Scȃnteia, ianuarie 1952 (Anul 21, nr. 2234-2260)

1952-01-02 / nr. 2234

PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNITI-VA! ANUL XXI Nr. 2234 Miercuri 2 Ianuarie 1952 4 PAGINI - 4 LEI înainte, pentru realizarea planului de stat pe 1952! In prima dimineaţă de lucru a noului an, sutele de mii de muncitori, tehnicieni şi funcţionari trec poarta fabricilor şi uzi­nelor plini de hotărîrea de a munci cu puteri noi pentru realizarea planului de stat pe anul 1952 — al doilea an al pla­nului cincinal. Ei sunt însufleţiţi de voinţa neclintită de a face, în anul care a început, paşi mari înainte pe drumul desvoltării economiei naţionale şi al unei vieţi îndestulate pentru cei ce muncesc, pe drumul luminos al construirii socialis­mului în ţara noastră. In lupta pentru realizarea planului pe 1952, succesele minunate de până acum sunt pentru fiecare om al muncii un iz­­vor de încredere în propriile sale forţe, o dovadă vie a capacităţii creatoare a cla­sei muncitoare care, cu o inepuizabilă energie, dă viaţă cifrelor planului, trans­formă în fapte cuvântul partidului. In răstimpul scurt care a trecut de la cucerirea puterii politice şi a principale­lor mijloace de producţie industrială, cla­sa muncitoare, condusă de partid şi cu a­­jutorul frăţesc al Uniunii Sovietice, a reuşit să lichideze haosul şi desorganiza­­rea lăsate de capitalişti, să reorganizeze economia naţională pe baze noi, a reuşit să dea un mers nou, ascendent, produc­ţiei. In doi ani de economie planificată, volumul producţiei industriale s’a dublat. Sarcinile planului de stat pe 1951 — pri­mul an al cincinalului — au fost îndepli­nite în proporţie de 104 la sută, ceea ce constitue un mare succes al clasei munci­toare conduse de partid. Planul pe 1952 — al doilea an al cin­cinalului — este un plan de sarcini mă­reţe în lupta pentru o viaţă mai bună, pentru pace şi socialism. In acest an, con­tinuăm marile lucrări începute în anul 1951, începem altele noi. Continuăm cu puteri noi lupta pentru industrializarea socialistă, pentru modernizarea şi meca­nizarea agriculturii, pentru ridicarea nive­lului de trai al celor ce muncesc. In acest an, vor intra în funcţiune noi fabrici şi uzine, vor continua într’un ritm tot mai viu lucrările pe marile şantiere ale cinci­nalului şi planului de electrificare — Ca­nalul Dunăre-Marea Neagră, hidrocen­trala „V. I. Lenin“, etc. — toate puse în slujba vieţii şi a păcii. In cursul acestui an, se va continua cu puteri sporite lupta pentru reconstrucţia agriculturii pe o nouă bază tehnică, modernă, pentru în­tărirea şi desvoltarea sectorului socialist. Ca urmare a desvoltării tuturor ramu­rilor de producţie, se vor crea condiţii pentru îmbunătăţirea aprovizionării oa­menilor muncii, pentru ridicarea continuă a nivelului material şi cultural al po­porului muncitor. In cadrul planului de stat pe anul 1952, este cuprinsă pentru prima dată şi pla­nificarea locală. Aceasta înseamnă o des­­voltare şi o adâncire a planificării eco­nomiei naţionale, dându-se sarcini sfa­turilor populare regionale şi ale oraşelor de subordonare republicană. Ele trebue să dea o largă desvoltare producţiei lo­cale — mai ales pe linia producţiei ali­mentare, a materialelor de construcţii şi a combustibilului — contribuind la îmbu­nătăţirea aprovizionării oamenilor muncii şi la intensificarea schimbului de produse între sat şi oraş. In timp ce poporul nostru — liber şi stă­pân pentru totdeauna pe destinul său — începe un nou an de muncă şi de avânt creator, în lumea capitalistă — măcinată de crize, şomaj şi contradicţii