urile. Ca urmare a grijii Partidului şi Guvernului, s’a asigurat creşterea continuă a nivelului de trai material şi cultural al celor ce muncesc. In acest trimestru, populaţia muncitoare a primit mai multe mărfuri decât în perioada corespunzătoare a anului trecut, s’a intensificat lupta pentru lichidarea analfabetismului, s’a continuat acţiunea de radioficare, s’au pus în funcţiune noi biblioteci, noi unităţi sanitare, etc. Salariul mediu al salariaţilor a crescut cu 5,4%, iar fondul total de salarii cu 24,3%. Deosebit de pozitiv este faptul că în acest trimestru, creşterea productivităţii muncii întrece creşterea fondului de salarii , aceasta este factorul de bază care contribue la scăderea preţului de cost al produselor şi deci la creşterea acumulărilor socialiste. In acest trimestru, ca urmare a desvoltării economiei naţionale, numărul total al muncitorilor, tehnicienilor şi Inginerilor a sporit cu 384.000 faţă de trimestrul I. 1950. Câtă deosebire între situaţia din ţara noastră şi cea din lumea capitalistă, unde mai bine de 50.000.000 de muncitori sunt şomeri, cu slabe perspective de a găsi de lucru. In Anglia, de pildă, numărul şomerilor este atât de ridicat încât revista „Economist” organul marilor capitalişti englezi scria pe şleau că o situaţie normală poate fi considerată atunci când... ar exista numai un milion de şomeri. Vestind însemnatele succese pe frontul construcţiei socialiste, Comunicatul semnalează unele lipsuri în executarea Planului de Stat pe trimestrul I. Nu şi-au Îndeplinit programele de lucru Ministerul Industriei Alimentare, al Industriei Locale şi Uniunea Centrală a Cooperativelor de Consum. Cu toate că s-au distribuit cu 30,7% mai multe produse alimentare şi cu 33,4°/* mai multe produse Industriale decât în trimestrul I al anului 1950, totuşi la unele produse alimentare aprovizionarea populaţiei nu a fost satisfăcătoare atât din cauza recoltei slabe din 1950 cât şi din cauza lipsurilor organizatorice la achiziţionarea produselor agricole. Deficienţe serioase s-au înregistrat în activitatea Centrocoop-ului, care — aşa cum subliniază Comunicatul — nu a reuşit să ridice volumul achiziţiilor de produse agricole la nivelul volumului de produse industriale distribuite în mediul rural. Muncitorii şi tehnicienii de pe şantierele de construcţii trebue de asemenea să lupte cu hotărîre pentru a pune capăt risipei de materiale de construcţii, care mai există încă în unele locuri. Lichidarea neîntârziată a lipsurilor, desvoltarea continuă a schimbului, dintre sat şi oraş, întărirea vigilenţei faţă de uneltirile duşmanului de clasă care pe toate căile caută să creeze dificultăţi, trebue să constitue o sarcină de frunte pentru toţi oamenii muncii! Prevederile mereu crescânde ale Planului Cincinal pun în faţa muncitorilor, tehnicienilor şi inginerilor, sarcina de a lărgi necontenit succesele obţinute în primul trimestru al anului. Exemplul unităţilor Sovrompetrolului, care şi-au luat angajamentul de a da Patriei 150.000 tone ţiţei peste plan, să însufleţească toate colectivele de muncă! Organizaţiile de partid, sindicatele şi conducătorii din economie să lupte pentru a ridica întrecerea socialistă la un nivel tot mai înalt, după exemplul glorioasei mişcări stahanoviste din U.R.S.S., să mobilizeze masse tot mai largi de oameni ai muncii pentru sporirea continuă a producţiei şi productivităţii muncii, pentru întărirea necontenită a disciplinei în muncă, pentru cât mai însemnate economii ! Să