Scȃnteia, iulie 1952 (Anul 21, nr. 2388-2414)

1952-07-01 / nr. 2388

Pag. 2 Lucrările consfătuirii pe tară a muncitorilor mineri •• • •' imm 1 —* "" ■' I - — ■■ —— -1 1 - .. —. - — —­din industria carboniferă Sâmbătă seara au continuat la Petroşani desbaterile consfătuirii pe tară a muncitorilor mineri. In cursul consfătuirii au luat cuvântul mineri stahanovişti şi fruntaşi In producţie, ingineri şi tehnicieni. Redăm mai jos, in continuare, desbaterile consfătuirii. Cuvântul stahanovistului Grigore Şiller dela mina Petri­la Cuvântul inginerului Tiberiu Harco dela Şorecani In numele minerilor dela Petrila, sta­­hanovistul Şiller Grigore exprimă drago­­­stea minerilor pentru Partidul Muncitoresc Român şi Comitetul său Central. Tovarăşul Şiller Grigore arată că pen­tru ca mina Petrila să îndeplinească pla­nul, trebue să se dea o mare atenţie ridi­cării cadrelor calificate. Mulţi mineri au calificat noi tovarăşi­i de muncă, dar sunt mulţi alţii care, dim­potrivă, au arătat nepăsare faţă de o pro­blemă atât de însemnată, cum este ridi­carea de noi cadre calificate. In vederea pregătirii cât mai temeinice a noi cadre de mineri, e necesar să arătăm­­ tinerilor pe care îi instruim cum să contro­leze locul de muncă, cum să-l urmeze pen­tru a nu se întâmpla accidente. ..Eu, de pildă — spune vorbitorul — lucrez în­­mină de 24 de ani şi în acest timp nu am fost accidentat niciodată. Tovarăşii tineri­­trebue învăţaţi cum să bată găurile pentru înaintare, pentru a scoate cât mai mult cărbune şi pentru a face economii de ex­plozibil. Este necesar ca minerii mai vârst­­­­nici să fie totdeauna exemplu în ceea ce privește disciplina muncii.­­ Trebue să spun că sprijinul pe care co­mitetul de partid, comitetul de întreprin­dere şi conducerea exploatării îl acordă calificării de noi cadre de mineri lasă de dorit. Tovarăşii calificaţi sunt prea des mutaţi, uneori, chiar a doua zi, de la un loc de muncă la altul. Unii maiştri nu lămu­resc pe tineri cum să folosească din plin cele 8 ore de lucru, de ce este necesar să respecte disciplina muncii, nu se intere­sează îndeaproape de materialul de care tinerii au nevoie. Conducerea minei Petrila are datoria să se intereseze mai îndeaproape pe tinerii mineri, să se îngrijească cu mai multă atenţie de hrana lor, de căminele în care ei locuiesc“. Stahanovistul Şiller a arătat că trebuesc depuse eforturi sporite pentru ridicarea producţiei, micşorarea preţului de cost, realizarea de economii, întărirea discipli­nei în muncă şi lichidarea rămânerii minelor sub plan. Noi, minerii mai vârstnici, împreună cu tineretul — sub conducerea partidului — putem realiza lucruri însemnate, putem răsturna şi munţii. In numele minerilor şi tehnicienilor mi­nei Petrila, tov. Şiller şi-a luat angajamen­tul că minerii şi tehnicienii minei vor de­păşi planul pe anul 1952, curate în posturi de răspundere, datorită protecţiei de care se bucurau din partea elementelor contrarevoluţionare ce se gru­paseră în jurul lui Vasile Luca. Astfel, la mina Derna-Tătăruş se strecurase în pos­tul de şef al secţiei de aprovizionare un fost colonel deblocat, Vlădoiu, care sabota, cu viclenie aprovizionarea întreprinderii şi a muncitorilor. Credem — a spus vorbitorul — că și felul cum merge colaborarea cu C. F. R. lasă mult de dorit. Contractul încheiat cu C.F.R. nu întotdeauna este respectat. Va­goanele planificate nu sosesc la timp. Inginerul Tiberiu Harco a arătat că In­treprinderea carboniferă de stat Sorocani, exploatează straturi subţiri de cărbune brun. Sub regimul burghezo-moşieresc ex­ploatarea unor asemenea straturi era ne­glijată pentru că nu putea aduce profituri mari capitaliştilor. Exploatarea se făcea cu mijloace primitive. Noi exploatăm astăzi raţional straturile subţiri. Planul de pro­ducţie pe trimestrul I a fost îndeplinit în proporţie de 103%, pe luna Aprilie 101%, în luna Mai 