Scȃnteia, septembrie 1952 (Anul 21, nr. 2442-2466)

1952-09-02 / nr. 2442

Pag. 2 Marea sărbătoare naţională a poporului vietnamez Poporul vietnamez sărbătoreşte astăzi, în condiţiile războiului aprig împotriva colonialiştilor francezi, cea de a 7-a ani­versare a zilei memorabile de 2 Septem­brie 1945, când preşedintele Ho Si Min a proclamat crearea Republicii Democrate Vietnam. Crearea R. D. Vietnam a fost po­sibilă datorită victoriei istorice a Arma­tei Sovietice asupra imperialismului japo­nez, ceea ce a dat putinţă forţelor populare vietnameze, în frunte cu comuniştii, să or­ganizeze insurecţia armată victorioasă îm­potriva cotropitorilor japonezi. Data de 2 Septembrie 1945 marchează în istoria poporului vietnamez începutul unei ere măreţe, era independenţei şi libertăţii. Vreme îndelungată a suferit viteazul popor al Vietnamului împilare cruntă şi asuprire sângeroasă din partea colonia­liştilor francezi şi a cotropitorilor japo­nezi. In această ţară bogată, cu mari zăcă­minte de fier, cositor, wolfram, cu plan­taţii de orez şi cauciuc, sute de mii şi milioane de oameni piereau de foame sau din cauza mizeriei; peste 85 % din popu­laţie era analfabetă. In perioada domina­ţiei colonialiştilor francezi, în timp ce mi­lioane de copii nu puteau să înveţe carte din cauza lipsei de şcoli, la fiecare 1000 de cetăţeni exista câte o închisoare. Născut sub influenţa Marii Revoluţii Socialiste din Octom­brie, Partidul Comu­nist din Indochina a fost forţa care a or­ganizat şi condus necontenit lupta patrio­ţilor vietnamezi împotriva asupritorilor imperialişti — francezi şi japonezi — luptă al cărei rezultat a fost izbânda din 2 Sep­tembrie 1945. Dar lupta pentru libertate a poporului vietnamez nu s'a terminat odată cu actul dela 2 Septembrie 1945. Nesăţioşii co­lonialişti francezi, care timp de 80 de ani exploataseră şi jefuiseră crunt poporul vietnamez realizând profituri fabuloase, nu se puteau împăca cu gândul că au pierdut Vietnamul. La numai trei săptă­mâni de la proclamarea R. D. Vietnam co­lonialiştii francezi, având sprijinul impe­rialiştilor americani şi englezi, au deslăn­­ţuit războiul lor murdar împotriva acestei ţări. Poporul vietnamez, care numai cu puţine zile înainte îşi cucerise libertatea, s-a ridicat din nou la luptă armată împo­triva duşmanului care vroia să-l sugrume. Cei 7 ani care au trecut de atunci au arătat că un popor care şi-a cucerit liber­tatea ştie să o apere cu preţul vieţii, că un astfel de popor nu poate fi înfrânt. In cei 7 ani de agresiune sângeroasă din partea colonialiştilor francezi, război care costă în fiecare zi poporul francez 1 mi­liard de franci, armatele cotropitoare au pierdut până astăzi aproape 220.000 de oameni. Pământul Vietnamului arde sub picioarele cotropitorilor. Peste 90% din teritoriul Vietnamului se află sub controlul guvernului popular al lui Ho Și Min. Dar chiar şi în oraşele ocupate, patrioţii acţio­nează şi dau zi de zi puternice lovituri­­duşmanului. Rând pe rând s-au prăbuşit faimoasele şi mult trâmbiţatele ofensive de iarnă şi de vară ale colonialiştilor fran­cezi. După victoria din toamna anului 1947 din Viet Bac, principala bază a Viet­namului, după prefacerea în ţăndări a planului de ofensivă al generalului Revers — la sfârşitul anului 1950 — armata viet­nameză, care s'a întărit permanent, a cu­cerit la începutul acestui an o nouă mare Victorie — la Iloa Binh, împotmoliţi tot mai adânc într'o aventură lipsită de orice şanse, imperialiştii francezi cerşesc astăzi ajutorul stăpânilor lor ame­ricani. Urmărind să pună mâna pe bogă­ţiile Vietnamului, să alunge pe complicii