Scȃnteia, septembrie 1952 (Anul 21, nr. 2442-2466)
1952-09-02 / nr. 2442
Pag. 2 Marea sărbătoare naţională a poporului vietnamez Poporul vietnamez sărbătoreşte astăzi, în condiţiile războiului aprig împotriva colonialiştilor francezi, cea de a 7-a aniversare a zilei memorabile de 2 Septembrie 1945, când preşedintele Ho Si Min a proclamat crearea Republicii Democrate Vietnam. Crearea R. D. Vietnam a fost posibilă datorită victoriei istorice a Armatei Sovietice asupra imperialismului japonez, ceea ce a dat putinţă forţelor populare vietnameze, în frunte cu comuniştii, să organizeze insurecţia armată victorioasă împotriva cotropitorilor japonezi. Data de 2 Septembrie 1945 marchează în istoria poporului vietnamez începutul unei ere măreţe, era independenţei şi libertăţii. Vreme îndelungată a suferit viteazul popor al Vietnamului împilare cruntă şi asuprire sângeroasă din partea colonialiştilor francezi şi a cotropitorilor japonezi. In această ţară bogată, cu mari zăcăminte de fier, cositor, wolfram, cu plantaţii de orez şi cauciuc, sute de mii şi milioane de oameni piereau de foame sau din cauza mizeriei; peste 85 % din populaţie era analfabetă. In perioada dominaţiei colonialiştilor francezi, în timp ce milioane de copii nu puteau să înveţe carte din cauza lipsei de şcoli, la fiecare 1000 de cetăţeni exista câte o închisoare. Născut sub influenţa Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, Partidul Comunist din Indochina a fost forţa care a organizat şi condus necontenit lupta patrioţilor vietnamezi împotriva asupritorilor imperialişti — francezi şi japonezi — luptă al cărei rezultat a fost izbânda din 2 Septembrie 1945. Dar lupta pentru libertate a poporului vietnamez nu s'a terminat odată cu actul dela 2 Septembrie 1945. Nesăţioşii colonialişti francezi, care timp de 80 de ani exploataseră şi jefuiseră crunt poporul vietnamez realizând profituri fabuloase, nu se puteau împăca cu gândul că au pierdut Vietnamul. La numai trei săptămâni de la proclamarea R. D. Vietnam colonialiştii francezi, având sprijinul imperialiştilor americani şi englezi, au deslănţuit războiul lor murdar împotriva acestei ţări. Poporul vietnamez, care numai cu puţine zile înainte îşi cucerise libertatea, s-a ridicat din nou la luptă armată împotriva duşmanului care vroia să-l sugrume. Cei 7 ani care au trecut de atunci au arătat că un popor care şi-a cucerit libertatea ştie să o apere cu preţul vieţii, că un astfel de popor nu poate fi înfrânt. In cei 7 ani de agresiune sângeroasă din partea colonialiştilor francezi, război care costă în fiecare zi poporul francez 1 miliard de franci, armatele cotropitoare au pierdut până astăzi aproape 220.000 de oameni. Pământul Vietnamului arde sub picioarele cotropitorilor. Peste 90% din teritoriul Vietnamului se află sub controlul guvernului popular al lui Ho Și Min. Dar chiar şi în oraşele ocupate, patrioţii acţionează şi dau zi de zi puternice lovituriduşmanului. Rând pe rând s-au prăbuşit faimoasele şi mult trâmbiţatele ofensive de iarnă şi de vară ale colonialiştilor francezi. După victoria din toamna anului 1947 din Viet Bac, principala bază a Vietnamului, după prefacerea în ţăndări a planului de ofensivă al generalului Revers — la sfârşitul anului 1950 — armata vietnameză, care s'a întărit permanent, a cucerit la începutul acestui an o nouă mare Victorie — la Iloa Binh, împotmoliţi tot mai adânc într'o aventură lipsită de orice şanse, imperialiştii francezi cerşesc astăzi ajutorul stăpânilor lor americani. Urmărind să pună mâna pe bogăţiile Vietnamului, să alunge pe