Scȃnteia, martie 1952 (Anul 21, nr. 2286-2311)

1952-03-01 / nr. 2286

PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VA! ANUL XXI Nr. 2286 Sâmbătă 1 Martie 1952 4 PAGINI - 20 BANI Lupta popoarelor va frânge teroarea fascistă a aţâţătorilor a război Epoca noastră se caracterizează prin creşterea neîncetată a forţelor păcii şi so­cialismului şi slăbirea forţelor războiului şi capitalismului. Lagărul democraţiei şi socialismului, care uneşte 800 milioane de oameni, în frunte cu popoarele sovietice, creşte din zi în zi în forţă, prestigiu şi influenţă. Politica consecventă de pace a Uniunii Sovietice, intervenţiile luminoase şi dătă­toare de nădejdi ale tovarăşului Stalin au făcut să crească considerabil greutatea specifică şi influenţa Ţării Socialismului în lume. Succesele dobândite de Republica Populară Chineză şi de ţările de democra­ţie populară din Europa găsesc un ecou tot mai puternic în inimile oamenilor muncii din lumea capitalistă, care jinduesc după o viaţă eliberată de exploatare şi de toate bolile fără de leac ale capitalismului. Creşte numărul popoarelor coloniale care se ridică împotriva jugului imperia­list, pentru a-şi cuceri dreptul la o viaţă liberă, dreptul la pâine, dreptul la pace. Mişcarea pentru apărarea păcii creşte im­petuos în lumea întreagă. Ea a devenit un factor hotărîtor în viaţa internaţională. Suferind înfrângeri pe câmpul de luptă în Coreea ca şi în Vietnam, obsedaţi de criza economică pe care nu o pot opri din mer­sul ei irezistibil, conducătorii lagărului pu­tred al imperialismului, miliardarii ameri­cani, îşi pun ultimele speranţe într-un răz­boi împotriva Uniunii Sovietice şi a ţări­lor de democraţie populară. Dar pentru a putea face război, ei au nevoe de milioane de soldaţi, au nevoe de asentimentul po­poarelor lor. Dându-şi seama că adevărul este de partea forţelor păcii şi socialismu­lui, imperialiştii americani au încercat să înşele popoarele, să le mintă, prezentând politica U.R.S.S. drept agresivă, iar pro­pria lor politică, o politică paşnică. Dar înşişi politicienii reacţionari din Statele Unite şi scribii din slujba lor au fost ne­voiţi să recunoască eşecul încercării lor de a înşela popoarele. Toată lumea vede că în timp ce Uniu­nea Sovietică şi ţările de democraţie populară desfăşoară o grandioasă muncă de construcţie paşnică, Statele Unite şi sateliţii lor construesc tunuri şi avioane şi cultivă bacterii pentru război. La Lisa­bona, în statul de război al pactului At­lantic, reprezentanţii americani au impus noi hotărîri care constitue o primejdie pentru pace: vor fi recrutate atâtea di­vizii, vor fi construite şi echipate atâtea avioane, vor fi svârlite în buzunarele fa­bricanţilor de tunuri atâtea miliarde şi miliarde stoarse din truda popoarelor. Dar pe teren, uneltitorii războiului se iz­besc de mari greutăţi. „Popoarele intere­sate, recunoaşte ziarul burgheziei engleze „TIMES“, nu au dat nicio dovadă că îşi însuşesc hotărîrile luate la Lisabona“. Dimpotrivă, abia întorşi la Paris, lacheii americani Faure, Schuman, împreună cu toată echipa lor guvernamentală, şi-au frânt gâtul în parlament. Nici măcar de­putaţi burghezi şi reacţionari nu au în­drăznit să voteze bugetul de război pe care li-l cer imperialiştii americani, de teama poporului francez. In parlamentul englez, miniştrii conservatori şi labu­riştii din „opoziţie“ dau din colţ în colţ, şiiindu-se să arunce unii asupra altora