Scȃnteia, iunie 1952 (Anul 21, nr. 2363-2387)

1952-06-01 / nr. 2363

Pag. 4 ihttíMkam 1umm érném Printre minerii din Donbass Mal preţios ca diamantul, rubinul şi per­lele, mal preţios ca aurul şi argintul şi atâtea alte lucruri scumpe din care de mi­lenii se făceau podoabe pentru exploa­tatori, este cărbunele; acel cărbune negru, pentru scoaterea căruia se sfre­delesc munţii, se sapă galerii şi omul pătrunde în adâncurile pământului la sute şi sute de metri. Viaţa modernă e de neîn­chipuit fără cărbune, el e „pâinea“ in­dustriei. In anii puterii sovietice industria carbo­niferă din U.R.S.S. s-a desvoltat vertigi­nos. In Ucraina, Donbassul, unul din cele mai importante bazine carbonifere din U.R.S.S., a devenit de nerecunoscut. S’au transformat minele, s’au transformat mi­nerii. Pe unde cu trei patru decenii în urmă se târau aplecaţi minerii, trăgând în urma lor sania sau căruciorul încărcat cu cărbune, astăzi, în tuneluri luminate ca ziua gonesc trenuri electrice subpământene. Pe unde omul se chinuia cu daltă, ciocan şi târnăcop, acolo duduie puternice combine miniere. Mina a devenit uzină subpămân­teană, iar locul minerului de ieri, al acelei „cârtiţe" nenorocite a pământului, ce cu sudoare şi sânge, şi nu arareori chiar cu preţul vieţii, scotocea măruntaiele pământului ca să îmbogăţească cine ştie ce capitalişti nemernici, hrăpăreţi, l-a luat minerul calificat sovietic, înconjurat de grija şi stima Statului Sovietic care l-a înarmat cu compresoare, perforatoare, ha­­veuze şi combine. E minerul-tehnician, omul nou, făurit de orânduirea socialistă, omul interesat în sporirea productivităţii muncii, minerul raţionalizator şi inovator, tip reprezentativ al omului sovietic care luptă pentru lichidarea diferenţei dintre munca fizică şi cea intelectuală. De aci din Donbass a pornit, asemenea unei flăcări atotcuprinzătoare care mistuie vechiul din conştiinţa oamenilor şi face­­loc noii atitu­dini socialiste faţă de muncă, mişcarea sta­­hanovistă — iniţiată la mina Irmino de mi­nerul Alexei Stahanov. Din rândurile minerilor Donbassului au ieşit mineri vestiţi ca Eroul Muncii Socia­liste M. I. Miheev, care ne vizitează în prezent ţara, laureaţii Premiului Stalin Efim Starodubţev, Luka Golokolosov, Pa­vel Podjarov, Viktor Şugoneako şi mulţi, mulţi alţii. S’a schimbat complect înfăţişarea vechi­lor localităţi miniere cu barăci şi colibe dărăpănate, întunecoase, cu străduţe în­guste şi noroiul până dincolo de glesne. Stalino, Makeevka, Enakievo, Cisteakovo, sau Gorlovka de astăzi sunt oraşe frumoa­se de mineri, cu bulevarde largi, asfaltate, cu case cu tot confortul, cluburi, spitale, şcoli, stadioane şi teatre. Aşa, de pildă, Gorlovka, odinioară o mizeră aşezare de mineri, a devenit unul din principalele cen­tre industriale şi culturale din Donbass. Numai în ultimii trei ani la Gorlovka s-au construit 185 mii metri pătraţi suprafaţă locuibilă pentru care s-au cheltuit 103 mi­lioane ruble. Acum, toţi minerii din Gorlovka locuesc în case spaţioase, luminoase şi cu tot con­fortul. Numărul lor sporeşte mereu. In locurile virane se ridică cu repeziciune cartiere întregi cu clădiri minunate de patru-cinci etaje. „Muncitorul de astăzi — spune tova­răşul Stalin — muncitorul nostru sovietic, vrea să trăiască satisfăcându-i-se toate ce­rinţele lui materiale şi culturale, atât în ce priveşte aprovizionarea cu alimente şi în ce priveşte locuinţa, cât şi în ce priveşte satisfacerea cerinţelor lui culturale şi a tot felul de alte cerinţe. El are dreptul la aceasta şi noi avem datoria să-l asigurăm aceste condiţii". Această minunată Indicaţie stalinistă este transpusă în viaţă. iar roadele ei se văd în traiul din ce în ce mai vesel şi mai îmbelşugat