complicii lor francezi şi să transforme teritoriul acestei ţări într’un cap de pod pentru extinderea agresiunii din Asia, imperialiştii americani au trimis în Vietnam sute de tone de armament, numeroşi „specialişti“ militari şi civili, în frunte cu faimosul ambasador spion Donald Heath. Dar nici armele americane, nici napalmul şi nici specialiştii yankei nu pot înfrânge voinţa de luptă a poporului vietnamez. Situaţia se agravează necontenit pentru cotropitorii imperialişti din Vietnam, astfel încât până şi un ziar ultrareacţionar ca oficiosul francez „Le Monde" este nevoit să constate, adresându-se cercurilor conducătoare franceze, că „a sosit azi momentul nu să alegem, ci să aplicăm unicul remediu care ne va salva... Remediul este încetarea ostilităţilor din Vietnam“. In cei 7 ani de război, cu toate sarcinile uriaşe legate de nevoile frontului, cu toate distrugerile sălbatice ale inamicului care aplică criminala tactică a „pământului pârjolit“, poporul vietnamez cucereşte succese în munca de construcţie din spatele frontului. Guvernul democratic in frunte cu preşedintele Ho Si Min se bucură de încrederea deplină şi sprijinul întregului popor. Industria vietnameză reuşeşte să facă faţă nevoilor frontului, acoperind în acelaş timp şi nevoile consumului intern. Pe frontul producţiei au apărut mii de fruntaşi ai întrecerii patriotice, care realizează acum cu succes planul economic pe anul 1952. Puterea populară din Vietnam luptă cu hotărîre împotriva rămăşiţelor feudalismului şi ale colonialismului. Reducerea arenzilor şi dobânzilor cămătăreşti în agricultură, împărţirea pământurilor, care aparţineau colonialiştilor şi trădătorilor, în mâinile ţăranilor săraci, sunt măsuri care au îmbunătăţit viaţa ţărănimii muncitoare, permiţând trecerea spre o nouă etapă pe calea realizării lozincii „pământul celor ce-l muncesc“. Pentru prima oară a fost introdusă în Vietnam o legislaţie a muncii, care prevede constituirea comitetelor de întreprindere. Puterea populară a desfiinţat impozitele de jaf. A luat fiinţă o Bancă Naţională, s-au luat măsuri pentru întărirea comerţului de stat. Această uriaşă operă de construcţie a unei noi economii se întemeiază pe marile succese pe care le-a înregistrat puterea populară şi pe tărâm politic. In anul 1951 a fost creat Partidul Muncii (Lao Dong), forţa conducătoare a luptei poporului vietnamez, demn continuator al eroicului Partid Comunist din Indochina. Au fost unificate principalele organizaţii de massă în cadrul Frontului Naţional Unit Lien-Viet, care strânge laolaltă 20 de milioane de vietnamezi, făurindu-se totodată o strânsă alianţă cu popoarele frăţeşti din Laos şi Cambodge. Toate acestea au întărit unitatea poporului vietnamez şi încrederea sa în victorie. Pe frontul cultural, analfabetismul este pe cale de a fi lichidat. Dacă în momentul constituirii R. D. Vietnam peste 85% din populaţie era complect analfabetă, astăzi aproape 80% din această parte a populaţiei a învăţat carte. Poporul vietnamez, condus de Partidul Muncii, face astăzi cu mândrie bilanţul celor 7 ani de putere populară. In aceşti ani regimul democrat-popular din Vietnam şi-a arătat vitalitatea, dovedind că nimic nu-l poate sdruncina. Lupta poporului vietnamez se bucură de simpatia și sprijinul popoarelor iubitoare de pace din lumea întreagă, în frunte cu marele popor al Uniunii Sovietice. Exprimând sentimentele calde ale iubitorilor de pace de pretutindeni faţă de bravul popor vietnamez, sesiunea de la Viena a Consiliului Mondial al Păcii a înscris într’una din rezoluţiile sale cuvintele „Pace