Scȃnteia, iulie 1951 (Anul 20, nr. 2080-2105)

1951-07-01 / nr. 2080

Nr. 2080 SCÂNTEIA 30 DE ANI DE LA ÎNTEMEIEREA PARTIDULUI COMUNIST CHINEZ Sub stindardul comuniştilor Pe un teritoriu imens cât întreaga Europă, flutură astăzi triumfător steagul roşu înstelat al Chinei Populare. Ţara pe care Imperialiştii o numeau în tre­cut ,,a celor 475.000.000 de clienţi" a devenit patria liberă a constructorilor vieţii noi şi fericite, imbold pentru po­poarele înrobite ale Asiei de a se smul­ge din lanţurile imperialismului. In China de om­ zăcăminte nesecate de fier, aur, argint, aramă, cositor, mercur, wolfram şi cărbune serveau doar la îm­bogăţirea imperialiştilor şi a lacheilor lor din China Foametea, holera, lepra, cecerau zeci de milioane de chinezi în timp ce în Palatul de Iarnă din Pekin, „fiii cerului", împăraţii Chinei şi în zi­lele noastre banditul Ciang-Kai-Shek, trăiau într’un lux orbitor. Patru familii de bancheri şi fabricanţi adunaseră o avere uriaşă de 20 miliarde de dolari. Din 475 milioane de locuitori ai Chinei 430 milioane nu ştiau nici să scrie nici să citească. Dar înrobirea Chinei pe care impe­rialiştii americani o doreau fără de sfâr­şit, a luat sfârşit. Eroica Armată Popu­lară Chineză, făurită de Partidul Co­munist Chinez sub conducerea tovară­şului Mao Tse Dun a sfărâmat în ţăndări maşina de război a Kuomintangului, înar­mată, instruită, comandată de gene­ralii şi specialiştii americani, a pus ca­păt pentru totdeauna robiei imperialiste. ★i Un vânt puternic suflă pe câmpiile Hopeiului şi împrăştie fumul care se înalţă din coşurile minei din Crişan. Din coşul macaralei cărbunele se ros­togoleşte cu sgomot asurzitor în vagoa­nele trenului care aşteaptă. De curând au fost introduse în a­­ceastă mină, una din cele mai mari din bazinul Hopeiului, metodele sovietice de muncă, a început lucrul cu perfora­toarele pneumatice. La început lucrul mergea încet. După un şir de insuccese primii 15 mânuitori de perforatoare s-au întrunit laolaltă cu secretarul organiza­ţiei de partid, preşedintele sindicatului şi câţiva tehnicieni spre a se sfătui îm­preună asupra măsurilor de luat pentru ca, învăţând din metodele de lucru ale stahanoviştilor sovietici, să poată ieşi din impas. „întreg poporul — a spus secretarul organizaţiei de partid — dă ajutor Co­reei şi înfruntă agresiunea americană. Ce ajutor putem da noi muncitorii ? Nu există decât un singur răspuns : să dăm mai mult cărbune. Perforatoarele pn­eu­­matice sunt mitralierele noastre. Ca să le facem să lucreze din plin trebue să ne însuşim o tehnică avansată. Să dăm do­vadă de spirit de sacrificiu şi eroism în muncă. Doar azi muncim pentru noi, nu pentru cotropitorii japonezi sau bo­gătaşii americani şi englezi“. Cuvintele secretarului le-au mers la inimă muncitorilor şi îndeosebi tânărului Ceao- Wen Sin. El a plecat de la şedinţă plin de hotărîrea de a învinge greutăţile ce stăteau în calea echipei sale care nu dă­dea până atunci mai mult de 18 tone pe schimb. Şi într’adevăr, printr'o acţiune sistematică de ridicare a calificării­ lor profesionale, membrii echipei au ajuns să obţină succese importante. La 15 Martie gazeta de perete de la gura mi­nei anunţa : „Echipa lui Ceao a dat 75 de tone”. Imbunătăţindu-şi necontenit munca, Însuşindu-şi experienţa staha­noviştilor sovietici, echipa lui Ceao a reuşit într’o zi să­ dea într’un singur schimb lucrând cu 5 perforatoare în loc de unul singur — 243­6 tone, cea mai mare normă realizată vreodată în China. Când ieşiră din mină, o mulţime imensă îi aştepta. O fetiţă alergă spre Ceao şi îi prinse în piept o floare mare roşie, semn de distincţie a stahanoviştilor chi­nezi. Directorul minei îl felicită. Ves­tea despre izbânda lui Ceao străbătu ca fulgerul întreg bazinul carbonifer al Chinei. 