Scȃnteia, iunie 1952 (Anul 21, nr. 2363-2387)

1952-06-01 / nr. 2363

ANUL XXI Nr. 2363 Duminică 1 Iunie 1952 6 PAGINI - 20 BANI Ziua internaţională­­ pentru apărarea copilului Astăzi, în toate ţările lumii, oamenii muncii sărbătoresc Ziua internaţională pentru apărarea copilului. Ziua internaţională pentru apărarea copilului se desfăşoară în condiţii când forţele păcii şi progresului, su­perioare forţelor negre ale reacţiunii şi războiului, sunt în plină creştere, când în întreaga lume lupta pentru apărarea păcii a devenit sarcina de cinste a popoarelor. Orice om de bună credinţă îşi dă seama că uneltirile sângeroase ale mi­liardarilor americani ameninţă direct viaţa a milioane şi milioane de copii din toată lumea. Sărbătorirea, în anul acesta, a Zilei internationale pentru apărarea copilului constitue pentru iubitorii de pace de pre­tutindeni un prilej de intensificare a luptei menite să îndepărteze norii primejdiei care întunecă viitorul copiilor. In nicio ţară din lume, grija pentru creşterea şi educarea copiilor şi tineretu­lui, pentru a asigura tinerelor vlăstare un viitor fericit nu preocupă atât de mult statul, ca în Uniunea Sovietică, ţara nu­mită, pe drept cuvânt, ţara copilăriei feri­cite. Pentru educarea copiilor. Statul So­vietic nu precupeţeşte fondurile destinate construirii de şcoli, cinematografe, tea­tre, palate de cultură, stadioane, tabere de odihnă, etc. Cât de puternică este grija cu care Statul Sovietic şi tovarăşul Stalin personal înconjoară pe copiii sovietici se vede şi din cuvintele pline de dragoste părintească, adresate recent de tovarăşul Stalin copiilor sovietici cu ocazia aniver­sării a 30 de ani de la înfiinţarea organi­zaţiei de pionieri, care poartă numele ma­relui Lenin : „Urez pionierilor şi şcolari­lor sănătate şi succese la învăţătură, în muncă, în activitatea obştească“. După exemplul luminos al Uniunii So­vietice, tarile de democraţie populară a­­cordă o mare atenţie educării copiilor şi creării unei vieţi fericite pentru ei. In tara noastră, sub regimul de demo­craţie­­ populară, copiii se bucură de o mare atenţie din partea partidului şi gu­vernului. Urmând exemplul Uniunii So­vietice, statul nostru a creat o întinsă reţea de instituţii pentru ocrotirea co­piilor — creşe, cămine, grădiniţe sezo­niere, dispensare materno-infantile, bu­cătării dietetice, colonii şi tabere de odihnă. In căminele de zi şi în grădi­niţele de copii sunt îngrijiţi peste 200.000 de copii. Au fost create peste 2000 centre de lapte, iar numărul bucătăriilor dietetice a crescut cu 252,6% faţă de anul 1947. In fiecare vară, sute de mii de copii ai oamenilor muncii îşi petrec vacanţele în colonii, tabere, excursii, etc. In ultimii ani s’au creat în ţara noastră peste 4.700 şcoli elementare şi 330 şcolii medii, iar numărul burselor acordate în învăţământ depăşeşte 200.000. Sub regimul burghezo-moşieresc, ţara noastră deţinea unul din tristele recorduri în ceea ce priveşte mortalitatea infantilă , regimul nostru de democraţie populară luptă astăzi cu succes pentru lichidarea acestui flagel al trecutului. Ajutorul fa­milial de stat acordat familiilor cu mulţi copii, precum şi acordarea distincţiilor de „Mamă eroină“, „Gloria maternă“ şi „Medalia maternităţii“ sunt o expresie a grijii cu care statul nostru înconjoară pe mamele şi copiii patriei noastre. Organizaţia pionierilor din ţara noa­stră, care numără astăzi peste 700.000 de pionieri, a devenit o adevărată şcoală de educare a viitorilor constructori ai