Vietnamului, evacuarea trupelor străine". Lupta eroică a poporului vietnamez este puternic sprijinită de clasa muncitoare şi de massele populare din Franţa, în frunte cu Partidul Comunist, Partidul Comunist Francez cere încetarea imediată a războiului din Vietnam, încheierea păcii cu adevăratul guvern al poporului vietnamez, guvernul Ho Si Min, retragerea trupelor expediţionare şi stabilirea de legături politice, economice şi culturale prieteneşti, în interesul reciproc al celor două popoare şi pe baza egalităţii în drepturi. Cu prilejul celei de a 7-a aniversări a proclamării Republicii Democrate Vietnam, poporul român salută cu căldură poporul vietnamez şi îi urează din toată inima să cucerească victoria deplină în lupta împotriva agresorilor colonialiști francezi. Pentru intensificarea colectărilor de cereale în regiunea Bârlad In regiunea Bârlad campania de treeriş şi colectări se desfăşoară într'un ritm încet. Aceasta se datoreşte atât slabei organizări a treerişului, cât şi măsurilor insuficiente care s'au luat pentru ca colectările să se desfăşoare în pas cu treerişul. Comitetul regional de partid, comitetul executiv al sfatului popular regional şi împuternicitul regional al C.S.C. în regiunea Bârlad nu au luat cu toată răspunderea sarcina îndeplinirii cu stricteţe a planului de colectări. Conducerea şi controlul pe care le-au desfăşurat nu au fost destul de concrete şi nu au mers întotdeauna până la rădăcina lipsurilor. Unii tovarăşi care au răspunderi directe în îndeplinirea planului de colectări s-au complăcut într-o stare de autoliniştire, în speranţa că lucrurile se vor rezolva „de la sine“, neluând măsuri hotărîte pentru curmarea rămânerii în urmă a colectărilor faţă de treeriş. Nu este deci de mirare ca în asemenea condiţii să existe în regiunea Bârlad mari defecţiuni în organizarea ariilor, în transportul cerealelor de la arii la bazele de recepţie şi în funcţionarea bazelor de recepţie. Astfel, în comuna Unţeşti, la aria Nr. 1, în ziua de 27 August delegatul de la batoza Nr. 3, Bejan Gheorghe, nu avea niciun fel de evidenţă asupra producătorilor care au treerat şi asupra cantităţilor rezultate la treer în acea zi. Dealtfel, la această batoză nici nu exista cântarul necesar. Comitetele executive ale sfaturilor populare raionale nu s’au preocupat să asigure din timp transportul cerealelor dela aici la bazele de recepţie. Astfel, în comuna Perieni, zile în şir au stat pe arie aproape 5000 kg. grâu, netransportate la baza de recepţie. De asemenea, în comuna Dodeşti, raionul Murgeni, mai bine de 5 zile au stat pe una din arii peste 6.500 kg. grâu netransportat la baza de recepţie. In comuna Podul Turcului, la 4 zile după terminarea treerişului mai erau pe arie, netransportate, aproape 9.000 kg. cereale. Deficienţe grave se manifestă şi în organizarea bazelor de recepţie. Datorită faptului că acestea nu au fost încadrate cu personalul necesar şi corespunzător, lucrările se desfăşoară cu mare încetineală. Fişele de descărcare sunt trimise cu mare întârziere la comune, oruce îngreunează controlul organelor locale asupra îndeplinirii obligaţiilor faţă de stat. Aşa, de pildă, baza de recepţie Bârlad avea de expediat la comune, zilele trecute, peste 1.500 fişe, iar baza de recepţie de la Sascut aproape 1000 de fişe. Unii membri ai comitetului executiv al sfatului popular regional şi unii activişti de partid cum ar fi, de pildă, tov. Trocan Nicolae, preşedintele comitetului executiv al sfatului popular regional, şi tov. Cârlan Ioan, secretar al comitetului de partid al regiunii Bârlad, au