Scȃnteia, februarie 1953 (Anul 22, nr. 2572-2595)
1953-02-01 / nr. 2572
Il. 2572 întrecerea nu e o chestiune de campanie ! " Oficiul de extracţie al Schelei Moreni a încheiat anul 1952 cu însemnate succese în producţie, îndrumat de comitetul de partid, comitetul de întreprindere al acestui oficiu s-a preocupat îndeaproape de organizarea întrecerii socialiste în cinstea celei de a 5-a aniversări a proclamării Republicii Populare Române. Datorită muncii politice desfăşurate cu acest prilej, întregul colectiv de muncitori şi tehnicieni a izbutit să-şi îndeplinească şi să-şi depăşească angajamentele luate în cadrul întrecerii. Ca un rezultat al faptului că atât comitetul de partid cât şi cel sindical s’au ocupat îndeaproape de organizarea şi îndrumarea întrecerii, în luna Decembrie planul de extracţie la ţiţei a fost depăşit cu 2,67% Şi — datorită acestui fapt — oficiul şi-a putut îndeplini planul pe întreg anul cu două zile înainte de termen. In luna Decembrie, trecându-se la extinderea în mod planificat, în cadrul întrecerii, a minunatelor metode de lucru ale stahanoviştilor sovietici — după iniţiativa petroliştilor de la Boldeşti — numeroase brigăzi de sondori au izbutit să scurteze timpul de intervenţie la sonde, să prelungească durata de funcţionare a sondelor, să realizeze însemnate economii. Din păcate însă toată această activitate creatoare, toată această grijă a comitetului de partid şi a comitetului de întreprindere pentru buna desfăşurare a întrecerii socialiste n’a ţinut decât până la 30 Decembrie 1952. In loc ca noul an de muncă să constitue pentru comitetul de întreprindere al oficiului de extracţie Moreni şi pentru comitetul de partid de aici un prilej de a ridica şi mai sus steagul întrecerii socialiste, comitetul de partid şi comitetul de întreprindere au socotit că e timpul să se ,,odihnească puţin după atâta efort“, lăsând baltă întrecerea socialistă. E drept că, pe ici pe colo, comitetul de întreprindere — pentru a avea conştiinţa împăcată — a întreprins unele acţiuni, şi acelea formale, în legătură cu întrecerea. In ziua de 13 ianuarie, de pildă, comitetul de întreprindere — al cărui preşedinte este tov. Ştefănoiu Ion şi locţiitor de preşedinte tov. Aldea Vasile — a „centralizat" angajamentele luate de muncitori şi tehnicieni în întrecerea socialistă pentru noul an de muncă. Neţinându-se însă consfătuiri de producţie pe grupe sindicale — în care muncitorii să-şi analizeze, pe baza cunoaşterii planului, posibilităţile de îndeplinire şi depăşire a sarcinilor — iar consfătuirile pe secţii sindicale fiind şi ele pregătite foarte superficial, angajamentele luate de muncitori şi tehnicieni sunt cu mult mai mici decât posibilităţile ce le au în vederea depăşirii sarcinilor de plan. In luna ianuarie, de pildă, din angajamentele centralizate de comitetul de întreprindere reiese că muncitorii şi tehnicienii oficiului de extracţie Moreni s-au angajat ca la ţiţei să-şi depăşească sarcinile de plan pe această lună cu numai 0,2%. Acest angajament este de aproape 5 ori mai mic decât cel luat de muncitorii şi tehnicienii acestui oficiu în luna Decembrie, în cadrul întrecerii în cinstea celei de a 5-a aniversări a R.P.R. Munca politică de mobilizare a muncitorilor în întrecerea socialistă a fost aproape inexistentă de la începutul acestui an. In nicio gazetă de perete din schelă nu se pomeneşte măcar de sarcinile noului an de muncă. Evidenţa, factor de teamă în buna organizare a întrecerii, a fost şi ea abandonată cu totul. In prezent, rezultatele obţinute de muncitori în întrecere nu pot fi urmărite decât în scriptele tov. Gh. Bogdan, responsabil cu întrecerea socialistă din partea administraţiei. Şi chiar şi în scriptele acestui tovarăş situaţia întrecerii se înfăţişează destul de slab. Astfel, se poate vedea aici