Scȃnteia, august 1952 (Anul 21, nr. 2415-2441)
1952-08-01 / nr. 2415
pag. 2 Ţăranii muncitori din regiunea Arad discută proiectul de Constituţie ARAD (de la corespondentul nostru). — In pauza de prânz, la umbra unui stog mare aşezat în mijlocul ariei, utemistul Herbei Vichenti a început să citească proiectul noii Constituţii. Membrii gospodăriei agricole colective „Solidaritatea“, din comuna Frumuşeni ascultă cu atenţie. Discuţii vil prind a se înfiripa. Printre primii a luat cuvântul Crunciu Irucu. „In proiect — a spus el — se vorbeşte şi despre drepturile noastre, ale colectiviştilor. Proiectul consfinţeşte proprietatea obştească a gospodăriilor agricole colective, care ne dă putinţa să ne făurim un trai nou. Cu ochii noştri vedem cum zi de zi viaţa noastră devine tot mai îmbelşugată, mai fericită“. „Eu, bunăoară — spune Ştefan Borşandi — anul trecut am primit pentru cele 637 zile-muncă, pe care le-am făcut împreună cu familia mea, peste 30 măji de grâu, 34 măji de porumb, 300 kg. struguri şi 17.000 lei“. „Viaţa asta nouă — a spus Manole Dobra — ne-am câştigat-o prin lupta clasei muncitoare, condusă de partid. Şi ca să păstrăm şi să desvoltăm drepturile şi libertăţile câştigate trebue să luptăm din toate puterile pentru a întări statul nostru de democraţie populară. Trebue să ne îndeplinim cu cinste datoria de a preda cotele la colectare." „Sunt de naţionalitate germană — a spus tov. Ackerman Ecaterina — Insă în drepturi sunt egală cu cetăţenii de naţionalitate română. Ca şi ei, am fost împroprietărită cu 8 lanţuri de pământ. Omul meu a avut cinstea de a fi ales ca deputat în comitetul executiv al sfatului popular din comună, alături de Pavel Florea şi Crunciu Irucu, iar aci, în colectiv, noi toţi, fără deosebire de naţionalitate, muncim înfrăţiţi, cot la cot, pentru viaţa asta nouă. Toate aceste drepturi privitoare la minorităţile naţionale sunt înscrise în Constituţie. Vom lupta cu hotărîre pentru apărarea acestor drepturi". Au mai luat cuvântul Fiţa Maria, Stelmer Paul, Călin Dumitru şi alţii. Mulţi dintre ei au vorbit despre timpurile de exploatare şi umilinţă, despre „libertăţile“ pe care le-au avut în trecut când chiaburii alde Iankert sau Witzenbacher Franţ, jecmăneau oamenii muncii din comună. ★ In satele regiunii Arad sute şi mii de ţărani muncitori, agitatori de partid şi ai organizaţiilor de massă iau parte activă la desbaterea proiectului noii Constituţii. După ce s-au întors de la munca câmpului, 32 agitatori de partid şi ai organizaţiilor de massă, din comuna Frumuşeni şi satul Aluniş, de pildă, au ascultat cu atenţie citirea proiectului de Constituţie şi au participat la desbateri. Participanţii la şedinţă şi-au luat cu însufleţire angajamente. „Eu mă angajez — a spus agitatorul Neamţu Simion, ţăran muncitor — să popularizez temeinic proiectul de Constituţie în rândul cetăţenilor din sectorul care îmi este repartizat“. Tov. Nicoară Aurel, preşedintele comitetului executiv al sfatului popular comunal, a spus: „In cinstea noului proiect de Constituţie mă angajez în numele sfatului popular să antrenăm ţăranii muncitori pentru ca lucrările de recoltare şi treeriş să fie terminate până în ziua de 7. August, adică cu 3 zile înainte de termenul prevăzut, și să predăm statului cotele de cereale cuvenite"* Consfinţirea marilor noastre cuceriri Vă trimit aceste rânduri dintr’un minunat loc de odihnă, pe malul mării, unde, prin grija pe care partidul şi guvernul o poartă oamenilor muncii, am putut veni să mă bucur de frumuseţea naturii şi să prind noi puteri pentru munca viitoare. Aci, stahanovişti, inovatori şi fruntaşi ai muncii din uzine şi fabrici, oameni ai culturii, ai ştiinţei şi artei au prilejul să lege prietenii între ei şi să discute împreună evenimentele zilei. Printre acestea cel mai important este de bună seamă publicarea proiectului noii Constituţii a R.P.R. Am citit şi am comentat împreună, cu cel mai viu Interes, acest document, care reprezintă consfinţirea cuceririlor noastre, a vieţii noastre de oameni liberi care zidim o lume nouă. Noi ştim bine ce erau constituţiile regimului burghezo-moşieresc, constituţii care apărau exploatarea, profiturile capitaliştilor, pământul moşierilor, ghiftuiala şi huzurul pe spinarea poporului. Noi cunoaştem deasemeni ipocrizia constituţiilor pe care