Scȃnteia, ianuarie 1952 (Anul 21, nr. 2234-2260)
1952-01-03 / nr. 2235
Toată atenţia calificării cadrelor tehnice! Sarcinile celui de al doilea an al măreţului plan cincinal, de desvoltare şi înflorire a patriei noastre, pun din nou problema creşterii rapide a tot mai numeroase cadre calificate cu o temeinică pregătire profesională şi tehnică ca una din problemele vitale ale construcţiei socialiste. „Pentru a pune tehnica în mişcare şi a o folosi până la capăt — ne învaţă tovarăşul Stalin — ne trebuesc oameni care să fie stăpâni pe tehnică, ne trebuesc cadre care să fie în stare să-şi însuşească şi să folosească această tehnică după toate regulile artei.“ Partidul şi guvernul nostru, călăuzindu-se după genialele învăţături staliniste, au determinat cursul unei largi mişcări de creştere a cadrelor, sporind neîncetat numărul muncitorilor calificaţi. Numai şcolile de calificare au dat economiei noastre naţionale, în decursul primelor două planuri anuale de stat, peste 71.000 muncitori calificaţi. In întreprinderile Ministerului Industriei Metalurgiei şi Industriei Chimice s-au calificat în primul an al cincinalului, în anul 1951, la cursurile de calificare, la locul de muncă, la cursurile de ridicare a calificării şi la cursurile de maiştri, un număr de aproape 27.000 muncitori , în întreprinderile Ministerului Petrolului şi Cărbunelui, s-au calificat un număr de aproape 17.000 muncitori. Statul celor ce muncesc asigură fiecărui om al muncii dornic de învăţătură, posibilităţi largi de a-şi ridica necontenit calificarea, de a-şi îmbogăţi mereu cunoştinţele de specialitate, de a stăpâni tot mai bine tehnica, de a-şi însuşi bogatul tezaur al experienţei stahanoviste sovietice. A fost creată şi desvoltată o reţea vastă de şcoli de calificare, şcoli profesionale, şcoli medii tehnice şi institute superioare, unde oamenii muncii, fiii muncitorilor şi ţăranilor muncitori au asigurate toate condiţiile de a învăţa, de a-şi însuşi ştiinţa şi tehnica. Tot mai mare este numărul muncitorilor care înţeleg că a învăţa, a-şi ridica necontenit calificarea profesională, este o datorie patriotică, că însuşindu-şi mereu noi şi noi cunoştinţe, ei devin luptători mai buni, mai valoroşi, pe frontul construcţiei socialiste. Muncitorii care şi-au ridicat calificarea şi-au mărit simţitor câştigurile. Tovarăşa Elena Ţifrea, de la uzinele „7 Noembrie”, câştiga 4.576 lei , după ce a urmat şcoala de calificare, a început să câştige aproape 10.000 lei lunar. Ţesătoarea Marinescu Georgeta de la Industria Bumbacului B. a ajuns să câştige, în medie, 15.000 lei lunar. Acolo unde organizaţiile de partid au dat importanţa cuvenită ridicării calificării muncitorilor, unii din aceştia au devenit stahanovişti, sporindu-şi puternic productivitatea muncii şi totodată şi câştigurile. Astfel, petrolistul stahanovist Năstase Vasile câştigă 30.000 lei lunar, iar strungarul stahanovist Teleki Emeric câştigă 40.000 lei. Succesele însemnate dobândite în această direcţie nu trebue să ne facă să pierdem din vedere lipsurile Unele ministere şi întreprinderi nu acordă încă importanţa cuvenită creşterii cadrelor, întreprinderile şi unităţile aparţinând de Ministerul Energiei Electrice şi Ministerul Transporturilor nu au îndeplinit, în anul 1951, planul de şcolarizare. Unii conducători de întreprinderi şi unităţi aparţinând Ministerului Poştelor şi Telecomunicaţiilor şi altor ministere, înţelegând cu totul greşit rolul şcolilor de calificare, au împiedicat elemente capabile şi dornice de învăţătură să participe la cursuri, motivând că au nevoe de ele în producţie. In schimb, au trimis în aceste şcoli elemente cu totul necorespunzătoare. O slabă preocupare există, în