că în luna Ianuarie numărul muncitorilor antrenaţi în întrecere reprezintă abia 70,5% faţă de 84,4% în luna Decembrie a anului trecut. Reiese limpede, deci, că pentru comitetul de partid şi cel sindical al oficiului de extracţie Moreni întrecerea este socotită o chestiune de campanie. Acest mod profund greşit de a privi întrecerea socialistă s’a răsfrânt în mod dăunător asupra producţiei. Intre 1 şi 15 Ianuarie multe din echipele şi brigăzile oficiului — care în cinstea zilei de 30 Decembrie erau fruntaşe în întrecerea socialistă — au început să dea înapoi. Astfel, trei brigăzi din secţia I-a Pâscov — care înainte se aflau în fruntea tuturor brigăzilor din oficiu — nu şi-au putut realiza sarcinile de plan ce le-au revenit pe prima jumătate a lunii Ianuarie. In ansamblu, realizările obţinute în producţie pe întreg oficiul de extracţie, pe primele 15 zile ale lunii Ianuarie, au fost cu mult mai mici decât cele obţinute în cursul primei jumătăţi a lunii Decembrie 1952. Acest lucru nu pare însă să-i neliniştească deloc pe tovarăşii din comitetul de partid şi dim comitetul de întreprindere. Tov. Aldea, locţiitorul de preşedinte, de pildă, e convins că „aşa e normal să fie“, că până la urmă sarcinile planului de producţie tot vor fi realizate. „De întrecere, osă avem destul timp să ne ocupăm şi mai târziu. Acum avem sarcini mai urgente“ , spune adesea şi tov. Ştefanoiu, preşedintele comitetului. Tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej ne învaţă că pentru sporirea producţiei şi productivităţii muncii „trebue lichidat birocratismul, metodele administrative şi caracterul de campanie în organizarea întrecerii. Trebue să i se asigure întrecerii socialiste un larg caracter de massă, popularizându-se prin mijloace variate realizările obţinute şi inovaţiile valoroase“. Comitetul de partid al schelei Moreni — care, în activitatea sa de până acum nu s’a arătat la înălţime, în ceea ce priveşte conducerea politică a întrecerii socialiste — trebue să facă, deîndată, o cotitură radicală în munca sa. El trebue să desfăşoare o asemenea muncă politică încât, în scurt timp, întrecerea să devină din nou aici o chestiune vie, o puternică armă de luptă în mâinile muncitorilor şi tehnicienilor. Comitetul de partid trebue să ceară membrilor de partid din conducerea comitetului de întreprindere să prezinte, periodic, rapoarte asupra felului cum este organizată şi cum se desfăşoară întrecerea socialistă, asupra felului cum sunt întocmite şi urmărite contractele de întrecere socialistă, cum se ţine evidenţa şi cum se face popularizarea rezultatelor obţinute în întrecere. O mare răspundere pentru slăbirea întrecerii socialiste în cadrul oficiului de extracţie al schelei Moreni o are şi comitetul raional sindical de petrol din Câmpina. Activiştii acestui comitet care vin aci nu ajută concret pe tovarăşii din comitetul de întreprindere cum să organizeze întrecerea, ci se mărginesc la o muncă practicistă, îngustă, privind cu totul alte probleme decât întrecerea. Astfel, tov. Pârvulescu, locţiitorul de preşedinte al comitetului raional sindical, care a venit de curând la Moreni s-a mulţumit să pună câteva întrebări tovarăşului Moraru Petre, responsabilul cu întrecerea socialistă în comitetul de întreprindere, fără să-i dea nicio indicaţie, nicio îndrumare concretă. Aceeaşi atitudine au manifestat-o deseori şi activiştii Uniunii Sindicatelor de Petrol şi Gaz Metan. Tov. Poruşnicu, responsabilul cu întrecerea socialistă în cadrul acestei uniuni, venind la Moreni, nu s-a interesat deloc de felul cum se desfăşoară aici întrecerea socialistă. Comitetul de întreprindere al oficiului de extracţie Moreni, îndrumat îndeaproape de comitetul de partid, trebue să lichideze odată pentru totdeauna caracterul de campanie al întrecerii, să mobilizeze massele de muncitori şi tehnicieni petrolişti într’o întrecere socialistă permanentă — pârghie de seamă în lupta pentru realizarea sarcinilor cincinalului în 4 ani. P. DINESCU SCÂNTEIA LMEJkjLIUUjL JjLIV kMb SMMIjHRU'JJH'if? Clubul plutitor BRAILA (de la corespondentul nostru).