le flutură trumanii, Churchill!! şi alţi purtători de cuvânt ai trusturilor imperialiste. La adăpostul acestor mincinoase petece de hârtie, magnaţii marii finanţe, al marii industrii, negustorii de moarte, guvernele samavolnice şi generalii odioşi, având la ordinele lor întregul aparat de stat, pregătesc un nou măcel mondial, bat, schingiuesc şi aruncă în temniţi muncitori şi oameni cinstiţi care vorbesc şi luptă în numele dreptăţii şi libertăţii, în numele păcii. Cât de fundamental opus prin democratismul său, prin adevărul său, prin perspectivele pe care le deschide, este textul proiectului noii noastre Constituţii. Avem în faţă un document armonios, privvind toate drepturile şi îndatoririle cetăţenilor unui stat în care puterea e a oamenilor muncii, în care ei au posibilitatea de a-şi crea condiţii tot mai bune de viaţă materială şi spirituală, în care fiece om muncitor capătă dreptul de a munci pentru binele său şi pentru progresul tuturora. Să apărăm cu dârzenie ceea ce am cucerit, să nu îngăduim ca aceste cuceriri să fie vreodată primejduite de duşmanul de clasă şi de inspiratorii săi imperialişti. Ca femeie, ştiu că proiectul noii Constituţii îmi garantează deplina egalitate în drepturi cu bărbaţii; ca cetăţean, ştiu că el imi garantează cele mai largi drepturi şi libertăţi cetăţeneşti; ca artist, ştiu că el consfinţeşte sprijinul pe care mi-l acordă statul pentru a putea progresa necontenit în profesiunea mea. Toate acestea mă ajută să înţeleg şi mai adânc înalta mea datorie de a-mi sluji cu dragoste fierbinte poporul şi patria, de a mă strădui să merit ceea ce îmi dă republica mea. Cu acest gând, in mijlocul acestor discuţii vii asupra proiectului de Constituţie la care participă mascele largi muncitoare, eu Îmi spun cu hotărîre: dacă voi isbuti ca prin noi şi puternice eforturi să merg mereu înainte în munca mea de creaţie, astfel ca să pot sluji efectiv poporul muncitor, făcând să trăiască pe scenă, nobilele idei care conduc lupta spre mai bine a clasei muncitoare, voi merita cu adevărat să fiu cetăţean ocrotit şi ajutat de noua noastră Constituţie, larg deschizătoare de viaţă fericită. IRINA RACHIŢEANU-ŞIRIANU Artistă emerită a R.P.R. Unde se pot trimite propunerile în legătură cu proiectul de Constituţie Oamenii muncii care au de făcut propuneri în legătură cu proiectul de Constituţie se pot trimite consiliilor regionale, raionale, orăşeneşti F.D.P., comitetelor săteşti F.D.P., comitetelor executive ale sfaturilor populare regionale, raionale, orăşeneşti, comunale sau redacţiilor ziarelor centrale şi locale. Deasemeni, propunerile se pot trimite direct Secretariatului Comisiei pentru pregătirea proiectului de Constituţie (Bucureşti, Aleea Alexandru nr. 39). -----------—Urmând pilda constructorilor Canalului Volga-Don — Aricol din ziarul „PRAVDA" — Sub titlul de mai sus, ziarul „Pravda" din 31 iulie a.c. publică un articol de M. Grümberg, directorul general al Canalului Dunăre-Marea Neagră. Constructorii Canalului Dunăre-Marea Neagră, ca şi toţi oamenii muncii din Republica Populară Română — se spune în articol — salută cu căldură terminarea construirii Canalului Volga-Don. Marea bucurie pe care ne-a prilejuit-o această remarcabilă victorie este lesne de înţeles, deoarece constructorii Canalului Dunăre-Marea Neagră întăresc zi de zi legătura cu ştiinţa şi tehnica sovietică, cu specialiştii sovietici, care ne dau un ajutor de nepreţuit în crearea bazelor hidrotehnicii în ţara noastră. Construirea Canalului Dunăre-Marea Neagră a devenit posibilă numai datorită ajutorului larg şi permanent ce ni-l acordă Uniunea Sovietică. La efectuarea întregului complex al lucrărilor de pe Canalul Dunăre-Marea Neagră folosim experienţa sovietică dobândită la construirea Canalului Volga- Don şi la alte construcţii hidrotehnice sovietice. O mare parte a utilajului de pe şantierul nostru a sosit din marea Ţară a Socialismului. Excavatoarele sovietice cu cupe de 0,5 metri cubi, cu mobilitate şi randament mare, excavatoarele electrice cu cupe de 1 metru cub şi excavatoarele cu cupe de 3 metri cubi sunt principalele maşini de excavat pământul la această construcţie a socialismului dinţara noastră. Pentru excavarea pământului de sub apă, am primit din Uniunea Sovietică drage hidraulice cu o productivitate de până la 200 