al oamenilor sovietici, al mi­nerilor din Donbass. Iată, de pildă, ce spune într’un articol publicat în ziarul „Pravda Ucraină“ mi­nerul emerit V. Neguriţa dela mina „Ru­­mianţev" din apropiere de Gorlovka, des­pre câştigul minerilor : — Munca stahanovistă — spune minerul Neguriţa — aduce mari venituri minerilor. Câştigul mediu al unui miner din abataj este în prezent de 2750 ruble pe lună. Comparativ cu anul 1950 salariile celor ce muncesc în subteran au crescut cu 243 ruble. Minerul din abataj T. Zaharcenko a câștigat în Martie 4669 ruble, minerul Ni­­kolaie Kalmakov 8.349 ruble, iar conducă­torul de combină minieră, laureatul Pre­miului Stalin Viktor Şugoneako 11.203 ruble. Salariul lui Şugoneako în această lună îi ajungea ca să-şi cumpere un auto­mobil şi să-i mai rămână şi de cheltuială. Numărul minerilor care îşi cumpără moto­ciclete sau automobile sporeşte mereu. Astfel, numai la Gorlovka, 272 mineri au maşini „Pobeda" sau „Moskvici", iar 1200 au motociclete. Dealtfel, în Gorlovka a devenit tradiţie ca la demon­straţiile de 1 Mai şi 7 Noembrie să ia parte o coloană de motociclişti şi mineri cu maşinile lor proprii. Numărul amatorilor de muzică în rân­durile minerilor este foarte mare, ce­­ea ce în Ucraina, această republică a cântecelor, nu este de mirare. Cel mai răspândit dintre instrumentele muzicale este acordeonul şi pe zi ce trece magazi­nele din Gorlovka şi din celelalte oraşe ale Donbassului vând tot mai multe acordeoa­­ne. Mulţi cântă şi la pian. Nu există casă de mineri fără o bibliotecă proprie. Nu există familie de mineri care să nu fie abonată la câteva ziare şi reviste. Printre mineri sunt mulţi sportivi de frunte. Astfel, vesti­tul mecanic de combină, Efim Starodubţev, laureat al Premiului Stalin, este un bun halterist. Seara, la cluburile minerilor, pot fi auzite discuţii aprinse intre mineri despre filme, piese de teatru, actori, cărţi sau fotbal, despre noile maşini miniere, des­pre problemele politicii internaţionale, etc. Adeseori ei discută şi se gândesc la viitor , la viitorul lor şi al omenirii, la comu­nism ! Cu toţii ştiu bine că soarta fiecăruia e în propriile sale mâini. Ce deosebire între viaţa luminoasă a minerilor sovietici şi cea a minerilor din ţările capitaliste unde minerul, mai rău ca un animal de muncă, este doar un obiect de exploatare. Siliţi să lucreze în­ mine prost aerisite, cu infiltraţie de gaze, minerii su­feră de diferite boli şi de lipsa îngrijirii medicale, mortalitatea face ravagii. Nu e mult de când ziarele americane au publicat informaţii despre groaznica catastrofă de la mina „Orient-2“ aparţinând societăţii „Chicago Wilmington and Franklin com­pany“, unde s-a produs o extraordinară explozie subterană. Sub dărâmături au fost îngropaţi 119 mineri. 119 familii au rămas pe drumuri, sortite foametei şi lipsurilor Mina „Orient-2“, mormânt a 119 mineri americani, este situată la numai 60 de mile de mina „Central-5" unde în Martie 1947 au fost îngropaţi de vii, în urma unei puternice explozii, alţi 111 mineri. Zilele trecute, de pe urma unei catastrofe la mina „Haute Loire“, Franţa, şi-au pier­dut viaţa 13 mineri. Nu trece o zi fără catastrofe de felul acesta în minele stăpânite de capitalişti. După cum anunţă agenţia „United Press”, în ultimii 50 de ani numai în S.U.A. au murit câte 7 mineri pe zi, iar din 1930 şi până în prezent au fost schilodiţi peste 1.305.000 mineri. In marea majoritate a cazurilor, cauza morţii şi mutilării în massă a minerilor este lipsa cu desăvârşire a protecţiei muncii ; acolo unde, chipurile, există protecţia muncii, ea e într’o stare jalnică. In Ucraina Sovietică, în Donbass ca şi în întreaga Uniune Sovietică, asemenea accidente sunt excluse. Protecţia muncii, garantată prin lege, exprimă înalta grijă faţă de om, cel mai preţios capital. Iar mi­nerii sovietici, constructori activi şi conş­tienţi ai comunismului, depun toate efor­turile lor pentru a da o cât mai mare con­tribuţie la înflorirea şi întărirea neconte­nită a puternicei lor patrii, care posedă astăzi cea mai înaintată şi mai mecanizată industrie carboniferă din lume. Puternica tehnică agricolă pe câmpurile colhoznice Colhozurile, sovhozurile şi S. M. T.