răspunderea cursei înarmărilor, răspunde­rea mizeriei crescânde a masselor, răs­punderea pentru capitularea Angliei în faţa imperialismului american, înşişi de­putaţii republicani din S U. A. au cerut lui Truman să reducă din cheltuelile răz­boinice. Metodele burgheze de guvernare, ficţiunea „democraţiei parlamentare“ se întorc împotriva politicienilor reacţionari şi demagogi, care ridică în slavă „demo­craţia occidentală“. Acolo unde popoarele îşi pot spune cât de cât cuvântul, ele şi-l spun pentru pace, împotriva războiului de agresiune imperialistă, înspăimântaţi de creşterea stării de spi­rit antirăzboinice şi antiimperialiste din propriile ţări, guvernanţii trădători din Apus trec la măsuri teroriste fasciste îm­potriva masselor populare. „Pentru a duce război — a arătat tovarăşul Stalin încă din 1927 — nu ajunge creşterea înarmărilor, nu e sufi­cient să organizezi noi coaliţii. Pentru aceasta mai trebue să fie întărit şi spatele frontului ţărilor capitaliste. Nicio ţară ca­pitalistă nu poate duce un război serios fără a-şi întări în prealabil propriul său spate al frontului, fără a pune frâu munci­torilor „săi“, fără a pune frâu coloniilor „sale“. De aci fascizarea treptată a poli­ticii guvernelor burgheze“. In Statele Unite, procesul de fascizare a luat un curs tot mai accentuat. In Sta­tele Unite funcţionează un monstruos sis­tem poliţist de spionare a muncitorilor, de spargere şi reprimare a grevelor, cu aju­torul poliţiei călare, al tancurilor şi gaze­lor lacrimogene, de sălbatică persecutare a elementelor progresiste şi democratice. Viaţa publică în această ţară se află sub controlul gestapo-ului american. Starea de spirit din Statele Unite a fost plastic caracterizată de judecătorul Douglas, membru al Curţii Supreme a Statelor Unite: „Frica — spunea el — creşte ne­încetat : frica de a pierde slujba, frica de a fi anchetat, frica de a fi stigmatizat. Această frică a şablonizat gândirea noa­stră, a îngustat terenul discuţiilor libere şi a împins numeroşi oameni care gândesc, la disperare“. Expansiunea monopolurilor capitaliste americane este însoţită de exportul celor mai feroce şi sălbatice practici fasciste. Despre aceasta vorbesc îndeajuns ispră­vile bestiale ale cotropitorilor americani în Coreea. Puşi în faţa unui ruşinos dezastru militar şi politic în Coreea, hitlerii ame­ricani comit monstruoasa crimă a răz­boiului bacteriologic, pe care nici maestrul lor Hitler, în clipele înfrângerii care îi stătea în faţă, n’a cutezat să o săvârşească. A intimida și înspăimânta popoarele, a băga pumnul teroarei în gura luptători­lor pentru pace şi democraţie, iată princi­piul suprem al politicii americane, iată me­toda favorită a celui mai sângeros şi prădalnic imperialism — imperialismul american. Cu toate că această metodă nu poate împiedica creşterea mişcării democratice în America însăşi, cu toate că ea a dus la înfrângerile pricinuite imperialismului american în Coreea, la pierderea treptată a influenţei Statelor Unite în întreaga Asie, la uriaşa ură antiamericană în lumea întreagă, Truman continuă să o aplice cu o cruzime crescândă. Nu întâmplător „aliaţii“ în care impe­rialiştii americani au astăzi cea mai mare încredere sunt supravieţuitorii fascismului din­ Germania apuseană şi Japonia. Nu întâmplător regimurile pe care imperialiş­tii americani le-au luat făţiş în braţe sunt regimurile fasciste din Spania, Grecia, Iu­goslavia pe care Wall­ Street-ul se bazează mai mult ca pe oricare alte regimuri, ca fiind cele mai servile şi mai capabile de orice mârşăvie. Tocmai în aceste ţări, im­perialiştii socotesc necesar să monteze o serie de odioase provocări judiciare, pen­tru a da „exemplu“ celorlalţi sateliţi de modul cum trebue procedat pentru a su­gruma lupta poporului pentru libertate şi pace, care creşte fără încetare Vălul negru al­ teroarei fasciste acoperă cerul Greciei martire ca un zăbranic. In beciurile Astaliei, întunecata clădire a siguranţei generale din centrul Atenei, mii de arestaţi, a căror „vină“ constă în refuzul de a-şi renega convingerile poli­tice progresiste, sunt supuşi celor mai ra­finate metode americane de tortură. Un funcţionar al ambasadei americane, snion şi călău de profesie, cu numele de Dris­coll aduce aci asistenţa sa „tehnică“ în dozarea torturilor. Piesa de rezistenţă este un aparat care produce descărcări electrice înebunitor de dureroase în corpul deţinuţilor. Cine scapă cu viaţă de aci este trimis în închisorile şi lagărele de exterminare de la Makronisos, Agros Ev­­stratios, Trikkeri, Iura, unde zeci de mii de patrioţi, bolnavi, flămânzi, sfârşiţi de puteri păstrează vie speranţa în victoria măreţei cauze a democraţiei şi libertăţii. Scene sguduitoare se petrec în închisoa­rea de femei Averoff Copii de doi şi trei ani sunt închişi aci împreună cu mamele lor şi suferă acelaş tratament barbar. Nicăeri teroarea fascistă nu poate frânge curajul comuniştilor, lupta poporu­lui. Din Grecia şi până în Malaia, din Spania şi până în Iugoslavia, nici tribu­nalele fasciste, nici spânzurătorile, nici lagărele morţii, nici expediţiile de pedep­sire nu pot îngenunchia pe luptătorii care sunt gata să-şi verse sângele pentru liber­tatea patriei lor. Din boxa „acuzaţilor“, cuvântul înflăcărat al lui Beloiannis şi al tovarăşilor săi a smuls masca de pe chipul hidos al monarho-fascismului şi al stăpâ­nilor săi, imperialiştii americani, şi a che­mat poporul la luptă. Din Grecia însângerată, din Grecia străjuită de baionete americane, poporul ridică glasul său ferm în lupta pentru pace, libertate, în apărarea vieţii eroului comunist Beloiannis şi a tovarăşilor săi. Un val uriaş de solidaritate internaţională sprijină cererea poporului grec. Popoarele care l-au smuls prima dată pe Beloiannis din ghiarele călăilor săi ştiu că trebue să facă acest lucru şi acum. Beloiannis a de­venit simbolul luptei neînfricate pentru libertate şi pace a poporului grec. Poporul nostru, care a cunoscut teroarea fascismu­lui şi jugul imperialismului, îşi uneşte gla­sul său cu glasul poporului grec, cu gla­sul popoarelor din lumea întreagă : Liber­tate lui Beloiannis şi tovarăşilor săi! Libertate poporului grec! Pace şi demo­craţie în lumea întreagă! Năpârcile fasciste simt că vor fi trase la răspundere pentru crimele lor. Vărsând mereu valuri de sânge, ele încearcă să amâne ceasul judecăţii. Dar cu cât ucid mai mult, groaza lor creşte, odată cu ura neiertătoare a popoarelor care-i încon­joară. Protestul uriaş al sutelor de milioane de oameni care se ridică împotriva teroarei fasciste deslănţuite de imperialiştii ameri­cani şi de slugile lor are valoarea unui avertisment solemn. Cine nu va ţine seamă de acest avertisment îşi va rupe gâtul, aşa cum şi l-a rupt, la vremea lui­ Hitler. Lupta popoarelor va învinge teroarea fascistă a aţâţătorilor la război americani! A apărut în limbile : rusă, română, franceză, germană, engleză şi spaniolă „Pentru pace trainica, pentru democraţie populară !" Bucureşti. Organ al Biroului Informativ al Partidelor comuniste şi muncitoreşti Nr. 9 (173) Cuprinde : Articol de fond : Mişcarea de eliberare naţională a popoarelor din ţările coloniale şi dependente. Otto Grotewohl: Lupta patrioţilor germani pentru unitatea Germaniei, pentru alegeri pe întreaga Germanie. C. H. Hermansson : Avântul mişcării pentru pace în Suedia. John Gollan : Militarizarea economiei ţărilor capitaliste agravează pauperizarea oame­nilor muncii. Roman Werfel: Conferinţa istoricilor polonezi. Jan Marek: Note politice.­­ Informaţii * * * De vânzare la magazinele „Librăria Noastră" şi la toate chioşcurile Preţul 40 de bani Pe drumul creării belşugului în 1951, gospodăriile agricole coopera­tive de muncă din R.P. Bulgaria au obţi­nut recolte îmbelşugate, nemaiîntâlnite până acum în această ţară. Aceste recolte sunt cu mult superioare celor obţinute de gospodăriile individuale. Astfel, gospodă­ria agricolă cooperativă de muncă din Su­­hozem, raionul Carlovo, a recoltat de pe una din tarlale 6.080 kg. grâu la hectar ceea ce înseamnă o recoltă record pentru Bulgaria. Un mare număr de gospodării agricole cooperative de muncă au avut succese în­semnate şi în domeniul creşterii­­vitelor. Astfel, de pildă, păstorii G. Coburcov şi D. Cristozov, de la gospodăria agricolă din Strajar, raionul Cirpan, au obţinut, de la turma lor de 120 oi, 132 litri de lapte şi 4,370 kg. lână de­ fiecare oaie, precum şi 147 miei. Bogatele recolte ale gospodăriilor agri­cole cooperative de muncă asigură mem­brilor acestora venituri cu mult superioare veniturilor obţinute de ţăranii care lu­crează individual. Aproape 80% din cooperatorii din raio­nul Tolbuhin (Dobrogea de Sud) au primit pentru anul 1951 peste 2 tone de grâu, precum şi mari cantităţi de alte produse agricole. Petăr Iovcev, păstor la gospodă­ria agricolă cooperativă de muncă din Tol­buhin, a primit pentru 1.088 zile­ muncă îndeplinite de el şi de soţia sa, peste 10 tone de grâu, orz şi porumb, o mare canti­tate de alte produse alimentare şi bani. Ruşi Costov, membru al aceleiași gospo­dării a făcut 1.003 zile-muncă, pentru care a primit 160.480 leva, 9 tone de grâu, porumb şi alte produse. In interiorul ziarului: N. Bivolu — Metodele rapide de lu­cru — factor de creştere a productivi­tăţii muncii — Spicuiri din scrisorile stahanoviştilor şi fruntaşilor în pro­ducţie. (pag. 2-a). I. Vrancea — Strălucitul spectacol de circ al Ansamblului artistic al ti­neretului din R.P. Chineză, (pag. 2-a). Gh. Bondrea — O organizaţie de bază în munca pentru formarea gos­podăriei colective, (pag. 2-a). V. Bârlădeanu — Vechiul şi noul Gorki, (pag. 3-a). Şedinţa Secţiunii de Ştiinţe Medi­cale a Academiei R.P.R. (pag. 3-a). Să oprim mâna ucigaşă a călăilor de la Atena ! (pag. 3-a). A. Tkacenko —­ Fărădelegile inter­­venţioniştilor. — Articol din ziarul „Pravda", (pag. 4-a). Declaraţia guvernului R. D. Ger­mane. (pag. 4-a). Cuvântarea tovarăşului Wilhelm Pieck la adunarea muncitorilor şi funcţionarilor de la Uzina de becuri electrice din Berlin. (pag. 4-a). Guvernul francez a căzut în urma votului de neîncredere primit în par­lament. (pag. 4-a). Puternice greve în lumea capita­listă. (pag. 4-a). a—i m ■im llll■ll»l■w — Din lagărul democraţiei şi socialismului Planul de desvoltare a Moscovei pe anul 1952 De curând a avut loc la