de neîmpă­cat — noul an începe sub semnul întune­cat al agravării lipsurilor şi mizeriei masselor muncitoare, ca urmare a pre­gătirilor de război şi a cursei nebuneşti a înarmărilor „Cea mai mare primejdie care ameninţă actualmente lumea occidentală... — a re­cunoscut de curând cunoscutul atâtător american la război Bernard Baruch este inflaţia care ar putea ruina în câteva luni structura economică a comunităţii a­­pusene“, însăşi presa reacţionară din ţările sub­ordonate dolarului este nevoită să recu­noască situaţia catastrofală în care se gă­sesc aceste ţări. Cât priveşte situaţia Iugoslaviei pe care clica titoistă a transformat-o într’o colo­nie americană, într’un cap de pod ameri­can în Balcani, măsurile luate în ulti­mul timp — ca de pildă devalorizarea dina­rului, etc. — arată că această ţară a fost împinsă de banda de asasini şi spioni tito­­işti la marginea prăpastiei! Un contrast puternic cu situaţia din ţă­rile dolarizate, pentru ţările din puterni­cul front al păcii, în frunte cu marea Uniune Sovietică, printre care se află şi ţara noastră — anul 1952 înseamnă un nou an de muncă şi realizări pentru bună­starea şi fericirea oamenilor muncii, pen­tru întărirea păcii în lume In fruntea luptei pentru întărirea şi în­florirea patriei, organizaţiile de partid tre­bue să intensifice munca politică de massă, antrenând de la început, chiar din primele zile, massele muncitoare la luptă pentru realizarea planului de stat pe anul 1952. Organizaţiile de partid, agitatorii, să a­­rate că de felul cum va lucra fiecare mun­citor şi tehnician în parte, depinde în mare măsură realizarea sarcinilor planului, de­pinde să înlăturăm cu un ceas mai de­vreme lipsurile şi greutăţile care mai există, să ne făurim o viaţă îndestulată, după exemplul măreţ al Uniunii Sovietice. In toate întreprinderile, trebue să se treacă neîntârziat la defalcarea sarcinilor planului pe secţii, ateliere, schimburi, e­­chipe, până la fiecare muncitor şi fiecare maşină în parte. Această operaţie trebue făcută cu cea mai mare răspundere, ţi­­nându-se seama de experienţa de până acum şi de posibilităţile reale existente în fiecare unitate de producţie. Planul pe 1952 este un plan de mari construcţii, de investiţii masive pe linia desvoltării tuturor ramurilor economiei na­ţionale, şi în primul rând a industriei mij­loacelor de producţie, baza industriali­zării socialiste. In acest scop, statul celor ce muncesc va învesti în cursul acestui an sume considerabile, care trebue şi pot fi realizate prin efortul conştient al întregu­lui popor muncitor, prin sporirea volumu­lui acumulărilor socialiste, prin introdu­cerea unui regim de stricte economii. Lupta pentru economii trebue dusă cu aceeaşi hotărîre, atât în domeniul pro­ducţiei , pe linia folosirii raţionale a materiei prime, a materialelor, combusti­bilului, reducerii rebuturilor şi deşeuri­lor , cât şi în ceea ce priveşte cheltue­­lile de regie şi administraţie, unde se pot realiza sume considerabile prin lichida­rea risipei care se mai face acum în multe locuri, mai ales în ceea ce priveşte energia electrică, deplasările, rechizitele, etc. Un accent deosebit trebue pus pe des­coperirea şi mobilizarea resurselor in­terne în slujba realizării şi depăşirii pla­nului. In această direcţie, mai sunt încă foarte multe de făcut. Intr’adevăr, în care fabrică, în care uzină nu există ma­şini fie total nefolosite, fie lucrând numai cu o parte din capacitatea lor reală ? In care întreprindere nu se produc încă go­luri şi gâtuiri în producţie, care pot fi în­lăturate printr’o