Scȃnteia, ianuarie 1952 (Anul 21, nr. 2234-2260)

1952-01-03 / nr. 2235

Toată atenţia calificării cadrelor tehnice! Sarcinile celui de al doilea an al mă­reţului plan cincinal, de desvoltare şi în­florire a patriei noastre, pun din nou problema creşterii rapide a tot mai nu­meroase cadre calificate cu o temeinică pregătire profesională şi tehnică ca una din problemele vitale ale construcţiei so­cialiste. „Pentru a pune tehnica în mişcare şi a o folosi până la capăt — ne învaţă tovarăşul Stalin — ne trebuesc oameni care să fie stăpâni pe tehnică, ne trebuesc cadre care să fie în stare să-şi însuşească şi să folo­sească această tehnică după toate regulile artei.“ Partidul şi guvernul nostru, călăuzin­­du-se după genialele învăţături staliniste, au determinat cursul unei largi miş­cări de creştere a cadrelor, sporind neîn­cetat numărul muncitorilor calificaţi. Nu­mai şcolile de calificare au dat economiei noastre naţionale, în decursul primelor două planuri anuale de stat, peste 71.000 muncitori calificaţi. In întreprinderile Ministerului Indus­triei Metalurgiei şi Industriei Chimice s-au calificat în primul an al cincinalu­lui, în anul 1951, la cursurile de califi­care, la locul de muncă, la cursurile de ridicare a calificării şi la cursurile de maiştri, un număr de aproape 27.000 muncitori , în întreprinderile Ministeru­lui Petrolului şi Cărbunelui, s-au calificat un număr de aproape 17.000 muncitori. Statul celor ce muncesc asigură fiecărui om al muncii dornic de învăţătură, posi­bilităţi largi de a-şi ridica necontenit cali­ficarea, de a-şi îmbogăţi mereu cunoştin­ţele de specialitate, de a stăpâni tot mai bine tehnica, de a-şi însuşi bogatul tezaur al experienţei stahanoviste sovietice. A fost creată şi desvoltată o reţea vastă de şcoli de calificare, şcoli profesionale, şcoli medii tehnice şi institute superioare, unde oamenii muncii, fiii muncitorilor şi ţăranilor muncitori au asigurate toate condiţiile de a învăţa, de a-şi însuşi ştiinţa şi tehnica. Tot mai mare este numărul muncito­rilor care înţeleg că a învăţa, a-şi ridica necontenit calificarea profesională, este o datorie patriotică, că însuşindu-şi me­reu noi şi noi cunoştinţe, ei devin luptă­tori mai buni, mai valoroşi, pe frontul construcţiei socialiste. Muncitorii care şi-au ridicat califica­rea şi-au mărit simţitor câştigurile. To­varăşa Elena Ţifrea, de la uzinele „7 Noembrie”, câştiga 4.576 lei , după ce a urmat şcoala de calificare, a început să câştige aproape 10.000 lei lunar. Ţesătoa­­rea Marinescu Georgeta de la Industria Bumbacului B. a ajuns să câştige, în me­die, 15.000 lei lunar. Acolo unde organi­zaţiile de partid au dat importanţa cuve­nită ridicării calificării muncitorilor, unii din aceştia au devenit stahanovişti, sporindu-şi puternic productivitatea muncii şi totodată şi câştigurile. Astfel, petro­listul stahanovist Năstase Vasile câştigă 30.000 lei lunar, iar strungarul stahano­vist Teleki Emeric câştigă 40.000 lei. Succesele însemnate dobândite în acea­stă direcţie nu trebue să ne facă să pier­dem din vedere lipsurile Unele minis­tere şi întreprinderi nu acordă încă im­portanţa cuvenită creşterii cadrelor, în­treprinderile şi unităţile aparţinând de Ministerul Energiei Electrice şi Ministe­rul Transporturilor nu au îndeplinit, în anul 1951, planul de şcolarizare. Unii conducători de întreprinderi şi unităţi aparţinând Ministerului Poşte­lor şi Telecomunicaţiilor şi altor ministere, înţelegând cu totul greşit rolul şcolilor de calificare, au împiedicat elemente capabile şi dornice de învăţătură să participe la cursuri, motivând că au nevoe de ele în producţie. In schimb, au trimis în aceste şcoli elemente cu totul necorespunzătoare. O slabă preocupare există, în