socia­lismului. Cu totul alta este viaţa copiilor oame­nilor muncii în ţările capitaliste. Aceştia au o copilărie chinuită. Numeroşi copii muncesc până la istovire, singuri sau alături de părinţii lor, în adâncul minelor întunecoase, în fabrici, pe întinsele plan­taţii ale latifundiarilor, pretutindeni unde cei exploataţi şi asupriţi se înconvoaie sub povara muncii de sclav, pentru o bu­cată de pâine. In Statele Unite, de pildă, muncesc în industrie şi agricultură peste 2.300.000 copii. Pentru mii de copii din ţările capitaliste, locurile de sub po­duri, staţiile de metro, maidanele şi adesea chiar trotuarele au devenit „adăposturi“ obişnuite. In „paradisul“ american, mai bine de 2.000.000 copii sunt vagabonzi. Efectele cursei înarmărilor desfăşurate de imperialiştii americani şi sateliţii lor în vederea deslănţuirii unui nou război mon­dial se răsfrâng dureros asupra situaţiei copiilor din ţările capitaliste. Mizeria a nu­meroase familii americane cu mulţi copii este atât de mare încât nu puţini sunt pă­rinţii care recurg la acte de disperare. In ce cumplită mizerie trebue să se fi sbătut şomerul american Ralph Gregg, dacă, pen­tru a-şi scăpa cei 8 copii ai săi de foame şi suferinţe, i-a împuşcat pe toţi, după care s’a sinucis ! Dar asemenea fapte nu îi im­presionează pe stăpânii Americii de as­tăzi, căci ele fac parte din însuşi „modul de viaţă american“. Ceea ce îi preocupă pe imperialiştii americani este ca fiecare copil să devină un viitor mercenar care să slu­jească planurilor lor războinice, un asasin instruit cum sunt soldaţii americani care au cotropit Coreea. In vederea unor ase­menea scopuri, statul imperialiştilor ame­ricani are toată grija să facă copiilor „edu­caţia“ necesară. Tot felul de „jucării“ monstruoase, care îndeamnă pe copii la crimă, abundă în vitrinele şi magazinele americane, iar librăriile sunt pline cu „comics“-uri, literatura cea mai răspân­dită, care preamăreşte ura faţă de om, crima, tâlhăria şi jaful. In ţările apusene, unde ocupanţii ame­ricani au năvălit ca lăcustele, viaţa co­piilor este din ce în ce mai grea. In Italia, 8 milioane de copii sunt lipsiţi de asis­tenţă medicală şi socială, în timp ce 50% din buget merge pentru înarmare. In Iugoslavia şi în Grecia, tari la cârma cărora se află sângeroase clici fasciste vândute imperialiştilor americano-englezi, mii şi mii de copii se sting de foame sau de lipsă de îngrijire medicală, iar alţii sunt supuşi exterminării lente în lagărele morţii care împânzesc aceste ţări. Imperialiştii americani şi-au câştigat pe merit, în lumea întreagă, numele de „uci­gaşi de copii“. In Coreea, barbarii ame­ricani ucid copiii în faţa mamelor înebu­­nite de durere, presară peste leagănul pruncilor insecte infectate cu molime dis­trugătoare şi aruncă din avioane „jucării“ criminale pline cu explozibil. In provincia Hwanhe, Ia En Dek, mamă a cinci copii, a fost violată de soldaţii americani în faţa copiilor ei. Bestiile ucigaşe au spintecat apoi patru copii, iar pe al cincilea, în vârstă de 2 ani, l-au călcat în picioare până ce i-au ieşit intestinele. — „Iti place să-ţi vezi copiii murind ?