lor francezi şi să transforme teritoriul ace­stei ţări într’un cap de pod pentru extin­derea agresiunii din Asia, imperialiştii americani au trimis în Vietnam sute de tone de armament, numeroşi „specialişti“ militari şi civili, în frunte cu faimosul am­basador spion Donald Heath. Dar nici ar­mele americane, nici napalmul şi nici spe­cialiştii yankei nu pot înfrânge voinţa de luptă a poporului vietnamez. Situaţia se agravează necontenit pentru cotropitorii imperialişti din Vietnam, astfel încât până şi un ziar ultrareacţionar ca oficiosul fran­cez „Le Monde" este nevoit să constate­, adresându-se cercurilor conducătoare fran­ceze, că „a sosit azi momentul nu să ale­gem, ci să aplicăm unicul remediu care ne va salva... Remediul este încetarea osti­lităţilor din Vietnam“. In cei 7 ani de război, cu toate sarci­nile uriaşe legate de nevoile frontului, cu toate distrugerile sălbatice ale inamicului care aplică criminala tactică a „pământu­lui pârjolit“, poporul vietnamez cucereşte succese în munca de construcţie din spa­tele frontului. Guvernul democratic in frunte cu preşedintele Ho Si Min se bucură de încrederea deplină şi sprijinul între­gului popor. Industria vietnameză reu­şeşte să facă faţă nevoilor frontului, acoperind în acelaş timp şi nevoile consu­mului intern. Pe frontul producţiei au apărut mii de fruntaşi ai întrecerii patrio­tice, care realizează acum cu succes planul economic pe anul 1952. Puterea populară din Vietnam luptă cu hotărîre împotriva rămăşiţelor feudalismu­lui şi ale colonialismului. Reducerea aren­­zilor şi dobânzilor cămătăreşti în agricul­tură, împărţirea pământurilor, care apar­ţineau colonialiştilor şi trădătorilor, în mâinile ţăranilor săraci, sunt măsuri care au îmbunătăţit viaţa ţărănimii muncitoare, permiţând trecerea spre o nouă etapă pe calea realizării lozincii „pământul­­ celor ce-l muncesc“. Pentru prima oară a fost introdusă în Vietnam o legislaţie a muncii, care pre­vede constituirea comitetelor de întreprin­dere. Puterea populară a desfiinţat impo­zitele de jaf. A luat fiinţă o Bancă Naţio­nală, s-au luat măsuri pentru întărirea co­merţului de stat. Această uriaşă operă de construcţie a unei noi economii se întemeiază pe marile succese pe care le-a înregistrat puterea populară şi pe tărâm politic. In anul 1951 a fost creat Partidul Mun­cii (Lao Dong), forţa conducătoare a luptei poporului vietnamez, demn conti­nuator al eroicului Partid Comunist din Indochina. Au fost unificate principalele organizaţii de massă în cadrul Frontului Naţional Unit Lien-Viet, care strânge lao­laltă 20 de milioane de vietnamezi, fău­­rindu-se totodată o strânsă alianţă cu po­poarele frăţeşti din Laos şi Cambodge. Toate acestea au întărit unitatea poporului vietnamez şi încrederea sa în victorie. Pe frontul cultural, analfabetismul este pe cale de a fi lichidat. Dacă în momentul constituirii R. D. Vietnam peste 85% din populaţie era complect analfabetă, astăzi aproape 80% din această parte a popu­laţiei a învăţat carte. Poporul vietnamez, condus de Partidul Muncii, face astăzi cu mândrie bilanţul celor 7 ani de putere populară. In aceşti ani regimul democrat-popular din Vietnam şi-a arătat vitalitatea, dovedind că nimic nu-l poate sdruncina. Lupta poporului viet­namez se bucură de simpatia și sprijinul popoarelor iubitoare de pace din lumea în­treagă, în frunte cu marele popor al Uniunii Sovietice. Exprimând sentimentele calde ale iubitorilor de pace de pretutindeni faţă de bravul popor vietnamez, sesiunea de la Viena a Consiliului Mondial al Păcii a înscris într’una din rezoluţiile sale cu­vintele „Pace