metri cubi pe oră. Ni s’a acordat un preţios ajutor prin furnizarea de macarale, remorchere, camioane basculante şi alte mijloace tehnice. Socotim drept sarcină-cheie — de care depinde terminarea canalului — excavarea a 15 milioane metri cubi de stâncă. Şi această complicată sarcină tehnică noi o rezolvăm cu ajutorul tehnicii sovietice şi, mai ales, cu ajutorul minunatelor maşini de foraj pe şenile „Uraleţ". Pentru construirea ecluzelor, au fost instalate, sub îndrumarea specialiştilor sovietici, pe traseul canalului, pentru prima oară în ţara noastră, uzine automate de beton. Ele au o mare capacitate şi sunt fabricate în Uniunea Sovietică, fiind de acelaş tip ca şi cele de pe Canalul Volga-Don. In valea Carasu, cunoscută înainte ca un focar de malarie, mii de hectare sunt acum secate, irigate şi valorificate pentru diferite culturi. La Cernavodă şi Medgidia au fost construite noi aşezăminte muncitoreşti, la Poarta Albă şi Năvodari au fost date în folosinţă primele cartiere ale viitoarelor noi oraşe. In zona canalului au fost create importante uzine metalurgice şi întreprinderi pentru fabricarea materialelor de construcţii. In prezent, albia canalului a atins pe tot parcursul ei o adâncime considerabilă. La Cernavodă a fost pusă în exploatare prima platformă a viitorului port fluvial. Colectivul nostru — se spune în încheierea articolului — îşi exprimă profunda sa recunoştinţă faţă de Ţara Socialismului victorios şi marele Stalin — creatorul vieţii fericite a popoarelor libere, — pentru ajutorul ce ni-l acordă în construirea vieţii noi. Care sunt atribuţiunile »Tf Marii Adunări Naţionale? ! Tov. Doanţă Gheorghe, responsabilul punctului de agitaţie nr. 1 din raionul „Griviţa Roşie", ne scrie că foarte mulţi cetăţeni întreabă : „Care sunt atribuţiunile Marii Adunări Naţionale?" Considerând că este o problemă de interes general, tov. Doanţă Gheorghe propune să publicăm un răspuns la această întrebare. Răspuns : Articolul 22 din proiectul de Constituţie a Republicii Populare Române arată că : „Organul suprem al puterii de stat a Republicii Populare Române este Marea Adunare Naţională a Republicii Populare Române". Atribuţiile sale se extind in toate problemele statului nostru, Marea Adunare Naţională fiind organul suprem prin care oamenii muncii de la oraşe şi sate conduc statul în conformitate cu interesele celor ce muncesc. Marea Adunare Naţională poate deci hotărî în toate problemele vieţii de stat, pe baza prevederilor Constituţiei. Dacă Marea Adunare Naţională consideră că în interesul întăririi şi consolidării statului de democraţie populară, în interesul construirii socialismului şi al ridicării neîntrerupte a nivelului de viaţă şi cultură al oamenilor muncii este necesar a se aduce modificări Constituţiei, are şi dreptul de a modifica Constituţia, proiectul de modificare trebuind să fie adoptat de cel puţin două treimi din numărul total al membrilor Marii Adunări Naţionale. Articolul 23 al proiectului de Constituţie arată că „Marea Adunare Naţională este unicul organ legiuitor al Republicii Populare Române“. Intră în competenţa directă a Marii Adunări Naţionale : a) alegerea Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române; b) formarea guvernului Republicii Populare Române. Orice numire şi revocare a unor membri ai guvernului se face numai de către Marea Adunare Naţională sau, între sesiuni, de Prezidiul Marii Adunări Naţionale, cu aprobarea ulterioară a acesteia. c) modificarea Constituţiei; d) chestiunile războiului şi ale păcii. Este necesar să subliniem că în proiectul de Constituţie este scris la capitolul introductiv : „Politica externă a Republicii Populare Române este o politică de apărare a păcii, de prietenie şi alianţă cu Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice şi cu ţările de democraţie populară, o politică de pace şi prietenie cu toate popoarele iubitoare de pace". Poporul nostru iubeşte pacea şi luptă cu hotărîre pentru apărarea păcii.. Dacă, însă, imperialiştii americani sau slugile lor care uneltesc un nou război vor provoca o agresiune armată împotriva patriei noastre sau a aliaţilor noştri, atunci, Marea Adunare Naţională (iar, între sesiuni, Prezidiul Marii Adunări Naţionale) are datoria şi dreptul de a declara starea de război. Apărarea patriei este o datorie