mai raţională organizare a lucrului ? Sarcinile sporite ale celui de al doilea an al planului cincinal pot fi realizate numai prin introducerea unei înalte și conștiente discipline socialiste a muncii, prin întărirea disciplinei de plan și de stat. Trebue dusă o luptă hotărîtă, stărui­toare, pentru înrădăcinarea metodelor so­cialiste de organizare, pentru întărirea gospodăririi chibzuite, pentru însuşirea largă a experienţei sovietice. De asemenea, trebue dusă cu mai­­multă energie luptă pentru pregătirea cadrelor calificate. Să nu pierdem nicio clipă din vedere că realitatea planului sunt oamenii, cadrele. Cu cât vom şti să pregătim mai repede cadrele calificate de care avem ne­­voe, cu atât mai curând vom realiza mă­reţele sarcini ale construcţiei socialiste, vom lichida cu un ceas mai devreme dificultăţile economice care mai există încă. Iată de ce trebue dată cea mai mare atenţie tuturor formelor de pregătire a cadrelor tehnice şi profesionale şi, în mod special, pregătirii cadrelor calificate la locul de producţie. Fiecare fabrică, fie­care uzină să devină o şcoală, o adevă­rată pepinieră de cadre pentru cincinal ! Veriga principală, metoda de bază a luptei pentru realizarea planului este în­trecerea socialistă şi forma ei superioară, mişcarea stahanovistă. Acum, la începu­tul unui nou an de luptă pentru cincinal, să ne întipărim adânc indicaţiile Comite­tului Central al partidului nostru: „...îndeplinirea măreţelor sarcini ale pla­nului cincinal în domeniul desvoltării in­dustriei, agriculturii, culturii şi asigurării bunei stări a celor ce muncesc este posi­bilă numai pe baza celei mai active par­ticipări a masselor de oameni ai muncii şi în primul rând a clasei muncitoare la construcţia socialistă, prin ridicarea la un nivel superior a întrecerii socialiste, care să urmeze exemplul mişcării staha­­noviste din U.R.S.S...“ Realizările de până acum, experienţa primului an al cincinalului ne-au ară­tat cât adevăr şi înţelepciune sunt cu­prinse în aceste cuvinte. Toate succesele cu care ne mândrim se datoresc entuzias­mului cu care sutele de mii de munci­tori şi tehnicieni, urmând îndemnul par­tidului, s’au avântat în întrecerea socia­listă. Datoria organizaţiilor de partid este de a conduce întrecerea socialistă, îndru­mând şi desvoltând activitatea sindicate­lor, de a asigura în fiecare întreprindere cunoaşterea largă a experienţei stahano­­viştilor sovietici, precum şi a stahano­­viştilor noştri. De felul cum organizaţiile de partid vor şti să-şi îndeplinească acea­stă sarcină, de felul cum vor şti să ex­tindă flacăra mişcării stahanoviste, de­pinde în cea mai mare măsură succesul în lupta pentru plan, însufleţiţi de minunatele perspective care ni se deschid, bucurându-ne de aju­torul Uniunii Sovietice şi al marelui Stalin, cel mai bun prieten al poporului nostru, să pornim de la început cu toate puterile, sub conducerea înţeleaptă a par­tidului, la luptă şi la muncă pentru rea­lizarea planului de stat pe 1952, al doilea an al planului cincinal ! Sanatorii de noapte pentru muncitorii din industria petroliferă PLOEŞTI (de la corespondentul nostru). In ultimii ani au început să fie amenajate, pe lângă marile întreprinderi, sanatorii d­e noapte, pentru muncitorii mai slabi fizi­ceşte şi care au nevoie de observaţie şi tratament medical. Aceste sanatorii de noapte sunt adevă­rate case de odihnă. Zeci de muncitori şi tehnicieni cu sănătatea slăbită îşi petrec aici orele libere după ieşirea din schimb, bucurându-se de întreţinere şi asistenţă medicală gratuită. Ei primesc o