Vietnamului, evacuarea tru­pelor străine". Lupta eroică a poporului vietnamez este puternic sprijinită de clasa muncitoare şi de massele populare din Franţa, în frunte cu Partidul Comunist, Partidul Comunist Francez cere încetarea imediată a războiu­lui din Vietnam, încheierea păcii cu ade­văratul guvern al poporului vietnamez, guvernul Ho Si Min, retragerea trupelor expediţionare şi stabilirea de legături poli­tice, economice şi culturale prieteneşti, în interesul reciproc al celor două popoare şi pe baza egalităţii în drepturi. Cu prilejul celei de a 7-a aniversări a proclamării Republicii Democrate Vietnam, poporul român salută cu căldură poporul vietnamez şi îi urează din toată inima să cucerească victoria deplină în lupta îm­potriva agresorilor colonialiști francezi. Pentru intensificarea colectărilor de cereale în regiunea Bârlad In regiunea Bârlad campania de treeriş şi colectări se desfăşoară într'un ritm în­cet. Aceasta se datoreşte atât slabei orga­nizări a treerişului, cât şi măsurilor insu­ficiente care s'au luat pentru ca colectările să se desfăşoare în pas cu treerişul. Comitetul regional de partid, comitetul executiv al sfatului popular regional şi îm­puternicitul regional al C.S.C. în regiunea Bârlad nu au luat cu toată răspunderea sarcina îndeplinirii cu stricteţe a planului de colectări. Conducerea şi controlul pe care le-au desfăşurat nu au fost destul de concrete şi nu au mers întotdeauna până la rădăcina lipsurilor. Unii tovarăşi care au răspunderi directe în îndeplinirea pla­nului de colectări s-au complăcut într-o stare de autoliniştire, în speranţa că lucru­rile se vor rezolva „de la sine“, neluând măsuri hotărîte pentru curmarea rămânerii în urmă a colectărilor faţă de treeriş. Nu este deci de mirare ca în asemenea condiţii să existe în regiunea Bârlad mari defecţiuni în organizarea ariilor, în trans­portul cerealelor de la arii la bazele de re­cepţie şi în funcţionarea bazelor de re­cepţie. Astfel, în comuna Unţeşti, la aria Nr. 1, în ziua de 27 August delegatul de la ba­toza Nr. 3, Bejan Gheorghe, nu avea niciun fel de evidenţă asupra producători­lor care au treerat şi asupra cantităţilor re­zultate la treer în acea zi. Dealtfel, la acea­stă batoză nici nu exista cântarul necesar. Comitetele executive ale sfaturilor popu­lare raionale nu s’au preocupat să asigure din timp transportul cerealelor dela aici la bazele de recepţie. Astfel, în comuna Pe­rieni, zile în şir au stat pe arie aproape 5000 kg. grâu, netransportate la baza de recepţie. De asemenea, în comuna Dodeşti, raionul Murgeni, mai bine de 5 zile au stat pe una din arii peste 6.500 kg. grâu ne­transportat la baza de recepţie. In comuna Podul Turcului, la 4 zile după terminarea treerişului mai erau pe arie, netranspor­tate, aproape 9.000 kg. cereale. Deficienţe grave se manifestă şi în or­ganizarea bazelor de recepţie. Datorită faptului că acestea nu au fost încadrate cu personalul necesar şi corespunzător, lucră­rile se desfăşoară cu mare încetineală. Fi­şele de descărcare sunt trimise cu mare întârziere la comune, or­u­ce îngreunează controlul organelor locale asupra îndepli­nirii obligaţiilor faţă de stat. Aşa, de pildă, baza de recepţie Bârlad avea de expediat la comune, zilele trecute, peste 1.500 fişe, iar baza de recepţie de la Sascut aproape 1000 de fişe. Unii membri ai comitetului executiv al sfatului popular regional şi unii activişti de partid cum ar fi, de pildă, tov. Trocan Nicolae, preşedintele comitetului executiv al sfatului popular regional, şi tov. Cârlan Ioan, secretar al comitetului de partid al regiunii Bârlad, au părerea