părerea greşită că rămânerea în urmă a colectărilor faţă de treeriş se datoreşte în cea mai mare măsură proastei evidenţe de la bazele de recepţie. Aceasta serveşte drept paravan acelor elemente care, deşi răspund de îndeplinirea planului de colectări, nu au respectat întocmai prevederile Hotărîrii guvernului şi partidului, nu au preluat pe arie dela producători cotele ce le datorează statului. In comuna Iveşti, de pildă, deşi treerişul s’a terminat demult, planul de colectări a rămas mult în urmă. Deasemeni, în comuna Podul Turcului treerişul s’a terminat pe data de 22 August, dar planul de colectări nu a fost îndeplinit din cauză că chiaburii nu au fost urmăriţi şi obligaţi să-şi predea în întregime cotele. Şi în comuna Zorleni comitetul executiv al sfatului popular manifestă îngăduinţă faţă de chiaburii sabotori ai colectărilor. Deşi chiaburul Enache Mantu nu a predat peste 800 kg. cereale, iar chiaburoaica Croitoru Maria nu a dat niciun kilogram din cotele la care a fost impusă, nu s’a luat până zilele trecute nicio măsură împotriva acestora. In faţa organelor de partid şi de stat din regiunea Bârlad stă sarcina de a lupta cu hotărîre pentru intensificarea muncii în vederea îndeplinirii grabnice a planului de colectări la toate produsele, luând măsuri pentru lichidarea cu hotărîre a oricărei atitudini de îngăduinţă faţă de chiaburii sabotori. Cei care părtinesc pe chiaburi la predarea cotelor sau au o atitudine indiferentă faţă de realizarea planului de colectări să fie traşi la răspundere. N. ŢUICU Sărbătorirea Zilei minerului sovietic Cu prilejul Zilei minerului sovietic, tov. Suder Wiliam, ministrul Industriei Cărbunelui, a vorbit Duminică seara la Parcul de Cultură A.R.L.U.S. despre „Rolul minerilor sovietici în mersul triumfal spre comunism al Uniunii Sovietice”, începând din anul 1935, când Alexei Stahanov a scos 102 tone cărbune într’un schimb, depăşind de 14 ori norma — a spus vorbitorul — Ziua minerului sovietic a devenit ziua grijii, a atenţiei şi stimei faţă de vajnicii luptători mineri. In continuare conferenţiarul a înfăţişat viaţa minerilor din ţările capitaliste, care muncesc din greu câte 12—14 ore pe zi, pentru un salariu de mizerie, fără un minimum de măsuri de protecţie a muncii. Spre deosebire de ţările capitaliste, în ţările de democraţie populară minerii se bucură de grija deosebită a statului. Prin mecanizarea muncii, prin luarea unor măsuri practice în vederea asigurării protecţiei muncii, munca în mine devine din ce în ce mai uşoară şi mai spornică. Datorită sprijinului neprecupeţit al Uniunii Sovietice, aplicând cu succes metodele sovietice de muncă, minerii din ţara noastră obţin realizări însemnate. Industria noastră carboniferă a reuşit să obţină în 4 ani succese deosebite. Producţia obţinută în 1951 a fost de două ori mai mare decât aceea din 1938 şi cu 17,9 la sută mai mare decât cea din anul 1950. In încheere, toy. Suder Wiliam a subliniat că succesele uriaşe obţinute de minerii din Uniunea Sovietică întăresc încrederea minerilor din lumea întreagă în triumful luptei lor pentru o viaţă mai bună. (Agerpres) ---------Comemorarea a 20 ani de la moartea compozitorului Gh. Cucu Duminică seara a avut loc în sala Ateneului R.P.R. un concert dat de Corul Filarmonicii de Stat din București, cu prilejul comemorării a 20 ani de la moartea compozitorului Gheorghe Cucu. Programul a fost deschis de Mihail Andricu, maestru emerit al artei din R.P.R., vicepreşedinte al Uniunii Compozitorilor, care a vorbit despre activitatea rodnică a compozitorului Gh. Cucu. Au fost