transformăm succesele obţinute în puncte de plecare pentru noi victorii în lupta pentru Cincinal, pentru îndeplinirea Planului în 11 luni! Am citit o atenţie deosebită Comunicatul Comisiei de Stat a Planificării asupra executării Planului da Stat pa trimestrul I al anului 1951. Privirile mi s’au oprit Îndeosebi asupra rezultatului obţinut de Direcţia Generală a Construcţiilor de Maşini şi Utilaj Greu din Ministerul Metalurgiei şi Industriei Chimice — care şi-a Îndeplinit planul pe primul trimestru al anului In proporţie de 117,3%. Această realizare oglindeşte clar că noi mergem cu paşi mari pe calea Industrializării Patriei noastre dragi. Uzinei« „23 August", care In anul 1950 se numărau printre uzinele rămase In urmă, au reuşit In primul trimestru al anului 1951, datorită măsurilor tehnicoorganizatorice luate, precum şl avântului muncitorilor, tehnicienilor şl Inginerilor, antrenaţi în marea întrecere socialistă In cinstea Iul 1 Mai şl a aniversării Partidului, să facă un pas mare pe drumul ridicării producţiei şi productivităţii muncii. In primul trimestru al anului 1951, uzinele „23 August” au depăşit planul cu 10,1%. In diferitele sectoare ale uzinei s’a dus o luptă aprigă pentru îndeplinirea şi depăşirea Planului. Acum noi ne putem mândri cu unele sectoare aşa cum este spre exemplu sectorul Industrial, care şi-a depăşit programul cu 20,6°». Şi sectorul pentru produse petrolifere şi-a depăşit sarcina planificată, în tonaj, cu 11,5%. O preocupare de bază în această perioadă a fost îmbunătăţirea calităţii produselor şi aceasta în mod special la turnătorie, unde rebuturile erau numeroase. A Început o bătăile necruţătoar şi rezultatele au fost satisfăcătoare. Astfel, turnătoria de fontă, cerete 1900 dădea rebuturi în procent de 20,4%, le-a redus în primul trimestru al anului 1951 la ll,56/0. Şi la atelierele prelucrătoare s’au înregistrat succese în ceea ce priveşte îmbunătăţirea calităţii produselor. Aci, procentul de rebuturi a scăzut, în trimestrul I al anului 1951, la 1,59%, faţă de 2,40/0 cât era în anul 1950. In focul întrecerii socialiste în cinstea lui 1 Mai şi a aniversării Partidului, eu eşit la iveală izvoare nesecate de economii. Datorită eforturilor depuse de muncitori, tehnicieni şi Ingineri, s’au realizat milioane de lei economii, reducându-ea preţul de cost al produselor. Rezultatele obţinute în primul trimestru al anului 1951 dovedesc că atât uzinele „23 August” cât şi celelalte uzine care produc maşini-unelte şi utilaj greu, dispun de uriaşe rezerve interne, cu ajutorul cărora vom putea spori necontenit producţia şi productivitatea muncii. Având mereu în faţă exemplul luminos al Uniunii Sovietice, ne vom spori eforturile pentru a folosi uriaşele rezerve ale uzinei noastre, pentru a da Patriei produse mai multe, mai bune şi mai eftine, contribuind astfel la întărirea măreţului front al păcii, la construirea unei vieţi noi şi fericite în Patria noastră. TEODORESCU ST. ION director general al uzinelor „23 August” Bucureşti O însemnată victorie a oamenilor muncii conduși de Partid Realizarea Planului de Stat pa trimestrul I al anului 1951, primul an al Planului Cincinal, constituie o victorie de seamă a poporului nostru muncitor care, sub conducerea inteleaptă a Partidului, luptă pentru industrializarea socialistă a ţării, pentru bunăstarea celor ce muncesc, pentru pace şi socialism. Aşa cum arată cifrele Comunicatului Comisiei de Stat a Planificării, planul producţiei globale pe trimestrul 1 al