unele locuri, în ceea ce priveşte atragerea femeilor spre şcoli de calificare. O grijă deosebită trebue acordată de către conducerile administrative localurilor în care funcţionează şcolile. La întreprinderile „Viitorul“, „Acumulatorul“, „Electro-Banat“, „întreprinderea de construcţii No. 12“, etc., unde cursurile şcolilor de calificare se ţin în localurile cantinelor, în birouri, în săli de sport, trebuesc create mai bune condiţiuni de funcţionare a şcolii. Elevii care absolvă şcolile de calificare trebuesc promovaţi în clase superioare de salarizare, în raport cu pregătirea dobândită. Este grăitor faptul că la uzinele „Vasile Roaită“, unde cei care au absolvit cursul de calificare au fost încadraţi corespunzător pregătirii lor, la cursurile de toamnă s-au înscris de două ori şi jumătate mai mulţi decât în luna Martie. Nu peste tot locul însă, conducerile administrative, organizaţiile de partid şi sindicate se preocupă de această problemă. La uzinele „Vulcan“, de pildă, dintr-un număr de 7 absolvenţi ai şcolii de maiştri, numai 3 au fost încadraţi în clase superioare de salarizare. In domeniul formării cadrelor calificate, un sprijin puternic îl constitue însuşirea creatoare a bogatei experienţe stahanoviste sovietice. Prin aplicarea metodei sovietice Kotlear, de calificare la locul de ----------------------------------------A muncă, pe bază de contract, zeci şi zeci de mii de muncitori au deprins meseria, şi-au însuşit nemijlocit bagajul de cunoştinţe şi experienţa stahanoviştilor şi fruntaşilor noştri, devenind cadre pregătite de constructori ai socialismului. Dar şi în această direcţie mai există serioase lipsuri, care se cer grabnic remediate. In unele locuri, nu există destulă grijă pentru ca instructorii să aibă la bază o serioasă pregătire tehnică. Aşa s-a putut întâmpla ca, pe un mare şantier, să se acorde sarcina plină de răspundere de a califica noi muncitori la locul de muncă unor instructori care aveau ei înşişi o slabă pregătire profesională. Maiştrii, stahanoviştii şi fruntaşii care instruesc la locul de muncă, pe bază de contract, muncitori necalificaţi, sunt răsplătiţi materialiceşte, conform Hotărîrii Consiliului de Miniştri privind instruirea la locul de muncă. La uzinele metalurgice „Unirea“, muncitorii şi tehnicienii care au instruit un număr de 23 muncitori, au fost de curând premiaţi cu suma de 179.000 lei; printre aceştia se află maistrul modelist Barabaş Ion, şeful de echipă Bako Iosif, strungarul Covaci Robert şi alţii. Nu peste tot locul se aplică însă cu stricteţă Hotărîrea aceasta, ceea ce nu este de natură să stimuleze pe cei care se străduesc să împărtăşească experienţa lor altor tovarăşi, să ridice cât mai numeroase cadre calificate. De pildă, la întreprinderile „Ocna Mureşului“, „Târnăveni“, „Progresul“-Bucureşti şi altele, instructorii nu au primit premiile cuvenite pe motiv că nu au fost... prevăzute fonduri. Cele mai multe lipsuri care se înregistrează în domeniul creşterii cadrelor au la rădăcină faptul că, în multe întreprinderi, planul de creştere a calificării profesionale nu este considerat încă o sarcină tot atât de importantă ca şi planul de producţie. Acei conducători de întreprinderi care se văicăresc pe toate drumurile de lipsa de cadre trebue să-şi dea seama că numai socotind planul de calificare ca făcând parte integrantă din planul întreprinderii, vor putea asigura cadrele necesare, vor putea asigura ridicarea necontenită a producţiei şi productivităţii muncii. Vorbind despre necesitatea pregătirii cadrelor calificate, tovarăşul Gh. Gheorghiu- Dej a arătat că : „Organele administrative de jos până sus, la ministere, cu ajutorul sindicatelor şi sub conducerea