210.000 de mineri porniră în­trecerea sociatista, după exemplul său. In scurtă vreme volumul extracţiei căr­bunelui crescu cu 21 m/o, iar preţul căr­bunelui fu redus cu 76V%. China devine o uriaşă forţă econo­mică. Imensele ei resurse, înainte jefuite de imperialişti, contribue astăzi la cre­area unei economii naţionale înflori­toare.­­ ★ Nanjanhe este unul din satele ti­pice din China de Nord. înainte de re­forma agrară 5 familii de moşieri stă­pâneau aproape întreg pământul fertil. Restul de 250 de gospodării ţărăneşti aveau la un loc de două ori mai pu­ţin pământ decât cei 5 bogătaşi. Ca să nu moară de foame, oamenii arendau pă­mântul de la moşieri pentru jumătate de recoltă, iar câte­odată pentru două treimi şi mai bine. La facerea socotelilor nu le rămâneau nici câţiva pumni de orez. După reforma agrară, zeci de familii fără pământ şi cu pământ puţin au fost împroprietărite. Ziua, locuitorii sa­tului se duc la munca câmpului. Seara vin cu toţii la Casa de Cultură. Se dis­cută aci de pildă despre noua lege a că­sătoriei, care eliberează femeia chineză din lanţurile robiei feudale, făcând-o e­­gală cu bărbatul. Peste 80 de bărbaţi şi femei învaţă la diferite cercuri şi cursuri. Intr’o seară au luat cuvântul trei ţărani, primii în sat care au început să-şi lucreze pământul în comun. Unul din ei i-a ajutat pe ceilalţi doi cu vi­tele de muncă, iar ceilalţi l-au ajutat cu inventar agricol. Astfel de grupuri de aju­tor reciproc capătă o largă răspândire în satele Chinei. Reforma agrară a sfărâmat cătuşele feudale cu care era ferecată ţărănimea chineză. In cei patru ani de la eliberare, 170 de milioane de ţărani au primit pă­mânt din mâinile statului popular. In primăvara viitoare reforma agrară va fi un fapt împlinit pe întreg cuprinsul Chi­nei. Reforma agrară este o revoluţie de o însemnătate istorică pentru China. Ea pune capăt pentru totdeauna clatei celor mai odioşi exploatatori ai Chinei, mo­şierii, conducătorii de eri ai Chinei feu­dale. Reform­a agrară deschide largi pers­pective pentru o agricultură înaintată.­­ Pe malurile bătrânului fluviu Yang Ce Kiang şi în bazinul său imens, trăe­­şte aproape o jumătate din populaţia Chinei. Veacuri dearândul în fiecare vară fluviul şi-a revărsat apele sale fu­rioase peste câmpiile semănate cu orez, distrugând milioane de aşezări ome­neşti, ucigând oameni şi vite. Lupta împotriva inundaţiilor a devenit azi o cauză a întregului popor. Pe malurile lui Yang Ce Kiang şi ale altor fluvii şi râuri inundabile lucrează astăzi milioane de muncitori şi ţărani chinezi. Ei ridică uriaşe diguri, zăgăzuesc apele năvalnice, le îmblânzesc pentru a iriga cu el­e în­tinsele culturi de orez. In întreaga Chină aproape 22 milioane de oameni — în marea lor majoritate ţărani — au participat sau participă la aceste gigantice lucrări. Până astăzi a fost irigată o suprafaţă de 27.042.300 de mii (1 mii egal 1/16 ha.). Aproape 1.500.000 de ha. pământ arabil vor fi apărate de inundaţii. Pământul chinez devine mai roditor, recoltele devin mai bogate. Numai regimul popular care a realizat unitatea deplină a Chinei a pu­tut înfăptui asemenea gigantice lucrări.­­ „Poporul învaţă poporul” această lo­zincă capătă viaţă de la un capăt la altul al Chinei. A învăţa carte pe analfabeţi este o sarcină de onoare. Mulţi dintre cei care predau lecţiile sunt şi ei mun­citori, funcţionari sau soldaţi. In nu­meroase sate copiii îşi învaţă părinţii alfabetul. Numai într’o singură provin­cie, în Claher, peste 20 de milioane de ţărani învaţă carte. 