94,2%, iar pe luna Iunie, până în momentul de faţă, în proporţie de 92%. A crescut productivitatea muncii, s-au obţinut succese în scăderea preţului de cost, întreprinderea noastră are posibili­tatea de a reduce şi mai mult preţul de cost, transformând întreprinderea noastră deficitară într-o întreprindere rentabilă. Cauzele neîndeplinirii planului de pro­ducţie în ultimele luni sunt lipsa de des­chideri şi pregătiri, lipsa de haine imper­meabile şi cisme de cauciuc, de perfora­toare şi lipsa de cadre calificate. In continuare vorbitorul a subliniat o serie de iniţiative ale muncitorilor mineri, menite să ridice productivitatea muncii. Astfel stahanovistul Ciupea Ioan a apli­cat din proprie iniţiativă metoda sovietică de înaintări rapide Golovin. El a reuşit ca în 8 ore să realizeze un întreg ciclu de îna­intare, perforând, puşcând, extrăgând şi ar­mând , realizând astfel o înaintare de 3 metri pe zi steril tare. Tov. Ciupea Ioan s’a îngrijit în timpul liber, ca încă două echipe să-şi însuşească metoda Golovin. In ceea ce face să avem aglomerări de stocuri de cărbune, iar pe de altă parte, sosirea a mai multor vagoane decât cele planifi­cate pe zi, provoacă întreprinderii locaţii mari, închei, îndeplinind sarcina ce am pri­­mit-o din partea muncitorilor mineri din regiunea Bihor, aceea de a ne lua angaja­mentul în faţa partidului şi a guvernului de a îndeplini planul de stat pe 1952 la toţi indicii până la 21 Decembrie la în­treprinderea carboniferă Derna-Tătăruş, iar la Sărmăşag, în numai 11 luni. (vii aplauze). schimb, unii tehnicieni şi conducerea între­prinderii n’au dat un sprijin suficient, ca iniţiativa lui Ciupea Ioan să fie generali­zată la toate echipele de înaintare din în­treprindere. Mina Şorecani a obţinut rezultate fru­moase şi în domeniul mecanizării transpor­tului în abataj. Până la sfârşitul anului 1950 transportul cărbunelui în abataj se făcea prin lopătare, cu un randament foarte scăzut. Datorită sprijinului primit din par­tea Uniunii Sovietice astăzi la mina prin­cipală „7 Noembrie“ toate abatajele sunt mecanizate, iar de la 1 Iulie 1952 va fi pus în funcţiune un alt abataj frontal mecani­zat. N'am putut însă să mecanizăm până în prezent tăierea cărbunelui. Trebue să fac aci — a spus vorbitorul — un apel că­tre tehnicienii şi inginerii constructori de maşini miniere, ca, pe baza minunatei ex­perienţe sovietice, să studieze şi să experi­menteze un combain de cărbune pentru straturi subţiri atât de necesar muncii în minele noastre. La fel, este necesar să se studieze problema benzii cu raclete şi ben­zii de cauciuc pitic, astfel ca muncitorii din mina noastră să aibă condiţii din ce în ce mai bune de muncă. In numele tuturor muncitorilor, tehnicie­nilor şi inginerilor de la întreprinderea car­boniferă de stat Şorocani, vorbitorul a transmis angajamentul de a realiza planul de producţie pe anul 1952, până la data de 15 Decembrie. „Miile de tone de cărbune extrase peste plan vor arăta devotamentul nostru faţă de partid şi guvern, faţă de cauza păcii şi socialismului !“ (aplauze puternice), pasivitatea unor tehnicieni ca ing. Ivano­­vici, Ciucă, Georgescu, Voinoveanu, care nu se ocupă îndeajuns de problemele de muncă. O altă greutate este insuficienta activitate social-culturală din bazinul Schitu Goleşti. Numărul medicilor şi al personalului sanitar este nesatisfăcător. In timp ce oraşul Câmpulung are un număr incomparabil mai mic de muncitori, el dispune de un număr mai mare de medici. A influenţat asupra sănătăţii minerilor faptul că materialul de protecţie şi în spe­cial cizmele şi bocancii nu sunt de calitate corespunzătoare. O serioasă răspundere în legătură cu lipsurile existente revine organelor Minis­terului Sănătăţii, care nu s-au preocupat să ia din timp măsurile necesare în vederea îmbunătăţirii situaţiei. In ceea ce priveşte acţiunea de