partidului, trebue să depună eforturi şi mai mari în această direcţie, să se preocupe ca de o problemă vitală a construcţiei socialiste, de ridicarea calificării muncitorilor, de formarea a noi cadre economice şi tehnice“. Ministerele, Direcţiile generale şi Uniunile sindicale trebue să exercite un control riguros asupra felului în care se desfăşoară acţiunea de calificare a cadrelor în întreprinderi, asupra nivelului cursurilor, asupra modului cum îşi însuşesc elevii materiile teoretice şi practice. O sarcină de mare răspundere revine stahanoviştilor noştri. Ei au datoria să împărtăşească experienţa şi cunoştinţele unui număr cât mai mare de muncitori, să-i ridice la nivelul lor, să-i ajute a dobândi nobilul titlu de stahanovist. Urmând exemplul strălucit al stahanoviştilor sovietici, trebue organizate în întreprinderi întâlniri periodice între stahanovişti şi grupuri de muncitori din întreprindere, întâlniri la care stahanoviştii să explice amănunţit metodele lor de muncă. Organizaţiile de partid trebue să vegheze ca în fiecare întreprindere, pe fiecare şantier, conducerile administrative să aplice pe scară largă politica de formare a cadrelor noi tehnice şi de ridicare a calificării profesionale a cadrelor existente.. O deosebită atenţie trebue dată formării în întreprinderi a şcolilor de calificare de tip stahanovist; pe bază de contract, stahanoviştii să-şi ia obligaţia de a se ocupa în mod special de anumiţi muncitori, pe care într’un timp determinat să-i ridice la calitatea de stahanovişti. Fiecare comunist trebue să stea în primele rânduri în bătălia pentru ridicarea nivelului său tehnic şi profesional, să fie exemplu şi îndemn pentru ceilalţi muncitori pe care să-i ajute să-şi ridice calificarea. El este dator să ducă permanent o largă muncă de lămurire între muncitorii necalificaţi, îndemnându-i să se califice, precum şi între muncitorii calificaţi îndemnându-i şi ajutându-i să-şi ridice necontenit calificarea. Organizaţiile de partid trebue să îndrume conducerea administrativă şi comitetele de întreprindere de a folosi la maximum, pentru ridicarea calificării profesionale a muncitorilor, cursuri profesionale, schimburi de experienţă între muncitori, conferinţe şi filme documentare, consultaţii tehnice, cârţi, broşuri, reviste tehnice şi de specialitate — şi, în special, studierea şi aplicarea în practică a tehnicii şi a metodelor de muncă sovietice, etc. Fabricile şi uzinele noastre să devină adevărate pepiniere de creştere a noi şi noi cadre ! Să facem totul pentru creşterea cadrelor tehnice de care avem nevoe pentru realizarea planului cincinal, pentru făurirea unei vieţi noi, socialiste! Succese în munca de culturalizare a masselor în regiunea Hunedoara DEVA (de la corespondentul nostru). — In 11 luni ale anului trecut secţiile culturale ale sfaturilor populare din regiunea Hunedoara au depus o rodnică activitate în munca de culturalizare a masselor. In cadrul celor peste 430 cămine culturale, 19 case de citit şi 9 colţuri roşii din regiune s’au organizat 8.198 şezători duminicale, 9.773 seri culturale la care s’au ţinut 15.181 conferinţe. Au luat deasemeni fiinţă 50 cercuri agrotehnice şi 48 cercuri de cultură generală. Bibliotecile săteşti din raioane au fost înzestrate cu 33.089 volume. Prin înfiinţarea a 160 vitrine cu cărţi, a 660 cercuri de citit şi prin munca de lămurire dusă de la om la om, numărul cititorilor din bibliotecile săteşti şi cele raionale a crescut simţitor. O deosebită importanţă a fost acordată ridicării nivelului cultural al locuitorilor din satele moţilor. Satele locuite de moţi, şi îndeosebi cele din raioanele Brad şi Alba, au fost deseori vizitate de caravanele