unele locuri, în ceea ce priveşte atragerea femei­lor spre şcoli de calificare. O grijă deosebită trebue acordată de către conducerile administrative localuri­lor în care funcţionează şcolile. La între­prinderile „Viitorul“, „Acumulatorul“, „Electro-Banat“, „întreprinderea de con­strucţii No. 12“, etc., unde cursurile şco­lilor de calificare se ţin în localurile can­tinelor, în birouri, în săli de sport, trebuesc create mai bune condiţiuni de funcţionare a şcolii. Elevii care absolvă şcolile de calificare trebuesc promovaţi în clase superioare de salarizare, în raport cu pregătirea dobân­dită. Este grăitor faptul că la uzinele „Vasile Roaită“, unde cei care au absolvit cursul de calificare au fost încadraţi co­respunzător pregătirii lor, la cursurile de toamnă s-au înscris de două ori şi jumă­tate mai mulţi decât în luna Martie. Nu peste tot locul însă, conducerile admini­strative, organizaţiile de partid şi sindi­cate se preocupă de această problemă. La uzinele „Vulcan“, de pildă, dintr-un număr de 7 absolvenţi ai şcolii de maiştri, numai 3 au fost încadraţi în clase superioare de salarizare. In domeniul formării cadrelor calificate, un sprijin puternic îl constitue însuşirea creatoare a bogatei experienţe stahano­viste sovietice. Prin aplicarea metodei so­vietice Kotlear, de calificare la locul de ----------------------------------------A­ muncă, pe bază de contract, zeci şi zeci de mii de muncitori au deprins meseria, şi-au însuşit nemijlocit bagajul de cunoş­tinţe şi experienţa stahanoviştilor şi frun­taşilor noştri, devenind cadre pregătite de constructori ai socialismului. Dar şi în această direcţie mai există se­rioase lipsuri, care se cer grabnic reme­diate. In unele locuri, nu există destulă grijă pentru ca instructorii să aibă la bază o serioasă pregătire tehnică. Aşa s-a putut întâmpla ca, pe un mare şantier, să se acorde sarcina plină de răspundere de a califica noi muncitori la locul de muncă unor instructori care aveau ei înşişi o sla­bă pregătire profesională. Maiştrii, stahanoviştii şi fruntaşii care instruesc la locul de muncă, pe bază de contract, muncitori necalificaţi, sunt răs­plătiţi materialiceşte, conform Hotărîrii Consiliului de Miniştri privind instruirea la locul de muncă. La uzinele metalurgice „Unirea“, muncitorii şi tehnicienii care au instruit un număr de 23 muncitori, au fost de curând premiaţi cu suma de 179.000 lei; printre aceştia se află maistrul mo­­delist Barabaş Ion, şeful de echipă Bako Iosif, strungarul Covaci Robert şi alţii. Nu peste tot locul se aplică însă cu stric­­teţă Hotărîrea aceasta, ceea ce nu este de natură să stimuleze pe cei care se stră­­duesc să împărtăşească experienţa lor altor tovarăşi, să ridice cât mai nume­roase cadre calificate. De pildă, la între­prinderile „Ocna Mureşului“, „Târnă­­veni“, „Progresul“-Bucureşti şi altele, instructorii nu au primit premiile cuvenite pe motiv că nu au fost... prevăzute fon­duri. Cele mai multe lipsuri care se înregis­trează în domeniul creşterii cadrelor au la rădăcină faptul că, în multe întreprinderi, planul de creştere a calificării profesio­nale nu este considerat încă o sarcină tot atât de importantă ca şi planul de produc­ţie. Acei conducători de întreprinderi care se văicăresc pe toate drumurile de lipsa de cadre trebue să-şi dea seama că numai socotind planul de calificare ca făcând parte integrantă din planul întreprinderii, vor putea asigura cadrele necesare, vor putea asigura ridicarea necontenită a pro­ducţiei şi productivităţii muncii. Vorbind despre necesitatea pregătirii ca­drelor calificate, tovarăşul Gh. Gheorghiu- Dej a arătat că : „Organele administra­tive de jos până sus, la ministere, cu aju­torul sindicatelor şi sub