-urile din R. S. S. Ucraina dispun de un bogat parc de maşini, ce se complectează an de an cu maşini noi, perfecţionate. Astăzi, parcul de tractoare din Ucraina depăşeşte cu 35% parcul de tractoare dinainte de război. Mecanizarea muncilor de câmp, precum şi a proceselor de muncă la creşterea vitelor face ca munca agricolă să se transforme tot mai mult într’o varietate a muncii industriale, să se asemene tot mai mult cu cea a muncitorului de la oraş. In producţia agricolă, datorită politicii perseverente a Partidului Bolşevic de a înzestra agricultura din abundenţă cu maşini, S.M.T.-urile joacă un rol tot mai mare. Anul trecut peste 90% din muncile de arătură şi 80% din însămânţări au fost mecanizate. O întrebuinţare din ce în ce mai mare în agricultură capătă electricitatea. In Ucraina au început să fie electrificate chiar şi muncile de bază din agricultură cum ar fi aratul şi însămânţatul. Astfel Electro- S.M.T. Korsun-Şevcenkovski execută arăturile pe câmpurile colhozului „Jovten“ precum şi pe câmpurile altor colhozuri cu ajutorul tractorului electric. In clișeu: Regiunea Herson. Cositul fânului cu ajutorul unor cositoare meca­nice care înlocuesc munca a mai bine de 100 cosași. SCÂNTEIA Un oraş în ruine a rămas Kievul după izgonirea ocupanţilor hitlerişti. Complect refăcut, oraşul este astăzi şi mai frumos ca în trecut. In clişeu : Vedere de pe Kresciatik, unul din marile bulevarde ale Kievului. Cultura înfloritoare a poporului ucrainian Octombrie 1917, care a Însemnat pentru întreaga omenire începutul unei noi ere în istorie, a adus popoarelor vechii Rusii eliberarea dintr’o robie Seculară, le-a îngăduit unirea într’o mare și puternică republică a sovietelor. Din această mare familie de popoare libere care a construit pe pământul ei primul stat socialist din lume face parte şi poporul ucrainian. Politica duşmănoasă a ţarismului, care tindea să menţină Ucraina într’o stare de umilitoare înapoiere, n'a putut totuşi îm­piedica desvoltarea culturii ucrainiene. Aceasta s’a desvoltat sub binefăcătoarea influenţă a culturii marelui popor rus. Operele marilor gânditori ruşi au constituit un nepreţuit ajutor pentru oamenii ştiinţei, artei şi literaturii din Ucraina. Concepţiile marelui poet revoluţionar, gânditor, artist şi om de stat al Ucrai­nei din secolul trecut T. G. Şevcenko, socotit pe drept cuvânt întemeetorul literaturii revoluţionar-democrate ucrainiene, s-au format sub influenţa vederilor revoluţionar-democrate ale lui Herţen, Belinski, Cernîşevski, Dobroliubov şi altor oameni de cultură ruşi de pe vremea sa. O mândrie a poporului ucrainian constitue operele nepieritoare ale unor scriitori şi poeţi ca Ivan Franko, M. Koţiubinski, Lesia Ukrainka, P. Grabovski sau ale filosofului şi poetului G. S. Skovoroda. Minunate opere muzicale au fost create de compozitorii ucrainieni M. Lâsenko, M. Leontovici şi V. Kosenko. Adevărata înflorire a culturii sale, poporul ucrainian a cu­noscut-o deabia în anii puterii sovietice, odată cu desfăşurarea revoluţiei culturale, care a pus capăt analfabetismului şi a des­cătuşat forţele creatoare ale poporului. In Ucraina prerevoluţionară, 75% din populaţie era analfa­betă. In rândul femeilor analfabetismul atingea