sfântă pentru toţi cetăţenii Republicii Populare Române. e) stabilirea planurilor economiei naţionale, transformarea acestor planuri în lege obligatorie este făcută de către Marea Adunare Naţională. f) aprobarea bugetului statului şi încheierii exerciţiilor bugetare, veghind la asigurarea fondurilor necesare pentru desvoltarea industriei socialiste, creşterea nivelului de trai şi cultural al oamenilor muncii, întărirea capacităţii de apărare a patriei. g) stabilirea numărului de ministere necesare pentru buna organizare a treburilor statului, denumirea pe care o va purta fiecare minister și, când e necesar, contopirea sau desfiinţarea unora din ele. h) modificarea împărţirii pe regiuni a teritoriului Republicii Populare Române. i) acordarea amnistiei totale sau parţiale unor cetăţeni care sunt condamnaţi pentru diferite delicte. j) Marea Adunare Naţională exercită controlul general asupra aplicării Constituţiei. Ea are dreptul de a numi comisii de anchetă şi revizie în diverse probleme, autorităţile şi funcţionarii de stat având obligaţia să pună la dispoziţia acestor comisii toate informaţiile şi documentele necesare. Prezidiul Marii Adunări Naţionale răspunde de toată activitatea sa în faţa Marii Adunări Naţionale. Deasemeni, este răspunzător şi dă socoteală în faţa Marii Adunări Naţionale Consiliul de Miniştri; în Intervalul dintre sesiunile Marii Adunări Naţionale, Consiliul de Miniştri răspunde în faţa Prezidiului Marii Adunări Naţionale. Ce înseamnă vot egal şi direct? Top. Florica Radu, de la uzinele „Semănătoarea" din Bucureşti, ne întreabă: „Ce este votul egal şi direct ?" Răspuns : Prin vot egal se înţelege acel principiu al sistemului nostru electoral după care toţi cetăţenii R.P.R. cu drept de vot participă la alegeri în mod egal, fiecare cetăţean având dreptul la un singur vot. Iar acelaş număr de alegători alegând un deputat. Proiectul de Constituţie prevede că un număr de 40.000 locuitori aleg un deputat. In ţările capitaliste, chiar dacă In mod formal se proclamă în Constituţie egalitatea voturilor, votul este Inegal, în defavoarea clasei muncitoare. In Franţa, de exemplu, la alegerile parlamentare care au avut loc în iunie anul trecut, datorită legii electorale şi aranjamentelor dintre partidele reacţionare, s-a ajuns ca pentru alegerea unui candidat comunist să fie nevoie de 60.818 voturi, în timp ce un candidat social-democrat de dreapta era ales doar cu 30.887 voturi, un candidat catolic cu 27.035 voturi, iar un candidat radical cu numai 26.395 voturi. Datorită acestui sistem s-a ajuns ca un vot dat pentru partidele burgheze sau pentru social-democraţii de dreapta să aibă efect cât 2 voturi date comuniştilor. Astfel, clasa muncitoare a fost lovită, reacţiunea franceză a furat 72 de locuri în parlament partidului clasei muncitoare. In afară de aceasta, circumscripţiile electorale fiind alcătuite după întindere, nu după numărul de locuitori, se creează o situaţie desavantajoasă circumscripţiilor muncitoreşti, unde pe un teritoriu restrâns locueşte o populaţie numeroasă. Iată, tot in Franţa, la alegerile cantonale din toamna anului trecut, în departamentul minier Houdain, pentru a fi ales, candidatul respectiv a avut nevoie de 21.700 voturi, în timp ce candidatului din departamentul nemuncitoresc Alpii de Jos i-au fost suficiente doar 158 de voturi pentru a fi ales deputat. Vot direct înseamnă participarea la alegeri a cetăţenilor cu drept de vot, în mod nemijlocit, personal. In unele ţări există sistemul votului indirect, în care alegătorii aleg mai întâi delegaţi, iar aceştia aleg apoi pe deputaţi. In ţările burgheze, prin Sistemul votului Indirect sunt lovite întotdeauna Interesele clasei muncitoare. In aceste ţări votul indirect este folosit pentru a îndepărta cât mai mult pe oamenii muncii de la alegerea deputaţilor şi de la exercitarea oricărei influenţe asupra conducerii treburilor publice. In Iugoslavia, călăul Tito — pentru a Împiedica pe oamenii muncii să-şi spună cuvântul, prin vot, împotriva regimului fascist — a Introdus în proiectul de Constituţie votul Indirect, prin delegaţi. Prin prevederile proiectului de Constituţie a R.P.R., votul egal şi direct asigură fiecărui om al muncii, cetăţean al R.P.R., posibilitatea de a lua parte activă la viaţa politică a statului nostru de