cinematografice şi echipele artistice din regiune. In cursul anului trecut au fost inaugurate noi cămine culturale, ca de pildă cele din satele Băeşti şi Măceu, raionul Haţeg, Bacea din raionul Deva, etc. Pentru intensificarea activităţii culturale în serile de iarnă, de curând s’a introdus curent electric la căminele culturale din satele Spini, Zam, Tâmpa şi Năcăştia. Deasemeni, căminele culturale existente au fost înzestrate cu aparate de radio. jt. PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNITI-VA ( ANUL XXI Nr. 2235 ) Joi 3 Ianuarie 1952 ! 4 PAGINI - 4 LEI In Interiorul ziarului: Patru ani dela proclamarea Republicii Populare Române — Cuvântarea tovarăşului Miron Constantinescu la Adunarea festivă dela Ateneul R. P. R. — (pagr. 2-a). O puternică imagine a forţei crescânde a patriei noastre. — Vizitând expoziţia „Republica Populară Română pe drumul construirii socialismului”. (pag. 3-a). I. Vrancea — Din realizările învăţământului public în 1951. (pag. 3-a). Ţăranii muncitori demască pe chiaburii sabotori ai colectărilor. (pag. 3-a). Sub jugul ocupaţiei — Corespondenţă din Tokio publicată in „Pravda” (pag. 4-a). Creşte nemulţumirea masselor populare din Japonia împotriva guvernului Yoshida. (pag. 4-a). Urări de Anul Nou trimise d£ omenii sovietici oamenilor muncii dinn ţările de democraţie populară. (pag. 4-a). Politica falimentară a guvernanţii*lor titoişti pe 1952. (pag. 4-a). Noi crime ale cotropitorilor britanici în Egipt. (pag. 4-a). Accentuarea scumpirii traiului îin Grecia. (pag. 4-a). Răspunsul tovarăşului Stalin la telegramele de felicitare Comitetul Central al Partidului MuncitorescRomân tovarăşului Gheorghiu-Bej Bucureşti Vă mulţumesc călduros pentru salut şi pentru urările de bine. I. STALIN Preşedintelui Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române Profesor C. Parhon Bucureşti Mulţumesc Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române şi Dv. personal, tovarăşe preşedinte, pentru felicitările trimise cu prilejul zilei mele de naştere. I. STALIN Preşedintelui Consiliului de Miniştri ai Republicii Populare Române tovarăşului Petru Groza Bucureşti Mulţumesc Guvernului Republicii Populare Române şi Dv. personal, tovarăşe preşedinte, pentru bunele urări exprimate cu ocazia zilei mele de naştere. I. STALIN ------------------------------------------------------ Prima zi de lucru din 1952 Eri a fost prima zi de lucru a anului 1952. Sutele de mii de muncitori, tehnicieni, ingineri şi funcţionari au intrat pe poarta fabricilor, uzinelor, şantierelor etc., hotărîţi să lupte cu puteri înzecite pentru realizarea sarcinilor celui de al doilea an al planului cincinal, pentru întărirea şi înflorirea patriei, pentru pace. La uzinele „Vasile Roaită" Ora 7 dimineaţa. Sute şi sute de muncitori, tehnicieni şi funcţionari de la uzinele „Vasile Roaită“ din Capitală se îndreptau spre locurile lor de muncă, înainte de a intra în uzină, stahanoviştii Vasile Nicuiescu şi Istrate Petre s-au oprit câteva clipe în faţa panourilor de la intrare, pe care scria : „La mulţi ani, tovarăşi, stahanovişti şi fruntaşi în producţie ! Vă urăm noi succese în producţie pe anul 1952“. — In anul acesta, spuse stahanovistul Vasile Niculescu, trebue să muncim mai bine, să facem ca producţia la masivoiunelte pentru agricultură să crească şi mai mult decât în anul trecut. Să realizăm tot mai multe economii ! Să lucrăm astfel ca stahanoviştii şi fruntaşii în producţie să se numere cu zecile în uzina noastră. ...La sunetul sirenei, a început cu însufleţire munca. In secţia lăcătuşerie, în cea de strunguri, la forjă , pretutindeni, muncitorii şi tehnicienii sunt dornici să obţină succese din prima zi. In secţia lăcătuşerie lucrează tov. Maria Dumitru, deputată în Sfatul popular al oraşului Bucureşti. In această zi, ea şi-a depăşit cu mult norma de lucru. Stahanovistul Ion A. Ion se interesează îndeaproape de felul cum muncesc tovarăşii din echipa sa. El este hotărît să-şi ducă la îndeplinire angajamentul luat de a face din echipa lui în acest an o echipă fruntaşă. In secţia mecanica, strungarul U.T.M.