cultura­lizare, deşi s-au obţinut multe rezultate pozitive, există o serie de lipsuri. Astfel, muncitorii de la minele Godeni şi Berevo­ieşti nu au club, iar clubul minei Poenari nu este terminat. Şcolile de calificare din întregul bazin funcţionează nesatisfăcător din lipsa tehnicienilor de specialitate care să predea lecţiile. Deasemeni, lipseşte materialul bibliografic pentru studiul indi­vidual. O seamă de lipsuri există în bazinul Schitu Goleşti şi în ce priveşte munca de popularizare şi stimulare a fruntaşilor, precum şi în introducerea metodelor so­vietice de lucru. Aceste lipsuri se datoresc slabei munci a organelor de partid şi sin­dicale. Timp de 3 luni, 2 activişti de la Uniunea minieră au stat în bazinul minier pentru organizarea alegerilor sindicale fără să se ocupe deloc de problemele legate de îndeplinirea planului, ca organizarea întrecerii socialiste şi introducerea meto­delor sovietice de muncă. Unii tovarăşi din Direcţia Generală a Cărbunelui din minister vin pe teren ca nişte înregistratori, nu se interesează con­cret de probleme și nu le rezolvă. Voi arăta o lipsă a industriei lemnului. In minele Poeni Poienari se manifestă multă presi­une. Am fi avut nevoie de lemn tare, dar nouă ni s’au trimis araci, parcă am planta în mină fasole. Tov. Jiescu a analizat apoi lipsurile exis­tente în munca minerilor din bazinul Schi­tu Goleşti. Printre aceste lipsuri el a arătat nefolosirea justă a celor 8 ore de lucru şi insuficienta pregătire tehnică şi profesio­nală a maiştrilor şi muncitorilor. Vorbi­torul a arătat necesitatea întăririi spiritu­lui de vigilenţă împotriva duşmanilor şi sabotorilor După demascarea devierii de dreapta a grupului de oportunişti Vasile Luca, Ana Pauker, Teohari Georgescu, s-a trecut şi în bazinul Schitu Goleşti la înde­părtarea unor elemente duşmănoase stre­curate în mijlocul colectivelor de muncă. Apoi, tov. Ioan N. Jiescu a pro­pus, în numele muncitorilor mineri din ba­zinul Schitu Goleşti, să se înfiinţeze o policlinică dotată cu materiale, maşină de salvare, doctori corespunzători şi un den­tist ; asigurarea cu apă potabilă a minerilor de la minele Berevoieşti, Poe­nari şi Godeni; asigurarea mijloace­lor de transport pentru transportul muncitorilor la lucru ; fonduri necesare construcţiilor de locuinţe; electrificarea comunei Berevoieşti; o şcoală elementară în Pescăreasca şi amenajarea şcolilor de la Poienari şi Berevoieşti. „Avem o cerere mai îndrăzneaţă — spune vorbitorul — vrem să ni se facă un teatru şi dacă se poate, cu timpul să ni se acorde instrumente muzicale, îmi iau angajamentul ca împreună cu echipele care le conduc să am depăşire în cinstea zilelor de 10 şi 23 August, de 15%, iar planul anual al exploatării în care lucrez să-l facem în 11 luni (aplauze), îmi iau angajamentul să folosesc din plin cele 8 ore de lucru, preluând maşina din mers şi să mă calific maistru miner. Muncitorii mineri din bazinul nostru sunt hotărîţi să apere cu toată puterea lor cauza păcii pentru care luptă toţi oamenii muncii din ţara noastră (aplauze furtu­noase). Trăiască lupta pentru pace a popoarelor din lumea întreagă în frunte Cu marea Uniune Sovietică şi genialul tovarăş Iosif Vissarionovici Stalin !“ (aplauze furtunoase şi prelungite. Asistenţa, în picioare, scan­dează „Slavă lui Stalin!