“ — au întrebat-o bestiile. Mama n’a mai putut răspunde: murise. Dar cu toate crimele sălbatice săvârşite de ucigaşii americani pe pământul Coreei, ei n’au putut îngenunchia poporul coreean care este mai hotărît ca oricând să isgo­­nească pe agresori. Indignarea popoarelor împotriva agresiunii bandiţilor imperia­lişti americani a dat naştere unei puternice mişcări de solidaritate a popoarelor cu lupta dreaptă a eroicului popor coreean Cu dragoste şi căldură, copiii noştri au primit în mijlocul lor un număr de copii ai eroicei Coree, care şi-au văzut căminele distruse, frăţiorii şi părinţii călcaţi în pi­cioare, sfârtecaţi de bombe, împuşcaţi sau arşi de vii de către invadatorii americani. Lupta pentru apărarea vieţii şi viitoru­lui fericit al copiilor nu poate fi despărţită de lupta pentru pace. Oameni ai muncii din ţara noastră — bărbaţi şi femei, tineri şi vârstnici ! In­tensificaţi lupta pentru îndeplinirea şi de­păşirea planului de stat ! In felul acesta apăraţi patria, căminele şi vieţile copiilor voştri! Ridicaţi-vă cu tărie glasul pentru curmarea barbariilor fără seamăn pe care imperialiştii americani le săvârşesc împo­triva copiilor şi a popoarelor coreean şi chinez! In felul acesta luptaţi pentru a feri copiii voştri de nenorocirile pe care canibalii americani vor să le abată asupra lumii întregi ! Mame, părinţi, învăţători, Instructori de pionieri! Creşteţi şi educaţi copiii în spi­ritul dragostei şi al devotamentului faţă de patria noastră scumpă, Republica Populară Română şi faţă de poporul mun­citor, în spiritul patriotismului socialist şi al internaţionalismului proletar, al dra­gostei pentru Uniunea Sovietică şi pentru cel mai iubit părinte şi prieten al copiilor din lumea întreagă, stegarul păcii şi feri­cirii popoarelor, — tovarăşul Stalin ! Oameni care înving timpul învăţând din experienţa stahanoviştilor sovieticii Pe panoul de onoare din curtea uzinelor „Vulcan“ din Capitală sunt înscrise me­reu noi nume de stahanovişti şi fruntaşi în producţie, luptători dârzi pentru Înde­plinirea sarcinilor planului de producţie la toţi indicii, pentru consolidarea succesu­lui reformei băneşti. La loc de cinste se află numele strun­garului stahanovist Cosma Valerian. El se numără printre cei mai buni muncitori din uzină. Aplicând metodele de lucru sovie­tice Bâkov-Bortkevici, Antonina Jan­­darova şi Voroşin, muncind cu dragoste şi însufleţire, organizându-şi temeinic locul de muncă, strungarul Cosma Valerian a luat-o înaintea vremii, lucrând acum în contul anului 1954. Fierarul stahanovist Gheorghe Constan­tin este trecut şi el pe panoul de onoare al uzinei. Metodele stahanoviste sovietice Voroşin şi Antonina Jandarova îl ajută să obţină succese deosebite în lupta pentru sporirea producţiei şi productivi­tăţii muncii. El lucrează în contul lunii Mai 1954. Stahanoviştii Iile Nicolae şi Stănescu Ioan, de la turnătorie, sunt mândria între­gii secţii. Muncind organizat, folosind din plin timpul de lucru, ei îşi depăşesc zilnic sarcinile de plan cu 90%—100%, dând piese turnate de bună calitate. Şi ei lu­crează în contul anului 1954. Iniţiativa stahanovistului Nicolae Vasu este aplicată cu succes de tov. Mândru Sava. Folosind metodele sovietice Bâkov- Bortkevici, Voroşin şi Antonina Jandarova, el reuşeşte să depăşească zilnic sarcinile de plan cu peste 90%. Acum, el dă piese în contul anului 1954. In fiecare secţie a uzinelor „Vulcan" sunt muncitori care lucrează în contul anilor viitori. Printre aceştia se nu­mără Uţan Eugen, Cristea Romulus şi Barbu Lascăr din secţia mecanică, sudorul stahanovist Popa Ion, cazangiul Spiridon Spiridon şi alţii. In Întreaga uzină sunt 12 muncitori care, aplicând în cadrul între­cerii socialiste metodele de lucru ale sta­hanoviştilor sovietici, dau produse în contul anului 1954. Numeroși alți munci­tori lucrează în contul anului 1953. In Interiorii­ ziarului: Pentru o largă popularizare a agro­­minimului­­ — Raidul anchetă organi­zat de ziarele „Scânteia" şi „România liberă" cu sprijinul unor ziare locale. .