greşită că ră­mânerea în urmă a colectărilor faţă de treeriş se datoreşte în cea mai mare mă­sură proastei evidenţe de la bazele de re­cepţie. Aceasta serveşte drept paravan ace­lor elemente care, deşi răspund de îndepli­nirea planului de colectări, nu au respectat întocmai prevederile Hotărîrii guvernului şi partidului, nu au preluat pe arie dela producători cotele ce le datorează statului. In comuna Iveşti, de pildă, deşi treerişul s’a terminat demult, planul de colectări a rămas mult în urmă. Deasemeni, în comuna Podul Turcului treerişul s’a terminat pe data de 22 August, dar planul de colectări nu a fost îndeplinit din cauză că chiaburii nu au fost urmăriţi şi obligaţi să-şi predea în întregime cotele. Şi în comuna Zorleni comitetul executiv al sfatului popular ma­nifestă îngăduinţă faţă de chiaburii sabo­tori ai colectărilor. Deşi chiaburul Enache Mantu nu a predat peste 800 kg. cereale, iar chiaburoaica Croitoru Maria nu a dat niciun kilogram din cotele la care a fost impusă, nu s’a luat până zilele trecute nicio măsură împotriva acestora. In faţa organelor de partid şi de stat din regiunea Bârlad stă sarcina de a lupta cu hotărîre pentru intensificarea muncii în vederea îndeplinirii grabnice a planului de colectări la toate produsele, luând măsuri pentru lichidarea cu hotărîre a oricărei ati­tudini de îngăduinţă faţă de chiaburii sa­botori. Cei care părtinesc pe chiaburi la predarea cotelor sau au o atitudine indi­ferentă faţă de realizarea planului de co­lectări să fie traşi la răspundere. N. ŢUICU Sărbătorirea Zilei minerului sovietic Cu prilejul Zilei minerului sovietic, tov. Suder Wiliam, ministrul Industriei Cărbunelui, a vorbit Duminică seara la Parcul de Cultură A.R.L.U.S. despre „Rolul minerilor sovietici în mersul trium­fal spre comunism al Uniunii Sovietice”, începând din anul 1935, când Alexei Stahanov a scos 102 tone cărbune într’un schimb, depăşind de 14 ori norma — a spus vorbitorul — Ziua minerului sovietic a devenit ziua grijii, a atenţiei şi stimei faţă de vajnicii luptători mineri. In continuare conferenţiarul a înfăţişat viaţa minerilor din ţările capitaliste, care muncesc din greu câte 12—14 ore pe zi, pentru un salariu de mizerie, fără un mini­mum de măsuri de protecţie a muncii. Spre deosebire de ţările capitaliste, în­ ţările de democraţie populară minerii se bucură de grija deosebită a statului. Prin mecanizarea muncii, prin luarea unor mă­suri practice în vederea asigurării protec­ţiei muncii, munca în mine devine din ce în ce mai uşoară şi mai spornică. Datorită sprijinului neprecupeţit al Uniunii Sovietice, aplicând cu succes meto­dele sovietice de muncă, minerii din ţara noastră obţin realizări însemnate. Industria noastră carboniferă a reuşit să obţină în 4 ani succese deosebite. Producţia obţinută în 1951 a fost de două ori mai mare de­cât aceea din 1938 şi cu 17,9 la sută mai mare decât cea din anul 1950. In încheere, toy. Suder Wiliam a subli­niat că succesele uriaşe obţinute de minerii din Uniunea Sovietică întăresc încrederea minerilor din lumea întreagă în triumful luptei lor pentru o viaţă mai bună. (Agerpres) ---------­Comemorarea a 20 ani de la moartea compozitorului Gh. Cucu Duminică seara a avut loc în sala Ate­neului R.P.R. un concert dat de Corul Filarmonicii de Stat din București, cu pri­lejul comemorării a 20 ani de la moartea compozitorului Gheorghe Cucu. Programul a fost deschis de Mihail An­­dricu, maestru emerit al artei din R.P.R., vicepreşedinte al Uniunii Compozitorilor, care a vorbit despre activitatea rodnică a compozitorului Gh. Cucu. Au fost prezentate apoi coruri