“). Cuvântul Iov. Anton Raica de la mina Anina Noi, minerii din regiunea Timişoara, li simţim o mare bucurie şi este pentru noi o mare cinste că putem veni în faţa con­ducerii partidului şi guvernului să ară­­­tăm o serie de probleme referitoare la în­deplinirea şi depăşirea planului nostru. Muncitorii mineri muncesc cu avânt,­­■­ dornici să îndeplinească planul. Totuşi, planul nu s’a îndeplinit din mai multe cauze printre care, lipsa de vagonete, de mineri calificaţi, lipsa unei strânse colabo­rări între sindicat şi conducerea întreprin­derii şi slăbiciunile pe care le-a avut co­mitetul de întreprindere în organizarea în­trecerii socialiste. Ne-am mulţumit să organizăm întrece­rea socialistă între echipele de mineri nu­mai prin contracte scrise, însă nu am cău­tat să asigurăm minerilor în întrecere şi condiţii favorabile pentru ca aceştia să-şi poată duce la îndeplinire angajamentele. Cadrele tehnice nu s-au interesat totdea­una ca echipele, în întrecere, să primească şi materialele de care au avut nevoie (lemn, scânduri, scule, vagonete goale, etc.). Inginerii şi­ tehnicienii ne dau un mare sprijin, cei mai mulţi din ei muncesc cu dragoste pentru a scoate mai mult cărbune necesar ţării. La consfătuirile de producţie pe exploatare, pe care le organizează co­mitetul de întreprindere, sunt însă unii ingineri şi tehnicieni care îşi iau angaja­mente, dar nu totdeauna caută să le ducă la îndeplinire — iar în loc să studieze cum să îndeplinească planul, studiază cum să motiveze de ce nu l-au îndeplinit. Intorcându-ne la locul nostru de muncă, vom munci cu hotărîre pentru a orga­niza întrecerea socialistă pe baze temei­nice, pentru ca ea să ne poată ajuta la îndeplinirea şi depăşirea planului. Pa cei care nu vor să meargă alături de clasa muncitoare şi nu vor să sprijine lupta pentru pace şi socialism, îi vom demasca, să-i ştie toată lumea, ca duşmani ai mer­sului nostru înainte, spre o viaţă fericită In continuare, tov. Raica, după ce a ară­tat că’mărfurile pe puncte se dau toate, a semnalat că sucursalele din Doman, Se­cul, Lupae ale cooperativei „Munca“ nu sunt aprovizionate suficient. Există unele lipsuri și în ceea ce privește aproviziona­rea cu carne, zarzavaturi, etc. Propunând o serie de măsuri pentru ri­dicarea nivelului de trai, material şi cultu­ral al minerilor, tov. Raica a exprimat apoi hotărîrea colectivului de muncitori şi teh­nicieni­ al minei Anina de a-şi îndeplini cu cinste sarcinile ce îi revin. ­Cuvântul inginerului Constantin Săvescu de la Codlea Tov. Ing. Săvescu Constantin — Cod­ rea — spune : Vin la această consfătuire de producţie cu două probleme : aceea a tehnicii secu­rităţii şi a birocratismului din Direcţiunea Carboniferă. La minele de cărbuni Codlea şi Căpeni, tehnica securităţii nu este aplicată aşa cum trebue şi este considerată de anumiţi teh­nicieni ca o greutate în calea producţiei. Această mentalitate se vede chiar şi la Direcţia Generală Carboniferă unde secţia Protecţia Muncii are o activitate de birou, transmiţând dispoziţii de a căror execu­tare răspund pe rând când inginerul şef, când directorul, dar controlul şi îndruma­rea pe teren rămân aproape inexistente. Nici comitetul de întreprindere nu este mai activ în această privinţă. Deşi este ştiut că hârtiile în majoritatea cazurilor sunt rezolvate de către ingineri şi tehnicieni, totuşi ne vin din partea Di­recţiunii Generale un număr mare de adrese prin care ni se cer diverse situaţii cu date fixe de prezentare, adrese sosite de multe ori după termenul fixat pentru a se trimite situaţia respectivă. Lucrările prea mari de birou ocupă prea mult timp şi astfel inginerii şi tehnicie­nii nu-şi pot rezolva problemele de teren. Oare ce se ascunde în spatele acestor hâr­ţoage cerute zilnic ? Propun ca Direcţiunea să studieze această problemă. Termin strigând: „Trăiască Partidul Muncitoresc Român în frunte cu Comite­tul Central" (aplauze vii şi puternice). „Trăiască marea Ţară a Socialismului, Uniunea Sovietică în frunte cu tovarăşul Stalin, conducătorul iubit al tuturor oame­nilor muncii din lumea întreagă" (aplauze prelungite, urale şi aclamaţii). Cuvântul tov. Kis Crăciun dela minele din regiunea Bihor In numele muncitorilor, inginerilor, tehnicienilor şi funcţionarilor dela minele de lignit şi nisip asfaltos Derna-Tătăruş şi ■Sărmăşag din regiunea Bihor, a vorbit tov. Kis Crăciun. El a arătat că cu toate că la aceste întreprinderi miniere lucrează un număr