-ist Ioniţă C. Marin a venit la lucru cu 30 de minute mai devreme. După ce şi-a pus la punct strungul, s-a apropiat de maistrul secţiei, spunându-i: „Acum, la început de an, îmi iau angajamentul ca în tot cursul anului să nu mai întârzii de la lucru, aşa cum se întâmpla câteodată !“ Printre echipele şi brigăzile care au dobândit succese însemnate în această zi, se numără şi brigada strungarului U.T.M.ist Mocanu Mircea, care şi-a depăşit norma cu 165% , brigada stahanovistului Voicu Gheorghe, cu 90%, iar echipa lăcătușului Vârvoreanu Ion și-a depășit deasemeni norma cu 120%. La uzinele „Vulcan" La uzinele „Vulcan” din Capitală muncitorii şi tehnicienii care lucrează în schimbul întâi au venit ori mai de dimineaţă ca de obicei. In toate sectoarele uzinei, prima zi de muncă a anului 1952 a fost plină de roade bogate. Cu avânt deosebit au lucrat în această zi muncitorii şi tehnicienii de la cazangerie. Aici, echipa condusă de tov. Dumitru Raicea a reuşit ca până la ora 12 să realizeze o depăşire a programului de peste sută la sută. In convorbirea scurtă care a avut loc înainte de începerea lucrului, muncitorii şi tehnicienii din această secţie — alături de tovarăşii lor din celelalte secţii ale uzinei — s-au angajat ca în cursul celui de al doilea an al cincinalului să dea produse de bună calitate, să realizeze economii cât mai însemnate. Succese importante a obţinut şi colectivul secţiei turnătorie. Echipa de turnători în frunte cu stahanovistul Ilie Nicolae a realizat în această zi peste trei norme. Printre fruntaşii secţiei se numără tov. Constantin Dumitrescu şi Mihai Chiriţă. — Voi munci mai bine decât în cursul anului trecut, a spus tov. Gheorghe Constantin, mă voi strădui ca sarcinile ce-mi revin pe anul 1952 să le realizez cu mult înainte de termen. Plini de însufleţire au lucrat în această zi şi muncitorii şi tehnicienii secţiei forjă. Sub lozinca „Să ne înzecim avântul nosstru în muncă pentru realizarea planului cincinal şi a planului de electrificare” colectivul acestei secţii a pornit la realizarea sarcinilor de plan pe 1952, hotărît să nu precupețească niciun efort în muncă. La lupta pentru realizarea planului pe 1952 ! Răspunzând chemării partidului, care a pus în faţa oamenilor muncii sarcina istorică de construire a bazei economice a socialismului în ţara noastră, muncitorii, tehnicienii şi inginerii din toate ramurile industriale au desfăşurat cu deosebită însufleţire întrecerea socialistă, realizând planul producţiei globale pe anul 1951, primul an al cincinalului, în proporţie de 104%. Deosebit de importantă este realizarea muncitorilor, tehnicienilor şi inginerilor din industria grea — veriga de bază a industrializării socialiste a ţării. La 3 Decembrie 1951 — adică în numai 11 luni şi trei zile — ei şi-au realizat sarcinile planului pe 1951, începând să lucreze în contul anului 1952. In cel de al doilea an al cincinalului, sarcini mari stau în faţa clasei muncitoare din ţara noastră. In acest an, producţia industrială va creşte cu 24,5% faţă de realizările anului 1951. Muncitori, tehnicieni, ingineri şi funcţionari din toate ramurile de producţie 1 Desfăşuraţi larg întrecerea socialistă, luptaţi cu hotărîre sporită pentru Însuşirea experienţei stahanoviste . Un luminos mesaj stalinist al luptei