15 milioane de mun­citori au urmat cursurile pentru lichi­darea analfabetismului în cursul anul­ui trecut. In regiunea Port Arthur — Danny nu mai există analfabeţi. Peste 3—4 ani, toţi muncitorii organizaţi in sindicate vor şti să scrie, să citească, vor avea cunoştinţe de aritmetică, ceea ce le va da putinţa să urmeze şco­lile medii muncitoreşti şi ţărăneşti. Pen­tru o armată atât de uriaşă de elevi se tipăresc astăzi în China, aproape 100 de milioane de cărţi de şcoală. De la un capăt la altul, Republica Populară Chi­neză se acoperă de şcoli. Poporul chinez îşi făureşte o cultură nouă, o artă şi o literatură pusă în slujba masselor. Ele îşi trag rădăcinile din vechea tradiţie culturală şi artistică a chinezilor care încă cu mii de ani în urmă s’au făcut cunoscuţi ca o naţiune cu o înaintată civilizaţie. Au trecut mai bine de 30 de ani de când scriitorii progresişti ai Chinei au pus bazele „miş­cării din 4 Mai", pentru o cultură nouă. Această mişcare s’a desvoltat pas cu pas. Când oştile armatei de eliberare au intrat în Mukden, scriitoarea Tao-Min, care luptase în rândurile acesteia,­­­a dus la uzina de locomotive din oraş unde a propus muncitorilor să alcătuias­­că primul ziar de perete al uzinei. Mun­citorii au adus în trei zile, 30 de arti­cole, versuri şi desene. Inspirând­u-se din ele, împrietenindu-se cu aceşti mun­citori, cunoscându-le îndeaproape viaţa, Tao Min a creat romanul „Forţa mo­trice". Romanul lui Tsou-Li-Bo, inti­tulat „Uraganul” descrie lupta între vechi şi nou într-unul din satele Manciu­­riei, în care a fost trimisă de la oraş o brigadă condusă de comunistul Siao pentru a înfăptui reforma agrară. Lupta şi munca creatoare a masselor de mun­citori, ţărani şi soldaţi au inspirat ro­manele lui Ma Feng şi Hsi­lung „Po­vestea eroilor din Lu Liang", „Schim­bări în satul Li" de Chao Shu Li, „Trei soldaţi invincibili şi comisarul politic" de Liu Pai Yu, „Soarele răsare deasupra râului Sangan" de Din Lin etc. Din fiecare din aceste romane stră­bate ura nestinsă a poporului chinez faţă de bandiţii imperialişti care au je­fuit şi exploatat decenii dearândul po­porul chinez. Visul de veacuri al celor mai buni fii ai poporului chinez se realizează în China Populară. Eliberată din ghiarele imperialismului, bucurându-se din plin de ajutorul frăţesc al Uniunii Sovietice, China Nouă a pornit să înlăture în câţiva ani înapoierea de veacuri în care a fost ţinută de imperialişti. Legată printr’o prietenie de nesdruncinat de marea Ţară a Socialismului, China Populară pă­şeşte în primele rânduri ale lagărului păcii şi socialismului în lupta pentru sfărâmarea planurilor criminale ale aţâ­ţătorilor la război, imperialiştii ameri­cani şi englezi. Sutele de milioane de semnături pe care poporul chinez le-a pus de pe acum pe Apelul pentru un Pact al Păcii stau mărturie dragoste­ de pace şi muncă paşnică de care este însufleţit marele popor al Chinei Condus de glorioşu­l­ său Partid Co­munist în frunte cu tovarăşul Mao Tse Dun, ero­cul popor chinez care a dat jertfe nenumărate în lupta pentru vic­toria revoluţiei populare, vede ivindu-se la orizont zorii unei vieţi fericite pentru cei 475 de milioane de cetăţeni liberi al Chinei. V. ILIESCU ir In Mai 1928, Armata Revoluţionară a Muncitorilor şi Ţăranilor, organizată sub conducerea lui Mao Tse Dun, a fuzionat cu forţele conduse de Ciu De. Acest eveniment istoric, care a avut loc în munţii Cinkansan, stă la baza înfiin­ţării Armatei Populare, care a jucat un rol hotărîtor în lupta poporului chinez împotriva contrarevoluţiei