destul de mare de semiproletari, totuşi întrecerea socialistă a cuprins ma­joritatea muncitorilor de aici, fapt care le-a dat putinţa să obţină succese însemnate în producţie. Astfel, la întreprinderea Sărmă­şag, planul semestrial a fost depăşit cu 5%, iar la Derna-Tătăruş s-a reuşit, pentru prima oară în acest an, depăşirea cu 4% a planului pe lunile Mai şi Iunie. Cu toate aceste realizări, în munca di­recţiilor, a organizaţiilor de partid şi a comitetelor de întreprinderi mai există încă numeroase lipsuri. întrecerea socialistă are de multe ori un caracter formal şi birocratic, neurmărin­­du-se în suficientă măsură evidenţa angaja­mentelor şi a realizărilor obţinute de mun­citori în întreceri. Noi nu folosim încă toate mijloacele de propagandă şi stimu­lare ce ne stau la îndemână, pentru popu­larizarea fruntaşilor şi stahanoviştilor şi a momimprin arostria. Aşa se explică de ce în întreprinderile noastre numărul stahanoviş­ care o serie de elemente duşmănoase spre­ viaţa şi munca noastră. tilor şi cel al fruntaşilor în producţie este încă destul de mic faţă de posibilităţile noastre. Biroul organizaţiei de bază din care fac parte — a spus în continuare vorbitorul — în loc să ajute şi să asigure conducerea politică a comitetelor de întreprindere, a preluat munca acestora, s-a substituit lor. La noi sunt lipsuri multe în ce priveşte organizarea schimbului de experienţă, popularizarea fruntaşilor în producţie. O greutate serioasă în lupta pentru atragerea de noi forţe de muncă calificate, atât de necesare în desvoltarea minelor noastre, o constitue lipsa de locuinţe. Deşi în planul de investiţii al întreprinderilor s’a prevăzut construirea a circa 300 apartamente pen­tru muncitori şi tehnicieni, până­ în prezent nu s’au realizat decât 65 apartamente în toată regiunea. O situaţie asemănătoare există şi în pri­vinţa planului de construcţii social-cultu­­rale. Prelucrarea Scrisorii C.C. către organi­zaţiile şi membrii de partid, din Martie a. c­, a făcut să crească vigilenţa revolu­ţionară a muncitorilor din întreprinderile noastre. In ultimele luni au fost demas- SCÂNTEIA Cuvântul stahanovistului Kopetin Geza de la mina Jieţi-Lonea Tovarăşi, cum a fost situaţia minerilor în timpul capitaliştilor ? Mina nu avea me­canizare deloc, transportam cu roaba căr­bunele, lucru care făcea munca foarte grea. Se muncea 8—10 ore, la eşirea­ din mină minerii erau frânţi de oboseală iar când ajungeau acasă nu le mai ardea nici de mâncare şi abia aşteptau să se arunce în pat, să se odihnească, în mină apa era mare, din care cauză minerii se îmbolnă­veau în număr mare. îngrijirea medicală era neglijată, iar aerul în mină era foarte greu. Minerii nu erau consideraţi oameni, iar atunci când cereau dreptul la viaţă erau concediaţi, rămânând pe drumuri îm­preună cu familiile lor. Acum mina noastră s'a desvoltat foarte mult, iar producţia pe care o dăm este du­blă faţă de trecut. Numărul minerilor s’a mărit şi el mult. Desvoltarea minei noastre se datoreşte în foarte mare măsură Uniu­nii Sovietice, care ne ajută mereu cu utilaj, cu tehnicieni şi cu metode înaintate de muncă, pentru care mulţumim. (vii apla­uze). Aplicând metodele sovietice de muncă am reuşit să-mi organizez munca în aşa fel încât am îndeplinit sarcinile pe anul 1953 şi dau acum cărbune în contul anului 1954 (aplauze). Noi ştim că, cu cât dăm mai mult cărbune întărim leul, întărim pacea. Noi ştim că minerii se bucură de grija par­tidului şi guvernului care se interesează îndeaproape de situaţia minerilor din Valea Jiului şi ai căror conducători sunt acum aci, în mijlocul nostru (aplauze puter­nice). Noi suntem foarte mândri pentru acest lucru, deoarece părinţii noştri care au lucrat în mine zeci de ani de zile n’au văzut vreodată ca în mijlocul lor să vină un ministru. Când am sosit în Bucureşti, tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej ne-a întrebat cum ne simţim. Acum când dânsul se află aci între noi, îl întrebăm, cum se simte dânsul în mijlocul nostru (aplauze). Cu toate că partidul ne poartă o deose­bită grijă, totuşi în aprovizionarea minori­lor mai sunt lipsuri, localurile magazinelor de Stat nu corespund numărului mare de muncitori. Sunt unele articole care sunt de calitate proastă, slănina este subţire — şi minerilor le place să aibă slănina de 3 degete — iar făina de cele mai multe ori este necorespunzâtoare, bocancii sunt foarte slabi şi nu ţin mai mult de 3—4 luni de zile şi se rup. In ceea ce priveşte aprovizionarea, se simte lipsă de zarzavaturi, carnea nu o primim la timp. Vine odată la o săptămână sau la două săptămâni, însă carnea mai fru­moasă se vinde la liber şi nu pe cartelă. Mai sunt lipsuri în construirea locuin­ţelor muncitoreşti, ceea ce îngreunează ca­zarea muncitorilor în Valea Jiului, iar pro­ducţia necesită braţe de muncă, îngrijirea sanitară trebue îmbunătăţită. Deasemeni, trebue să se deschidă mai multe cinemato­grafe şi săli culturale. Noi, minerii, ştim că la aceste lipsuri în aprovizionare a contribuit devierea de dreapta a grupului de oportunişti Vasile Luca, Ana Pauker şi Teohari Georgescu. Pentru a lichida urmările devierii de dreapta, noi, minerii, strângem rândurile în jurul partidului nostru drag şi ne luăm angajamentul să dăm tot mai mult cărbune pentru construirea socialismului, pentru întărirea lagărului păcii. Cuvântul tov. Constantin Damian, tehnician, regiunea Timişoara Tov. Constantin Damian, tehnician, re­giunea Timişoara, a arătat că zăcămintele miniere din regiune au fost exploatate cu sălbăticie de către foştii proprietari din timpul regimului burghezo-moşieresc şi că urmările acestui mod barbar de exploatare se resimt şi azi la unele mine ca Siner­­sig, Doman, Secul, etc., unde nu întot­deauna se poate organiza o producţie con­tinuă, deoarece abatajele trec de multe ori prin lucrările vechi, nemenţionate pe hartă. In urma exploatării neraţionale, cu ga­lerii în toate direcţiile, la mina Sinersig munca se execută în condiţiuni grele, da­torită presiunii puternice. La mina Anina, capitaliştii au scos numai stratul principal care ie aducea pro­fituri mai mari, lăsând neexploatate stra­turile subţiri. Acest lucru a dat naştere unor­­focuri — tocmai acolo unde cărbu­nele este de o calitate mai bună. Unii ingineri şi tehnicieni din exploatările noastre au avut manifestări de neglijenţă în muncă, ceea ce a contribuit la neînde­­plinirea planului la mina Anina. Mai avem greutăţi în munca noastră şi din cauza defecţiunilor în organizarea transporturilor. La mina Anina, în loc să fie montate scocuri oscilante, transportul se face şi în prezent cu lanţul, îngreu­­nându-se astfel îndeplinirea planului. Vorbitorul a propus mărirea numărului de abataje în trepte­­răsturnate la mina Anina, înlocuirea tuturor lanţurilor cu scocuri oscilante, înlocuirea conductelor în, scopul măririi capacităţii de aer com­primat, mărirea numărului locomotivelor electrice cu acumulator la mina Doman şi Secul. „In numele muncitorilor, tehnicienilor şi inginerilor care doresc în mod cinstit să îndeplinească planu­l, asigur conducerea partidului nostru, în frunte cu tova­răşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, că nu vom precupeţi niciun efort pentru introducerea metodelor noi, avansate, de lucru, ca me­toda treptelor răsturnate şi în general cu front lung de lucru, punând în aplicare metoda graficului ciclic, şi totodată de a ne ascuţi vigilenţa pentru a demasca manifestările şi elementele duşmănoase din mină. Prin aceasta întărim lagărul păcii în frunte cu cel mai iubit conducător al oamenilor muncii, tovarăşul Stalin” (vii și furtunoase aplauze). Cuvântul tov. loan N. Jiescu dela mina Schitu Goleşti Luând cuvântul în numele muncitorilor mineri dela minele de