pentru pace Telegrama tovarăşului Stalin adresată redactorului şef al Agenţiei japoneze „Kyodo“ este unul dintre acele luminoase documente de imens răsunet internaţional, care slujesc popoarelor lumii drept arme invincibile în lupta pentru nobila cauză a păcii. Răspunzând d-lui K. Iwamoto, redactor şef al Agenţiei „Kyodo", care-1 rugase să adreseze poporului japonez un mesaj de Anul Nou, tovarăşul Stalin scrie între altele : „Nu este în tradiţia oamenilor politici sovietici ca un premier al unui stat străin să adreseze urări poporului altui stat. Totuşi, adânca simpatie a popoarelor Uniunii Sovietice faţă de poporul japonez, căzut în nenorocire din cauza ocupaţiei străine, mă sileşte să fac o excepţie de la regulă şi să vă satisfac rugămintea. Vă rog să transmiteţi poporului japonez că îi urez libertate şi fericire, că îl urez deplin succes în lupta sa curajoasă pentru independenţa patriei sale”. Cuvintele tovarăşului Stalin sunt îmbibate de nobila ideologie sovietică a frăţiei între popoare. Cuvintele mesajului stalinist sunt pline de caldă şi adâncă simpatie faţă de poporul japonez, care geme sub jugul sângeros al ocupanţilor americani. Călcând în picioare independenţa naţională şi demnitatea poporului japonez, nesăţioşii cotropitori yankei au adus cu ei în Japonia, asemeni unui suflu ucigător, mizerie, jale de nedescris, moarte. Peste 10 milioane şomeri rătăcesc flămânzi şi sdrenţăroşi pe străzile oraşelor, ca urmare a închiderii sau restrângerii producţiei fabricilor ce nu produc articole militare. In timp ce salariile au rămas îngheţate, preţurile alimentelor şi articolelor de larg consum au crescut numai în ultimul an cu 50%. Numai la Tokio, numărul sinuciderilor a crescut de trei ori în cursul anului trecut. In fiecare fabrică sunt carcere iar muncitorii sunt siliţi să locuiască în cazărmi anume amenajate. Muncitorii, sleiţi de puteri, sunt loviţi cu ciomegele ca să nu adoarmă lângă maşini. Cât despre mueria ţărănimii lipsită de pământ, robind pe pământurile marilor moşieri şi sdrobită de povara datoriilor şi impozitelor pentru uriaşele cheltueli militare, ea e atât de îngrozitoare încât ţăranii au ajuns să-şi vândă până şi copiii ca sclavi. Şi peste toate acestea se abate teroarea fascistă împotriva tuturor celor care se ridică contra pregătirilor de război şi a transformării Japoniei in colonie americană. Zeci şi sute de fruntaşi comunişti sunt întemniţaţi. Orice mişcare patriotică şi democratică e supusă celor mai sălbatice persecuţii. Aceasta e soarta pe care „civilizatorii“ yankei o pregătesc popoarelor subjugate ! Dar înfruntând prigoana, poporul japonez se ridică plin de curaj împotriva tâlharilor imperialişti, care aplică politica propovăduită cu trufie şi cinism hitlerist de către călăul Mac Arthur: „Popoarele orientului nu respectă decât biciul stăpânului !“ Lupta plină de abnegaţie a poporului japonez dovedeşte că până la urmă nu va fi loc pentru stăpânii coloniali în Japonia, după cum nu va fi loc în nicio parte a lumii. Pline de căldură frăţească răsună cuvintele tovarăşului Stalin : „In trecut, popoarele Uniunii Sovietice au avut ele însele de suferit de pe urma ororilor ocupaţiei străine, la care au participat şi imperialiştii japonezi. De aceea ele înţeleg întru totul suferinţele poporului japonez, nutresc faţă de el o adâncă simpatie şi sunt convinse că el va obţine renaşterea şi independenţa patriei sale, aşa cum le-au obţinut, la timpul lor, popoarele Uniunii Sovietice“. Fiecare din cuvintele staliniste aprinde în inima poporului japonez flacăra nădejdii în eliberarea patriei sale, în cucerirea unei vieţi libere şi fericite. Poporul japonez urmăreşte cu un interes pasionat marea