anului 1951 a fost îndeplinit, pe întreaga industrie, în proporţie de 106,PU. Faţă de trimestrul I al anului 1950, valoarea producţiei globale industriale a atins în trimestrul I al anului 1951, un nivel de 131,1o. Aceste însemnate victorii au fost cu putinţă datorită muncii pline de abnegaţie şi de avânt patriotic a oamenilor muncii din ţara noastră călăuziţi de Partid, datorită ajutorului frăţesc şi multilateral al Uniunii Sovietice. Luptând cu hotărîre in întrecerea socialistă in cinstea zilei de 1 Mai şi a aniversării Partidului, străduindu-se să-şi organizeze mai bine munca, mobilizând rezervele interne ale întreprinderilor, aplicând pe scară tot mai largă metodele stahanoviste sovietice, oamenii muncii din ţara noastră, plini de dragoste faţă de Partid, sunt plini de dorinţa de a obţine noi şi noi succese pe drumul desvoltării economiei naţionale şi al ridicării nivelului de trai al celor ce muncesc. Ei sunt hotărîți să realizeze înainte de termen sarcinile Planului pe 1951, primul an al Planului Cincinal. Preşedintele gospodăriei colective Bate vântul rece pe întinsul Bărăganului, încreţea faţa apelor galbenemurdare ce se revărsau peste margini de şanţuri. Nori negri, vineţi, alburii s’alungau unii pe alţii, năvăleau să cuprindă pcmurile albastre de senin. Şi când cerul era gata încheiat, ploaia pornea din nou mai deasă, mai repezită şi din ce în ce mai rece. Pământul era sătul de apă. La sediul gospodăriei colective preşedintele nu-şi găsea astâmpăr, se frământa, se uita îngrijorat la cer. Pe de o parte îi părea bine că-i apă din belşug pentru pământ, pe de altă parte inima îi era pătrunsă de grijă că paznicul cailor n’a mai dat nicio știre. Caii erau în câmp, la pășune. Frigul, ploaia rece care părea că nu se mai termină, îi putea îmbolnăvi. Pagubele ar fi fost mari pentru gospodărie. In sat se şi svpnise că trei cai al țăranilor Individuali fuseseră găsiţi morţi pe câmp. Unii pe jos, alţii călare, au pornit membrii gospodăriei cu preşedintele şi brigadierul Aurel Batcu să aducă herghelia de cal, s-o pună la adăpost. Le biciuia vântul faţa, le stropeau obrajii picăturile reci de ploaie, le îngheţau pulpele strânse pe burta cailor. Pe ședintele nu simțea insă nimic. Inima-i bătea puternic în coşul pieptului, să-l spargă. — Dac'or fi murit din cai ? Unde mi-a fost capul ? Cum de nu m’am gândit mai din vreme? Asta nu-i treabă gospodărească de președinte. Neghiobia asta pune în pericol avutul gospodăriei. Şi parcă vedea caii gospodăriei închirciţi de frig, răsturnaţi în noroi, cu ochii sticloşi, aici unul murg, dincolo altul vânăt, mai deoparte altul negru. — Mână Aurele, mai repede, striga el brigadierului Raicu. Caii au fost adunaţi în mai puţin de ochi şi jumătate, mânaţi din urmă de memorii gospodăriei. Preşedintele nu mai simţea nici frigul, nici vântul biciuindu-i faţa, nici picăturile reci de ploaie. Plângea inima în el când vedea caii tremurând. I-au dus în grajd şi au început să-i frece repede tot mai repede cu şomoioage de paie uscate. Şi eşeau aburii din ei, învăluiau şi oamenii şi caii şi grajdul întreg, de credeai că a dat cineva foc la vreo trei, patru grămezi de bălegar, să scoată fum. Şi pe măsură ce caii se avântau de ploaie şi se scuturau, începea şi preşedintele să se însenineze la faţă, parcă i se lua o piatră de pe inimă, se topea grija, cum se topeşte primăvara zăpada când dă soarele peste ea. Ochii albaştri ai preşedintelui străluceau de bucurie. Câtă grijă, câtă bătae de cap să conduci