(pag. 2-a). Din experienţa aplicării iniţiativei maistrului Anton Bálint în întreprin­derile din Timişoara — Corespondenţă colectivă din partea redactorilor zia­relor „Luptătorul Bănăţean" şi „Szabad Szó", (pag. 2-a). Dr. V. Dimitriu — Pentru apărarea vieţii şi fericirii copiilor! (pag. 3-a). I. Bragheş — Pentru îndeplinirea planului de achiziţii la Uniunea raio­nală a cooperativelor de consum Cra­iova (pag. 3-a). Infloritoarea Ucraină Sovietică, (pag 4-a). Gavril Mihai — O cântăreaţă a vieţii, pag. 5-a). CRONICA EVENIMENTELOR IN­TERNAŢIONALE : B. Stoian, A. Cer­nea — „Afară cu Ridgway din Eu­ropa !“ — Succesul forţelor populare în alegerile municipale din Italia — împotriva barbariilor americane din Coreea (pag. 6-a). Declaraţia guvernului R. D. Ger­mane (pag. 6-a). Greve şi demonstraţii în Germania occidentală şi Berlinul occidental îm­potriva „tratatului general“ militarist (pag. 6-a). Apele Donului s’au o victorie strălucită a constructorilor comunismului MOSCOVA 31 (Agerpres). — TASS transmite: La 31 Mai, apele fluviului Don, parcurgând o distanță de 100 kilometri prin albia canalului navigabil Volga-Don, s’au unit cu Volga, care a căpătat acum o cale de ieșire spre Marea de Azov şi Marea Neagră. Unirea fluviilor Volga şi Don printr’un canal navigabil în­cheie uriaşele lucrări înfăptuite în anii Puterii Sovietice pentru construirea căilor navigabile care unesc mările Albă, Baltică şi Caspică cu Marea de Azov şi Marea Neagră şi pentru crearea unei căi de comunicaţie pe apă care leagă aceste cinci mări. MOSCOVA 31 (Agerpres). — TASS transmite : Nodul hidraulic Ţimlianskaia — unul din elementele principale ale Canalului Volga- Don — va fi în curând dat în exploatare. La toate instalaţiile hidrotehnice lucrările sunt pe terminate. La centrala hidroelectrică se fac ultimele pregătiri pentru punerea în funcţiune a primei turbine, care în cel mai scurt timp va furniza energie electrică. Totodată, se efectuează într-un ritm rapid ★ ★ ★ montarea celui de al doilea şi al treilea a­gregat. Au fost puse la încercare vanele bara­jului deversor. Prin acest baraj au fost lăsate să curgă apele mării Timlianskaia spre cursul inferior al Donului. In prezent, se efectuează aci lucrări pentru netezirea albiei, râului, care face cotituri brusce, în­greunând navigaţia. Cu ajutorul unor hidro­­mecanisme puternice se deplasează mili­oane metri cubi de pământ. Canalul navigabil al nodului hidraulic Timlianskaia şi două ecluze — a 14-a şi a 15-a­­— care unesc marea Ţimlianskaia de cursul inferior al Donului, sunt gata pen­tru navigaţie. Turnurile de comandă au fost împodobite cu sculpturi care glorifică actele de eroism militar ale cazacilor de la Don. Turnurile ecluzei a 14-a sunt împo­dobite cu basoreliefuri care oglindesc ero­ismul trupelor sovietice în Marele Război pentru Apărarea Patriei. Să fie eliberat Jacques Duclos! Inima noastră bate pentru Duclos Aflu cu mâhnită surprindere de arestarea lui Jacques Duclos, unul dintre conducă­torii muncitorimii franceze. E un moment care dovedeşte o stare gravă de lucruri în Franţa, încă din primăvara anului 1949, când am participat la primul Congres mondial al Partizanilor Păcii la Paris, am băgat de seamă desfacerea poporului muncitor francez de guvernul burghez al Repu­blicii şi ostilitatea cetăţenilor francezi împotriva imperialiştilor de peste ocean, care