— In fiecare iarnă vasele parcate formează un adevărat orăşel plutitor. In acest mic orăşel al lor, marinarii folosesc timpul de iarnă pentru a repara vasele, astfel ca în primăvară ele să navigheze în bune condiţii, să transporte cât mai multe mărfuri. După începerea lucrărilor de reparaţii, ei au aflat că, la fel ca şi în anul trecut, micul lor orăşel va fi înzestrat cu un club. Nu e vorba de un club obişnuit, ci de un club plutitor, construit de muncitorii şantierului S.R.T.-Galaţi, după modelul cluburilor plutitoare din Uniunea Sovietică. De curând a sosit clubul plutitor. In aceeaşi seară, pe bordul clubului plutitor a avut loc festivitatea de deschidere a cursurilor de ridicare a calificării profesionale a personalului navigant. Sala de festivităţi cu peste 200 locuri s-a umplut până la ultimul loc. In seara aceea, tovarăşii Ion Terente, Gheorghe Moldoveanu şi alţii au vorbit despre viaţa nouă de azi, amintindu-şi totodată de vremurile când marinarii flotei comerciale erau crunt exploataţi de armatori şi de agenţiile particulare. Corul Direcţiei Regionale a Navigaţiei Comerciale şi o echipă de Jocuri au inaugurat seria programelor artistice ce vor fi prezentate în cursul iernii. Clubul plutitor pus la dispoziţia agenţiei S.R.T.Brăila va fi folosit toată iarna de personalul navigant. Nava este amenajată ca un adevărat club modern, dispunând de o sală de spectacol, bibliotecă, săli de lectură cu fotolii comode, staţie de radioamplificare cu difuzoare în toate sălile, aparate de proiecţie, instalaţie electrică, calorifer. Când noaptea învăluie întinsul apelor, acolo, printre şlepuri şi vase, în mijlocul orăşelului navigatorilor, clubul plutitor îşi trăieşte din plin viaţa. Experienţe în vederea aclimatizării eucaliptului In ultimul timp s’au făcut în ţara noastră o serie de experienţe în vederea aclimatizării eucaliptului, plantă exotică din zona subtropicală. Eucaliptul are un lemn de foarte bună calitate cu multiple întrebuinţări, iar scoarţa şi frunzele eucaliptului conţin cantităţi însemnate de substanţe tanante şi uleiuri eterice, care sunt folosite în industrie, în medicină, parfumerie, etc. Cercetările agrobiologiei micturiniste au arătat că, deşi eucaliptul este foarte sensibil la frig, prin folosirea unor seminţe adaptate treptat, din generaţie în generaţie, la condiţiile unui climat mai aspru, această specie poate fi cultivată şi în zonă de stepă. Pornind de la aceste concluzii ale savanţilor sovietici, silvicultorii din ţara noastră experimentează cultura eucaliptului în locuri cu climat mai cald, ca, de pildă, în regiunile Baia Mare, Timişoara, Craiova, Bucureşti şi Constanţa, obţinând rezultate pozitive. Creşte numărul purtătorilor insignei G.M.A. Bucurându-se de condiţii tot mai bune de activitate, numeroase colective sportive din oraşele Regiunii Autonome Maghiare obţin succese remarcabile. Cea mai mare parte a colectivelor sportive din regiune acordă o deosebită atenţie antrenării tineretului muncitor pentru trecerea normelor complexului G.M.A Fruntaş în această acţiune este colectivul sportiv „Progresul” din Tg. Mureş, care în decursul anului trecut a antrenat 163 oameni ai muncii în acţiunea pentru cucerirea insignei G.M.A. Deasemeni, în cadrul colectivelor sportive din Reghin, Gheorghieni, Odorhei și Sf. Gheorghe numărul purtătorilor insignei G.M.A. a crescut cu mult în ultimul timp. Victoria istorică dela Stalingrad Se împlinesc zece ani de când, la 2 Februarie 1943, în regiunea Stalingradului, într’o încleştare