prezentate apoi coruri şi piese vocale din compoziţiile şi prelucrările lui Gh. Cucu. Lucrările „Frumosul vine pe ape”, „Luceferii", „Marioara“, „Haz de necaz" și altele s’au bucurat de un deosebit succes. (Agerpres). ---------. Informaţii Luni dimineaţa a părăsit Capitala delegaţia Uniunii Democrate a Femeilor Germane, care, la invitaţia U.F.D.R., ne-a vizitat ţara timp de două săptămâni. Pe aeroportul Băneasa, membrele delegaţiei au fost salutate la plecare de tovarăşa Ileana Răceanu, vicepreşedintă a U.F.D.R., de membre ale Comitetului Executiv al U.F.D.R., precum și de numeroase activiste. --------------O frumoasă sărbătoare a sportului de massă Sâmbătă şi Duminică, stadionul Tineretului din Capitală a cunoscut freamătul unei adevărate sărbători a sportului de massă din ţara noastră. Peste 400 de tineri şi tinere, ţărani şi ţărance muncitoare, s-au întrecut aici, în diferitele probe atletice din cadrul finalelor campionatului republican sătesc de atletism pe anul 1952. Campionatul republican sătesc de atletism — primul campionat de acest fel organizat în ţara noastră — a antrenat în mişcarea sportivă zeci de mii de tineri ţărani muncitori din toate colţurile ţării — membri ai gospodăriilor agricole colective, salariaţi ai gospodăriilor agricole de stat, ai staţiunilor de maşini şi tractoare, etc. In toate probele desfăşurate Sâmbătă şi Duminică concurenţii au luptat cu deosebită însufleţire pentru a obţine rezultate cât mai bune. Mulţi dintre ei au dovedit că sunt înzestraţi cu frumoase calităţi fizice. In clasamentul general pe echipe primul loc a fost câştigat de regiunea Timişoara, care a totalizat 55 de puncte, urmată de regiunea Piteşti cu 32 puncte şi regiunea Mureş cu 27 puncte. Concurenţii şi concurentele regiunii Timişoara fac parte în majoritatea lor din colectivul sportiv al gospodăriei agricole de stat din comuna Recaş. Ei au primit cupa de câştigători ai campionatului pe ţară, 2 plachete şi 2 medalii. Din rândurile participanţilor la această întrecere, o serie de atleţi şi atlete, care au dobândit rezultate mai bune, au fost aleşi de Comitetul de Cultură Fizică şi Sport, pentru a fi cuprinşi în lotul de sportivi ce vor lua parte la campionatul de atletism al R.P.R. pe anul 1952. Cursa „Victoriei“ într’un cadru sărbătoresc. Duminică dimineaţa s-a dat plecarea în cea de a 6-a ediţie a întrecerii cicliste cursa „Victoriei". Prima etapă s-a desfăşurat pe distanţa Bucureşti-Giurgiu-Bucureşti (117,2 km.). Cu toate că a fost foarte cald, cei 90 concurenţi au luptat cu multă dârzenie pentru a obţine un rezultat cât mai bun. La capătul acestei etape, victoria a fost cucerită de echipa asociaţiei „Flamura Roşie”. Pe următoarele locuri s’au clasat echipele „Progresul", „Flacăra", C.C.A.I., C.C.A.II, Dinamo I, etc. In cursul zilei de eri s’a desfăşurat şi etapa a doua, pe distanţa Bucureşti-Alexandria-Bucureşti (163 km.), încheiată cu victoria echipei C C A I. SCANTEA IOSIF RANGHEI La 1 Septembrie a încetat din viaţă, după o lungă şi grea suferinţă, unul din vechii activişti ai partidului, luptător dârz, plin de abnegaţie şi devotament pentru măreaţa cauză a clasei muncitoare, membru supleant al Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, deputat al Marii Adunări Naţionale, tovarăşul Iosif Rangheţ. Iosif Rangheţ s-a născut în anul 1904, în judeţul Arad, din părinţi ţărani săraci. Ca tânăr muncitor intră în 1920 în sindicat, participând la mai multe acţiuni greviste, organizate sub conducerea partidului. In 1930 tov. I. Rangheţ este primit în rândurile Partidului Comunist din