gospodăria, se gândea Ştefan Zaharia, preşedintele gospodăriei colective „Filimon Sârbu” din Călăraşii Vechi, regiunea Ialomiţa. La început, când a fost ales, i se părea uşor, nici nu bănuia că o să fie atât de greu. Dar pe urmă .. . Trăgeau de el toţi, în toate părţile şi nu ştia pe ce să pună mâna mai întâi. Oamenii nu veneau la lucru. Chiaburul Frăţilă uneltea tâlhăreşte, pe ascuns. Greu da Ştefan Zaharia ochii în gene noaptea, îl dureau tâmplele fierbinţi, se frământa în aşternut cum şi în ce fel să dea lucrurilor de capăt. I se părea că nicicând n’o să ajungă să facă faţă greutăţilor, să înveţe cum să conducă o gospodărie atât de mare. Tase Ştefan şi-a oprit 3 ha. de pământ acasă. Spunea că sunt ale soacră-sii cu toate că mănâncă cu ea la masă. Gospodăria colectivă avea nevoe de braţe de muncă la însămânţat, el se ducea că are şi să semene de unul singur pământul soacră-sii. Niţă N. Iile a luat caii în primire şi, în loc să aibă el grijă de ei, a trimis copilul să-l ducă la păscut, la iarbă. Şi caii l-au tras pe copil la puţ să bea apă şi a căzut un cal în puţ, de s’au chinuit multă vreme până să-l scoată. Constantin Radu în loc să pună şi el umărul, să fie disciplinat, că pentru el munceşte şi nu pentru alţii, că aici este fericirea lui şi a copiilor lui, lşi mai bătea şi joc. Aranja membrii consiliului de conducere pe grade : preşedintele este colonel, altul este maior, altul este căpitan, locotenent etc... Răbda cât răbda Ştefan Zaharia, înfigea dinţii în buza de jos, mai să-i dea sângele, şi când nu mai putea, începea să strige la oameni. Când odată şi-a ieşit rău din fire, l-a ameninţat pe Constantin Radu. In şedinţa consiliului de conducere, s’a ridicat secretarul organizaţiei de bază, tovarăşul Nicolae Niţulescu, l-a criticat aspru, că nu ştie cum să vorbească cu oamenii, să-i ia mai domol, nu cu vorbă rea. Şi-l durea pe preşedinte critica aspră, îl durea şi nu se putea împăca cu ea. „Cum, parcă ţip pentru mine ? Ori îl gospodărie, ori lucrăm la chiaburi. Ale cui interese sunt pus eu aici să le apăr .” Dar până la urmă tot l-a dat Ştefan Zaharia dreptate secretarului. Multă bătaie de cap i-a dat socotitorul Chivulescu Gheorghe : — Nu vreau să stau socotitor cu 25 zile muncă pe lună. Am zece copii în casă, vreau să fac norma la câmp. Şi, cum nu-i vedea preşedintele, ieşea cu sapa pe umăr şi o întindea la câmp, lăsa baltă registrele şi socotelile. Ştefan Zaharia îi vorbea domol şi când credea că l-a convins, numai ce venea câte unul din cei care lucrau la câmp şi începea să-i strige socotitorului: — „Aşa mă, să stai la umbră, să nu te ardă soarele. Ia să-mi spui mie câte cămăşi ai rupt !” Şi când l-auzea aşa socotitorul, iar îşi lua sapa pe umăr şi pleca la câmp. Şi mai multă bătaie de cap a dat Consiliului de conducere Maria Ivanciu. înainte de a începe adunarea generală, totdeauna se punea întrebarea cu ce o să mai vină Maria Ivanciu, cu ce răutăţi o să mai umple minţile oamenilor, ce l-or mai fi băgat chiaburii în cap . Tremura inima în preşedinte când o vedea că se ridică de la locul ei, şi-şi dă colţul basmalei negre pe cap, spre frunte, şi începe să strige : — Preşedintelui îi convine că el este plătit. Lucrează sau stă, ziua-i merge, ce-i pasă lui de noi . Era pe timpul treerişului. Ţăranii Individuali treeraseră, măcinaseră grâul şi mâncau pâine. „Cine a Intrat la colectiv rabdă”, spuneau şoaptele chiaburilor prin sat. — Uite, mă tovarăşi, ce mâncăm noi, spunea Maria Ivanciu, când venea