democraţie populară. Cum organizează sfaturile populare participarea activă a oamenilor muncii la conducerea treburilor obşteşti ? Top. Păşescu Ion, maistru la ţesătoria „Ilie Pintilie" din Bucureşti, ne scrie: Articolul 55 al proiectului de Constituţie arată că sfaturile populare organizează participarea activă a oamenilor muncii la conducerea treburilor de stat şi obşteşti. Cum infăptuesc sfaturile populare acest lucru ? Răspuns: Sfaturile populare organizează participarea activă a oamenilor muncii la conducerea treburilor de stat şi obşteşti, în primul rând prin compoziţia sfatului popular, format din deputaţi ai oamenilor muncii aleşi din rândurile muncitorilor, ţăranilor muncitori, intelectualilor legaţi de popor, micilor meseriaşi, gospodinelor, etc. Deputaţii sfaturilor populare au datoria de a ţine o strânsă legătură cu massele de oameni ai muncii care l-au ales și de a-i atrage să participe activ la rezolvarea problemelor care stau înaintea sfaturilorpopulare. In afară de aceasta, sfaturile populare au forme diferite de antrenare a oamenilor muncii la activitatea obştească, la rezolvarea numeroaselor probleme locale. Una din aceste forme sunt activele de cetăţeni de pe lângă comisiunile permanente. Comisiunile permanente sunt formate din deputaţi şi fiecare din ele activează într’un anumit domeniu (industrie locală, agricultură, comerţ, finanţe, problema gospodăreşti, edilitare, sanitare, etc.). Comisiunea permanentă a Industriei locale, de pildă, se ocupă de buna funcţionare şi desvoltare a întreprinderilor ce ţin de sfatul popular, de felul cum acestea îşi îndeplinesc sarcinile de producţie conform planului economic local, de valorificare a resurselor locale, etc. Fiecare comisiune permanentă atrage în jurul ei numeroşi oameni ai muncii mai pricepuţi în domeniul respectiv, tehnicieni, etc., care primesc să îndeplinească anumite munci cu caracter obştesc, şi care formează activul de lucru al comisiunii permanente. Aşa, de pildă, comisiunea permanentă agricolă atrage în munca ei agronomi, brigadieri din gospodăriile colective, ţărani muncitori fruntaşi în muncile agricole, tractorişti, etc. O altă formă de antrenare a oamenilor muncii în munca sfaturilor populare o constitue comitetele de cetăţeni. Acestea se formează pentru organizarea şi supravegherea unor anumite lucrări (construirea unui pod, repararea unui cămin cultural, amenajarea unei străzi) şi funcţionează până în momentul în care această lucrare a fost terminată. In numeroase comune din ţara noastră s’au organizat asemenea comitete care se ocupă de felul cum se efectuează diferitele construcţii stabilite prin autoimpunere. La rezolvarea unor chestiuni importante, sfaturile populare consultă oameni ai muncii cu cunoştinţe în domeniul respectiv, fie individual, fie prin organizarea unor consfătuiri. Sfaturile populare antrenează pe oamenii muncii la conducerea treburilor de stat şi obşteşti şi cu ajutorul organizaţiilor de massă. Sindicatele, organizaţiile U.T.M., U.F.D.R., cooperativele, etc. dau concursul lor organelor locale ale puterii de stat pentru înfăptuirea sarcinilor care le stau în faţă. Iniţiativa creatoare a masselor, care participă direct la rezolvarea problemelor locale se manifestă în cele mai variate forme : control obştesc asupra activităţii instituţiilor de stat şi Întreprinderilor industriei locale, prezentarea de propuneri referitoare la îmbunătăţirea funcţionării aparatului administrativ, sprijinirea directă a organelor locale ale puterii de stat in înfăptuirea diferitelor măsuri etc. In toate acestea se vădeşte puternic caracterul adânc democratic al organelor de stat din R.P.R. IN LEGĂTURĂ CU PROIECTUL DE CONSTITUŢIE Răspunsuri la întrebările cetăţenilor întunecata a Ku-Klux-Klan. O dâră roşie de sânge marchează întreaga istorie din ultimele decenii a Statelor Unite. Este sângele a mii şi mii de americani ucişi mişeleşte pentru singura „vină“ că erau muncitori ce luptau împotriva cruntei exploatări la care erau supuşi, pentru că erau negri care-şi apărau dreptul la viaţă, pentru că erau cetăţeni cinstiţi ce luptau pentru drepturile lor, pentru pace. Sub oblăduirea marilor trusturi, fascismul american a crescut şi s-a întins ca o uriaşă caracatiţă pe trupul Americii, neovăind în faţa celor mai fioroase crime, storia