chiar 87%. Astăzi, analfabetismul aparţine demult domeniului trecutului. Un număr de peste 7,2 milioane elevi, copii ai constructorilor comunismului din R.S.S. Ucraina, frecventează cele aproape 30 de mii şcoli elementare şi secundare din ţară, învăţând în limba lor maternă. Numărul studenţilor de la cele aproape 170 insti­tute de învăţământ superior este de 5 ori mai mare ca înainte de revoluţie şi mai mare ca numărul de studenţi din oricare ţară capitalistă a Europei. In primii cinci ani de după război, şcolile superioare din Ucraina au fost absolvite de 126.000 stu­denţi, astăzi specialişti în diferite ramuri ale industriei şi agri­culturii, ale ştiinţei şi culturii, încă din primii ani ai puterii sovietice a început să funcţio­neze Academia de Ştiinţe a R.S.S. Ucrainiene cu zeci de insti­tute de cercetări ştiinţifice, în care lucrează peste 15 mii cola­boratori ştiinţifici, oameni de ştiinţă, academicieni şi savanţi cu renume mondial. Cercetările unor savanţi cu renume mon­dial ca defunctul O. Bogomoleţ, ca academicienii O. Palla­dia, V. Filatov, T. Lâsenko, E. Paton sunt cunoscute şi apre­ciate şi dincolo de hotarele Uniunii Sovietice. In domeniul literelor şi-a câştigat preţuire o întreagă pleiadă de talentaţi scriitori, poeţi şi dramaturgi ucrainieni printre care A. Malaşko, O. Korneiciuk, P. Tăcina, M. Bojan, M. Rălski, O. Gonciar şi mulţi alţii, care au fost distinşi cu înaltul titlu de laureat al Premiului Stalin. Multe din operele lor au fost traduse în limba rusă şi în alte limbi ale popoarelor din U.R.S.S., dar şi în limbile multor popoare din ţările de demo­craţie populară. Prin valoarea lor, aceste opere ale scriitorilor ucrainieni, constitue o importantă contribuţie la tezaurul litera­turii mondiale. Arta dramatică şi muzicală cunoaşte în Ucraina Sovietică o uriaşă desvoltare, înainte de revoluţie nu erau în Ucraina decât 35 de teatre, mai toate teatre particulare. Astăzi există în Ucraina 130 teatre de dramă, operă şi de copii, precum şi 26 filar­monici. Printre colectivele de artă dramatică şi vocală se buc­ură de un renume bine stabilit teatrele ,,T. G. Şevcenko“, ,,Ivan Franko“ şi „Lesia Ukrainka“ din Kiev, teatrul academic de stat „Şevcenko" din Harkov, opera din Lvov, corul ucrainian de stat, orchestra „Dumka“ etc. In rândul talentaţilor oameni ai artei din R.S.S. Ucraina se numără sute de artişti emeriţi, artişti ai poporului ai U.R.S.S., artişti emeriţi republicani ca A. Sto­­garenko, P. Maiboroda, A. Bucima, M. Kruşelniţki, I. Şumski etc. Dintre pictorii Ucrainei Sovietice sunt cunoscuţi îndeo­sebi A. Şovkunenko, M. Hmelko, T. Iablonskaia, S. Gri­goriev. O puternică desvoltare a luat industria cinematografică u­crai­­niană, înainte cu totul inexistentă. In studiourile din Kiev şi Odessa au fost turnate zeci de filme originale. Asemenea filme ca „Ucraina înfloreşte“, „Pumnul de fier“, „Aşa s’a călit oţe­lul", „Pantofiorii ţarinei", „Neînfrânţii", etc. se bucură de o mare popularitate şi în ţara noastră. Reţeaua cinematografică, care,în preajma revoluţiei număra 240 de cinematografe utilate ca vai de ele, cuprinde astăzi peste 7.700 cinematografe mo­derne din care mai mult de jumătate la ţară. La dispoziţia oamenilor muncii din Ucraina stau peste 20 mii cluburi şi săli de lectură şi peste 40 mii biblioteci al căror fond de cărţi depăşeşte 85 milioane exemplare. In preajma primului război mondial nu apărea în Ucraina decât un singur ziar în limba ucrainiană. Astăzi numărul ziare­lor ce apar în limba ucrainiană este de peste 1200, iar tirajul cărţilor apărute într-un singur an se apropie de 80 milioane exemplare. Bogata cultură şi artă ucrainiană contemporană, naţională în formă şi socialistă în