cineva de la Partid să vadă cum mai stau lucrurile. Şi scotea bucata de mămăligă purtată in sân şi le-o arăta. Preşedintele bagă grâul în magazie şi nu vrea să ni-l dea imediat. S’a dat apoi avansul de 15%. — Mă tovarăşi, spunea Maria Ivanciu, preşedintele e om rău, sgârcit. De ce nu-şi face socoteala ? Avem atâta în magazie, atâta trebue să rămână pentru sămânţă şi pentru gospodărie, iar restul să ni-l dea nouă. De ce nu împarte totul, de ce ne-a dat numai 15%? Nu o să ne alegem cu nimica. Şi nu a făcut gura rea a Măriei Ivanciu decât atunci când a fost la împărţirea veniturilor. Lumea era adunată ca la urs. Nevasta lui Ivanciu se uita cu ochii mari la cât a primit Marin Ștefan Radu pentru cele 558 de zile-muncă: 1.150 kg. grâu, 2.000 kg. porumb, 550 kg. ceapă, 570 kg. cartofi, 25 kg. brânză și aproape opt mii de lei. Toma Secăreanu a primit peste 2.000kg. numai porumb, iar grâu 1.250 kg. I-a venit apoi rândul Măriei Ivanciu. Nici nu-i venea să creadă. Sacii erau puşi pe cântar, şi ea tot se uita îndelung la ei. Erau 1.100 kg. de grâu, 1.760 kg. de porumb, 500 kg. de ceapă, 517 kg. de cartofi, 240 de floarea soarelui, 24 de brânză şi peste 7.500 lei. Au fost aruncaţi sacii în căruţe. S’a urcat Maria Ivanciu într’o căruţă, pe saci. Şi tot nu-i venea să creadă că bucatele sunt ale ei. In pasul domol al cailor au ieşit căruţele din curte şi au pornit pe drum, scârţâind de atâta încărcătură. Se uita în urmă Maria Ivanciu ca nu cumva s’o întoarcă cineva îndărăt. Dar când au ajuns în dreptul cooperativei a tras odată un chiuit prelung de s’a auzit în tot satul şi a strigat apoi cât a putut mai tare : „Să trăiască Gospodăria Colectivă „Filimon Sârbu”. Şi din ziua aceea Maria Ivanciu a fost printre cei dintâi care să arate ţăranilor muncitori din sat, femeilor mai ales, dece e bine să se înscrie în gospodăria colectivă. Acum este membră în Consiliul de conducere. Şi preşedintele e mulţumit de cum îşi duce ea munca. Parcă nici n’ar fi ea aceea care făcea anul trecut atâtea greutăţi. Emoţiile cele mai mari le avea Ştefan Zaharia când venea In faţa adunării generale unde trebuia să dea socoteala ce a făcut şi ce n’a făcut Consiliul de conducere. Dar totdeauna emoţiile astea 11 treceau repede, pentru că ştia bine că atunci când adevărul este de partea lui nu are dece să se teamă. Preşedintele avea încredere în judecata înţeleaptă a poporului. Când adevărul e cu el, nu poate să nu i se dea dreptate. O cotitură mare în munca lui de preşedinte a prilejuit vizita pe care a făcut-o în Uniunea Sovietică împreună cu cei peste 200 ţărani muncitori. Păstrează şi acum curat caetuil cu însemnările pe care le-a scrie apăsat, cu cerneală violetă, despre tot ce a văzut în Uzbekistan. La 28 Septembrie era la colhozul „Alkabat” unde privea cum o colhoznică stahanovistă culegea 300 de kg. bumbac, când norma era de 65 kg., și făcea peste patru zile’ muncă într’o zi. Colhozul ăsta avea 750 milioane ruble venit pe an. La colhozul „Dzerjinski” din regiunea Andijan a întâlnit o brigadieră eroină a muncii socialiste. Culesese în plus peste 4.500 kg. bumbac la hectar. Aici, în colhozul „Dzerjinski” a învăţat Ştefan Zaharia cum poate să organizeze mai bine munca pe brigăzi şi echipe, să împartă terenul pe fiecare brigadă şi echipă. Şi când s’a întors la el în sat, în Călăraşii Vechi, nu a uitat ce a învăţat acolo. In gospodăria colectivă „Filimon Sârbu”, brigada lui Aurel Baicu are terenurile ei repartizate pe cele şapte echipe, pe toată durata