armate. Mao Tse Dun se întâlneşte cu Ciu De în munţii Cunkansan (pictură in ulei de Yan Si-kuo) I. V. Stalin şi revoluţia chineză In anul 1939, la întrunirea din Yenan consacrată aniversării a 60 de ani de la naşterea tovarăşului Stalin, tovarăşul Mao Tse Dun a spus : „Stalin este conducătorul revoluţiei mondiale. Apariţia lui Stalin în istoria omenirii este un eveniment de uriaşă im­portanţă; datorită lui Stalin cauza revolu­ţiei s’a desvoltat cu succes. Voi ştiţi că a murit Marx, că a murit Engels, că a mu­rit şi Lenin; cine altul ar­ fi putut lua asupra sa conducerea, dacă n’ar fi fost Stalin . Faptul că în lume a apărut Stalin, este într’adevăr o fericire. Astăzi când există Uniunea Sovietică, când există Partidul Comunist şi există Stalin, treburile acestei lumi au început să meargă bine". Tovarăşul Mao Tse Dun ne-a arătat nouă, comuniştilor chinezi, că trebue să purtăm un adânc respect tovarăşului Stalin, să-l, susţinem şi să învăţăm de la el, să învăţăm şi din punct de vedere teoretic şi din punct de vedere practic. Toate evenimentele istorice mari din ultimul deceniu sunt indisolubil legate de numele lui Stalin, sunt indisolubil legate de activitatea lui Stalin, sunt indisolubil legate de ajutorul pe care îl acordă to­varăşul Stalin popoarelor din diferite ţări. Evenimentele de importanţă istorică mon­dială din ultimul deceniu au confirmat şi mai mult că tovarăşul Stalin este nu nu­mai stindardul victoriei poporului sovie­tic, dar şi stindardul victoriei întregii omeniri progresiste.­ In timpul revoluţiei dintre anii 1925— 1927 din China, Stalin, corifeul teoriei materialismului dialectic şi strategul revo­luţiei mondiale, a ridicat o serie de pro­bleme ale revoluţiei chineze şi le-a dat o rezolvare foarte profundă; el a spulberat toate născocirile troţkismului contrarevo­luţionar şi a ajutat Partidul Comunist Chinez să meargă pe drumul bolşevic. Lu­crările lui Stalin, în legătură cu proble­mele revoluţiei chineze, sunt un model de îmbinare a teoriei revoluţionare cu practica revoluţionară şi reprezintă un aport important la tezaurul teoriei marxist­­leniniste. Absoluta justeţe a lucrărilor staliniste a fost dovedită de întreaga des­făşurare a revoluţiei chineze în ultimii douăzeci de ani. încă înainte de a se fi definit destul de precis conturul revoluţiei poporului chinez, tovarăşul Stalin a văzut că această revoluţie ascunde forţe inepuizabile. CEN BO­DA „Forţele mişcării revoluţionare din China sunt imense. Ele încă nu s’au ma­nifestat cum trebue. Ele abia se vor ma­nifesta în viitor. Cârmuitorii din Occident şi din Orient care nu văd aceste forţe şi nu ţin seama de ele în măsura cuvenită, vor avea de suferit de pe urma acestui fapt”. (Stalin). Examinând perspectivele revoluţiei chi­neze, tovarăşul Stalin a ajuns, în Noem­­brie 1926, la următoarea concluzie impor­tantă : „...rolul de iniţiator şi de condu­cător al revoluţiei chineze, rolul de con­ducător al ţărănimii chineze va trebui să-l deţină în mod inevitabil proletariatul chi­nez şi partidul lui". Tovarăşul Stalin a tras această concluzie din faptul că bur­ghezia naţională chineză era extrem de slabă. Această concluzie stalinistă a avut o însemnătate excepţional de mare. Nu­mai cucerirea de către proletariat a rolu­lui conducător în revoluţia chineză a dat posibilitate ţărănimii şi întregului popor chinez să-şi desvolte pe deplin forţele sale revoluţionare. In ceea ce priveşte situaţia internaţio­nală este limpede că tovarăşul Stalin, ple­când de la legea descoperită de Lenin a desvoltării politice şi economice inegale a ţărilor capitaliste în epoca imperialismu­lui şi