transformare petrecută în Asia ca urmare a strălucitei victorii a Uniunii Sovietice în cel de al doilea război mondial S-a deschis o nouă pagină în istoria Asiei. Marele popor chinez, vecinul poporului japonez, odinioară înrobit de imperialiştii americani, englezi, japonezi şi alţii, şi-a frânt lanţurile, a scuturat jugul imperialist, lichidează cu succes rămăşiţele feudale şi, sub conducerea gloriosului său partid comunist, îşi clădeşte o viaţă nouă, înfloritoare, însufleţite de strălucitul exemplu al poporului chinez, popoarele din Vietnam, Malaya, Birmania, Filipine, luptă cu arma în mână împotriva cotropitorilor imperialişti. Eroicul popor coreean dă lovituri nimicitoare canibalilor americani. In Orientul Apropiat şi Africa de Nord, popoarele subjugate îşi scutură lanţurile. Poporul Japonez îşi dă seama că încercările imperialiştilor americani de a prelungi la nesfârşit ocupaţia Japoniei şi de a face să renască militarismul japonez, urmăresc să arunce tot mai adânc poporul Japonez în lanţurile coloniale din care s’au smuls sau luptă să se smulgă popoarele Asiei. Poporul japonez nu vrea însă să slujească drept jandarm al imperialiştilor americani In Extremul Orient, el nu vrea să-şi vândă tineretul drept carne de tun călăilor de popoare şi să devină o unealtă americană de agresiune împotriva popoarelor sovietice. In ciuda represiunii ocupanţilor americani şi a guvernului fascist Yoshida, forţele democratice ale poporului japonez, unite în jurul Partidului Comunist Japonez, luptă cu curaj împotriva complotului războinic al imperialiştilor. Milioane de muncitori japonezi au fost în grevă anul acesta. Tot mai dese sunt acţiunile patriotice de sabotaj în fabricile de armament. Creşte influenţa în masse a partidului comunist. Sindicatele progresiste se întăresc necontenit. In ţara în care lupta pentru pace e cori* siderată o „crimă“ pedepsită de lege* mişcarea partizanilor păcii prinde rădă* cini tot mai adânci. Teroarea fascistă n’a putut împiedica strângerea a 6 milioane semnături pe Apelul pentru un Pact al Păcii. Premierea profesorului Ikuo Oyama, fruntaş eminent al luptei pentru pace a poporului japonez, cu înalta distincţie „Premiul Stalin pentru întărirea păcii între popoare“, constitue o recunoaştere internaţională a meritelor deosebite şi a marii însemnătăţi a mişcării japoneze pentru pace. Lupta pentru pace, problemă vitală pentru toate popoarele lumii, constitue pentru poporul japonez însăşi problema existenţei sale. Pentru poporul japonez, a lua în mâinile sale soarta păcii înseamnă a lua în mâini propria sa soartă, existenţa sa ca naţiune. In mesajul tovarăşului Stalin, fiecare cuvânt dovedeşte o adâncă cunoaştere a situaţiei şi a suferinţelor masselor populare din Japonia, fiecare cuvânt dă glas celor mai vitale năzuinţi ale poporului japonez : „Urez muncitorilor japonezi eliberare de şomaj şi de salariile scăzute, lichidarea preţurilor ridicate la mărfurile de larg consum şi succes în lupta pentru menţinerea păcii. Urez ţăranilor japonezi eliberare de lipsa de pământ şi de sărăcia de pământ, lichidarea impozitelor mari şi succes în lupta pentru menţinerea păcii. Urez întregului popor japonez şi intelectualităţii sale victoria deplină a forţe- lor democrate din Japonia, înviorarea şi avântul vieţii economice a ţării, înflorirea culturii, ştiinţei şi artei naţionale şi succes în lupta pentru menţinerea păcii”. De câte ori marele Stalin, conducătorul şi învăţătorul oamenilor muncii din lumea întreagă, a atins în lucrările sau declaraţiile sale probleme ale luptei de eliberare a unui popor, de atâtea ori cuvintele lui au aruncat o lumină puternică asupra celor mai esenţiale probleme de viaţă ale acelui