gigantică, Armata Sovietică reuşise să lichideze, într’un răstimp scurt, singură, fără ajutor din partea aliaţilor o armată de elită a hitleriştilor, cu un efectiv de 330 000 soldaţi şi ofiţeri. Victoria de la Stalingrad dobândită sub conducerea tovarăşului Stalin, cel mai mare comandant de oşti al tuturor timpurilor, a determinat o cotitură radicală în desfăşurarea celui de al doilea război mondial, anunţând popoarelor care gemeau sub jugul hitlerist că se apropie eliberarea. Folosindu-se de complicitatea cercurilor imperialiste americano-engleze care amânau la nesfârșit deschiderea celui de al doilea front în Europa, Hitler a putut arunca în 1942 toate rezervele sale spre Răsărit. Pentru a da Uniunii Sovietice o lovitură zdrobitoare au fost concentrate pe frontul din Răsărit 240 divizii fasciste. In acelaș timp, în Africa de Nord, în luptele împotriva trupelor britanice nu erau angajate decât 15 divizii germane și italiene. Politica de tărăgănare a deschiderii celui de al doilea front în Europa era expresia intereselor cercurilor monopoliste ale S U.A. şi ale Angliei Pe ele nu le interesa eliberarea popoarelor din jugul fascismului german. Ele nu urmăreau zdrobirea Germaniei fasciste, ci numai slăbirea ei, înlăturarea ei de pe piaţa mondială, unde se dovedise a le fi un concurent prea primejdios. Cercurile monopoliste contau îndeosebi pe istovirea Uniunii Sovietice, pentru ca aceasta, dupărăzboi, să ajungă în dependenţă economică şi politică faţă de S U.A. şi Anglia. Ziarul „New York Times" din 24 iunie 1941 a reprodus cuvintele lui Truman, fostul preşedinte al S.U.A., pe atunci senator, care a doua zi după atacul Germaniei fasciste împotriva Uniunii Sovietice nu s’a sfiit să declare : „Dacă vom vedea că Germania câştigă, va trebui să ajutăm Rusia, iar dacă va câştiga Rusia, va trebui să ajutăm Germania şi în acest chip, să se distrugă el între ei, cât mai mulţi“. In tot timpul războiului, imperialiştii americano-englezi au rămas credincioşi acestei concepţii tâlhăreşti. încălcând mereu obligaţiile ce decurgeau din tratatele de alianţă, ei ajutau pe fascişti şi direct şi indirect. În zilele grele, când ostaşii sovietici apărau cu preţul sângelui lor nu numai pământul patriei lor, dar şi libertatea şi civilizaţia omenirii, reacţionarii americani şi englezi ţineau în inactivitate peste General-maior C. MANESCU şase milioane de soldaţi, ţineau nefolosite uriaşe cantităţi de armament. Totodată, în Portugalia şi Elveţia, se întâlneau, în ascuns, reprezentanţii S.U.A., Angliei şi Germaniei hitleriste pentru a duce tratative secrete în scopul încheierii unei păci separate. In acelaş timp, prin porturile ţărilor neutre, se scurgeau spre Germania hitleriste cantităţi uriaşe de materii prime strategice trimise de monopolurile din S U.A. şi Anglia, contribuind la întărirea potenţialului militar şi economic al hitleriştilor. In spatele comandamentului hitlerist, care pregătea ofensiva din vara anului 1942, se profila umbra sângerosului imperialism americano-englez, care încasa câștiguri pe ambele fronturi. In vara anului 1942, după strălucitele victorii sovietice din iarnă, când Armata Sovietică sfărâmase pe câmpiile din jurul Moscovei mitul invincibilităţii armatelor fasciste, hitleriştii nu au mai fost în stare să întreprindă noua lor ofensivă pe tot frontul, ci numai pe o singură direcţie strategică. în Sud Duşmanul urmărea să învăluiască Moscova dinspre Est, să o izoleze de regiunile industriale şi agricole din Răsărit şi apoi s’o atace din această parte. Pentru realizarea acestui plan, hitleriştii au aruncat în luptă toate rezervele, contând pe un succes rapid şi pe terminarea în 1942 a războiului, în favoarea lor Cu geniala sa putere de previziune, tovarăşul Stalin a descoperit intenţiile comandamentului hitlerist, opunându-le