conţinut, se bucură de sprijinul larg al Partidului Bolşevic, al Guvernului Sovietic, precum şi al cul­turii ruse, cea mai înaintată cultură din lume. Justa înfăptuire a politicii naţionale leninist-staliniste a dat poporului ucrainian, devenit o naţiune socialistă, posibilitatea să-şi descătuşeze forţele creatoare, să ridice nivelul cultural al întregului popor, să făurească o nouă intelectualitate ucrainiană devotată trup şi suflet patriei sale sovietice şi care îşi dă con­tribuţia de nepreţuit la desvoltarea şi înflorirea patriei socia­lismului, la construirea societăţii noi, comuniste. Oameni si fante de la uzina de tractoare din Harkov Succesele agriculturii colhoznice ale R.S.S. Ucraina, acest înfloritor grânar al Uniunii Sovietice, se datoresc în bună parte și colectivului uzinei de tractoare din Harkov, primul vlăstar al industriei sovie­tice de tractoare din Ucraina. Prima pro­ducţie a uzinei a constat din tractoare cu roţi. N’a trecut mult şi în primăvara anu­lui 1932 capacitatea proectată a uzinei a fost depăşită. Pe la începutul anului 1937 constructo­rii de tractoare din Harkov dăduseră col­hozurilor din republică şi întregii ţări so­vietice peste 160 mii tractoare. Apreciind meritele colectivului uzinei în ce priveşte producţia de tractoare, Parti­dul Comunist al Uniunii Sovietice şi Gu­vernul Sovietic l-au decorat cu ordinul Lenin. In anul 1937 uzina de tractoare din Harkov a trecut la producţia unor noi trac­toare, mai puternice, tractoare pe şenile de 52 cai putere, iar în anul 1938 a în­ceput să dea ţării şi tractoare cu instalaţii gazo-generatoare. In anii grei ai Războiului pentru Apă­rarea Patriei, purtat de poporul sovietic împotriva ocupanţilor fascişti, uzina de tractoare din Harkov a fost distrusă, însă munca plină de abnegaţie a constructori­lor de tractoare şi sprijinul acordat de în­treaga ţară au făcut ca uzina să renască. La 28 August 1948, marele Stalin a fe­licitat colectivul uzinei pentru încheerea cu succes a lucrărilor de refacere şi pen­tru depăşirea nivelului antebelic al pro­ducţiei. Printr’un decret al Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S., uzina a fost decorată cu un al doilea ordin — Stea­gul Roşu al Muncii. In anul 1951, uzina a trecut la fabrica* M.PAŞIN inginer şef la uzina de tractoare din Harkov rea de noi maşini — D.T.-54. Acest puter­nic tractor modern, care consumă o canti­tate mai mică de combustibil, lucrează fără reparaţii în medie 2000 ore. Anul trecut s-a construit aici un nou tip de tractor, pentru grădinărie. Colectivul de constructori şi ingineri care a participat la această lucrare a fost dis­tins anul acesta cu Premiul Stalin. Acum colectivul lucrează la construirea unui nou şi puternic tractor electric. Trecerea la fabricarea noului tractor s-a făcut fără a se înceta producţia celui vechi. In prezent noile tractoare puternice cu marca H. T. Z. (uzina de tractoare din Harkov) pot fi văzute în toate colţurile Ţării Sovietice, pe câmpiile Chinei noi populare şi în ţările de democraţie popu­lară. In atelierele uzinei au găsit o largă în­trebuinţare măsurile tehnice cele mai îna­intate: prelucrarea pieselor cu curenţi de înaltă frecvenţă, cimentarea lichidă, etc. Colectivul de mii de oameni al uzinei de tractoare din Harkov a educat din rân­durile sale sute de minunaţi stahanovişti şi inovatori. Printre oamenii de frunte ai uzinei se află strungarul Vasili Dikan, deputat în Sovietul Suprem al U.R.S.S., specialist în tăierea rapidă a metalelor. In anii planului cincinal stalinist postbelic renumitul strungar stahanovist a înde­plinit 13,6 norme anuale. Alexei Lupandri, frezor stahanovist la secţia modele, este unul din cei mai buni maiştri frezori. In anii