şi piese vocale din compoziţiile şi prelucrările lui Gh. Cucu. Lucrările „Frumosul vine pe ape”, „Lu­ceferii", „Marioara“, „Haz de necaz" și altele s’au bucurat de un deosebit succes. (Agerpres). ---------. Informaţii Luni dimineaţa a părăsit Capitala dele­gaţia Uniunii Democrate a Femeilor Ger­mane, care, la invitaţia U.F.D.R., ne-a vi­zitat ţara timp de două săptămâni. Pe aeroportul Băneasa, membrele dele­gaţiei au fost salutate la plecare de tova­răşa Ileana Răceanu, vicepreşedintă a U.F.D.R., de membre ale Comitetului Exe­cutiv al U.F.D.R., precum și de numeroase activiste. --------------­O frumoasă sărbătoare a sportului de massă Sâmbătă şi Duminică, stadionul Tine­retului din Capitală a cunoscut freamătul unei adevărate sărbători a sportului de massă din ţara noastră. Peste 400 de tineri şi tinere, ţărani şi ţărance muncitoare, s-au întrecut aici, în diferitele probe atle­tice din cadrul finalelor campionatului re­publican sătesc de atletism pe anul 1952. Campionatul republican sătesc de atle­tism — primul campionat de acest fel orga­nizat în ţara noastră — a antrenat în miş­carea sportivă zeci de mii de tineri ţărani muncitori din toate colţurile ţării — mem­bri ai gospodăriilor agricole colective, sa­lariaţi ai gospodăriilor agricole de stat, ai staţiunilor de maşini şi tractoare, etc. In toate probele desfăşurate Sâmbătă şi Duminică concurenţii au luptat cu deo­sebită însufleţire pentru a obţine rezultate cât mai bune. Mulţi dintre ei au dovedit că sunt înzestraţi cu frumoase calităţi fi­zice. In clasamentul general pe echipe pri­mul loc a fost câştigat de regiunea Timi­şoara, care a totalizat 55 de puncte, ur­mată de regiunea Piteşti cu 32 puncte şi regiunea Mureş cu 27 puncte. Concurenţii şi concurentele regiunii Ti­mişoara fac parte în majoritatea lor din colectivul sportiv al gospodăriei agricole de stat din comuna Recaş. Ei au primit cupa de câştigători ai campionatului pe ţară, 2 plachete şi 2 medalii. Din rândurile participanţilor la această întrecere, o serie de atleţi şi atlete, care au dobândit rezultate mai bune, au fost aleşi de Comitetul de Cultură Fizică şi Sport, pentru a fi cuprinşi în lotul de sportivi ce vor lua parte la campionatul de atletism al R.P.R. pe anul 1952. Cursa „Victoriei“ într’un cadru sărbătoresc. Duminică di­mineaţa s-a dat plecarea în cea de a 6-a ediţie a întrecerii cicliste cursa „Vic­toriei". Prima etapă s-a desfăşurat pe distanţa Bucureşti-Giurgiu-Bucureşti (117,2 km.). Cu toate că a fost foarte cald, cei 90 con­curenţi au luptat cu multă dârzenie pen­tru a obţine un rezultat cât mai bun. La capătul acestei etape, victoria a fost cuce­rită de echipa asociaţiei „Flamura Roşie”. Pe următoarele locuri s’au clasat e­­chipele „Progresul", „Flacăra", C.C.A.I., C.C.A.II, Dinamo I, etc. In cursul zilei de eri s’a desfăşurat şi etapa a doua, pe distanţa Bucureşti-Alexan­­dria-Bucureşti (163 km.), încheiată cu vic­toria echipei C C A I. SCANTE­­A IOSIF RANG­HEI La 1 Septembrie a încetat din viaţă, după o lungă şi grea suferinţă, unul din vechii activişti ai partidului, luptător dârz, plin de abnegaţie şi devotament pentru măreaţa cauză a clasei muncitoare, membru supleant al Biroului Politic al Comi­tetului Central al Partidului Muncitoresc Român, deputat al Marii Adunări Naţionale, to­varăşul Iosif Rangheţ. Iosif Rangheţ s-a născut în anul 1904, în judeţul Arad, din pă­rinţi ţărani săraci. Ca tânăr mun­citor intră în 1920 în sindicat, participând la mai multe acţiuni greviste, organizate sub condu­cerea partidului. In 1930 tov. I. Rangheţ este primit în rândurile Partidului Co­munist din