conducerea parti­dului, trebue să depună eforturi şi mai mari în această direcţie, să se preocupe ca de o problemă vitală a construcţiei socia­liste, de ridicarea calificării muncitorilor, de formarea a noi cadre economice şi teh­nice“. Ministerele, Direcţiile generale şi Uniu­nile sindicale trebue să exercite un control riguros asupra felului în care se desfă­şoară acţiunea de calificare a cadrelor în întreprinderi, asupra nivelului cursurilor, asupra modului cum îşi însuşesc elevii materiile teoretice şi practice. O sarcină de mare răspundere revine stahanoviştilor noştri. Ei au datoria să îm­părtăşească experienţa şi cunoştinţele unui număr cât mai mare de muncitori, să-i ri­dice la nivelul lor, să-i ajute a dobândi no­bilul titlu de stahanovist. Urmând exem­plul strălucit al stahanoviştilor sovietici, trebue organizate în întreprinderi întâlniri periodice între stahanovişti şi grupuri de muncitori din întreprindere, întâlniri la care stahanoviştii să explice amănunţit metodele lor de muncă. Organizaţiile de partid trebue să ve­gheze ca în fiecare întreprindere, pe fie­care şantier, conducerile administrative să aplice pe scară largă politica de formare a cadrelor noi tehnice şi de ridicare a calificării profesionale a cadrelor exis­tente.. O deosebită atenţie trebue dată formării în întreprinderi a­ şcolilor de cali­ficare de tip stahanovist; pe bază de con­tract, stahanoviştii să-şi ia obligaţia de a se ocupa în mod special de anumiţi mun­citori, pe care într’un timp determinat să-i ridice la calitatea de stahanovişti. Fiecare comunist trebue să stea în primele rânduri în bătălia pentru ridica­rea nivelului său tehnic şi profesional, să fie exemplu şi îndemn pentru ceilalţi mun­citori pe care să-i ajute să-şi ridice cali­ficarea. El este dator să ducă permanent o largă muncă de lămurire între munci­torii necalificaţi, îndemnându-i să se cali­fice, precum şi între muncitorii calificaţi îndemnându-i şi ajutându-i să-şi ridice necontenit calificarea. Organizaţiile de partid trebue să în­drume conducerea administrativă şi co­mitetele de întreprindere de a folosi la maximum, pentru ridicarea calificării pro­fesionale a muncitorilor, cursuri profe­sionale, schimburi de experienţă între mun­citori, conferinţe şi filme documentare, consultaţii tehnice, cârţi, broşuri, reviste tehnice şi de specialitate — şi, în special, studierea şi aplicarea în practică a teh­nicii şi a metodelor de muncă sovietice, etc. Fabricile şi uzinele noastre să devină adevărate pepiniere de creştere a noi şi noi cadre ! Să facem totul pentru creşterea cadrelor tehnice de care avem nevoe pentru reali­zarea planului cincinal, pentru făurirea unei vieţi noi, socialiste! Succese în munca de culturalizare a masselor în regiunea Hunedoara DEVA (de la corespondentul nostru). — In 11 luni ale anului trecut secţiile cultu­rale ale sfaturilor populare din regiunea Hunedoara au depus o rodnică activitate în munca de culturalizare a masselor. In ca­drul celor peste 430 cămine culturale, 19 case de citit şi 9 colţuri roşii din regiune s’au organizat 8.198 şezători du­minicale, 9.773 seri culturale la care s’au ţinut 15.181 conferinţe. Au luat deasemeni fiinţă 50 cercuri a­­grotehnice şi 48 cercuri de cultură gene­rală. Bibliotecile săteşti din raioane au fost înzestrate cu 33.089 volume. Prin înfiinţa­rea a 160 vitrine cu cărţi, a 660 cercuri de citit şi prin munca de lămurire dusă de la om la om, numărul cititorilor din bibliotecile săteşti şi cele raionale a cres­cut simţitor. O deosebită importanţă a fost­ acordată ridicării nivelului cultural al lo­cuitorilor din satele moţilor. Satele locuite de moţi, şi îndeosebi cele din raioanele Brad şi Alba, au fost deseori vizitate de caravanele