a ascuţirii extreme a contradicţiilor dintre ele, a prevăzut că revoluţia chi­neză are posibilitate ca, pe urmele Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie din Rusia, să lărgească în Orient spărtura din frontul imperialist. Aici I. V. Stalin ţine seamă de existenţa şi desvoltarea puterni­cei Uniuni Sovietice. In discursul său „Cu privire la perspectivele revoluţiei din China", tovarăşul Stalin spunea : „...Ală­turi de China există şi se desvolta Uniu­nea Sovietică, a cărei experienţă revolu­ţionară şi al cărei ajutor nu pot să nu înlesnească lupta proletariatului chinez împotriva imperialismului şi împotriva rămăşiţelor feudalo-medievale din China”. (Opere vol. 8, ed. P.M R. pag. 382). In 1927 când Clang Kai Shek a trădat revoluţia, tovarăşul Stalin a desminţit fle­căreala troţkiştilor, care confundau „forma kemalistă" a revoluţiei din Turcia cu re­voluţia chineză. Analizând deosebirile din­tre China şi Turcia, I. V. Stalin a ajuns la concluzia că în China nu există posi­bilitatea unei „revoluţii kemaliste”. El spunea : „...aici, în China, imperialismul trebue să izbească în trupul viu al Chinei naţio­­nale, s-o taie în bucăţi şi să-i răpească provincii întregi pentru a-şi păstra vechile poziţii sau a păstra cel puţin o parte din aceste poziţii. De aceea, dacă acolo, în Turcia, lupta împotriva imperialismului s’a putut ter­mina printr'o revoluţie antiimperialistă ciuntită, prin revoluţia kemalistă — aici, în China, lupta împotriva imperialismului trebue să ia un caracter profund popular şi pronunţat naţional, trebue să se adân­cească mereu ajungând la bătălii înver­şunate cu imperialismul şi sdruncinând însăşi temeliile imperialismului din în­treaga lume". (Opere vol. 9, ed. P.M.R. pag. 270). Tovarăşul Stalin a prevăzut că Clang Kai 'Shek şi tovarăşii lui de arme trebue în mod inevitabil să se prăbuşească, îm­părtăşind soarta lui Ciang Tso Lin şi Ciang Tsun Cian După ce Van Tsin Wei, pe urmele lui Ciang Kai Shek, a trădat revoluţia, I­V. Stalin s-a ridicat din nou împotriva troţkiştilor care flecăreau des­pre eşecul revoluţiei chineze. Tot ce s'a întâmplat în China începând din anul 1927 : transformarea lui Ciang Kai Shek într’un Mussolini chinez, răz­­boaiele neîntrerupte între militariştii vechi şi militariştii noi ai Kuomintangu­lui, avântul revoluţiei agrare chineze , eşe­cul regimului contrarevoluţionar al Kuo­mintangului ; disecarea corpului viu al Chinei de către imperialismul japonez şi apoi de cel american ; lupta pe viaţă şi pe moarte a poporului chinez Împotriva im­perialismului japonez şi american, luptă care a zguduit din temelii imperialismul din întreaga lume, eşecul ruşinos al lui Ciang Kai Shek care a avut soarta lui Ciang Tso Lin şi a lui Ciang Tsun Cian — toate aceste evenimente au confirmat pe deplin ceea ce a prezis tovarăşul Stalin cu mai mult de douăzeci de ani în urmă. Previziunile lui Stalin, care au însu­fleţit poporul chinez în luptă în ultimii 20 de ani, au dovedit in mod convingător puterea de neînvins a ştiinţei revoluţio­nare şi au demascat totodată falsitatea şi neruşinarea mârşavă a troţkiştilor şi a tuturor celorlalţi slujitori ai contrarevolu­ţiei care îi preamăresc pe Ciang Kai Shek şi pe Wan Tsin Wei. In Mai 1927, referindu se la problema caracterului revoluţiei chineze, I. V. Stalin a făcut această generalizare : „...actuala revoluţie din China constitue o îmbinare a două torente ale mişcării revoluţionare — mişcarea împotriva rămăşiţelor feudale şi mişcarea împotriva imperialismului. Revoluţia burghezo-democratică din China este o îmbinare a luptei împotriva rămă­şiţelor feudale şi