popor. Istoria a dovedit de fiecare dată uriaşa însemnătate a cuvintelor deschizătoare de drumuri noi rostite de tovarăşul Stalin, întotdeauna ele au fost sorbite cu nesaţ de popoare, care au văzut în ele un far călăuzitor în lupta pentru o viaţă mai bună. Aşa se va întâmpla fără îndoială şi cu mesajul adresat poporului japonez. In înţelepciunea cuvintelor pe care tovarăşul Stalin i le-a adresat cu prilejul anului nou, poporul japonez va găsi un nesecat izvor de forţă şi de încredere în triumful luptei sale pentru libertate, pace şi o viaţă mai bună. Poporul japonez, căzut în nenorocirea ocupaţiei americane, a avut putinţa să-şi dea seama că simpatia poporului sovietic este un sprijin de mare preţ, că ea nu se mărgineşte la vorbe ci se manifestă în fapte. Nu de mult, la conferinţa de la San Francisco, reprezentanţii Uniunii Sovietice au luat cu tărie apărarea intereselor poporului japonez, a libertăţii, independenţei şi demnităţii acestuia, a desvoltării paşnice a Japoniei. In sala conferinţei de la San Francisco unde imperialiştii americani, cu complicitatea guvernului Yoshida, au impus poporului japonez un ruşinos tratat prin care, împotriva voinţei acestuia, încearcă să-l transforme în sclav şi carne de tun pentru interesele Wall Streetului — a răsunat cu tărie glasul marelui popor sovietic în apărarea poporului japonez. Mesajul tovarăşului Stalin arată popon** lui japonez că se bucură nu numai de simpatia şi solidaritatea poporului sovietic, ci şi a clasei muncitoare internaţionale şi a tuturor popoarelor lumii. Se ştie că, în cadrul luptei popoarelor pentru pace, în Asia şi în lumea întreagă se desfăşoară o mişcare de sprijinire a luptei poporului japonez pentru retragerea trupelor străine şi împotriva remilitarizării Japoniei. Marele răsunet al mesajului tovarăşului Stalin în rândurile opiniei publice internaţionale va face să se manifeste cu şi mai mare tărie solidaritatea popoarelor cu lupta de eliberare a poporului japonez. Răsunetul internaţional al minunatului mesaj stalinist va fi cu atât mai puternic cu cât situaţia poporului japonez se aseamănă cu situaţia altor popoare din Asia şi Europa, îngenunchiate de imperialiştii americani. Viaţa de robia şi chin a poporului japonez e aidoma suferinţelor îndurate de popoarele Italiei, Germaniei occidentale, Greciei sau Iugoslaviei şi ale tuturor ţărilor în care imperialiştii americani, în alianţă cu cele mai reacţionare cercuri ale moşierimii şi burgheziei, gâtite libertăţile popoarelor, le cufundă în mizerie, abat asupră-le criminala teroare fascistă. Nu există om cinstit care să nu fie mişcat până în adâncul sufletului de caldele simţăminte şi de grija sinceră care vibrează în cuvintele marelui Stalin către un popor aflat sub cruntul jug imperialist. Aceasta arată încă odată de ce popoarele lumii văd în tovarăşul Stalin cel mai bun prieten, părintele lor iubitor. Poporul nostru, care a cunoscut din plin obida şi amarul exploatării capitaliste şi ocupaţiei imperialiste, salută din toată inima telegrama tovarăşului Staln şi se alătură urărilor adresate poporului japonez. Mulţumită eliberării patriei noastre de către eroicele Armate Sovietice şi nepreţuitului ajutor al Uniunii Sovietice, mulţumită luptei eroice a clasei muncitoare sub conducerea comuniştilor, poporul nostru a scăpat odată pentru totdeauna de soarta tragică a ţărilor capitaliste, subjugate de imperialismul american. Convingerea nestrămutată a poporului român este că urările tovarăşului Stalin vor da roade în sufletele milioanelor de japonezi cinstiţi, ca şi în sufletele oamenilor cinstiţi de pretutindeni, contribuind la asigurarea victoriei definitive a forțelor păcii în lumea întreagă.