cinematografice şi echipele ar­tistice din regiune. In cursul anului trecut au fost inaugurate noi cămine culturale, ca de pildă cele din satele Băeşti şi Măceu, raionul Haţeg, Bacea din raionul Deva, etc. Pentru intensificarea activităţii cultu­rale în serile de iarnă, de curând s’a in­trodus curent electric la căminele cultu­rale din satele Spini, Zam­, Tâmpa şi Nă­­căştia. Deasemeni, căminele culturale exis­tente au fost înzestrate cu aparate de radio. jt. PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNITI-VA ( ANUL XXI Nr. 2235 ) Joi 3 Ianuarie 1952 ! 4 PAGINI - 4 LEI In Interiorul ziarului: Patru ani dela proclamarea Repu­blicii Populare Române — Cuvânta­rea tovarăşului Miron Constantinescu la Adunarea festivă dela Ateneul R. P. R. — (pagr. 2-a). O puternică imagine a forţei cres­cânde a patriei noastre. — Vizitând expoziţia „Republica Populară Ro­mână pe drumul construirii socialis­mului”. (pag. 3-a). I. Vrancea — Din realizările învă­ţământului public în 1951. (pag. 3-a). Ţăranii muncitori demască pe chia­burii sabotori ai colectărilor. (pag. 3-a). Sub jugul ocupaţiei — Corespon­denţă din Tokio publicată in „Pravda” (pag. 4-a). Creşte nemulţumirea masselor popu­lare din Japonia împotriva guvernului Yoshida. (pag. 4-a). Urări de Anul Nou trimise d£ o­­­menii sovietici oamenilor muncii dinn ţările de democraţie populară. (pag. 4-a). Politica falimentară a guvernanţii*­lor titoişti pe 1952. (pag. 4-a). Noi crime ale cotropitorilor brita­­nici în Egipt. (pag. 4-a). Accentuarea scumpirii traiului îin Grecia. (pag. 4-a). Răspunsul tovarăşului Stalin la telegramele de felicitare Comitetul Central al Partidului Muncitoresc­­Român tovarăşului Gheorghiu-Bej Bucureşti Vă mulţumesc călduros pentru salut şi pentru urările de bine. I. STALIN Preşedintelui Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române Profesor C. P­arh­on Bucureşti Mulţumesc Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române şi Dv. personal, tovarăşe preşedinte, pentru felicitările trimise cu prilejul zilei mele de naştere. I. STALIN Preşedintelui Consiliului de Miniştri ai Republicii Populare Române tovarăşului Petru Groza Bucureşti Mulţumesc Guvernului Republicii Populare Române şi Dv. personal, tovarăşe preşedinte, pentru bunele urări exprimate cu ocazia zilei mele de naştere. I. STALIN ------------------------------------------------------­ Prima zi de lucru din 1952 Eri a fost prima zi de lucru a anului 1952. Sutele de mii de muncitori, teh­nicieni, ingineri şi funcţionari au intrat pe poarta fabricilor, uzinelor, şantierelor etc., hotărîţi să lupte cu puteri înzecite pentru realizarea sarcinilor celui de al doilea an al planului cincinal, pentru întărirea şi înflorirea patriei, pentru pace. La uzinele „Vasile Roaită" Ora 7 dimineaţa. Sute şi sute de mun­citori, tehnicieni şi funcţionari de la uzi­nele „Vasile Roaită“ din Capitală se în­dreptau spre locurile lor de muncă, înainte de a intra în uzină, stahano­­viştii Vasile Nicuiescu şi Istrate Petre s-au oprit câteva clipe în faţa panourilor de la intrare, pe care scria : „La mulţi ani, tovarăşi, stahanovişti şi fruntaşi în pro­ducţie ! Vă urăm noi succese în produc­ţie pe anul 1952“. — In anul acesta, spuse stahanovistul Vasile Niculescu, trebue să muncim mai bine, să facem ca producţia la masivoi­­unelte pentru agricultură să crească şi mai mult decât în anul trecut. Să realizăm tot mai multe economii ! Să lucrăm astfel ca stahanoviştii şi fruntaşii în producţie să se numere cu zecile în uzina noastră. ...La sunetul sirenei, a început cu însu­fleţire munca. In secţia lăcătuşerie, în cea de strunguri, la forjă , pretutin­deni, muncitorii şi tehnicienii sunt dor­nici să obţină succese din prima zi. In secţia lăcătuşerie lucrează tov. Ma­ria Dumitru, deputată în Sfatul popular al oraşului Bucureşti. In această zi, ea şi-a depăşit cu mult norma de lucru. Stahano­vistul Ion A. Ion se interesează îndea­proape de felul cum muncesc tovarăşii din echipa sa. El este hotărît să-şi ducă la în­deplinire angajamentul luat de a face din echipa lui în acest an o echipă fruntaşă. In secţia mecanica, strungarul U.T.M.