a luptei împotriva impe­rialismului". I. V. Stalin a ajuns la acea­stă concluzie în urma unei analize pre­cise a desvoltării societăţii chineze. Acea­sta este concluzia care are o uriaşă în­semnătate istorică în problemele revolu­ţiei chineze. După cum a arătat atunci I. V. Stalin, ea a constituit „punctul de plecare al întregii linii a Internaţionalei Comuniste... în ce priveşte problemele re­voluţiei chineze". Trădătorii troţkişti s’au ridicat împotriva acestei orientări. I. V. Stalin spunea : ....revoluţia bur­ghezo-democratică din China nu este îndreptată numai împotriva rămăşiţelor feudale. Ea este îndreptată totodată şi îm­potriva imperialismului". Numai stabilind caracterul revoluţiei, partidul nostru a putut să aprecieze în mod just schimbă­rile intervenite în raporturile dintre clase şi împrejurările istorice concrete şi în felul acesta să determine în mod just sar­cinile revoluţiei chineze să organizeze frontul revoluţionar, să facă revoluţia să progreseze rapid şi să asigure totodată condiţiile pentru transformarea revoluţiei burghezo-democratice în revoluţie socia­listă. Este foarte limpede că problema ca­racterului revoluţiei chineze este strâns legată de problemele tacticii in fiecare etapă a revoluţiei. Cine greşeşte în pro­blema caracterului revoluţiei acela nu poate să nu facă greşeli în problemele tacticii revoluţionare. ★ Partidul nostru, condus de tovarăşul Mao Tse Dun, a învins în cele din urmă în calea sa spinoasă atât greutăţile obiec­tive cât şi greşelile subiective şi a dus re­voluţia la victorie. Acest lucru a fost po­sibil pentru că în problemele caracterului revoluţiei chineze şi ale strategiei ei to­varăşul Mao Tse Dun a urmat învăţătura tovarăşului Stalin iar în procesul reali­zării concrete a revoluţiei chineze, a des­voltat deasemenea ideile tovarăşului Stalin în problemele revoluţiei chineze Tova­răşul Mao Tse Dun în timpul revoluţiei dintre 1925—1927 din China a susţinut cu hotărîre ideia leninist-stalinistă a con­ducerii ţărănimii de către proletariat în mişcarea revoluţionară anti-feudală, cu scopul de a susţine lupta antiimperialistă şi s’a ridicat împotriva oportunismului de dreapta al lui Cen Du Siu. In timpul răz­boiului civil de zece ani, în perioada miş­cării revoluţionare agrare din acea vreme, tovarăşul Mao Tse Dun n’a pierdut nicio­dată din vedere latura antiimperialistă a re­voluţiei, acest factor politic extrem de im­portant şi a luptat împotriva oportunismu­lui „de stânga“. In elaborarea planurilor strategice de creare a bazelor revoluţio­nare, de determinare a politicii faţă de di­feritele clase, de pildă faţă de lupta pen­tru clasele de mijloc, etc. tovarăşul Mao Tse Dun a luat întotdeauna în consideraţie fac­torul antiimperialist. In timpul războiului antijaponez, tovarăşul Mao Tse Dun a soco­tit că proletariatul şi avantgarda lui trebue să ridice massele ţărăneşti şi numai cu această condiţie războiul antijaponez poate dobândi un puternic sprijin in massele largi populare, numai atunci poporul va putea să birue în acest război. Tocmai deaceea tovarășul Mao Tse Dun a dus cea mai hotărîtă luptă împotriva greșelilor o­­portuniste de dreapta. In lucrările sale scrise in timpul răz­boiului antijaponez tovarăşul Mao Tse Dun repeta de multe ori cunoscuta afirmaţie a lui I­V. Stalin că particularitatea revo­luţiei chineze constă în faptul că prin armata lui revoluţionară poporul înarmat luptă împotriva contrarevoluţiei armate. Tovarăşul Mao Tse Dun acorda o atenţie deosebită tezei tovarăşului Stalin că pro­blema naţională este în fond problema ţără­nească. Pe drumul situaţiei create in