asolamentului. Caii, căruţele, plugurile sunt împărţite pe brigăzi, pe echipe şi pe oameni. La fel este organizată şi brigada lui Gheorghe T. Gheorghe şi a lui Ilie Ivanciu. Lanurile de bumbac — aur alb — pe întinsele câmpii din Uzbekistan nu le va uita Ştefan Zaharia nicicând. In toamna lul 1950 la Călăraşii Vechi adunarea generală a gospodăriei colective a hotărît să cultive 150 hectare cu bunul bac, aşa cum a văzut Ştefan Zaharia că se face în Uniunea Sovietică. In deal, la şanţul Agiului, şi pe vale, la marginea satului s’a făcut arătură adâncă de tractor, de 25 cm. In primăvară nu au mai arat, ci au dat numai cu discul. In câteva zile vor termina însămânţarea bumbacului. Metoda ciupitului şi cârnicului o vor pune şi el în aplicare aşa cum au văzut că se face In colhozurile din U.R.S.S. Vor să culeagă recolte bogate de bumbac. Şi nu vor avea de cules numai cele 150 de ha. de bumbac. Gospodăria colectivă „Filimon Sârbu” are 227 ha. cu grâu, 50 ha. cu porumb, 25 ha. cu mazăre, 20 ha. cu borceag, 27 ha. cu orez şi tot atâtea cu ovăz, 20 ha. de grădină şi altele. A crescut mult gospodăria colectivă, s-a întărit. Anul trecut, în Februarie, când s’a constituit, avea 62 familii ; azi are 134 de familii, 245 ha. aveau anul trecut în total, 26 vite de muncă, 56 el ţigăi. Acum gospodăria are 640 ha pământ de câmp, în afară de 20 hectare de grădină, are 46 cai de muncă, 4 iepe de rasă, 400 el ţigăi, 320 miei, 50 de stup. Membrii gospodăriei colective ,,Filimon Sârbu” vor să-şi facă o fermă imodel, cu 25 de vaci de rasă, 10 scroafe şi 8 iepe, vor să cultive bumbac Irigat care să dea mii de kg. recoltă la hectar. In toamnă, unde-i acum tarlaua de grâu, vor începe lucrările pentru canalele de Irigare. Ştefan Zaharia, unul din cei copii ai lui Gheorghe Zaharia, invaţă "să gospodărească gospodăria asta mare, de un fel nou, pe care au alcătuit-o după povaţa Partidului. Câtă deosebire între preşedintele de acum şi ţăranul sărac de pe vremuri, rob pe moşia boerului Călinescu şi ziller la chiaburul Frăţilă. Unde era acum câţiva ani şi unde l-a dus Partidul ! Pe vremuri, când Ştefan Zaharia lucra la seceriş cu ziua locurile lui Frăţilă, chiaburul avea obiceiul să pună o sticlă de ţuică la capul locului. „Care termină mai repede postaţa, acul este sticla cu ţuică”, spunea el. Când se termina prima postaţă chiaburul se uita la snopi şi trebuia să găsească el un cusur, ba că grâul nu e bine legat. Ba că un splo este mai lung şi altul este mai scurt şi pleca tot chiaburul cu sticla acasă... Partidul, care l-a scăpat de chiabur şi de sărăcie, l-a învăţat să nu uite — să nu uite nici batjocura, nici foamea trecutului., Sluga de erl a chiaburului Frăţilă e om liber, e membru al gospodăriei colective, gospodar de un fel nou, care conduce treburile unei gospodării mari de peste 600 hectare. Peste câteva zile va Începe praştia floarei soarelui şi plivirul grâului din tarlaua de pe lunca dela malul gârlei unde lanul, negru de verde ce e, a trecut da două palme şi creşte să bată la brâu. GH. CRISTEA Sufletul viu al muncitorimii Primăvara lul 1939. In faţa fabricii „Talpa” s’au oprit câteva automobile care au rămas acolo multe ceasuri la rând. Prin ferestre, muncitorii priveau tăcuţi. Ei ştiu că marii fabricanţi Predanof, Mociorniţa şi Alexandrescu se sfătuesc cum să înăbuşe mişcarea Ier, ca şi a celor dela ,,Migrai” şi dela „Modorniţa” şi greva care coace şi e gata să izbucnească. In primăvara anului 1939, In preajma deslănţuirii