planului cincinal postbelic el a îndeplinit 15 norme anuale.. Numele inginerului Dmitri Kuzneţov, vestitul inovator de la uzina de trac­toare din Harkov, este bine cunoscut în numeroase întreprinderi din Uniu­nea Sovietică şi din ţările de democraţie populară. El a elaborat sistemul de recon­­diţionare a sculelor uzate. Metoda sa dă anual economii de milioane ruble şi sute de tone oţel de cea mai bună calitate. Nu­mai în cursul anului trecut, la uzina de tractoare din Harkov s-au economisit, prin aplicarea metodei de recondiţionare a scu­lelor uzate, peste 5 milioane ruble. Uzina noastră poate fi cu drept cuvânt denumită un uriaş combinat de învăţământ, în care fiecare al treilea muncitor învaţă. In uzină funcţionează 25 şcoli stahanoviste, două şcoli pentru maiştri, o şcoală teh­nică serală. Peste 200 specialişti ai uzinei noastre îşi pregătesc tezele pentru obţi­nerea titlului de candidaţi în ştiinţe. Dedicându-şi toate forţele producţiei, constructorii de tractoare au în acelaş timp posibilitatea de a-şi petrece cât se poate de plăcut orele libere. Uzina posedă propriul ei palat de cultură, în care activează 25 cercuri de artişti amatori. Tot aici se află şi o bibliotecă care numără peste 35 mii cărţi de literatură beletristică, politică şi tehnică. Pe lângă palatul culturii funcţio­nează o universitate serală de cultură ge­nerală, o şcoală muzicală, un cenaclu lite­rar al tinerilor scriitori din uzină. Uzina de tractoare din Harkov funcţio­nează de 21 ani. In decursul acestor ani colectivul uzinei a făcut foarte mult pen­tru economia naţională a Uniunii Sovie­tice. Sarcinilor noi, sporite care stau în faţa uzinei, colectivul uzinei noastre Va ști să le facă față ducându-le cu succes la îndeplinire. Nr. 2363 Pe marile şantiere ale comunismului din Sudul Ucrainei La nodul hidroenergetic dela Kahovki­,­­pe traseul canalului Sud-Ucrainian şi în întreg sistemul de irigaţie din regiunea cursului inferior al Niprului lucrările se desfăşoară într’un ritm rapid. N’a tre­cut decât un an de zile de când primele ma­şini de construcţii au sosit în satul Ka­­menka, pentru a începe săparea unui ca­nal de irigaţie. Astăzi pe o suprafaţă de mii de ha, pământurile au fost transfor­mate prin sistemul de irigaţie de la Ka­­menka. Aci, pe ţărmul limanului Beloi­ziorsk de unde porneşte canalul principal al acestui sistem de irigaţie care împinge apele Niprului spre ogoarele colhoznice, a intrat în funcţiune linia de transmisiune a energiei electrice Nikopol-Kamenka. O mare atenţie se acordă condiţiilor de trai ale constructorilor. Colectivul între­prinderii de construcţii şi montare de la Va­­silevka a terminat planul lunar de con­strucţii de locuinţe cu 12 zile înainte de termen. Numai în luna Aprilie aici au fost daţi în exploatare 2.500 metri pătraţi su­prafaţă de locuit, un mare număr de maga­zine şi cantine, ateliere mecanice, de armă­tură și tâmplărie. Montarea primului exca­vator pășitor cu cupa de 14 m. cubi, trimis de uzina „Stalin“ din Novo-Kramatorsk, a fost încheiată înainte de termen. La Kliucevoe, unde în prezent este fron­tul principal al lucrărilor pentru construi­rea hidrocentralei de la Kahovka, se con­­struesc o uzină automată de beton, o fa­brică de cherestea, ateliere de reparaţii de utilaj pentru construcţii. O întreagă armată de vase sprijină o­­fensiva constructorilor. Draga ,,Onega" din flota tehnică a Mării Negre sapă groapa de fundaţie a viitoarei hidrocen­trale de la Kahovka care va avea o putere de 250 mii kilowaţi. Puternicele pompe centrifuge ale dragei au pompat pe ţevi peste 300 mii m.c., pământ amestecat cu apă. Ţara întreagă ajută la înfăptuirea ma­rilor construcţii ale comunismului din Su­dul Ucrainei. Din