hrană cosistentă , care se serveşte de 5 ori pe zi — au la dispoziţie o bibliotecă, cu reviste şi cărţi de citit, pot asculta radio etc. Sanatoriul de noapte al muncitorilor petrolişti din oraşul Ploeşti — înzestrat cu 24 de paturi — a început să funcţioneze încă din anul trecut. De asemenea, cel rtin schela Târgovişte funcţionează de mai bine de şase luni de zile. Zilele acestea, muncitorii şi tehnicienii din schela Băicoi au inaugurat şi ei un sanatoriu de noapte. Sanatoriul este amenajat într-o încăpere curată, bine încălzită, luminată electric, înzestrată cu mobilier nou, etc. Telegrama tovarăşului Stalin adresată redactorului şef al Agenţiei japoneze „Kyodo“ MOSCOVA 1 (Agerpres). — TASS transmite telegrama adresată de I. V. Stalin d-lui Kiisi Iwamoto, redactor şef al Agenţiei KYODO: D-lui Kiisi Iwamoto, redactor şef al Agenţiei KYODO Stimate domnule K. Iwamoto ! Am primit solicitarea Dvs., prin care mă rugaţi să adresez poporului japonez un mesaj de Anul Nou. Nu este în tradiţia oamenilor politici sovietici ca un premier al unui stat străin să adreseze urări poporului altui stat. Totuşi, adânca simpatie a popoarelor Uniunii Sovietice faţă de poporul japonez, căzut în nenorocire din cauza ocupaţiei străine, mă sileşte să fac o excepţie de la regulă şi să vă satisfac rugămintea. Vă rog să transmiteţi poporului japonez că îi urez libertate şi fericire, că îi urez deplin succes în lupta sa curajoasă pentru independenţa pa­triei sale. In trecut, popoarele Uniunii Sovietice au avut ele însele de suferit de pe urma ororilor ocupaţiei străine, la care au participat şi imperialiştii japo­­ nezi. De aceea, ele înţeleg întru totul suferinţele poporului japonez, nutresc faţă de el o adâncă simpatie şi sunt convinse că el va obţine renaşterea şi independenţa patriei sale, aşa cum le-au obţinut, la timpul lor, popoarele Uniunii Sovietice. Urez muncitorilor japonezi eliberare de şomaj şi de salariile scăzute, lichidarea preţurilor ridicate la mărfurile de larg consum şi succes în lupta pentru menţinerea păcii. Urez ţăranilor japonezi eliberare de lipsa de pământ şi de sărăcia de pământ, lichidarea impozitelor mari şi succes în lupta pentru menţinerea păcii. Urez întregului popor japonez şi intelectualităţii sale victoria deplină a forţelor democrate din Japonia, înviorarea şi avântul vieţii economice a ţării, înflorirea culturii, ştiinţei şi artei naţionale şi succes în lupta pentru menţinerea păcii. Cu stimă, 31 Decembrie 1951 I. STALIN Tokio Urarea de Anul Nou adresată poporului muncitor din R. P. R. de acad. prof. dr. C. I. Parhon Cu prilejul Anului Nou, acad. prof. dr. C. I. Parhon, preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale, a adresat în seara zilei de 31 Decembrie 1951, ora 24, prin posturile noastre de radio, în nu­mele Prezidiului Marii Adunări Naționale şi al Guvernului Republicii Populare Ro­mâne, o urare poporului muncitor din R.P.R. Cu privirea în viitor Elanul şi încrederea în viitor, cu care păşesc pragul noului an oamenii muncii din ţara noastră, le împărtăşim şi noi, creatorii de artă. Trăim într’o ţară a muncii libere, o ţară a vieţii noi, o ţară a păcii. E firesc ca aceasta să aibă o pro­fundă şi rodnică înrâurire asupra muncii artistului. E firesc ca el să simtă forţe noi în creaţie la gândul că trăeşte în mijlocul unui popor de constructori, de creatori ai unui viitor minunat, în mijlocul unui po­por din rândurile căruia se ridică mereu noi şi noi oameni de nădejde, harnici şi iscusiţi, stahanovişti şi fruntaşi în produc­ţie care — urmând pilda marilor