aşezau asupra Europei occidentale po­vara pactului atlantic. La tot pasul, în Paris, firme americane; în localurile de petrecere gustul yankeu se instala brutal. In desfăşurarea Congresului Partizanilor Păcii a participat masiv nu numai capitala Franţei, ci şi provincia, cu­ caravanele păcii, în meolingul măreţ în aer liber de multe sute de mii de oameni la Buffalo. MIHAIL SADOVEANU Demonstraţia pentru pace a muncitorimii franceze era întărită şi de resentimentul ei împotriva unor cotropitori fără scrupule, care loveau în producţia industrială şi agricolă a patriei lor. Lucrurile au mers din scădere în scă­dere ; muncitorimea Franţei­ a­ fost nevoită să asiste cu indignare la apariţiile genera­lilor americani regisori ai războiului crimi­nal din Orientul extrem. Ţara în care stră­luciseră luminile generoase ale lui Voltaire, Victor Hugo şi Anatole France trebuia să suporte umilinţi de la fascişti, al căror a­­mestec în treburile Republicii franceze treceau necontenit măsura. Poporul muncitor şi conştient al Fran­ţei respinge războiul, urăşte invazia im­perialistă , vrea să se elibereze de con­strângere şi acaparare. La mişcarea de„ pro­test a poporului, guvernul burghez*” răs­punde cu sechestrări de gazete, măsuri poliţieneşti împotriva scriitorului André Stil, arestarea lui Jacques Duclos. Dar la protestul şi indignarea poporului francez se asociază toată omenirea con­ştientă şi democrată de pe pământ, Franţa nu poate deveni un bulevard al in­vaziei de la Occident spre Orient; pentru Duclos, reprezentantul de azi al democra­ţiei franceze, pentru Franţa eternă a scrii­torilor progresişti, bate inima noastră a tuturor celor care luptăm sub semnul păcii şi­ progresului. înapoi, fantome ale întunericului! Soa­rele libertăţii şi păcii popoarelor luminează lumea. Franţa luptătoare trăeşte şi va trăi Ştirile care ne vin din Occident se suc­ced cu o rapiditate fulgerătoare. Mai întâi, arestarea lui André Stil. Acum, arestarea lui Jacques Duclos. „Din noapte poliţia franceză a ares­tat pe secretarul C.C. al Partidului Co­munist Francez, Jacques Duclos“. O simplă telegramă ? Nu. Un fulger care a aprins de mânie inimile a sute şi sute de milioane de oameni din întreaga lume. Invadatorilor­ americani le e din ce în ce mai puţin prielnic solul francez. Din ce în ce, el se clatină mai tare sub picioa­rele lor, precum li se clatină pământul sub picioare şi în Germania occidentală. Lava mâniei, a urii, a revoltei populare a prins să clocotească. Invadatorii se şi văd sburaţi val-vârtej, asvârliţi înapoi de vulcanul acestei mânii. Nopţile musafirilor nepoftiţi nu sunt prea plăcute. Ecoul lozincilor scandate de zeci de mii de muncitori la meetinguri şi reuniuni răsună şi-i urmăreşte până şi’n vis: „Căraţi-vă acasă! N’avem nevoie de generalul-ciumă ! Franţa nu va fi o nouă Coree !“ Partea tragică pentru invadatorii ame- MARIA BANUŞ Ilrani e că asemenea cuvinte sunt rostite de oameni ai muncii, oameni din aceia care nu aruncă vorbe în vânt. La ei vorba şi fapta sunt surori bune, nedespărţite. Partea tragică pentru canibalii lui Tru­man şi ai lui Ridgway e că în fruntea a­­cestor oameni stau comuniştii, stă parti­dul lui Maurice Thorez, partidul lui Ga­briel Péri. Partea tragică pentru imperialiştii ame­ricani e că acest popor şi acest partid, pe care nu l-a speriat crucea încârliga­tă de pe chipiurile hitleriste, nu se tulbură nici în faţa grenadei de la butoniera lui Ridg­way, grenada-insignă pe care generalul­­ciumă obişnueşte — cu o