-ist Ioniţă C. Marin a venit la lucru cu 30 de minute mai devreme. După ce şi-a pus la punct strungul, s-a apropiat de maistrul secţiei, spunându-i: „Acum, la început de an, îmi iau angajamentul ca în tot cursul anului să nu mai întârzii de la lucru, aşa cum se întâmpla câteodată !“ Printre echipele şi brigăzile care au dobândit succese însemnate în această zi, se numără şi brigada strungarului U.T.M.­­ist Mocanu Mircea, care şi-a depăşit nor­ma cu 165% , brigada stahanovistului Voicu Gheorghe, cu 90%, iar echipa lăcă­tușului Vârvoreanu Ion și-a depășit dea­semeni norma cu 120%. La uzinele „Vulcan" La uzinele „Vulcan” din Capitală muncitorii şi tehnicienii care lucrează în schimbul întâi au venit ori mai de di­mineaţă ca de obicei. In toate sectoarele uzinei, prima zi de muncă a anului 1952 a fost plină de roade bogate. Cu avânt deosebit au lucrat în această zi muncitorii şi tehnicienii de la cazange­­rie. Aici, echipa condusă de tov. Dumi­tru Raicea a reuşit ca până la ora 12 să realizeze o depăşire a programului de peste sută la sută. In convorbirea scurtă care a avut loc înainte de începerea lu­crului, muncitorii şi tehnicienii din acea­stă secţie — alături de tovarăşii lor din celelalte secţii ale uzinei — s-au angajat ca în cursul celui de al doilea an al cin­cinalului să dea produse de bună calitate, să realizeze economii cât mai însemnate. Succese importante a obţinut şi colec­tivul secţiei turnătorie. Echipa de turnă­tori în frunte cu stahanovistul Ilie Nico­­lae a realizat în această zi peste trei nor­me. Printre fruntaşii secţiei se numără tov. Constantin Dumitrescu şi Mihai Chi­­riţă. — Voi munci mai bine decât în cursul anului trecut, a spus tov. Gheorghe Con­stantin, mă voi strădui ca sarcinile ce-mi revin pe anul 1952 să le realizez cu mult înainte de termen. Plini de însufleţire au lucrat în această zi şi muncitorii şi tehnicienii secţiei forjă. Sub lozinca „Să ne înzecim avântul nos­­stru în muncă pentru realizarea planului cincinal şi a planului de electrificare” colectivul acestei secţii a pornit la rea­lizarea sarcinilor de plan pe 1952, hotă­rît să nu precupețească niciun efort în muncă. La lupta pentru realizarea planului pe 1952 ! Răspunzând chemării partidului, care a pus în faţa oamenilor muncii sarcina istorică de construire a bazei economice a socialismului în ţara noastră, muncitorii, tehnicienii şi inginerii din toate ramurile industriale au desfăşurat cu deosebită însu­fleţire întrecerea socialistă, realizând planul producţiei globale pe anul 1951, primul an al cincinalului, în proporţie de 104%. Deosebit de importantă este realizarea muncitorilor, tehnicienilor şi inginerilor din industria grea — veriga de bază a industrializării socialiste a ţării. La 3 Decem­brie 1951 — adică în numai 11 luni şi trei zile — ei şi-au realizat sarcinile planului pe 1951, începând să lucreze în contul anului 1952. In cel de al doilea an al cincinalului, sarcini mari stau în faţa clasei muncitoare din ţara noastră. In acest an, producţia industrială va creşte cu 24,5% faţă de reali­zările anului 1951. Muncitori, tehnicieni, ingineri şi funcţionari din toate ramurile de producţie 1 Desfăşuraţi larg întrecerea socialistă, luptaţi cu hotărîre sporită pentru Însuşirea experienţei stahanoviste . Un luminos mesaj stalinist al