România. In anii grei de ilegalitate, oriunde îl trimite partidul, tov. Rangheţ îndeplineşte cu credinţă sarcini de răspundere. In 1931 este membru al Comitetului Judeţean Arad al Partidului Comunist din România, în 1932 secretar al Comitetului raional Oradea, în 1933-1934 secretar al Comitetului regional Cluj ; mai târziu conduce Comitetul regional al partidului din Banat și Valea Jiului. In timpul războiului antisovietic, I. Rangheț duce o curajoasă muncă de organizare a acţiunilor de sabotare a criminalului război antisovietic. In anul 1943 este cooptat în Comitetul Central al Partidului Comunist. In această calitate, tovarăşul Iosif Rangheţ ia parte activă la demascarea şi înlăturarea din partid a grupului de provocatori şi duşmani ai poporului Foriş-Cofler, munceşte activ pentru pregătirea lui 23 August 1944. In perioada luptei ilegale a partidului, Iosif Rangheţ a fost de mai multe ori arestat, supus unor bătăi sălbatice, trimis la urmă de organele de siguranţă ale regimului burghezomoşieresc. In toate împrejurările el a dat dovadă de un înalt spirit de clasă şi devotament nemărginit faţă de lupta partidului pentru libertatea şi fericirea poporului muncitor. După eliberarea ţării noastre de către glorioasa Armată Sovietică, partidul încredinţează tovarăşului Iosif Rangheţ sarcini de răspundere pe linie de partid şi de stat. La Conferinţa Naţională a P.C.R. din 1945, tov. Rangheţ este ales în C.C. al P.C.R. Timp de câţiva ani, până în anul 1948, el munceşte în funcţia de şef al Direcţiei Cadrelor a C.C. al partidului, luptând neobosit pentru puritatea rândurilor partidului. Congresul Partidului Muncitoresc Român din 1948 alege pe I. Rangheţ în C. C. al P. M. R. Plenara Comitetului Central îl alege membru supleant al Biroului Politic. In anii 1949—50, tovarăşul Rangheţ a muncit în funcţiunea de Preşedinte al Comisiei de Stat a Combustibililor. Partidul şi guvernul au dat o înaltă preţuire meritelor tovarăşului Iosif Rangheţ în faţa poporului. El a fost decorat cu ordinele „Steaua R. P. R.", „Apărarea Patriei", „Ordinul Muncii" şi cu Medalia pentru Eliberarea de sub jugul fascist. In tovarăşul Rangheţ partidul pierde un conducător de seamă, devotat trup şi suflet cauzei lui Lenin şi Stalin, un militant înfocat pentru ideia internaţionalismului proletar, un luptător de frunte pentru întărirea statului de democraţie populară, pentru socialism. Memoria lui va rămâne veșnică în inimile oamenilor muncii din patria noastră liberă. Din partea Comitetului Orăşenesc P.M.R. Bucureşti şi a Comitetului executiv al Sfatului popular al Capitalei Comitetul Orăşenesc P.M.R. Bucureşti şi Comitetul executiv cauza socialismului, membru supleant al Biroului Politic al al Sfatului Popular al Capitalei cu adâncă mâhnire aduc la Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român şi deputat cunoştinţă membrilor de partid şi tuturor oamenilor muncii al Marii Adunări Naţionale, Iosif Rangheţ, din Capitală încetarea din viaţă a luptătorului neînfricat pentru Din partea Comitetului Central al Uniunii Tineretului Muncitor Comitetul Central al Uniunii Tineretului Muncitor, cu mare durere aduce la cunoştinţă tineretului muncitor din ţara noastră, încetarea din viaţă a tovarăşului Iosif Rangheţ, activist de frunte al partidului, luptător dârz pentru fericirea poporului muncitor, membru supleant al Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român. Viaţa şi activitatea revoluţionară a tovarăşului Iosif Rangheţ învaţă tineretul nostru muncitor să servească cu abnegaţie patria, să fie profund devotat Partidului