Moscova cea de a IV-a sesiune a Sovietului orăşenesc de deputaţi ai oamenilor muncii, la care s-a a­­probat planul de desvoltare a Moscovei pe anul 1952. Luând cuvântul, P. V. Abramov, vice­preşedintele comitetului executiv al Sovie­tului din Moscova, a arătat succesele obţi­nute în cursul anului 1951 în desvoltarea gospodăriei comunale. Angajamentul luat de către oamenii muncii în faţa tovarăşu­lui Stalin privind realizarea înainte de termen a planului pe 1951 în industrie şi transporturi a fost îndeplinit cu cinste. Constructorii nu au rămas mai prejos, dând în exploatare 735 mii metri pă­traţi suprafaţă de locuit (cu 200 mii mai mult decât în anul 1950). Introducerea metodelor rapide de con­strucţie, precum şi larga folosire a con­strucţiilor prefabricate au grăbit în mare măsură terminarea lucrărilor. Astfel, s’au construit 24 şcoli în loc de 19 cât pre­vedea planul, s'au deschis în plus 58 creşe şi cămine pentru copii, s’a pus în funcţiune noua linie a metropolitanului, între gările Kursk şi Belorusia. Până la 1 ianuarie 1952, 90% din numărul locuinţelor din Minunate sunt succesele pe care le dobândesc zi de zi popoarele din ma­rea familie frăţească a ţărilor iubitoare de pace, în frunte cu Ţara Socialismu­lui biruitor. Victoriile pe care le obţin aceste popoare în toate domeniile de activitate întăresc necontenit uriaşul lagăr al păcii, socialismului şi demo­craţiei. Ştirile publicate mai jos oglindesc câteva aspecte din munca paşnică a constructorilor comunismului şi a oa­menilor muncii din ţările care merg pe drumul luminos al construirii socialis­mului. Moscova au fost înzestrate cu instalaţii de gaz metan. Trecând apoi la prezentarea planului pe anul 1952, P. V. Abramov a arătat* că a­cesta prevede desvoltarea tuturor ramuri­lor gospodăriei comunale a Moscovei. In acest scop s’au alocat fonduri uriaşe care depăşesc cu 700 milioane ruble su­mele alocate în cursul anului 1951. Astfel, planul prevede construirea a încă 750 mii metri pătraţi de suprafaţă locui­bilă, dintre care cea mai mare parte vor fi case cu mai multe etaje. In afară de a­ceasta se vor construi 27 şcoli noi, 12 clă­diri pentru spitale, 3 cinematografe, 17 km. linii de tramvai, iar alţi 25 km. vor fi complect reînoite, noi şosele vor fi asfaltate, etc. In acest scop se va da o largă desvol­tare industriei materialelor de construcţie, astfel încât să poată satisface în cât mai mare măsură cerinţele numeroaselor şan­tiere din capitală. Grija partidului,şi a guvernului pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale poporu­lui sovietic se manifestă deosebit de puter­nic şi în planul de desvoltare a comerţului şi a producţiei mărfurilor de larg con­sum. Astfel, în anul 1952 se vor des­chide la Moscova 100 de magazine noi pentru desfacerea de ţesături, mobilă, în­călţăminte şi îmbrăcăminte, precum şi ma­gazine alimentare şi cantine. Se prevede de asemenea sporirea vânzării de carne, peşte, legume, brânzeturi etc. Astfel se traduce în viaţă, pas cu pas, minunatul plan stalinist de reconstrucție a Moscovei. Desvoltarea radiodifuziunii albaneze Guvernul R. P. Albania acordă radio­difuziunii o atenţie deosebită. In timp ce sub regimurile antipopulare din trecut, în Albania exista un singur post de radio, în prezent funcţionează şapte posturi. In curând va fi inaugurat un nou post de radioemisiune la Tirana, cu o capacitate de 50 kw. Utilajul acestui post a sosit din Uniunea