criminalului război antisovietic, ofensiva patronală împotriva nivelului de trai al muncitorilor se afla în plină desfăşurare. In ramura pielăriei numărul şomerilor creştea, salariile erau în continuă scădere. La fabrica „Talpa” din Bucureşti, cei circa o mie de muncitori erau striviţi de povara impozitelor grele şi a amenzilor care curgeau cu nemiluita. Munceau câte 14—16 ore pe zi, desculţi, în umezeală, cu plămânii măcinaţi de gazele de acid oxalic, sulf, acid clorhidric care se împrăştiau în ateliere. Numai în decurs de 2 săptămâni avuseseră loc 4 accidente mortale. Se înmulţeau provocările lui Carol Elbec, şeful mecanic, mâna dreaptă a lui Prodanof, care le băga celor „nemulţumiţi” bucăţi de talpă în buzunar, bătându-i apoi crunt sub motiv că au furat. In aceste împrejurări Partidul a pus ca sarcină comuniştilor din fabrică să organizeze în rândurile muncitorilor lupta pentru constituirea unui comitet de fabrică legal şi pentru satisfacerea revendicărilor imediate ale muncitorilor. Membrii de partid şi simpatizanţii comunişti porniră o acţiune de lămurire a celor mai hotărîţi şi mai cinstiţi dintre muncitori, izbutind să organizeze pe ascuns o reţea complectă de delegaţi de secţii, împreună cu aceştia, comuniştii stabiliră revendicările ce vor trebui prezentate direcţiunii, bineînţeles după discutarea lor cu massa muncitorilor. Cel care ar fi intrat în vremea aceea în fabrică nu ar fi văzut nimic deosebit, dar ar fi simţit că acolo domneşte o frământare surdă. Delegaţii convocau scurte adunări conspirative cu muncitorii, atât în ateliere cât şi prin cartiere. Grupuri, grupuri, muncitorii se adunau în căsuţele sărăcăcioase din Ferentari, Lânăriei, Şerban Vodă, unde comuniştii le arătau care e cauza căreia i se datorează mizeria lor şi îi îndemnau la acţiune. Muncitorii se adunau cu sutele pe strada Schultzer, peste drum de fabrică, unde se afla sediul aşa numitei „bresle” a pielarilor şi textiliştilor, organizaţie pusă pe picioare de dictatura regală, pentru a prinde în mrejile ei muncitorimea după dizolvarea sindicatelor. Comuniştii foloseau acest sediu pentru a strânge legăturile cu muncitorii şi a-i organiza. In cele din urmă, se întocmi un memoriu către direcţiune, în care cei peste o mie de muncitori care îl semnau cereau: majorarea salariului cu 20%, desfiinţarea amenzilor, recunoaşterea delegaţilor de fabrică, încheierea contractului colectiv, etc. Direcţiunea respinse de la început şi complect memorial. Ca primă acţiune, timp de mai multe săptămâni, se desfăşură în fabrică, sub conducerea comuniştilor, o aşa numită „grevă pasivă”. Delegaţii de secţii mergeau la anumite Intervale la Prodanof, punându-i mereu problema satisfacerii revendicărilor muncitorilor. Intre timp aceştia veneau la fabrică, dar mai mult se învârteau în jurul maşinilor decât lucrau. Patronul însă nu cedă. Partidul puse atunci sarcina deslănţuirii grevei. Fruntaşii social-democraţi din întreprindere încercară cu furie să spargă unitatea de acţiune a muncitorilor, chemându-i să renunţe la grevă şi să trateze cu Ministerul Muncii. — O să aranjăm fără doar şi poate la Minister spuneau trădătorii din soldatul Flueraş şi Jumanca. Comuniştii avură de dus o luptă grea. Dar temeinica acţiune de lămurire, dusă dela om la om de el şi de delegaţii de secţii, zădărnici planurile trădătorilor. Intr’una din zilele lui Iulie, stabilită de comunişti pentru începerea grevei, sute şi sute de muncitori Împânzeau dordiret şi curtea „breslei” din strada