un măreţ plan strategic de înfrângere şi zdrobire a armatelor fasciste. Planul acesta, înfăptuit pas cu pas de către Armata Sovietică, sub directa conducere a tovarăşului Stalin, a fost un model strălucit de îmbinare a apărării active cu pregătirea unei contraofensive de proporţii gigantice. Hitleriştii, care intenţionau să cucerească oraşul din mers, s’au izbit de forţa de neînvins a apărătorilor Stalingradului. Pentru fiecare palmă de pământ se duceau lupte crâncene, înverşunate, care sleiau unităţile de şoc hitleriste. Numai cu preţul unor pierderi enorme trupele fasciste au reuşit să ajungă în oraş. In Stalingrad au început luptele de stradă, care au durat 143 de zile. Se ducea lupta pentru fiecare stradă, pentru fiecare casă, pentru fiecare aripă de clădire. Asupra apărătorilor Stalingradului inamicul ,vărsa potop de foc şi oţel. Sute de tancuri însoţite de infanterie atacau In fiecare zi. Bombardamentele nu încetau nici ziua nici noaptea. In această încleştare pe viaţă şi pe moarte au apărat oraşul soldaţii şi ofiţerii legendarei Armate 62 a generalului Ciuikov. Fiecare dintre eroii care luptau la Stalingrad simţea pe umerii săi răspunderea ce o avea în faţa patriei, a partidului, a marelui Stalin. Apărând Stalingradul, ostaşii sovietici n’au uitat nicio clipă că pe pământul martirizat al Stalingradului se hotăra dacă poporul sovietic va fi liber sau nu. Nu odată, în ceasurile grele, au intrat în luptă batalioanele muncitoreşti ale uzinelor „Barrikadî”, „Krasmâi Oktiabr”, ale uzinei de tractoare. Cot la cot, în acelaş dispozitiv de luptă, apărau patria două generaţii de luptători neînfricaţi: apărătorii încărunţiţi ai Tariţînului şi tinerele generaţii staliniste. Către sfârşitul lunii octombrie se vădea neîndoios că forţele hitleriste erau sleite. Planul stalinist de istovire şi măcinare a grupării de şoc hitleriste se realizase. In acelaş timp, pe flancuri, se terminase concentrarea forţelor necesare trecerii la contraofensiva hotărîtoare. Se apropia ziua despre care tovarăşul Stalin vorbise în ordinul de zi adresat Armatei Sovietice la 7 Noembrie 1942: „Nu e departe ziua când duşmanul va simţi forţa noilor lovituri ale Armatei Roşii. Va fi sărbătoare şi pe uliţa noastră !“ La 19 Noembrie 1942, fronturile de Sud-Vest, Don şi Stalingrad au trecut la contraofensivă, iar la 2 Februarie 1943 operaţiunea de lichidare a forţelor germano-fasciste încercuite a fost complect terminată. Peste 91 de mii de soldaţi au fost făcuţi prizonieri, printre care peste 2500 de ofiţeri şi 24 generali. De pe stepa din jurul Stalingradului au fost strânse şi îngropate cadavrele a 147.200 soldaţi şi ofiţeri hitlerişti. Vorbind despre însemnătatea din punct de vedere militar a victoriei dela Stalingrad, tovarăşul Stalin a arătat: „Stalingradul reprezintă declinul armatei fasciste germane Se ştie că după bătălia dela Stalingrad nemţii nu şi-au mai putut reveni“. In zilele luptelor dela Stalingrad s’au manifestat cu putere minunatele însuşiri ale ostaşilor sovietici, educaţi de Partidul lui Lenin Stalin. Lumea întreagă a admirat moralul lor înalt, înflăcăratul lor patriotism, fermitatea lor de fier. Nimic nu a putut frânge dorinţa lor de a învinge, nici atacurile fără de sfârşit ale duşmanului, nici bombardamentele neîncetate ale aviaţiei şi artileriei inamice. Un document ce nu poate fi citit fără emoţie şi care mărturiseşte adâncul devotament al oamenilor sovietici faţă de tovarăşul Stalin şi Partidul Comunist, care se găseau în fruntea eforturilor lor pentru zdrobirea duşmanilor, îl constitue rândurile scrise, de ostaşul sovietic Liahov în ajunul luptei şi păstrate astăzi în muzeul de la Stalingrad: „A treia oară am primit ordin să atacăm halta. Acum, sau luăm halta, sau murim. Dacă mor, rog să mă socotiţi comunist. Transmiteţi