Muncitoresc Român şi marii cauze a lui Lenin şi Stalin. Din partea Comitetului de Stat al Aprovizionării Comitetul de Stat al Aprovizionării anunţă cu profundă durere încetarea din viaţă la 1 Septembrie 1952 a devotatului luptător pentru cauza poporului muncitor, tovarăşul Iosif Rangheţ, membru supleant al Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, fost preşedinte al Comitetului de Stat al Combustibililor, care a dus o activitate neobosită pentru organizarea unei bune aprovizionări a economiei naţionale şi a oamenilor muncii din ţara noastră. Comitetul de Stat al Aprovizionării transmite familiei îndurerate sincere condoleanțe. m Din partea Comitetului Executiv al Confederaţiei Generale a Muncii Comitetul Executiv al Confederaţiei Generale a Muncii din Republica Populară Română a luat cunoştinţă cu adâncă durere de greaua pierdere suferită de oamenii muncii din ţara noastră prin încetarea din viaţă a tovarăşului Iosif Rangheţ, luptător de frunte pentru cauza clasei muncitoare, pentru pace şi socialism. Comitetul Executiv al Confederaţiei Generale a Muncii, exprimându-şi profunda mâhnire pentru stingerea din viaţă a tovarăşului Iosif Rangheţ, transmite familiei sale îndurerate sincerele sale condoleanțe. In legătură cu naţionalizarea industriei petrolifere a Iranului LONDRA 31 (Agerpres). — TASS Agenţia REUTER transmite o ştire din Washington potrivit căreia, la 30 August, Statele Unite şi Anglia au propus un plan de aşa numită reglementare a litigiului în legătură cu hotărîrea guvernului iranian de a naţionaliza industria petroliferă şi resursele petrolifere ale ţării. Propunerea a fost făcută sub forma unui mesaj personal adresat de preşedintele Truman şi de primul ministru Churchill, primului ministru al Iranului Mosaddîh. Agenţia anunţă că „planul" i-a fost remis lui Mosaddîk la 30 August de către reprezentanţii Angliei şi Statelor Unite la Teheran. Acest „plan” prevede ca problema despăgubirii fostei societăţi petrolifere anglo-iraniene, pentru bunurile ei din Iran naţionalizate cu 18 luni în urmă, să fie supusă Curţii Internaţionale de la Haga; „planul" prevede de asemenea ca guvernul iranian şi fosta societate petroliferă anglo-iraniană să-şi desemneze „reprezentanţi potriviţi" care să ducă tratative în legătură cu „măsurile necesare pentru ca petrolul iranian să fie readus pe piaţa mondială". Potrivit planului lui Truman şi Churchill, dacă guvernul iranian va accepta punctele de mai sus, atunci, a fosta societate petroliferă anglo-iraniană va trebui „să elibereze din stocurile pe care le are în Iran petrol în valoare de 20—30.000.000 dolari pentru a fi vândut imediat", b) Anglia va slăbi restricţiile asupra exportului în Iran şi asupra folosirii valutei engleze de către Iran şi c) Statele Unite „vor acorda imediat guvernului iranian 10.000.000 dolari pentru a contribui la rezolvarea problemei bugetului". ★ Referindu-se la postul de radio Teheran, postul de radio Londra a anunţat că primul ministru al Iranului Mosaddîk a comunicat însărcinatului cu afaceri al Angliei şi ambasadorului Statelor Unite că propunerile lui Churchill şi Truman „nu vor face o impresie bună asupra poporului iranian". După părerea guvernului iranian, aceste propuneri sunt inacceptabile. Cu toate acestea, o comisie parlamentară studiază nota anglo-americană. Militari japonezi trimişi pe frontul coreean PHENIAN 1 (Agerpres). — TASS transmite : Agenţia Telegrafică Centrală Coreeană, referindu-se la o ştire din Japonia, relatează că un detaşament compus din 1.000 de membri ai corpului poliţienesc de rezervă