fascismului american îşi are Începuturile încă spre sfârşitul secolului al XIX, fiind precursorul şi modelul hitlerismului. Cartea scriitorului progresist american Albert Kahn — „înaltă trădare" — apărută nu de mult în traducere românească, cuprinde un impresionant material documentar asupra evoluţiei fascismului american. Să spicuim din ea o serie de fapte mai caracteristice. Una din cele mai odioase organizaţii fasciste americane, Ku-Klux-Klanul, s-a născut în 1870. In întinse regiuni ale Americii, membrii mascaţi ai Klanului terorizau populaţia, făcând cavalcade nocturne, organizând drept „distracţii" biciuiri, mutilări, asasinate, împotriva cetăţenilor progresişti şi împotriva negrilor. In Louisiana, membri ai Klanului au ucis câţiva oameni cu ajutorul unui tăvălug mecanic pentru şosele. In Oklahoma, în urma unor cercetări, s’a ajuns la concluzia că numai în doi ani Klanul a comis peste 2.000 de asasinate. Nu a avut loc niciun fel de anchetă în legătură cu aceste crime. Şi aceasta nu întâmplător. Printre membrii sângeroasei organizaţii fasciste s’au aflat din totdeauna miniştri, senatori, deputaţi. Unul din membrii ei marcanţi este însuşi Harry Truman. Bestiile Ku-Klux-Klanului, odată ajunse în funcţii publice, pun în aplicare criminala politică a acestei bande de asasini şi jefuitori. La 7 Noembrie 1919, ministrul de Justiţie al Statelor Unite, Frank Burke, a deslănţuit o sângeroasă acţiune — Fapte din cartea „înaltă trădare“ de scriitorul progresist american Albert Kahn — Împotriva elementelor progresiste din America. La New York, Filadelfia, Detroit şi în alte zeci de oraşe americane, agenţii poliţiei s’au năpustit asupra meetingurilor organizate de muncitori cu prilejul celei de a doua aniversări a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie. In acea zi au fost arestaţi sute de americani născuţi în străinătate sau băştinaşi. Dar aceste razii au fost numai un început. La 2 ianuarie 1920 ele au fost extinse în întreaga ţară. Agenţii ministerului de justiţie au năvălit la întrunirile publice, în birouri şi locuinţe. 6.000 oameni au fost arestaţi în cursul acestei „operaţii" dirijate de faimosul procuror Palmer şi de adjunctul său, Edgar J. Hoover, care avea să devină mai târziu şeful Gestapoului american F.B.I. La închisoarea Hartford, deţinuţii despre care se presupunea că sunt comunişti erau închişi câte 10—15 împreună intr’un fel de cameră-sicriu, de 2,70 m. lungime şi 1,20 lăţime, construită din ciment, fără ferestre. Se punea apoi in funcţiune sistemul de încălzire, cimentul se încingea, iar arestaţii erau ţinuţi astfel în beznă şi într’o căldură insuportabilă timp de 36 până la 60 de ore. Inebuniţi de pe urma chinurilor îndurate, zeci de bărbaţi şi femei arestaţi s’au sinucis. Pentru aceste crime Înfiorătoare nimeni nu a fost niciodată adus în faţa judecăţii în S.U.A. Imperialismul american avea nevoie de o provocare menită să-i dea pretextul unei represiuni care să intimideze mişcarea muncitorească din America, ce se desvolta sub influenţa puternică a Revoluţiei din Octombrie. In 1920, la o razie făcută într’un mic oraş de lângă Boston, au fost arestaţi şi doi muncitori de origină italiană, Nicola Sacco şi Bartolomeo Vanzetti. Cei doi muncitori au fost acuzaţi de tâlhărie şi asasinat. Deşi înpotriva lor judecătorii şi martorii acuzării — care aşa cum s’a dovedit mai târziu erau foşti puşcăriaşi, hoţi şi sperjuri — nu putură aduce niciun fel de dovezi, deşi mai târziu un tânăr portughez, Celestine Madeiros, a recunoscut că el este adevăratul asasin şi că Sacco şi Vanzetti nu au avut nicio legătură cu crima imputată, cei 2 muncitori au fost totuşi condamnaţi la moarte. In toate ţările au avut loc mari demonstraţii de massă şi greve de protest. Dar aşa cum a arătat milionarul Robert Lincoln O’Brien, proprietarul ziarelor „Boston Herald" şi „Boston Traveller": „In momentul acela echilibrul ordinei cerea executarea lui Sacco şi Vanzetti" şi pentru a consolida „ordinea" proprietarilor sacilor de aur, guvernul american a ordonat la 23 August 1927, după 7 ani de detenţiune, executarea celor doi muncitori nevinovaţi. La câteva ore după această crimă monstruoasă, marele scriitor francez Romain Rolland scria : „...Acuz de înaltă trădare faţă de America pe cei care în văzul lumii Întregi au pătat-o cu