tovarăşului Stalin că fără a-mi cruţa viaţa, o dau pentru cauza lui Stalin şi nu regret. Dac’aşi avea cinci vieţi, le-aş da pe toate. Atât de scump îmi este acest om. Liahov, muncitor din Donbao‘‘. Bătălia de la Stalingrad a arătat cu deosebită tărie puterea indestructibilă, superioritatea Statului Sovietic socialist. Niciun stat burghez n’ar fi rezistat la asemenea încercări, dar Uniunea Sovietică a trecut strălucit acest examen, această încercare a forţelor materiale şi spirituale ale poporului. Victoria de la Stalingrad a fost rodul uriaşei activităţi organizatorice a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, al adâncului patriotism al ostaşilor sovietici, al entuziasmului şi bravurii poporului sovietic în munca pentru sprijinirea frontului, al conducerii geniale a marelui comandant de oşti, tovarăşul Stalin. Victoria istorică de la Stalingrad a avut o uriaşă însemnătate internaţională. Ea a pus bazele nu numai a eliberării teritoriului sovietic, vremelnic ocupat de bandele hitleriste, dar a creat şi condiţiile pentru eliberarea popoarelor subjugate din Europa. Victoria de la Stalingrad a dat nădejdi și puteri noi popoarelor înrobite. Stalingradul a devenit steagul de luptă al tuturor luptătorilor împotriva tiraniei fasciste. Victoria de la Stalingrad, victoria Uniunii Sovietice în Marele Război pentru Apărarea Patriei au arătat lumii întregi superioritatea Armatei Sovietice, armată de tip nou şi cu adevărat populară, armată educată în spiritul frăţiei dintre popoarele U.R.S.S., în spiritul internaţionalismului şi a cărei forţă rezidă în conştiinţa justeţei cauzei pe care o apără. Din stepa Stalingradului, în care acum 10 ani ostaşii sovietici au apărat cu piepturile lor viaţa şi libertatea omenirii, vin astăzi veşti despre noi victorii ale oamenilor sovietici. In stepa dintre Don şi Volga, s’a inaugurat anul trecut canalul navigabil Volga-Don „V. I. Lenin“. Kalaci, oraşul din stepă, unde s’a închis cleştele de fier în jurul armatelor hitleriste împresurate, este astăzi un nou port fluvial. Mii şi mii de hectare din stepă, mai era câmp de bătaie, au fost irigate şi dau astăzi rod îmbelşugat. In ritm vertiginos înaintează lucrările marii hidrocentrale dela Stalingrad. Stalingradul, simbol al măestriei militare a ostaşului sovietic, al forţei de neînvins a poporului sovietic, este astăzi simbol al eroismului în muncă al oamenilor sovietici. Prin munca lor neobosită oraşul-erou a renăscut din ruine. A zecea aniversare a victoriei de la Stalingrad găseşte poporul sovietic în marea bătălie pentru înfăptuirea celui de al 5-lea plan cincinal. Realizarea lui va însemna un nou pas înainte pe calea construirii comunismului în U.R.S.S. In timp ce oamenii sovietici apără pacea, dând viaţă măreţelor planuri staliniste, luptă pentru transformarea naturii, înalţă măreţe construcţii ale comunismului, nu-şi cruţă puterile pentru ca viaţa omului să devină mai frumoasă, mai fericită, imperialiştii din S.U.A. şi Anglia se pregătesc de război împotriva U.R.S.S. şi a ţărilor de democraţie populară. Există însă o distanţă uriaşă între planurile lor de a aprinde din nou lumea, de a-şi instaura dominaţia mondială şi posibilităţile lor de a realiza aceste planuri. Coaliţia războinică înjghebată de S.U.A. este sfâşiată de puternice contradicţii. Guvernul S.U.A. este alarmat, nu fără motiv, de insuficienta „solidaritate politică şi morală“ a partenerilor din blocul Atlantic. Ar fi greşit să se creadă că aceste ţări vor răbda la infinit dominaţia şi jugul Statelor Unite ale Americii, că ele nu vor încerca să se smulgă din robia americană şi să pornească pe drumul unei dezvoltări de sine stătătoare. In acelaş timp, în sânul popoarelor care gem sub povara goanei înarmărilor creşte starea de spirit antiamericană, se lărgeşte coaliţia