lignit din bazinul carbonifer Schitu Goleşti, tov. loan N. Jiescu a adus salutul şi mulţumirile cele mai calde Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român în frunte cu tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej, din a cărui iniţiativă s’a organizat consfătuirea. Pentru prima oară în viaţa mea stau de vorbă atât de aproape cu conducătorii ţării noastre, cu primul ministru, despre Muncitorii din bazinul nostru luptă ac­tiv pentru realizarea planului. In frunte sunt cei de la mina Pescăreasca, care au depăşiri zilnice între 20—30%. Introdu­când cu succes metode de lucru sovietice, ca de exemplu metoda de exploatare ciclică în abatajul frontal, ei au obţinut până la 23 iunie 4 cicluri în plus. O serie de lipsuri au frânat lupta colec­tivului de muncă al minelor pentru obţi­nerea de succese şi mai însemnate. Printre acestea — spune vorbitorul — se numără Nr. 2388 Cuvântul inginerului Aurel Horja dela minele Filipeştii de Pădure Exploatarea zăcămintelor de lignit dela noi s'a făcut, până la naţionalizare, într’un mod barbar. După naţionalizare a început să se dea importanţă exploatării acestor zăcăminte. Am trecut la exploatarea lor după metodele cele mai avansate, cu abataje frontale, cu rezultate foarte bune. Faptul că nu la toate exploatările de lignit introducerea abatajelor frontale a dat rezultatul aşteptat se datoreşte atitu­dinii negative a inginerului Giurumescu, din fosta conducere a direcţiei Schitu Goleşti, faţă de această metodă de muncă. La exploatarea Mărgineanca, mina Nr. 3, Afitorică măsur­or tehnico-organizatorice luate din timp, s’a dovedit practic că ex­ploatarea lignitului în mod raţional se poate face numai prin abataje frontale ; acolo s’a înregistrat o mare creştere a ran­damentului şi s-a ieftinit preţul de cost. Un ajutor preţios în introducerea abata­jului frontal l-au constituit cele două ma­şini de havat sovietice. Dacă în munca mea am fost ajutat de minerii Moisei Danciu, Aurelian Radu, Mihai Luca şi mecanicul Ioan Constantin, nu am fost ajutat la fel de inginerul-şef Caspu Alfred, care are o practică destul de bogată, dar lucrează de unul singur, nu sprijină ridicarea cadrelor noi. La minele Filipeştii de Pădure, Mărgi­neanca şi Şotânga mai sunt lipsuri şi în ce priveşte aprovizionarea cu materiale necesare producţiei. La întreprinderile miniere din regiunea Prahova, întrecerea socialistă se organi­zează în mod birocratic. La mina Mărgi­neanca, de exemplu, responsabilul cu în­trecerea socialistă se mulţumeşte să în­tocmească contractele de întrecere, fără să mai urmărească şi rezultatele obţinute, pentru a fi popularizate. La mina Şotânga responsabilul cu între­cerea socialistă urmăreşte întrecerea pe teren ceea ce a contribuit ca această mină să fie fruntaşă în luna Mai pe regiunea Prahova. Pentru înlăturarea lipsurilor existente eu îmi iau angajamentul ca pe viitor să muncesc cu mai multă însufleţire, să ajut grupele din sectorul meu să-şi îndepli­­nească norma iar numărul stahanoviştilor să crească în continuu. Cu toate că până în prezent mina Nr. 3 Mărgineanca a realizat doar 94% din plan, am încredere în colectivul meu de muncă şi îmi iau an­­gajamentul ca planul de producţie să-l ter­min pe ziua de 21 Decembrie 1952. Ast­fel, vom putea contribui la construirea so­cialismului, la întărirea lagărului păcii şi la ridicarea nivelului de trai al celor ce muncesc. Trăiască Partidul Muncitoresc Român și Comitetul său Central în frunte cu tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej­­ (aplauze puternice). Cuvântul tov. Vasile Făgăraşan de la Codlea In vederea desvoltării luptei pentru în­deplinirea planului la această mină, tova­răşul Vasile Făgărăşan propune ca Uniu­nea, sindicatul şi conducerea administra­tivă să pună un accent mai mare pe desvol­tarea întrecerii socialiste, să organizeze o evidenţă clară spre a