Schultzer. — Tovarăşi, îşi începu cuvântarea unul dintre comunişti, burjai şi cu decoli pregătesc războiul şi ne jefuesc mai crâncen ca niciodată; acţiunea de scădere a salariilor şi de înmulţire a amenzilor, dusă de patroni, ne înfundă tot mai mult în mizerie neagră. Noi nu vom putea ieşi din această situaţie, decât dacă vom duce luptă unită pentru satisfacerea revendicărilor noastre. In sală şi prin curte mişunau agenţii Siguranţei, dar ei erau neputincioşi în faţa massei uriaşe şi îndârjite a muncitorilor. Vorbitorul demască conducerea socialdemocraţilor care căuta să spargă unitatea muncitorilor. Muncitorii erau in fierbere. In mijlocul grupurilor comuniştii arătau muncitorilor că de vină pentru mizeria lor este pregătirea războiului împotriva Uniunii Sovietice, Ţara Socialismului şi a păcii. Mai mulţi delegaţi de secţii luară cuvântul, arătând că muncitorii sunt hotărîţi să treacă la acţiune. Greva fu declarată. Pe loc se formă comitetul de grevă care urma să ducă tratativele cu patronul. Deasemeni se alcătuiră şi pichetele de grevă. Zi de zi, cât timp dură greva, muncitorii se adunau în localul „breslei”, discutau mersul grevei şi stabileau rezolvarea sarcinilor legate de desfăşurarea grevei. Doi dintre comunişti fură Intre timp arestaţi, dar cei rămaşi in rândurile muncitorilor conduceau mai departe greva. In apropiere de sediul din str. Schultzer, se afla un teren viran. După două zile de la începerea grevei, fură aduse aci în grabă cazane mari, în jurul cărora forfoteau muncitoare şi soţii ale greviştilor. Partidul mobilizase „Ajutorul Roşu” pentru sprijinirea geviştilor dela „Talpa”. La îndemnul comuniştilor, muncitorii dela „Mociorniţa”, dela „Dâmboviţa”, „Industria Bumbacului”, precum şi din alte fabrici şi dela întreprinderile mici din cartiere, veniră în ajutorul greviştilor. Muncitorii dela „Griviţa” trimeteau pâine, cei din industria alimentară diferite alimente, etc In felul acesta, greviştii isbutiră să-şi înjghebeze o cantină. In jurul fabricii, pichetele de grevă îşi făceau datoria, împiedicând pe trădători social-democraţi să intre în fabrică şi să spargă greva. Intre timp, sindicatul Pielărie şi Textile condus de comunişti, care activa ilegal. Începu pregătirea unei acţiuni asemănătoare la „A.P.A.G.A.“. Sub presiunea ameninţării extinderii grevei, patronii cedează, revendicările muncitorilor sunt în cea mai mare parte satisfăcute, direcţiunea acceptând sporirea salariului, desfiinţarea amenzilor, recunoaşterea delegaţilor de fabrică. Când membrii comitetului de grevă au comunicat acest rezultat în mulţime izbucniră urale. Muncitorii se îmbrăţişau, aplaudau. In Inimile lor cânta bucuria izbânzii. Ei reintrară în fabrică cântând, purtând în frunte un steag roşu. In minte şi în Inimă purtau cu toţii recunoştinţa fierbinte Partidului, care le arătase calea spre izbândă, comuniştilor — sufletul viu al muncitorimii. Au urmat zilele negre ale teroarei legionare şi ale tâlhărescului război antisovietic. La „Talpa” Jefuirea muncitorilor s’a înăsprit mai mult ca oricând. Din pricina mizeriei s’a spânzurat muncitorul Alexe Lazăr care vedea cum îl pier copiii de foame, s’a spânzurat și tânărul muncitor Lungu. Bântuia teroarea fascistă. Dar înfruntând teroarea sângeroasă, dând grele sacrificii, comuniştii au dus mai departe în mijlocul muncitorilor cuvântul Partidului, al iubitului nostru Partid care ne conduce astăzi pe drumul luminos al construirii socialismului şi al păcii M. CAMPEANU Iff. 2021