noştri prieteni sovietici — înving timpul şi apro­pie zorii socialismului. Este o înaltă datorie pentru noi, artiştii plastici, ca în anul care vine să zugră­vim şi mai bine, şi mai adânc decât până acum, chipul acestor oameni noi, trăsătu­rile lor sufleteşti, dragostea lor de muncă, avântul şi optimismul lor. Tematica ce stă la îndemâna noastră, a artiştilor plastici, este, practic, infinită — de la înfăţişarea unui peisaj care desfată ochiul şi bucură sufletul, până la realizarea noilor tablouri cu subiect menite să arate aspecte ale luptei pentru progres. Totuşi, din această nesfârşită varietate de teme ce ne stă la îndemână, eu cred că trebue să alegem cu precădere pe acelea care arată ceea ce este nou în ţara noastră, ceea ce n’a fost şi n'a putut fi înainte. Pe acest teren cred eu că se poate încerca şi valori­fica — în primul rând — puterea creatoare a artistului, datoria artiştilor fiind întot­deauna şi, în primul rând, aceea de a scoate la iveală şi a ajuta să crească ceea­ce e nou şi înaintat în epoca lor. E o înaltă datorie să arătăm în creaţiile noastre nebiruitul mers înainte al vieţii, să arătăm cum se transformă şi înfloreşte ţara, cum prin construcţia socialistă, prin munca pentru prima dată liberă a oame­nilor din ţara noastră, se schimbă, se îm­bogăţesc şi cresc în frumuseţe peisagiile, priveliştile ţării. Ţara şi oamenii ei oferă un nesecat izvor de inspiraţie. Pentru a folosi acest izvor avem condiţii tot mai prielnice. Ar­tiştii plastici pătrund în adâncul minelor, vizitează marile noastre şantiere socia­liste, uzinele, fabricile, gospodăriile agri­cole colective. In anul care vine, să adâncim contac­tul cu viaţa şi să împletim cunoaşterea tot mai aprofundată a vieţii cu lupta pen­tru continua ridicare a nivelului ideolo­gic şi politic, cu lupta pentru ridicarea măestriei artistice, călăuzindu-ne după înaltul model al artei sovietice. A învăţa perseverent, pentru a cunoaşte temeinic meşteşugul, trebue să devină preocuparea de bază şi de zi de zi a fiecărui artist. Pentru noul an îmi propun să reali­zez două lucrări de dimensiuni mai mari. Intr'una din aceste lucrări vreau să arăt elanul şi hotărîrea cu care s’a pornit con­struirea hidrocentralei „V. I. Lenin" de la Bicaz, bucuria muncii creatoare care se simte pe acest mare şantier socialist — mărturie minunată a încrederii noastre în viitor, a voinţei noastre de pace. A doua lucrare, pe care mi-am propus s-o realizez în 1952, este strâns legată de lupta antiimperialistă pentru pace, care se desfăşoară în întreaga lume. Am avut bucuria să iau parte, în vara aceasta, la grandiosul Festival Mondial al Tineretu­lui şi Studenţilor de la­ Berlin. Aici, am putut vedea şi mai limpede cât de puternică este voinţa tineretului şi a tuturor oame­nilor cinstiţi din lumea întreagă de a se înfrăţi şi de a duce împreună la victorie lupta pentru pace. Marea frumuseţe şi varietate a as­pectelor de la Festival erau de natură să solicite din plin paleta unui pictor. Mi-am ales ca subiect întâlnirea emoţionantă dintre tinerii francezi şi tinerii vietna­mezi. A fost un moment înălţător, îmbo­găţit şi de intonaţiile unui cor, al­cătuit din tineri de toate naţionalităţile, care cântau imnul Federaţiei Mondiale a Tineretului Democrat. Un cor imens, din mii şi mii de piepturi tinere, care simbo­liza parcă uriaşa voinţă de pace a tinere­tului lumii şi puterea lagărului păcii. E o temă la care ţin mult, fiindcă so­cotesc că în zilele noastre nu există sar­cină mai nobilă pentru un artist decât aceea de a lua parte prin opera lui la