această crimă judiciară". In a doua săptămână a lunii Mai 1932, două sute de șomeri, veterani din războiul mondial, originari din Portland, (Oregon) porniră într'o călătorie de 5400 km. spre Washington pentru a cere Congresului plata indemnizaţiei lor. Această călătorie a fost semnalul uneia din cele mai mari demonstraţii populare din istoria Americii: „marşul veteranilor asupra Washingtonului". In iunie, 20.000 de veterani se adunaseră la Washington. Preşedintele Hoover refuză să-i primească în audienţă. Guvernul deslănţui o cumplită teroare împotriva organizatorilor marşului. Peste câteva zile — ca un avertisment — cadavrele a doi veterani au fost găsite plutind pe Potomac. Guvernul anunţă că nu va acorda indemnizaţia cerută de veterani. La 28 iulie, dată numită apoi „Joia sângeroasă", generalul Mac Arthur, care avea să devină mai târziu călăul poporului coreean, deslănţui masacrul. „Pe toată Pennsylvania Avenue — scria „New-York Times" — veneau soldaţi, cavaleria deschizând drumul, după el urmând tancurile, mitraliorii şi Infanteria. In mijlocul unor scene care aminteau curăţirea unui oraş după ocuparea lui în timpul războiului mondial, trupele federale... au alungat din satul de colibe de pe lângă Pennsylvania Avenue armata celor ce revendicau indemnizaţia". Purtând măşti împotriva gazelor şi asvârlind bombe cu gaze lacrimogene infanteriştii urmăreau pe veterani care fugeau căutând cu disperare să-şi apere femeile şi copiii. In aceeaşi noapte trupele călăului Mac Arthur au luat cu asalt tabăra de la Anacostia unde se adăposteau veteranii. In timp ce reflectoare uriaşe luminau terenul mocirlos, soldaţi cu căşti de oţel înaintau, incendiind colibele şi corturile veteranilor. La miezul nopţii cerul Washingtonului era luminat de o mane de flăcări. Mulţi dintre veterani cu soţiile şi copiii lor au fost asfixiaţi de gaze. Aşa au făcut cunoştinţă la 28 iulie 1932 cu sângerosul fascism american cel ce luptaseră în primul război mondial în numele Americii. Una din cele mai crunte represiuni împotriva muncitorilor americani s’a desfăşurat la 30 Mai 1937. In această zi, pe un loc viran din apropierea uzinei „Republic Steel" din Chicago, s’au adunat 1000 de bărbaţi, femei şi tineri. Erau muncitori grevişti dela uzinele „Republic Steel". Când coloana s’a pus în mişcare, în fruntea ei păşeau mai mulţi demonstranţi purtând lozinci pe care scria : „Republic Steel" e împotriva poporului, „Republic Steel" violează legea muncii." Deodată apărură sute de poliţişti înarmaţi. Fără niciun avertisment, ca la un semnal dinainte stabilit, mai mulţi poliţişti aruncară în mulţime bombe cu gaze lacrimogene. Iar pe neaşteptate traseră o salvă de focuri de revolver. Ceea ce a urmat a fost îngrozitor. Cea mai zguduitoare înregistrare a acestui masacru a fost făcută de casa de filme „Paramount" care a filmat în întregime desfăşurarea evenimentelor. Dar patronii casei de filme nu au îndrăznit niciodată să prezinte acest film în faţa publicului de teama „tulburărilor". In urma rulării lui în faţa unui grup restrâns de senatori, ziarul american „St. Louis Post Dispatch" a publicat o dare de seamă asupra filmului. Iată câteva extrase din acel articol. ....deodată, fără niciun avertisment vizibil, se produce un sgomot îngrozitor de împuşcături de revolver şi manifestanţii din primele rânduri cad la pământ ca iarba sub coasă. Grupuri de poliţişti înconjoară grupuri de indivizi izolaţi, se năpustesc asupra lor cu bastoanele de cauciuc, folosind metoda aceea îngrozitoare care-i caracterizează. Sunt cazuri in care doi până la patru poliţişti snopesc în bătaie un singur om... Activiştii din C.I.O. povestesc că atunci când una din victime a fost predată unei întreprinderi de pompe funebre s’a constatat că avea creerii literalmente sburaţi, craniul fiind distrus de lovituri". Bilanţul ? Zece supeitori ucişi şi alţi zeci de muncitori răniţi. Autorităţile din Chicago au apreciat masacrul ca „o acţiune disciplinară a poliţiei, demnă de toată lauda" . Din puzderia de organizaţii fasciste, expresie a sângerosului fascism american, care au apărut între anii 1930—1940 în S.U.A., niciuna n’a săvârşit crime mai înfiorătoare ca „Legiunea Neagră". Pe acolo pe unde trecea ea rămâneau case arse până la temelie, sedii ale sindicatelor distruse de bombe, aşezări