Sovietică. Inginerii şi tehnicienii sovietici au dat un mare ajutor la construirea lui. Emisiunile noului post vor putea fi ascul­tate în întreaga Peninsulă Balcanică, în Italia şi în ţările Europei centrale, ale Orientului apropiat, etc. Un nou centru universitar în R. Polonă Oraşul Lodz, unul din cele mai de seamă centre industriale ale R. Polone, cu o populaţie de 1.500.000 locuitori nu a avut înainte de război instituţii de învă­ţământ superior. In Polonia populară, oraşul Lodz a de­venit un centru ştiinţific şi cultural. In prezent, în acest oraş există zece instituţii de învăţământ superior, cu 16.000 de stu­denţi. Institutul politehnic înfiinţat în anul 1945 a devenit o mare instituţie de învă­ţământ superior. El are la dispoziţia sa 57 ateliere-laboratoare bine amenajate, în care se execută importante lucrări ştiinţifice. Mândria institutului este facultatea de textile. In atelierele­ laboratoare, în care studenţii urmează cursuri practice, instruc­tori sunt fruntaşii în muncă de la întreprin­derile textile din Lodz. Omul învinge natura . In urmă cu câţiva ani, muncitori, teh­nicieni­ şi oameni de ştiinţă din R. P. Un­gară au dus laolaltă o mare bătălie. Obiec­tivul era de a smulge naturii un ţinut ne­productiv, întinsa pustă Hortobágy, si­tuată între râurile Tisa şi Körös. Pe această întindere, având o suprafaţă de 600.000 iugăre, s’au desfăşurat mari lu­crări pentru săparea unor canale de irigaţie şi crearea unor bazine cu apă. Eforturile constructorilor s’au îndreptat spre reche­marea la viaţă a stepei. Au fost necesare felurite experienţe, folosirea multor îngră­şăminte şi soiuri de seminţe. Omul a învins însă natura ! Pământul devine astăzi roditor. Pe el cresc lucernă, grâu, porumb, ovăz şi floarea soarelui. Anul trecut, gospodăria de stat creată în chiar centrul fostei puste, a obţinut re­colte bune, în medie de 10,5 chintale de grâu şi 500 chintale de sfeclă furajeră la iagăr. Fosta pustă a devenit un centru im­portant pentru creşterea vitelor. In câţiva ani se va pune zăgaz şi vân­turilor uscate care bat în această regiune. Dealungul drumurilor şi canalelor de iri­gaţie cresc astăzi fâşiile lungi de păduri protectoare. In curând locuitorii din Hor­tobágy vor cultiva bumbac şi zarzavaturi. încetul cu încetul, pământul înţelenit de veacuri al pustei devine un imens ogor ro­ditor. Intr’un viitor apropiat canale mari vor străbate ţinutul şi vor aduce apă din Tisa. Pe acest râu a şi început construirea unui baraj şi a unei puternice hidrocen­trale, la Tiszalök. In cursul planului cin­cinal se vor fertiliza astfel peste 60.000 iugăre şi se va mări considerabil şeptelul. Noi şi noi aşezări şi gospodării, institute de învăţământ, teatre şi cluburi, vor trans­forma fostul ţinut pustiu. Insămânţări după metode sovietice în raionul Constanţa CONSTANŢA (de la corespondentul no­stru). In raionul Constanţa, inventarul agricol al gospodăriilor agricole colective şi al ţă­ranilor cu gospodării individuale a fost re­parat în întregime. In comunele şi satele raionului Constanţa au fost organizate cen­tre pentru selecţionarea seminţelor şi încer­carea puterii lor de germinaţie. Anul trecut, staţiunea experimentală agricolă din Valul lui Traian, folosind experienţa staţiunilor experimentale din Uniunea Sovietică, a aplicat metoda în­­sămânţărilor timpurii a cerealelor şi a florii soarelui. Producţia obţinută la grâu­ şi orzul de primăvară ca şi la