luptei pentru pace Telegrama tovarăşului Stalin adresată redactorului şef al Agenţiei japoneze „Kyodo“ este unul dintre acele luminoase documente de imens răsunet internaţional, care slujesc popoarelor lumii drept arme invincibile în lupta pentru nobila cauză a păcii. Răspunzând d-lui K. Iwamoto, re­dactor şef al Agenţiei „Kyodo", care-1 ru­gase să adreseze poporului japonez un me­saj de Anul Nou, tovarăşul Stalin scrie între altele : „Nu este în tradiţia oameni­lor politici sovietici ca un premier al unui stat străin să adreseze urări poporului altui stat. Totuşi, adânca simpatie a po­poarelor Uniunii Sovietice faţă de poporul japonez, căzut în nenorocire din cauza o­­cupaţiei străine, mă sileşte să fac o excep­ţie de la regulă şi să vă satisfac rugămin­tea. Vă rog să transmiteţi poporului japonez că îi urez libertate şi fericire, că îl urez deplin succes în lupta sa curajoasă pentru independenţa patriei sale”. Cuvintele tovarăşului Stalin sunt îm­bibate de nobila ideologie sovietică a fră­ţiei între popoare. Cuvintele mesajului stalinist sunt pline de caldă şi adâncă sim­patie faţă de poporul japonez, care geme sub jugul sângeros al ocupanţilor ameri­cani. Călcând în picioare independenţa naţională şi demnitatea poporului japonez, nesăţioşii cotropitori yankei au adus cu ei în Japonia, asemeni unui suflu ucigător, mizerie, jale de nedescris, moarte. Peste 10 milioane şomeri rătăcesc flămânzi şi sdrenţăroşi pe străzile oraşelor, ca urmare a închiderii sau restrângerii producţiei fa­bricilor ce nu produc articole militare. In timp ce salariile au rămas îngheţate, preţu­rile alimentelor şi articolelor de larg con­sum au crescut numai în ultimul an cu 50%. Numai la Tokio, numărul sinucide­rilor a crescut de trei ori în cursul anului trecut. In fiecare fabrică sunt carcere iar muncitorii sunt siliţi să locuiască în ca­zărmi anume amenajate. Muncitorii, sleiţi de puteri, sunt loviţi cu ciomegele ca să nu adoarmă lângă maşini. Cât despre mue­­ria ţărănimii lipsită de pământ, robind pe pământurile marilor moşieri şi sdrobită de povara datoriilor şi impozitelor pentru uriaşele cheltueli­ militare, ea e atât de în­grozitoare încât ţăranii au ajuns să-şi vândă până şi copiii ca sclavi. Şi peste toate acestea se abate teroarea fascistă împotriva tuturor celor care se ridică con­tra pregătirilor de război şi a trans­formării Japoniei in colonie americană. Zeci şi sute de fruntaşi comunişti sunt în­temniţaţi. Orice mişcare patriotică şi de­mocratică e supusă celor m­ai sălbatice per­secuţii. Aceasta e soarta pe care „civili­zatorii“ yankei o pregătesc popoarelor subjugate ! Dar înfruntând prigoana, poporul japo­nez se ridică plin de curaj împotriva tâlha­rilor imperialişti, care aplică politica pro­povăduită cu trufie şi cinism hitlerist de către călăul Mac Arthur: „Popoarele o­­rientului nu respectă decât biciul stăpâ­nului !“ Lupta plină de abnegaţie a po­porului japonez dovedeşte că până la urmă nu va fi loc pentru stăpânii coloniali în Japonia, după cum nu va fi loc în nicio parte a lumii. Pline de căldură frăţească răsună cu­vintele tovarăşului Stalin : „In trecut, popoarele Uniunii Sovietice au avut ele însele de suferit de pe urma ororilor ocupaţiei străine, la care au par­ticipat şi imperialiştii japonezi. De aceea ele înţeleg întru totul suferinţele poporului japonez, nutresc faţă de el o adâncă sim­patie şi sunt convinse că el va obţine re­naşterea şi independenţa patriei sale, aşa cum le-au obţinut, la timpul lor, popoarele Uniunii Sovietice“. Fiecare din cuvintele staliniste aprinde în inima poporului japonez flacăra nădej­dii în eliberarea patriei sale, în cucerirea unei vieţi libere şi fericite. Poporul ja­ponez urmăreşte cu un interes pasionat