lupta pentru triumful măreţei cauze a păcii şi înfrăţirii popoarelor. Sunt hotărît să studiez şi să muncesc cu toate puterile, pentru ca lucrările pe care vreau să le realizez să fie demne de a apare în faţa aceluia căruia i se adresează arta noastră — poporul nostru de constructori ai socialismului. GHEORGHE ŞARU pictor In interiorul ziarului: N. Enuţă — Zorile vieţii noi în satul Turzii, (pag. 2-a). J. Clark — Pentru cine este şi pen­tru cine nu este libertatea presei în Statele Unite. (pag. 2-a). Acad. Barbu Lăzăreanu — 50 de ani de la apariţia ziarului „România Muncitoare“, (pag. 3-a). V. Nămolaru — Câţiva dintre c­ei care au sărbătorit Anul Nou 1952 pentru a doua oară. (pag. 3-a). Două lumi, două bilanţuri — Articol de fond din „Pentru pace trainică, pentru democraţie populară!“. (pag. 3-a). Poporul sovietic întâmpină cu bucurie anul 1952. (pag. 4-a), împotriva restricţiilor impuse de americani în comerţul dintre Răsărit şi Apus (pag. 4-a). Un bilanţ sumbru al politicii guver­nanţilor britanici, (pag. 4-a). Uriaşele cheltueli de război ale gu­vernului Pleven în discuţia Adunării Naţionale franceze, (pag. 4-a). Iranul respinge „ajutorul econo­mic“ american, (pag. 4-a). Ce ascunde reclama despre „modul de viată american“, (pag. 4-a). Adâncirea divergentelor între orga­nizatorii „armatei europene“, (pag. 4-a). întoarcerea din Uniunea Sovietică a maestrului Mihail Sadoveanu Luni seara a sosit în Capitală, venind de la Moscova unde a participat la şedin­ţele Comitetului pentru decernarea Pre­miilor Internaţionale Stalin „Pentru în­tărirea păcii între popoare", pe anul 1951, maestrul Mihail Sadoveanu. In gara de Nord, maestrul Sadoveanu a fost întâmpinat de tovarăşii Florica Mezincescu şi Constantin Lepădatu, vice­preşedinţi al Comitetului Permanent pen­tru Apărarea Păcii din R.P.R., Eduard Mezincescu, preşedintele Comitetului pen­tru Artă, academicienii Barbu Lăzăreanu şi Al. Rosetti, Mihai Beniuc şi Mihail Novicov, secretari ai Uniunii Scriitorilor din R.P.R., Eugen Rodan, Paul Cornea, Gh. C. Stere, Cornel Onescu, Pavel Dan şi alţi oameni ai artei şi culturii. (Ager­pres). * Pentru copiii ţăranilor muncitori Pentru ca să frecventeze şcoala ele­mentară ciclul II, copiii ţăranilor munci­tori din satele Rusul Bârgăului, Mijloce­­nii Bârgăului şi din comuna Dorolea din raionul Bistriţa, regiunea Rodna, erau nevoiţi să străbată pe jos distanţa de a­­proape 5 km, până la şcoala din comuna Josenii Bârgăului. Din Iniţiativa sfatului popular şi cu sprijinul cadrelor didactice, pe lângă şcoala elementară din Josenii Bârgăului a fost înfiinţat un internat. Urs Gavril, preşedintele comitetului executiv al sfatu­lui popular, şi Pop Simion, directorul şcolii elementare din comună, au depus mult suflet şi multă râvnă pentru înfiin­ţarea acestui internat. GHEORGHE SOCINA corespondent român. Telegrame de felicitare cu prilejul Anului Nou Tovarăşului Iosif Vissarion a viei Stalin Moscova-Kremlin Cu prilejul Anului Nou 1952, Comitetul Central al P.M.R. vă transmite felicitări fierbinţi şi urări de sănătate. Urăm ca anul 1952 să aducă cauzei lui Lenin şi Stalin noi şi strălucite victorii. Să trăiţi ani mulţi, iubite conducător şi învăţător ! In numele C. C. al P.M.R. Gh. Gheorghiu-Dej Generalissimului Iosif Vissarionovici Stalin Preşedintele Consiliului de miniştri al U.R.S.S. Moscova-Kremlin In numele poporului român, al Guvernului Republicii Populare Române şi al meu personal, vă doresc, scumpe tovarăşe Stalin, multă sănătate şi cele mai căl­duroase urări pentru prosperitatea U.R.S.S., eliberatoarea