sinistră coche­tărie — s’o poarte la vestă. Acest odios asasin a declarat cu prilejul numirii sale drept călău al Europei: „Răz­boiul din Coreea a fost doar un mic match, un prolog în aşteptarea marelui match. In Coreea şi în Franţa, problema este aceeaşi“. Dar socotelile de-acasă nu se potrivesc cu cele din târg. Poporul francez, poporul german, ca şi toate popoarele lumii sunt însetate de pace, nu de matchul sângeros pe care-l pregătesc barbarii veacului nostru. Grevele, demonstraţiile, nesfârşit de va­riatele forme în care se manifestă voinţa de pace a poporului francez îi înebunesc pe stăpânii imperialişti şi pe lacheii lor. Ei îşi dau cu totul arama pe faţă. Trec la măsuri curat fasciste, încep să joace pe şleau, cu cărţile pe faţă. Şi astfel, se demască deabinelea drept ceea ce sunt: urmaşii direcţi ai barbarilor hitlerişti. Din nefericire pentru ei, atunci când preiei o asemenea moştenire ca fascismul, îl preiei cu toată zestrea, inclusiv dezas­trul final, sfârşitul ruşinos şi inevitabil al asasinilor. Partidul Comunist Francez, citadelă de neclintit a patriotismului, stă drept che­zăşie a libertăţii de mâine şi a viitorului luminos al Franţei. Franţa comunarzilor, Franţa lui Gabriel Péri, Franţa lui Maurice Thorez, Franţa luptătoare trăeşte şi va trăi. /Tf • * %j • /* • • , v Copilărie fericita Viaţa copiilor din patria noastră devine o viaţă fericită. Ei simt din plin grija părintească a partidului şi guvernului, dragostea cu care îl înconjoară întregul popor muncitor. Copiii, speranţa şi viitorul popoarelor, au nevoe de pace. Ziua Internaţională a copilului este prilej de intensifi­care a luptei tuturor oamenilor cinstiţi împotriva ucigaşilor de copil, imperialiştii americani, a luptei pentru apărarea vieţii tinerelor vlăstare. In clişeu: Un grup de copii jucându-se voioşi în grădina unei Case a copilului din Capitală. Din ţările de democraţie populară IN ÎNTREPRINDERILE DIN VARŞOVIA Varşovia, capitala Republicii Polone, este unul din cele mai mari centre Indus­triale ale ţării. Colectivele întreprinderi­lor din Varşovia sunt Iniţiatorii a­plicarii metodelor de muncă sovietice. Incadrându­­se în întrecerea socialistă în cinstea zilei de 1 Mai, cele mai mari întreprinderi din Varşovia au îndeplinit şi depăşit cu succes sarcinile pe luna Aprilie. Muncitorii uzinei de autoturisme din Varşovia au îndepli­nit planul pe luna Aprilie cu 111%, uzina „Dimitrov“ , cu 106%, etc. Primele 10 zile ale lunii Mai au arătat că majoritatea întreprinderilor industriale din Varșovia, indeplinindu-și în mod sis­tematic planul, rezolvă cu succes sarcinile sporite. Colectivul uzinei „Comuna din Paris”, care a îndeplinit in cursul pri­melor zece zile ale lunii Mai 30% din pla­­nul lunar, a chemat la Întrecere socialistă celelalte întreprinderi de utilaj electro­tehnic pentru folosirea largă a rezervelor interne, reducerea timpilor morţi, Îmbu­nătăţirea calităţii şi reducerea preţului de cost al producţiei. Incadrându-se in între­cerea socialistă, muncitorii uzinei „Co­muna din Paris“ şi-au luat angajamentul să dea în cel de al doilea trimestru o producţie peste plan in sumă de aproape 2.800.000 zloţi. ACLIMATIZAREA UNOR NOI CULTURI IN R. P. UNGARA In agricultura din R. P. Ungară este folosită experienţa agriculturii Uniunii So­vietice. Astfel, la una din şedinţele cooperativei agricole de producţie „4 Aprilie“, bri­gadierul András Bartók a propus cultiva­rea coc­sagâzului, plantă din care se ob­ţine cauciuc. Propunerea a fost adoptată iar