omeneşti in care bântuia spaima, oameni omorîţi sau schilodiţi. Vorbind despre activitatea criminală a „Legiunii Negre", însuşi un guvernator al statului Pennsylvania, George H. Earle, a declarat: „Acuz această organizaţie de a fi rezultatul direct al campaniei de propagandă subversivă finanţată de marii duei din ducatul Delaware, familia du Pont şi de regii industriei de armament care sunt membri ai „Ligii Americane a Libertăţii". Am fost ministru al Statelor Unite în Austria între anii 1933—1934. Am văzut cu ochii mei cum s’au născut fascismul şi nazismul pe furiş, în întuneric, şi cum s’au desvoltat datorită unor organizaţii întru totul asemănătoare cu „Legiunea Neagră". Campania profascistă, despre care vorbea guvernatorul George Earle în 1936, a devenit după cel de al doilea război mondial o adevărată politică de stat în America guvernată de Harry S. Truman. Fascismul bântute cu furie in S. U. A. Urmărind să-şi întărească spatele frontului în vederea războiului pe care-l pregătesc, hitlerii americani calcă în picioare ultimele rămăşiţe ale libertăţilor cetăţeneşti. Ei au deslănţuit o adevărată „vânătoare" împotriva elementelor progresiste şi îndeosebi a comuniştilor, încercând astfel să zădărnicească rezistenţa poporului american faţă de pregătirile de război ale Wall Street-ulii. Faimosul decret 9835 pentru „cercetarea realităţii“ a fost promulgat de preşedintele Truman la numai zece zile după ce el proclamase „doctrina Truman". Politica expansionismului american trebuia susţinută de o politică fascistă in interiorul ţării. Aşa cum anunţa agenţia „Associated Press" : „Decretul preşedintelui Truman se referă la 2.200.000 de funcţionari publici". „Birourile de cercetare a realităţii", special organizate pe baza legii lui Truman, porniră la lucru. Zeci de mii de funcţionari au fost târîţi in faţa acestor „birouri". După felul cum răspundea la interogatoriu se decidea dacă funcţionarul mai poate rămâne în slujbă, dacă trebue arestat sau aruncat în lagăr fără judecată. MiI de americani au fost internaţi astfel fără niciun fel de judecată în Maidanezul american de pe Insula Ellis, unde sunt supuşi unui tratament bestial. La 20 iulie 1948, pe baza legilor fasciste cu care seguvernează astăzi în S.U.A., un juriu federal a dat în judecată doisprezece membri ai Comitetului Naţional al Partidului Comunist din Statele Unite, acuzaţi de a fi complotat, „răspândind şi susţinând necesitatea răsturnării guvernului Statelor Unite prin forţă şi violenţă". Zadarnic a încercat juriul, timp de şaisprezece luni de zile dearândul, să „organizeze", probe. In rechizitoriu, conducătorii comunişti erau acuzaţi că ar „conspira" să răstoarne guvernul prin organizarea unui partid politic credincios învăţăturii marxist-leniniste, publicarea şi difuzarea unor cărţi, articole, reviste şi ziare care propagă principiile marxism-leninismului etc. Cartea lui Albert Kahn a apărut in 1950. De atunci şi până astăzi teroarea fascistă din Statele Unite s’a înăsprit. Recent, Steve Nelson, preşedintele, organizaţiei din Pitsburgh a Partidului Comunist din Statele Unite, a fost condamnat la 20 ani Închisoare şi aceasta nu pentru vreun fapt anume care i-ar fi imputat ci pentru ideile sale, pentru Ideile Partidului Comunist. Linşajele, atentatele, crimele de tot felul, procese monstruoase, adevărate linşaje juridice Împotriva unor nevinovaţi, se abat ca o grindină sângeroasă asupra poporului negru din S. U. A. Din Coreea, al cărei pământ eroic l-au Înecat In sânge, vin veştile ororilor de neînchipuit pe care le comit acolo cotropitorii americani, turbaţi de furie că nu pot obţine victoria asupra eroicului popor coreean şi a voluntarilor chinezi. Toate acestea nu, sunt decât manifestări criminale ale “fascismului american, care calcă pe urmele celui hitlerist. Dar nu însuşi bârlogul imperialismului american creşte rezistenţa în faţa noilor hitleri. Cei mai buni şi viteji fii ai Americii, comuniştii, arată poporului american calea apărării intereselor sale fundamentale. „Noi, comuniştii , proclamă o recentă declaraţie a Comitetului Naţional al Partidului Comunist din Statele Unite — nu vom capitula în faţa aţâţătorilor la război. Vom continua lupta pentru unirea milioanelor de oameni în lupta pentru pace în lumea întreagă"* L MANEA SCÂNTEIA Nr. 2415