aproape 300 centre industriale ale ţării sosesc aci zilnic transporturi cu ma­teriale, maşini şi mecanisme, înarmând constructorii cu tot ce-i necesar pentru transformarea unui întreg ţinut neroditor ce suferă de pe urma secetei, într’o grădină înfloritoare. Creatorii tehnicii noi In primele rânduri ale luptătorilor pen­tru progresul tehnic, pentru introducerea largă a metodelor înaintate de muncă ale stahanoviştilor, se află şi oameni ai mun­cii din Ucraina. Numeroşi muncitori, tehnicieni şi ingi­neri din această republică sovietică sunt laureaţi ai Premiului Stalin. Un mare număr de invenţii, raţionali­zări şi perfecţionări tehnice au fost reali­zate la Harkov, unde a fost creată, în anii planurilor cincinale staliniste, o puternică industrie de maşini. La uzina de locomo­tive, un grup de constructori, în frunte cu inginerul A. A. Kirnaski a fost distins re­cent cu Premiul Stalin, pentru realizarea și organizarea fabricării în serie a unui nou model de locomotivă — Diesel „T. E.- 2“, destinată liniilor de mare trafic. La uzina de tractoare din Harkov, un colectiv de ingineri, tehnicieni şi stahanovişti a construit un nou tip de tractor universal pentru grădini şi livezi „H.T.Z.-7“. Noua maşină are o mare însemnătate pentru me­canizarea lucrărilor agricole, putând fi uti­lizată la cele mai diferite munci. Şi a­­ceastă realizare a fost distinsă cu Premiul Stalin. Printre laureaţii Premiului Stalin din Ucraina se numără anul acesta şi numeroşi stahanovişti, ale căror nume sunt astăzi cunoscute în întreaga Uniune Sovietică. In rândurile lor se află Konstantin Serghee­­vici Kisliakov de la uzina de turbo-genera­­toare ,,Kirov" din Harkov, iniţiatorul miş­cării pentru crearea unor brigăzi complexe * de calitate superioară, maistrul Ivan Iva­­novici Nefedov de la direcţia regională de căi ferate din Sud, iniţiatorul unei noi me­tode de întreţinere a liniilor de cale ferată — metodă care este astăzi larg răspândită pe drumurile de fier din U.R.S.S., precum şi mulţi alţii. O colhoznica vestita In ziua de 20 Mai a.c., membrii colho­zului „Șevcenko", din satul Glanâșev, re­giunea Kiev, au sărbătorit-o pe vestita col­hoznică Elena Semionovna Holeta, care în acea zi împlinise 70 ani. Viaţa ei este caracteristică pentru multe mii de oameni sovietici, care, prin munca lor plină de abnegaţie, şi-au câştigat dra­gostea şi respectul întregului popor. Elena Holeta a intrat în colhoz în anul 1929, anul marii cotituri, când massele largi ale ţărănimii sovietice au intrat in colhozuri, pornind pe drumul desvoltări socialiste a agriculturii. Pe atunci, Elena Holeta avea aproape 50 de ani , dar aceasta n’a împiedicat-o să contribue cu toate puterile ei la înflorirea colhozului. Ea este cunoscută nu numai în Ucraina, ci și în întreaga Uniune Sovie­tică, pentru rezultatele uimitoare ale mun­cii sale. Câte 70.000 kg. ceapă, 40.000 kg. cartofi, 10.000 kg. coc­ sagâz la hec­tar — iată ce recolte uimitoare a obţinut Elena Semionovna Holta prin folosirea agrotehnicii înaintate Elena Holta nu se mulţumeşte însă numai cu succesele obţinute de ea şi bri­gada ei. Ea îşi împărtăşeşte experienţa şi altor brigăzi, colhozuri, dorind ca ele toate să obţină recolte bogate. Partidul Bolşevic şi Guvernul Sovietic au apreciat în mod deosebit munca ei plină de abne­gaţie. Elena Holta a fost declarată Eroină a Muncii Socialiste. Bucurându-se de încrederea concetăţe­nilor ei, Elena Holta a fost aleasă deputat în Sovietul Suprem al R.S.S. Ucraina. De curând, Elena Holta a făcut parte din delegaţia de colhoznici din Ucraina care a vizitat Polonia democrat-populară şi a împărtăşit colectiviştilor din această ţară minunata experienţă a colhoznicilor sovietici.

Next