în toamna anului trecut a fost plantat coc­sagâz pe o suprafaţă de 3 iugăre. In primăvara acestui an au fost însămânţate în cuiburi 15 iugăre cu noua plantă In­dustrială. Şi gospodăriile agricole de stat aplică din plin bogata experienţă sovietică. Ast­fel, gospodăriile din comunele Karcagti­­lalmas, Pankota, Károlyderék, Csabacsüd, şi Károlymajor au început să cultive ciu­­miza, plantă necunoscută până acum în R. P. Ungară. Noua plantă constitue un ex­celent nutreţ pentru vite. Gospodăria agricolă experimentală din comuna Fertőd e instalată într’unul din cele mai frumoase castele şi parcuri ale Euro­pei — pe moşia care aparţinea înainte gro­­tilor Eszterhâzy. Gospodăria agricolă experimentală are în folosinţă o suprafaţă de 3.000 iugăre, pe care cresc lămâi, portocali şi mandarini. Până în prezent au fost plantaţi lămâi pe o suprafaţă de 15 iugăre. Oamenii de şti­inţă maghiari şi-au propus să obţină re­colte de lămâi care să acopere trebuinţele populaţiei R. P. Ungare. Gospodăria experimentală se ocupă de­­asemeni pe scară largă cu înobilarea soiu­rilor de căpşuni, smeură şi coacăze, pre­cum şi cu crearea de noi soiuri de fructe bace. Anul acesta gospodăria experimen­tală pune la dispoziţia cultivatorilor un mi­lion şi jumătate de răsaduri de căpşuni timpurii, selecţionate. De asemenea , au obţinut succese serioase şi pe tărâmul acli­matizării cartofului dulce (batata), care dă o recoltă mult mai bogată decât cartofii in­digeni. Pentru viitor, gospodăria experimentală și-a propus să aclimatizeze și arbustul de ceai. FERTILIZAREA CÂMPIEI STARA ZAGORA In R.P. Bulgaria la câţiva kilometri de Cazanlâc, la poalele munţilor Balcani se construeşte barajul „Gheorghi Dimitrov“ in lungime de 840 metri şi înălţime de 40 metri. In 1947 pe locul viitorului baraj au sosit primii constructori. In anul urmă­tor, 3.000 de tineri muncitori au început săparea canalelor de irigare. Barajul „Gheorghi Dimitrov" este com­plectat cu alt baraj, situat în apropierea orașului Stara Zagora, având o capacitate de 150 milioane m.c. de apă. Cele două baraje vor fi unite printr-un tunel lung de 12 km., care va trece pe sub culmea Sredna Gora. Deocamdată, cu apele râului Tungea, pe care se construește barajul, se irigă numai o cincime din câmpia Cazanlâc. In anul 1953 reţeaua de canale se va întinde departe spre Răsărit. Canalul prin­cipal de Nord va deveni o puternică ar­teră care va strânge toate apele ce isvo­­răsc în această regiune din Stara Planina. Apele vor fi captate şi puse în slujba oamenilor. Pe râul Maglicica se va con­strui un alt baraj, care va aduna 23.000.000 m.c. apă. Apa va trece prin­­tr’o cascadă artificială înaltă de 200 m. şi va pune în mişcare o puternică centrală electrică. Deasemenea se vor construi un baraj şi o centrală electrică pe râul Vetren şi un mic baraj pe râul Kara Dere. Aceste ape vor alunga pentru totdeauna seceta de pe pământurile a 23 sate şi vor trans­forma 20.000 ha. într’o grădină înflori­toare. Câmpia Stara Zagora, al cărei strat gros de cernoziom așteaptă numai apa, va putea da astfel recolte îmbelşugate. In viitor, oamenii din această regiune vor avea apă din belşug. Din rezervorul centralei de la Stara Zagora vor porni două râuri artificiale — unul către Sud-Vest, iar celălalt către Răsărit. Din aceste canale principale se vor ramifica alte canale care vor cuprinde 45.000 hectare. In cursul anu­lui viitor vor fi construite canale principala în lungime de 500 km. și canale secundara în lungime de 3000 km.

Next