România. In anii grei de ilegalitate, oriunde îl trimite partidul, tov. Rangheţ îndepli­neşte cu credinţă sarcini de răs­pundere. In 1931 este membru al Comitetului Judeţean Arad al Partidului Comunist din Româ­nia, în 1932 secretar al Comitetu­lui raional Oradea, în 1933-1934 secretar al Comitetului regional Cluj ; mai târziu conduce Comi­tetul regional al partidului din Banat și Valea Jiului. In timpul războiului antiso­­vietic, I. Rangheț duce o cura­joasă muncă de organizare a ac­ţiunilor de sabotare a criminalu­lui război antisovietic. In anul 1943 este cooptat în Comitetul Central al Partidului Comunist. In această calitate, to­varăşul Iosif Rangheţ ia parte activă la demascarea şi înlătura­rea din partid a grupului de pro­vocatori şi duşmani ai poporului Foriş-Cofler, munceşte activ pentru pregă­tirea lui 23 August 1944. In perioada luptei ilegale a par­tidului, Iosif Rangheţ a fost de mai multe ori arestat, supus unor bătăi sălbatice, trimis la urmă de organele de siguranţă ale regimului burghezo­­moşieresc. In toate împrejurările el a dat dovadă de un înalt spirit de clasă şi devotament nemărginit faţă de lupta partidului pentru libertatea şi fericirea poporului muncitor. După eliberarea ţării noastre de către glorioasa Armată Sovie­tică, partidul încredinţează tova­răşului Iosif Rangheţ sarcini de răspundere pe linie de partid şi de stat. La Conferinţa Naţională a P.C.R. din 1945, tov. Rangheţ este ales în C.C. al P.C.R. Timp de câţiva ani,­ până în anul 1948, el munceşte în funcţia de şef al Direcţiei Cadrelor a C.C. al par­tidului, luptând neobosit pentru puritatea rândurilor partidului. Congresul Partidului Muncito­resc Român din 1948 alege pe I. Rangheţ în C. C. al P. M. R. Plenara Comitetului Central îl alege membru supleant al Birou­lui Politic. In anii 1949—50, tovarăşul Rangheţ a mun­cit în funcţiunea de Preşedinte al Comisiei de Stat a Combustibililor. Partidul şi guvernul au dat o înaltă preţuire meritelor tovară­şului Iosif Rangheţ în faţa po­porului. El a fost decorat cu or­dinele „Steaua R. P. R.", „Apă­rarea Patriei", „Ordinul Muncii" şi cu Medalia pentru Eliberarea de sub jugul fascist. In tovarăşul Rangheţ par­tidul pierde un conducător de seamă, devotat trup şi suflet cauzei lui Lenin şi Stalin, un militant înfocat pentru ideia in­ternaţionalismului proletar, un luptător de frunte pentru în­tărirea statului de democraţie populară, pentru socialism. Me­moria lui va rămâne veșnică în ini­mile oamenilor muncii din patria noa­stră liberă. Din partea Comitetului Orăşenesc P.M.R. Bucureşti şi a Comitetului executiv al Sfatului popular al Capitalei Comitetul Orăşenesc P.M.R. Bucureşti şi Comitetul executiv cauza socialismului, membru supleant al Biroului Politic al al Sfatului Popular al Capitalei cu adâncă mâhnire aduc la Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român şi deputat cunoştinţă membrilor de partid şi tuturor oamenilor muncii al Marii Adunări Naţionale, Iosif Rangheţ, din Capitală încetarea din viaţă a luptătorului neînfricat pentru Din partea Comitetului Central al Uniunii Tineretului Muncitor Comitetul Central al Uniunii Tineretului Muncitor, cu mare durere aduce la cunoştinţă tineretului muncitor din ţara noastră, încetarea din viaţă a tovarăşului Iosif Rangheţ, activist de frunte al partidului, luptător dârz pentru fericirea poporului muncitor, membru supleant al Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român. Viaţa şi activitatea revoluţionară a tovarăşului Iosif Rangheţ învaţă tineretul nostru muncitor să servească cu abnegaţie pa­tria, să fie profund devotat