floarea soa­relui, însămânţate anul trecut în lunile Ia­nuarie şi Februarie, a întrecut cu 10-15% pe cea obţinută la grâul, orzul şi floarea soarelui însămânţate în primăvară. Mai mult chiar, grâul însămânţat în luna Ia­nuarie a răsărit cu trei zile mai devreme decât cel semănat în Februarie şi a dat o producţie cu 20% mai mare decât cel se­mănat în Martie. Anul acesta, muncitorii şi tehnicienii staţiunii experimentale agricole Valul lui Traian au pornit însămânţările tot în luna ianuarie şi au îndemnat pe muncitorii şi tehnicienii gospodăriilor agricole de stat, colectivişti şi ţărani muncitori să le ur­meze exemplul. Aşa se explică faptul că o bună parte din gospodăriile de stat, gospo­dăriile colective şi ţăranii muncitori din raion au pornit însămânţările mai devreme. In timp ce în raioanele Istria, Hârşova, Adam Clisi şi Medgidia colectiviştii şi ţă­ranii muncitori abia au început însămân­­ţările, în raionul Constanţa au şi fost în­sămânţate peste 1.200 ha. cu grâu, orz, ovăz şi floarea soarelui. Colectiviştii au însămânţat o suprafaţă de 378 ha. Astfel, colectiviştii din satul 2 Mai au însă­mânţat 30 ha. grâu şi 15 ha. ovăz, cei din comuna Pecineaga 31 ha. grâu, iar cei din Bărăganu 50 ha. grâu şi orz. Au mai însă­mânţat suprafeţe însemnate cu grâu, orz, ovăz şi floarea soarelui, colectiviştii din comunele Lanurile, Vâlcele şi Cumpăna. Urmând exemplul colectiviştilor, ţăranii muncitori din comunele Cumpăna, Bără­ganu, Cotul Văii, Albeşti, Pecineaga, Ge­neral Scărişoreanu şi Osmancea, au pornit şi ei însămânţările. Primii care au ieşit la însămânţat în comuna Osmancea au fost ţăranii muncitori Ion Cârlea şi Ion Popa, care au şi terminat însămânţările la orz. In comuna General Scărişoreanu, primul la însămânţări a fost comunistul Cojocaru Gheorghe, urmat de Parapan Alexandru şi alţii. In regiunea Constanţa, până la data de 26 Februarie au fost însămânţate, în secto­rul gospodăriilor agricole colective şi în cel particular, aproape 1.300 ha. cu ce­reale. Să desvoltăm necontenit întrecerea socialistă! OŢEL PESTE PLAN REŞIŢA — (de la corespondentul nostru). In întrecerea pornită de muncitorii oţelari cu scopul de a da patriei tot mai mult oţel, de calitate superioară şi la un preţ de cost redus, pentru întărirea noului nostru leu, numeroase echipe de oţelari de la combinatul „Sovrommetal”­­Reşiţa au reuşit să-şi depăşească cu mult sarcinile de plan. Cele mai însemnate depăşiri au fost ob­ţinute de oţelarii din echipele primtopito­­rilor Morariu Constantin, Bona Solomon şi Bădescu Ion. Organizându-şi temeinic munca şi luptând pentru a folosi din plin capacitatea de producţie a cuptorului, e­­chipa primtopitor­ului oţelar Morariu Con­stantin a dat patriei cu 13% mai mult oţel decât era prevăzut în plan. Succese deosebite au înregistrat şi oţe­larii din echipele primtopitorilor Iacob Nicolae, Garaş Ion şi Kesner Laurenţiu, care au elaborat un număr de 19 şarje ra­pide. Până la 27 Februarie, echipa de oţelari a stahanovistului Garaş Ion şi-a depăşit cu 4% sarcinile de plan ce-i reveneau, dând, în acelaş timp, 6 şarje rapide, oţel de bună calitate. Sub îndrumarea organizaţiei de partid, muncitorii de la oţelăria „Siemens Martin” a Combinatului „Sovrommetal”-Reşiţa îşi sporesc necontenit eforturile, hotărîţi să traducă în fapte sarcinile ce le revin în ca­drul celui de al doilea an al măreţului nostru plan cincinal. SUCCESELE CONSTRUCTORILOR DIN IAŞI