China, tovarăşul Mao Tse Dun a aplicat te­zele staliniste, le-a desvoltat şi a criticat fără cruţare pe oportuniştii din Partidul Comunist Chinez care în perioada războiu­lui antijaponez ignorau necesitatea condu­cerii războiului ţărănesc de către prole­tariat. Pregătind victoria revoluţiei chineze tovarăşul Mao Tse Dun a luptat, între anii 1941-1942, pentru reglementarea stilului de muncă al partidului nostru. In acel timp el sublinia în mod deosebit două teze despre legătura dintre teorie si practică cuprinse in lucrarea „Despre bazele le­ninismului" care au înarmat, din punct de vedere ideologic, pe bolșevici­ din in­­treaga lume. Mao Tse Dun spunea: „Ca întotdeauna cuvintele spuse de Stalin sunt juste...", „teoria rămâne fără obiect dacă nu e legată cu practica revoluţionară..." şi desigur sunt juste cuvintele lui despre faptu­l că şi .....practica devine oarbă dacă nu-şi luminează calea prin teoria revolu­ţionară”. Prima din aceste teze staliniste a fost aplicată de tovarăşul Mao Tse Dun în lupta împotriva dogmatismului, iar a doua în lupta împotriva practicismului existent în partidul nostru. Obţinând reglementa­rea stilului de muncă al Partidului Comu­nist Chinez, tovarăşul Mao Tse Dun a folo­sit ca documente fundamentale cele 12 con­diţiuni ale lui Stalin cu privire la bolşe­­vizarea partidelor comuniste precum şi cele şase paragrafe de încheiere din „Cursul scurt de Istorie a P. C. (b) al U.R.S.S.". In articolul „Să ne reorganizăm învăţă­mântul" tov. Mao Tse Dun a îndemnat partidul nostru să folosească geniala lu­crare a tovarășului Stalin, „Curs scurt de Istorie a P. C. (b) al U R.S.S." ca material principal pentru studierea marxism-leni­­nismului. „Istoria P. C. (b) al U.R.S.S. — scrie Mao Tse Dun — este sinteza supe­rioară, generalizarea superioară a mișcării comuniste din întreaga lume în ultimii o sută de ani, unicul model de valoare din întreaga lume in privinţa unităţii dintre teorie şi practică. Luând ca exemplu felul în care Lenin şi Stalin au legat adevăru­rile teoretice generale ale marxismului de practica concretă a Marii Revoluţii din Octombrie, desvoltând pe această bază marxismul, noi putem să învăţăm cum trebue să acţionăm la noi în China". Tovarăşul Mao Tse Dun este elevul şi to­varăşul de luptă al lui I. V. Stalin. Tovară­şul Mao Tse Dun a putut să devină elevul tovarăşului Stalin şi conducătorul revolu­ţiei victorioase din China, tocmai datorită faptului că metodele lui de muncă şi gân­dire sunt metode staliniste. Tocmai pen­tru că tovarăşul Mao Tse Dun aplică meto­dele staliniste, ideile şi învăţătura lui Stalin, tezele lui îşi păstrează în întregime forţa revoluţionară vitală. Noi am dobândit victoria în revoluţie, şi trebue să continuăm mersul ei victorios înainte. Dar în ce mod putem asigura des­voltarea necontenită a victoriilor noastre ? Despre aceasta ne vorbeşte adesea tovară­şul Mao Tse Dun. Noi trebue să învăţăm cu perseverenţă de la I. V. Stalin, care este stindardul măreţelor victorii ale omenirii şi învăţătorul nostru, de la merele Partid Comunist (bolşevic) al Uniunii Sovietice şi în învăţătura noastră trebue, asemenea tovarăşului Mao Tse Dun, să aplicăm me­todele lui Marx-Engels-Lenin-Stalin. Repet ceea ce a spus acum zece ani tovarăşul Mao Tse Dun, salutându-l pe to­varăşul Stalin cu ocazia aniversării a 60 de ani: „Trebue să purtăm respect tova­răşului Stalin, să-l susţinem, să învăţăm de la el". (Fragmente din lucrarea publicată in revista „Bolşevik"). Agenţia „China nouă“ transmite: 9 In semn de dragoste pentru Mao Tse Dun, peste 13.000 ţărani din dis­trictul Siantan, provincia Hunan, au început construcţia unei căi ferate de 23 km. lungime, care va uni capitala de district Siantan cu satul Saosan, locul natal al lui Mao Tse Dun. 9 Ciao Siu Iun şi Ciao Gui Lan, muncitoare la fabrica de ţesături de bumbac din Tingtao, care deserveau înainte câte 400 fuse fiecare, au trecut la deservirea a câte 500 fuse. Exemplul lor a fost urmat de un mare număr de ţesătoare.