Partidului Muncitoresc Român şi marii cauze a lui Lenin şi Stalin. Din partea Comitetului de Stat al Aprovizionării Comitetul de Stat al Aprovizionării anunţă cu profundă du­rere încetarea din viaţă la 1 Septembrie 1952 a devotatului luptător pentru cauza poporului muncitor, tovarăşul Iosif Rangheţ, membru supleant al Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, fost preşedinte al Comitetului de Stat al Combustibililor, care a dus o activitate neobosită pentru organizarea unei bune aprovizionări a econo­miei naţionale şi a oamenilor muncii din ţara noastră. Comitetul de Stat al Aprovizionării transmite familiei îndu­rerate sincere condoleanțe. m Din partea Comitetului Executiv al Confederaţiei Generale a Muncii Comitetul Executiv al Confederaţiei Generale a Muncii din Republica Populară Română a luat cunoştinţă cu adâncă durere de greaua pierdere suferită de oamenii muncii din ţara noastră prin încetarea din viaţă a tovarăşului Iosif Rangheţ, luptător de frunte pentru cauza clasei muncitoare, pentru pace şi so­cialism. Comitetul Executiv al Confederaţiei Generale a Muncii, ex­­primându-şi profunda mâhnire pentru stingerea din viaţă a tova­răşului Iosif Rangheţ, transmite familiei sale îndurerate sin­cerele sale condoleanțe. In legătură cu naţionalizarea industriei petrolifere a Iranului LONDRA 31 (Agerpres). — TASS Agenţia REUTER transmite o ştire din Washington potrivit căreia, la 30 August, Statele Unite şi Anglia au propus un plan de aşa numită reglementare a litigiului în legătură cu hotărîrea guvernului iranian de a naţionaliza industria petroliferă şi re­sursele petrolifere ale ţării. Propunerea a fost făcută sub forma unui mesaj personal adresat de preşedintele Tru­man şi de primul ministru Churchill, pri­mului ministru al Iranului Mosaddîh. Agenţia anunţă că „planul" i-a fost re­mis lui Mosaddîk la 30 August de către reprezentanţii Angliei şi Statelor Unite la Teheran. Acest „plan” prevede ca pro­blema despăgubirii fostei societăţi petro­lifere anglo-iraniene, pentru bunurile ei din Iran naţionalizate cu 18 luni în urmă, să fie supusă Curţii Internaţionale de la Haga; „planul" prevede de asemenea ca guvernul iranian şi fosta societate petroli­feră anglo-iraniană să-şi desemneze „re­prezentanţi potriviţi" care să ducă trata­tive în legătură cu „măsurile necesare pen­tru ca petrolul iranian să fie readus pe piaţa mondială". Potrivit planului lui Truman şi Churchill, dacă guvernul iranian va accepta punctele de mai sus, atunci, a­ fosta societate pe­troliferă anglo-iraniană va trebui „să eli­bereze din stocurile pe care le are în Iran petrol în valoare de 20—30.000.000 do­lari pentru a fi vândut imediat", b) An­glia va slăbi restricţiile asupra exportului în Iran şi asupra folosirii valutei engleze de către Iran şi c) Statele Unite „vor acorda imediat guvernului iranian 10.000.000 dolari pentru a contribui la rezolvarea problemei bugetului". ★ Referindu-se la postul de radio Teheran, postul de radio Londra a anunţat că primul ministru al Iranului Mosaddîk a comunicat însărcinatului cu afaceri al Angliei şi am­basadorului Statelor Unite că propunerile lui Churchill şi Truman „nu vor face o impresie bună asupra poporului iranian". După părerea guvernului iranian, aceste propuneri sunt inacceptabile. Cu toate ace­stea, o comisie parlamentară studiază nota anglo-americană. Militari japonezi trimişi pe frontul coreean PHENIAN 1 (Agerpres). — TASS trans­mite : Agenţia Telegrafică Centrală­ Coreeană, referindu-se la o ştire din Japonia, rela­tează că un detaşament compus din 1.000 de membri ai corpului poliţienesc de re­zervă