marea transformare petrecută în Asia ca urmare a strălucitei victorii a Uniunii So­vietice în cel de al doilea război mondial S-a deschis o nouă pagină în istoria Asiei. Marele popor chinez, vecinul poporului ja­ponez, odinioară înrobit de imperialiştii a­­mericani, englezi, japonezi şi alţii, şi-a frânt lanţurile, a scuturat jugul imperia­list, lichidează cu succes rămăşiţele feu­dale şi, sub conducerea gloriosului său partid comunist, îşi clădeşte o viaţă nouă, înfloritoare, însufleţite de strălucitul exemplu al poporului chinez, popoarele din Vietnam, Malaya, Birmania, Filipine, luptă cu arma în mână împotriva cotropi­torilor imperialişti. Eroicul popor coreean dă lovituri nimicitoare canibalilor ameri­cani. In Orientul Apropiat şi Africa de Nord, popoarele subjugate îşi scutură lan­ţurile. Poporul Japonez îşi dă seama că încer­cările imperialiştilor americani de a pre­lungi la nesfârşit ocupaţia Japoniei şi de a face să renască militarismul japonez, ur­măresc să arunce tot mai adânc poporul Japonez în lanţurile coloniale din care s’au smuls sau luptă să se smulgă popoarele Asiei. Poporul japonez nu vrea însă să slujească drept jandarm al imperialiştilor americani In Extremul Orient, el nu vrea să-şi vândă tineretul drept carne de tun călăilor de popoare şi să devină o unealtă americană de agresiune împotriva popoare­lor sovietice. In ciuda represiunii ocupanţilor ameri­cani şi a guvernului fascist Yoshida, for­ţele democratice ale poporului japonez, unite în jurul Partidului Comunist Japo­nez, luptă cu curaj împotriva complotului războinic al imperialiştilor. Milioane de muncitori japonezi au fost în grevă anul acesta. Tot mai dese sunt acţiunile pa­triotice de sabotaj în fabricile de arma­ment. Creşte influenţa în masse a partidu­lui comunist. Sindicatele progresiste se întăresc necontenit. In ţara în care lupta pentru pace e cori* siderată o „crimă“ pedepsită de lege* mişcarea partizanilor păcii prinde rădă* cini tot mai adânci. Teroarea fascistă n’a putut împiedica strângerea a 6 milioane semnături pe Apelul pentru un Pact al Păcii. Premierea profesorului Ikuo Oyama, fruntaş eminent al luptei pentru pace a poporului japonez, cu înalta dis­tincţie „Premiul Stalin pentru întărirea păcii între popoare“, constitue o recu­noaştere internaţională a meritelor deose­bite şi a marii însemnătăţi a mişcării ja­poneze pentru pace. Lupta pentru pace, problemă vitală pentru toate popoarele lumii, constitue pentru poporul japonez însăşi problema existenţei sale. Pentru poporul japonez, a lua în mâinile sale soarta păcii înseamnă a lua în mâini pro­pria sa soartă, existenţa sa ca naţiune. In mesajul tovarăşului Stalin, fiecare cuvânt dovedeşte o adâncă cunoaştere a situaţiei şi a suferinţelor masselor popu­lare din Japonia, fiecare cuvânt dă glas celor mai vitale năzuinţi ale poporului japonez : „Urez muncitorilor japonezi eliberare de şomaj şi de salariile scăzute, lichida­rea preţurilor ridicate la mărfurile de larg consum şi succes în lupta pentru menţinerea păcii. Urez ţăranilor japonezi eliberare de lipsa de pământ şi de sărăcia de pământ, lichidarea impozitelor mari şi succes în lupta pentru menţinerea păcii. Urez întregului­ popor japonez şi inte­lectualităţii sale victoria deplină a forţe-­ lor democrate din Japonia, înviorarea şi avântul vieţii economice a ţării, înflori­rea culturii, ştiinţei şi artei naţionale şi succes în lupta pentru menţinerea păcii”. De câte ori marele Stalin, conducătorul şi învăţătorul oamenilor muncii din lumea întreagă, a atins în lucrările sau declara­ţiile sale probleme ale luptei de eliberare a unui popor, de atâtea ori cuvintele lui au aruncat o lumină puternică asupra ce­lor mai esenţiale probleme de viaţă