se urmări zi de zi îndeplinirea angajamentelor la ambele exploatări. Vorbitorul a arătat că aprovizionarea muncitorilor la minele Căpeni şi Codlea este defectuoasă. Cooperativele nu se în­grijesc ca muncitorii să fie bine aprovizio­naţi cu alimente neraţionalizate, minerii fiind adesea nevoiţi să se deplaseze până în Oraşul Stalin pentru cumpărături. Tot­odată, nefiind bine aprovizionaţi de coope­rative, minerii sunt speculaţi de chiaburi. De aceea vorbitorul propune ca la am­bele exploatări să se înfiinţeze magazine de stat, alimentare şi textile, numai pentru aprovizionarea muncitorilor mineri. Datorită unor defecţiuni în munca servi­ciilor de aprovizionare cu materiale de la ambele întreprinderi, cât şi de la Direcţia Generală Carboniferă din minister, o serie de materiale nu sosesc la timp sau nu sunt corespunzătoare, ceea ce creează greu­tăţi la realizarea planului. Astfel, între altele, este lipsă de mo­toare antigrizatoare, ventilator şi de lămpi alcalice. S-au primit acum trei luni acumu­latori pentru lămpi mari alcalice, fără ca­pace, dar stau în magazie ; cismele de cau­ciuc sunt foarte slab fabricate, ele se rup de la o lună la alta. Propun — a spus vorbitorul — să se ia măsuri ca aprovizionarea cu materiale teh­nice să se facă la timp. Ne luăm angajamentul — a spus vorbi­torul — ca exploatarea Codlea să realizeze planul în 11 luni, iar exploatarea Căpeni să-şi realizeze planul şi să-l depăşească cu 20 %Trăiască marea Ţară a Socialismului, în frunte cu cel mai iubit conducător şi în­văţător, tovarăşul Stalin (aplauze şi urale, ovaţii prelungite). Cuvântul minerului fruntaş Ember Aladar de la minele Şorocani-regiunea Cluj Nu pot să exprim destul de mult cât mă bucură faptul că am ajuns eu, om la vârsta de 50 ani, să iau parte la o asemenea con­sfătuire cu conducătorii partidului şi gu­vernului. In regiunea Cluj, bazinul Almaş, noi am realizat anul trecut planul în 11 luni şi în anul acesta pe trimestrul I am reali­zat planul în proporţie de 103% ; în tri­mestrul II am rămas cu planul la 96%. In primul rând noi nu am luptat suficient pentru combaterea manifestărilor de indis­ciplină, care sunt încă destul de numeroase. Căutăm să muncim cu metode înaintate de lucru ; cu ajutorul tehnicienilor şi in­ginerilor am pus în practică 2 scocuri osci­lante şi 2 screpere cu care muncim meca­nizat. Avem o lipsă mare că stratul e sub­ţire, noi nu am mecanizat munca în mă­sura în care ar trebui, iar minerii la 4 grade stau culcaţi pe piatra rece. S-a plani­ficat să se aducă la noi nişte ciocane de abataj. Am dori să se urgenteze pentru ca să ne uşureze munca şi să putem ajunge chiar să şi depăşim planul de producţie. In ceea ce priveşte construcţiile sociale şi, în special, locuinţele muncitoreşti, sunt o serie de lipsuri. Locuinţele care s-au construit până acum sunt parte netermi­nate, parte necorespunzătoare din punctul de vedere al calităţii. Deasemeni nu avem cluburi şi cinematografe Cana să cores­pundă necesităţilor noastre. Clubul actual este situat într'o cameră în care nu intri decât 10—15 tovarăşi, iar în sala de cine­matograf nu poate cuprinde decât 80 de persoane. Postul de prim ajutor nu poate inter­veni urgent în cazurile de accidente, de­oarece ducem lipsa unei maşini de salvare care să transporte pe cei accidentaţi la Cluj. Se resimte deasemenea nevoia unui dispensar cu o capacitate mai m­are de pa­turi şi mai bine utilat. In ceea ce priveşte aprovizionarea mine­rilor cu cele necesare există deasemenea o situaţie nesatisfăcătoare Cooperativa nu face faţă necesităţilor centrului nostru, care este considerat în mod nejust centru rural, și deci nu are deloc magazine de stat. In numele muncitorilor din întreprinde­rile Sorocani-Cluj ne luăm angajamentul să lichidăm lipsurile pe care le mai avem, pentru a putea astfel trece la îndeplinirea planului înainte de termen.

Next