japonez au fost trimişi pe frontul coreean. Ei au făcut serviciul militar în ta­băra corpului­ poliţienesc de rezervă de la Sagmigahara, prefectura Gumma. La 20 iulie ei au fost trimişi pe fron­tul coreean sub comanda a 15 ofiţeri ame­ricani, a 150 de sergenţi din armata h­stumanistă şi a 99 de sergenţi din ar­mata americană. Orice lipsă din tabără şi corespondenţa cu rude şi prieteni au­­ fost interzise cu stricteţe. Fiecare membru al detaşamentului a fost instruit de către un soldat sau ofiţer american. Trimiterea poliţiştilor japonezi pe fron­tul coreean a fost confirmată de unul din membrii detașamentului, care a reușit să treacă prin liniile americane. O nouă crimă a cotropitorilor americani în Coreea KAISUNG­­ (Agerpres). — CHINA NOUA transmite : La 29 August, orele 17:40, avioane mi­litare americane au mitraliat din nou la­gărul de prizonieri de război Nr. 8 din Kandon, cu toate că acesta avea semne de identificare foarte vizibile. Au fost omorîţi şase prizonieri de război şi au fost răniţi 22, dintre care 16 sunt în stare gravă. Asasinând pe proprii lor prizonieri de război, americanii speră să creeze o si­tuaţie încordată, în scopul de a tărăgăna sau chiar zădărnici tratativele de armistiţiu Pretinzând că se interesează de securita­tea prizonierilor lor de război, delegaţia americană a cerut delegaţiei coreene şi chineze hărţi cu indicarea locurilor în care se află lagărele de prizonieri de război. Deîndată însă ce primesc aceste hărţi, ame­ricanii trimit avioanele lor de război să atace tocmai lagărele indicate în mod clar pe hărţi. • La Kaisung se subliniază că ultimul atac asupra lagărului de prizonieri de război din Kandon, executat simultan cu bombardarea la întâmplare a Phenianului, face parte integrantă din planul american tinzând să zădărnicească tratativele de ar­mistițiu. Nelegiuirile făptuite de soldaţii americani în ţările ocupate PEKIN 31 (Agerpres). — CHINA NOUA transmite : într’o ştire din Tokio se arată că tru­pele de ocupaţie americane din Japonia şi „forţele O.N.U.“ săvârşesc numeroase cri­me, ceea ce provoacă puternica indignare şi protestul poporului japonez, într’o petiţie adresată generalului Clark, comandantul forţelor americane şi forţelor O.N.U. din Japonia, Federaţia Juriştilor ja­ponezi subliniază că militarii din forţele O.N.U. şi trupele americane din Japonia săvârşesc tot mai multe crime. In petiţie se mai arată că domneşte tendinţa de a se trata cu uşurinţă drepturile legale ale vic­timelor. Clark încearcă să muşamalizeze inciden­tele, dar minciunile lui au fost demascate pe deantregul de fapte. In răspunsul său, Clark a fost nevoit să recunoască că tru­pele de ocupaţie din Japonia au săvârşit în luna Mai 64 de delicte, în Iunie 62, iar în Iulie 41. ■k VIENA 31 (Agerpres). — TASS trans­mite : Militarii americani din Austria continuă să-şi facă de cap. Seara, populaţia se teme să iasă pe străzi şi se simte în nesiguranţă chiar şi acasă. — Ziarul O ESTERREICH ISCHE VOLKS­ STIMME relatează că numai în ziua de 28 August, la Salzburg s-au petrecut trei in­cidente revoltătoare. Un soldat american a pătruns în casa lui Sebastian Lisberg, pe care l-a lovit cu cuţitul în faţă. Lisberg a fost transportat la spital în stare gravă. Un alt soldat american a pătruns în curtea lui Josef Zweimüller pentru a fura găini. Auzind sgomot, stăpâna casei a ieşit afară. Americanul s-a năpustit asupra ei şi a rănit-o cu cuţitul. In aceeaşi zi, o maşină americană care mergea cu viteză nebună prin oraş l-a călcat pe Anton Feiner, elev, în vârstă de 10 ani. După câteva minute băiatul a încetat din viață.

Next