ale acelui popor. Istoria a dovedit de fiecare dată uriaşa însemnătate a cuvintelor deschi­zătoare de drumuri noi rostite de tovarăşul Stalin, întotdeauna ele au fost sorbite cu nesaţ de popoare, care au văzut în ele un far călăuzitor în lupta pentru o viaţă mai bună. Aşa se va întâmpla fără îndoială şi cu mesajul adresat poporului japonez. In înţelepciunea cuvintelor pe care tovarăşul Stalin i le-a adresat cu prilejul anului nou, poporul japonez va găsi un nesecat izvor de forţă şi de încredere în triumful luptei sale pentru libertate, pace şi o viaţă mai bună. Poporul japonez, căzut în nenorocirea ocupaţiei americane, a avut putinţa să-şi dea seama că simpatia poporului sovietic este un sprijin de mare preţ, că ea nu se mărgineşte la vorbe ci se manifestă în fapte. Nu de mult, la conferinţa de la San Francisco, reprezentanţii Uniunii Sovie­tice au luat cu tărie apărarea intereselor poporului japonez, a libertăţii, indepen­denţei şi demnităţii acestuia, a desvoltării paşnice a Japoniei. In sala conferinţei de la San Francisco unde imperialiştii americani, cu complicitatea guvernului Yoshida, au impus poporului japonez un ruşinos tratat prin care, împotriva voinţei acestuia, în­cearcă să-l transforme în sclav şi carne de tun pentru interesele Wall Streetului — a răsunat cu tărie glasul marelui popor­ sovietic în apărarea poporului japonez. Mesajul tovarăşului Stalin arată popon** lui japonez că se bucură nu numai de sim­­patia şi solidaritatea poporului sovietic, ci şi a clasei muncitoare internaţionale şi a tuturor popoarelor lumii. Se ştie că, în cadrul luptei popoarelor pentru pace, în Asia şi în lumea întreagă se desfăşoară o mişcare de sprijinire a luptei poporului japonez pentru retragerea trupelor străine şi împotriva remilitarizării Japoniei. Marele răsunet al mesajului tovarăşului Stalin în rândurile opiniei publice inter­naţionale va face să se manifeste cu şi mai mare tărie solidaritatea popoarelor cu lupta de eliberare a poporului japonez. Răsunetul internaţional al minunatului mesaj stalinist va fi cu atât mai puternic cu cât situaţia poporului japonez se asea­mănă cu situaţia altor popoare din Asia şi Europa, îngenunchiate de imperialiştii americani. Viaţa de robia şi chin a poporu­lui japonez e aidoma suferinţelor îndurate de­ popoarele Italiei, Germaniei occiden­tale, Greciei sau Iugoslaviei şi ale tuturor ţărilor în care imperialiştii americani, în alianţă cu cele mai reacţionare cercuri ale moşierimii şi burgheziei, gâtite libertăţile popoarelor, le cufundă în mizerie, abat asupră-le criminala teroare fascistă. Nu există om cinstit care să nu fie miş­cat până în adâncul sufletului de caldele simţăminte şi de grija sinceră care vi­brează în cuvintele marelui Stalin către un popor aflat sub cruntul jug imperialist. Aceasta arată încă odată de ce popoa­rele lumii văd în tovarăşul Stalin cel mai bun prieten, părintele lor iubitor. Poporul nostru, care a cunoscut din plin obida şi amarul exploatării capitaliste şi ocupaţiei imperialiste, salută din toată inima telegrama tovarăşului Staln şi se alătură urărilor adresate poporului japo­nez. Mulţumită eliberării patriei noastre de către eroicele Armate Sovietice şi ne­preţuitului ajutor al Uniunii Sovietice, mulţumită luptei eroice a clasei munci­toare sub conducerea comuniştilor, poporul nostru a scăpat odată pentru totdeauna de soarta tragică a ţărilor capitaliste, subju­gate de imperialismul american. Convin­gerea nestrămutată a poporului român este că urările tovarăşului Stalin vor da roade în sufletele milioanelor de japonezi cin­stiţi, ca şi în sufletele oamenilor cinstiţi de pretutindeni, contribuind la asigurarea vic­toriei definitive a forțelor păcii în lumea întreagă.

Next