japonez au fost trimişi pe frontul coreean. Ei au făcut serviciul militar în tabăra corpului poliţienesc de rezervă de la Sagmigahara, prefectura Gumma. La 20 iulie ei au fost trimişi pe frontul coreean sub comanda a 15 ofiţeri americani, a 150 de sergenţi din armata hstumanistă şi a 99 de sergenţi din armata americană. Orice lipsă din tabără şi corespondenţa cu rude şi prieteni au fost interzise cu stricteţe. Fiecare membru al detaşamentului a fost instruit de către un soldat sau ofiţer american. Trimiterea poliţiştilor japonezi pe frontul coreean a fost confirmată de unul din membrii detașamentului, care a reușit să treacă prin liniile americane. O nouă crimă a cotropitorilor americani în Coreea KAISUNG (Agerpres). — CHINA NOUA transmite : La 29 August, orele 17:40, avioane militare americane au mitraliat din nou lagărul de prizonieri de război Nr. 8 din Kandon, cu toate că acesta avea semne de identificare foarte vizibile. Au fost omorîţi şase prizonieri de război şi au fost răniţi 22, dintre care 16 sunt în stare gravă. Asasinând pe proprii lor prizonieri de război, americanii speră să creeze o situaţie încordată, în scopul de a tărăgăna sau chiar zădărnici tratativele de armistiţiu Pretinzând că se interesează de securitatea prizonierilor lor de război, delegaţia americană a cerut delegaţiei coreene şi chineze hărţi cu indicarea locurilor în care se află lagărele de prizonieri de război. Deîndată însă ce primesc aceste hărţi, americanii trimit avioanele lor de război să atace tocmai lagărele indicate în mod clar pe hărţi. • La Kaisung se subliniază că ultimul atac asupra lagărului de prizonieri de război din Kandon, executat simultan cu bombardarea la întâmplare a Phenianului, face parte integrantă din planul american tinzând să zădărnicească tratativele de armistițiu. Nelegiuirile făptuite de soldaţii americani în ţările ocupate PEKIN 31 (Agerpres). — CHINA NOUA transmite : într’o ştire din Tokio se arată că trupele de ocupaţie americane din Japonia şi „forţele O.N.U.“ săvârşesc numeroase crime, ceea ce provoacă puternica indignare şi protestul poporului japonez, într’o petiţie adresată generalului Clark, comandantul forţelor americane şi forţelor O.N.U. din Japonia, Federaţia Juriştilor japonezi subliniază că militarii din forţele O.N.U. şi trupele americane din Japonia săvârşesc tot mai multe crime. In petiţie se mai arată că domneşte tendinţa de a se trata cu uşurinţă drepturile legale ale victimelor. Clark încearcă să muşamalizeze incidentele, dar minciunile lui au fost demascate pe deantregul de fapte. In răspunsul său, Clark a fost nevoit să recunoască că trupele de ocupaţie din Japonia au săvârşit în luna Mai 64 de delicte, în Iunie 62, iar în Iulie 41. ■k VIENA 31 (Agerpres). — TASS transmite : Militarii americani din Austria continuă să-şi facă de cap. Seara, populaţia se teme să iasă pe străzi şi se simte în nesiguranţă chiar şi acasă. — Ziarul O ESTERREICH ISCHE VOLKS STIMME relatează că numai în ziua de 28 August, la Salzburg s-au petrecut trei incidente revoltătoare. Un soldat american a pătruns în casa lui Sebastian Lisberg, pe care l-a lovit cu cuţitul în faţă. Lisberg a fost transportat la spital în stare gravă. Un alt soldat american a pătruns în curtea lui Josef Zweimüller pentru a fura găini. Auzind sgomot, stăpâna casei a ieşit afară. Americanul s-a năpustit asupra ei şi a rănit-o cu cuţitul. In aceeaşi zi, o maşină americană care mergea cu viteză nebună prin oraş l-a călcat pe Anton Feiner, elev, în vârstă de 10 ani. După câteva minute băiatul a încetat din viață.