şi prietena poporului Dr. Petru Groza Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Române N. m. Svernik Preşedintele Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. Moscova-Kremlin Cu prilejul Anului Nou, în numele Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române cât şi al meu personal, vă transmit Dvs. şi popoarelor Uniunii Sovietice, cele mai calde felicitări şi urări de noi succese în construirea comunismului şi apărarea păcii. Prof. Dr. C. I. Parhon Preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române Tovarăşului Andrei Ianuarevici Vîşinski Ministrul Afacerilor Externe al Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice Moscova Cu prilejul Noului An vă rog să primiţi din partea mea cele mai călduroase urări de viaţă lungă şi succes în lupta D-voastră pentru progres şi pace în lumea întreagă. Ana Pauker ----------------------------«15»—-——------------------­ Spre binele poporului muncitor Fiecare an de muncă liberă în folosul nostru, al întregului popor muncitor, ne aduce noi bucurii. Pentru echipa noastră, ca şi pentru echipele conduse de alţi mineri, tovarăşi de ai mei de muncă, cum sunt Gasparik Anton, Florea Iosif sau U.T.M.-istul Mi­ron Marian, anul 1951 a fost un an deo­sebit. Era primul an al cincinalului, și noi am socotit planul cincinal drept o che­mare a partidului pentru a munci mai bine și mai spornic, pentru a da patriei tot mai mult cărbune. Ne-am avântat în întrecere şi, folosind metodele sovietice de lucru, ne-am îndeplinit cu multe luni înainte de termen sarcinile de plan ce ne reveneau. Echipa noastră şi-a îndeplinit prima pe întreaga mină planul pe 1951. Patria preţuieşte munca noastră rodnică. Câştigul meu, care este, de multe ori, de 40—50.000 lei pe lună, îmi dă po­sibilitatea să trăesc o viaţă din ce în ce mai bună, aşa cum n'am visat niciodată sub blestemaţii capitalişti. Cei trei copii ai mei învaţă la şcoală, fără să plătesc vreo taxă ; comuna noastră a fost radio­­ficată, iar la cooperativă se aduc tot mai multe lucruri din cele care ne sunt tre­buincioase. Viaţa noastră nouă, realizările tot mai însemnate pe care le înfăptuim, ne fac să urim cu şi mai multă putere pe­ călăii a­­m­ericani care ar vrea să aprindă urgia războiului în lume, ne fac şi mai neclintiţi în hotărîrea noastră de a apăra pacea. De curând, am fost la Petroşani la şe­dinţa de lucru a stahanoviştilor şi frun­taşilor mineri pe ţară, apoi am lucrat în schimb de experienţă la minele de la Co­­măneşti. Din tren, am văzut cum se înalţă fabrici noi, cum se ridică locuinţe munci­toreşti, cum construcţia noastră socialistă înaintează cu paşi tot mai voiniceşti. Toate ace­tea mă fac să privesc cu în­credere anul 1952, al doilea an al cin­cinalului, fac şi mai puternică hotărîrea mea de a obţine realizări tot mai însem­nate. Socotesc că este o datorie de cinste să mă ocup, într’o măsură şi mai mare, de calificarea minerilor la locul de muncă. Deasemeni mă voi strădui să cunosc şi să aplic noi metode de lucru sovietice. Prin munca şi lupta noastră, anul 1952 va fi un an de realizări şi mai însemnate pentru întărirea patriei iubite, spre binele poporului muncitor. Aceste realizări vor însemna totodată noi lovituri date miliar­darilor americani care, prin fel de fel de fapte ticăloase, încearcă să ne facă iarăşi robii lor. Dar nu le-o merge ! Sunt sigur că la fel cu mine gândesc toţi minerii şi muncitorii patriei, toţi cetăţenii ei cinstiţi. ION CIUPEA miner stahanovist la întreprinderea carboniferă Sor.,cam­ decorat cu „Ordinul Muncii" cl. II

Next