Muncitorii şi tehnicienii de pe şantie­rele de construcţii ale patriei noastre des­făşoară cu multă însufleţire întrecerea so­cialistă, pentru a grăbi ritmul lucrărilor de construcţii. Ei sunt hotărîţi să termine mai repede noile clădiri, locuinţe munci­toreşti, instituţii culturale, etc. Iin oraşul Iaşi, rănile războiului se şterg văzând cu ochii. In afară de nu­meroasele construcţii edilitare şi culturale, în diferite cartiere din acest oraş, se înalţă ca din pământ, clădiri impunătoare, trai­nice, minunate locuinţe pentru muncitori. Lângă fabrica „Ţesătura“ se ridică astfel, intr’un ritm viu, un nou cartier muncito­resc. Echipele de zidari conduse de tova­răşii Rotaru şi Petre Zăbrei de pe acest şantier, au terminat de curând zidirea a 4 apartamente, în loc de două şi jumătate, cât îşi luaseră angajamentul. Succese în­semnate au obţinut şi echipel­e de mozai­curi şi tâmplari, care s-au angajat să sfâr­şească toate lucrările în luna Martie, ast­fel ca apartamentele să poată fi date cât mai curând în folosinţă. RIDICÂNDU-ŞI CALIFICAREA OBŢIN O PRODUCTIVITATE SPORITĂ CLUJ (de la corespondentul nostru).­­ La fabrica Electromecanica, în a doua jumătate a anului trecut, au fost calificaţi în diferite meserii 47 muncitori. Dintre a­­ceştia, 17 au fost calificaţi după metoda sovietică Kotlear, de calificare la locul de muncă pe bază de contract, iar restul, prin cursurile de calificare ce funcţionează în întreprindere. La acţiunea de calificare a contribuit în bună măsură conducerea în­treprinderii, care a asigurat toate condi­ţiile necesare unei cât mai bune pregătiri a noilor cadre. Eforturile muncitorilor fruntaşi care au ajutat tinerele cadre să se califica la locul de muncă, au fost răsplă­tite de conducerea întreprinderii prin pre­mierea lor cu importante sume de bani. Muncitorii de curând calificaţi, care au intrat în producţie, au căutat să-şi îmbo­găţească necontenit cunoştinţele şi să-şi perfecţioneze metodele de muncă. Mulţi dintre ei, luptând să-şi desvolte neîncetat cunoştinţele, au ajuns fruntaşi în produc­ţie. Pe măsură ce noii calificaţi au sporit producţia şi productivitatea muncii, a crescut simţitor şi câştigul lor. S-au evi­denţiat U.T.M.-istul Gârbovan Vasile, dis­­cuitoarea ceramistă Cociş Ana, strungarul ceramist Oltean Nicolae, Stapciuc Nicolae, arzătorul Coşa Vasile şi alţii. In prezent, la această întreprindere, încă 25 muncitori se califică la locul de muncă după metoda Kotlear. Femei fruntaşe ale patriei noastre COSTINESCU ELEONORA directoarea fabricii „Răscoala din 1907“. Luptă pentru a in­troduce în fabrică metodele sovietice de lucru Kotlear, Nina Nazarova |i Clutkb­. ANGELESCU VIRGINIA deputată în Sfatul popular al raionului „Griviţa Roşie“. De­pune eforturi deosebite pentru înfăptuirea diferitelor acţiuni ce privesc ocrotirea sănătăţii cetăţenilor din raion. MATEI FLORICA judecător la Ocolul 6 din Bucu­reşti. A fost muncitoare la F. R. B. şi apoi asesoare populară. Aplică cu stricteţe legile statului, apărând intere­sele clasei muncitoare. TUDORACHE CULIŢA preşedinta comitetului de între­prindere de la fabrica „Alexan­dru Sahia“. In postul pe care-l ocupă depune strădanii pentru a ridica întrecerea socialistă la un nivel tot mai înalt, OLINGHER MARIA manipulantă de tramvai, frun­taşă în producţie. A preluat în îngrijire socialistă vagonul pe care-l conduce. Exemplul ei a fost urmat şi de alte mun­citoare de la I.T.B.

Next