­­ Cu o lună înainte de termen, adică în cinci luni in loc de şase, a fost ter­minată plantarea a 200 milioane pomi, care vor forma perdele forestiere de protecţie in câmpiile Chinei de Nord. Pomii vor opri vântul care suflă dinspre deşertul Gobi.­­ In regiunea minieră, unde se află minele Fen Fun, în ultimul timp s’au ridicat mulţi fruntaşi în producţie. Apli­carea metodelor propuse de muncitorii Han Ci şi Tai Tian a permis ridicarea productivităţii muncii cu 65—7CPU. Noua metodă a consolidării galeriilor minei, propusă de muncitorii Sun Sean- In şi Ian In, a dat posibilitate unei con­siderabile economii de materiale. Mi­nerii din Fen Fun au depășit planul anual înainte de termen. Nu de mult, brigada lui Lo Jun-Tin a bătut recordul pe întreaga Chină la extragerea cărbu­nelui, dând într’un schimb 254 tone cărbune. Pag. 3 Din lucrările lui Mao Tse Dun Toată lumea vede că unitatea marilor popoare chinez şi sovietic, con­simţită prin Tratat, este veşnică, puternică şi de neclintit. Această unitate va influenţa în mod inevitabil nu numai înflorirea marilor puteri — China şi Uniunea Sovietică — ci şi viitorul întregii omeniri şi va duce la victoria dreptăţii şi păcii în lumea întreagă. „ ...înainte de Revoluţia din Octombrie, chinezii nu numai că nu au cunoscut pe Lenin şi Stalin, dar nu au cunoscut nici pe Marx şi Engels. Salvele de tun ale Revoluţiei din Octombrie ne au adus marxism-leninismul. Revoluţia din Octombrie a ajutat elementelor progresiste din lumea întreagă şi din China să se călăuzească după concepţia despre lume a proleta­riatului pentru a determina destinele ţărilor lor şi pentru a-şi revizui pro­priile lor probleme. Trebue mers pe drumul pe care l-au luat ruşii — aceasta a fost concluzia. ...Daca nu ar f existat Uniunea Sovietică, dacă cel de-al doilea război mondial antifascist nu s'ar fi terminat cu victoria forţelor antifasciste şi dacă nu s ar fi produs înfrângerea imperialismului japonez, ceea ce este cu deosebire important pentru noi, dacă nu ar fi luat fiinţă în Europa ţările noii democraţii, dacă nu ar fi avut loc lupta tot mai îndârjită a naţiunilor asuprite din Orient, dacă nu ar fi existat luptele masselor populare din Statele Unite, Anglia, Franţa, Germania, Italia, Japonia, şi celelalte ţări capitaliste, împotriva clicilor reacţionare conducătoare, dacă toţi aceşti factori n’ar fi existat, atunci reacţiunea internaţională ar fi exercitat o presiune mult mai puternică, decât exercită acum. Am fi putut oare să repurtăm victoria în astfel de condiţiuni ? Evident că nu. _ ...Noi­ am acumulat o experienţă preţioasă şi principalul în această experienţă îl constitue următorii trei factori: un partid care are la bază dis­ciplina înarmat cu teoria lui Marx, Engels, Lenin şi Stalin, partid care folo­seşte metoda autocriticii şi este strâns legat de masse, o armată condusă de acest partid şi un front unit al diverselor straturi şi grupuri revoluţionare ale societăţii conduse de acest partid... Bizuindu ne pe aceşti trei factori, am câştigat principala victorie... Experienţa noastră poate fi rezumată în felul următor: dictatura democraţiei populare, bazată pe alianță între muncitori şi țărani, condusă de clasa muncitoare (prin partidul comunist). ★

Next