antirăzboinică a diferitelor clase şi pături sociale interesate în încetarea încordării internaţionale şi în preîntâmpinarea unui nou război mondial. Inr cele mai diferite ţări răsună glasul popoarelor care declară că nu vor lupta niciodată împotriva Uniunii Sovietice, împotriva ţărilor de democraţie populară. Slăbiciunea internă a lagărului imperialist apare fără putinţă de tăgadă şi în Coreea, unde agresorii americani s-au ciocnit de zidul de fier al poporului coreean şi al voluntarilor chinezi. După cum recunoaşte ziarul „Times Herald" din Washington, soldaţii americani „nu resimt niciun entuziasm pentru acest război“. Miliardarii americani nu renunţă însă la planul de extindere a războiului. Ei recurg la reînvierea vechilor maşini de război ale hitlerismului şi militarismului japonez, la folosirea celor mai josnice mijloace : războiul bacteriologic, diversiunea, sabotajul, crima, încercările lor de a se infiltra şi de a constitui o a cincia coloană în U.R.S.S. şi ţările de democraţie populară se dovedesc însă a fi sortite eşecului. Acţiunile criminale ale bandei de medici-sabotori, spioni şi asasini mârşavi, care s’au vândut canibalilor proprietari de sclavi din S.U.A. şi Anglia, bandă recent descoperită în U.R.S.S., au umplut de mânie şi indignare pe toţi oamenii cinstiţi şi l-au îndârjit în lupta împotriva trăgătorilor de sfori din Wall Street. Sutele de milioane de oameni din ţările lagărului păcii, de la Oceanul Pacific până la Elba, sunt cuprinse de elanul muncii creatoare, al muncii pentru viaţa şi fericirea omului. Josnicele uneltiri ale sângerosului imperialism american nu pot abate ţările din lagărul păcii din drumul lor. Spre ele privesc cu nădejde, cu dragoste, popoarele lumii întregi. Marea ţară ziditoare a comunismului, Uniunea Sovietică, şi ţările de democraţie populară între care există relaţii de sinceră prietenie şi colaborare luptă pentru apărarea păcii. Dorinţa de pace a U.R.S.S. nu trebue însă socotită drept o slăbiciune. Astăzi, la a zecea aniversare a strălucitei victorii de la Stalingrad, cuvintele Mareşalului Uniunii Sovietice, N. A. Bulganin, rostite de la tribuna celui de al XIX-lea Congres al P.C.U.S., răsună ca un puternic avertisment pentru cei care au uitat prea repede învăţămintele istoriei: „Prea vă omorîţi cu firea, domnilor imperialişti ! Marele popor sovietic nu este dintre cei ce se sperie, pe el nu-l poţi intimida cu ameninţări. Ei, dar dacă lucrurile vor ajunge la o adică, poporul, nostru va şti să se apere, să apere interesele Patriei Gale. Şi, dacă va fi nevoie, Forţele Armate sovietice vor şti să dea ripostă oricărui agresor, după toate regulile artei militare sovietice”. Ţara noastră, care urmează o politică de apărare a păcii, de prietenie şi alianţă cu Uniunea Sovietică şi cu ţările de democraţie populară, o politică de pace şi prietenie cu toate popoarele iubitoare de pace, nu poate închide ochii în faţa planurilor agresive ale lagărului imperialist. Uneltirile imperialiştilor ne impun o grijă permanentă pentru întărirea capacităţii de apărare a statului nostru democrat-popular, fac necesară o vigilenţă ascuţită şi permanentă faţă de toate manevrele duşmanului, o întărire neîncetată, alături de Uniunea Sovietică, fortăreaţa invincibilă a păcii, alături de celelalte ţări de democraţie populară şi de toate popoarele iubitoare de pace, a luptei pentru apărarea păcii. Forţele Armate ale R. P. R. au mereu vie în faţă pilda glorioaselor Forţe Armate ale U.R.S.S., ele îşi însuşesc tot mai adânc ştiinţa şi arta militară stalinistă, pentru a fi gata oricând să apere Independenţa naţională şi marile cuceriri ale poporului muncitor. T Un nou şi puternic avânt al economiei de pace a ţărilor din lagărul socialist Succesele construirii comunismului, avântul continuu al economiei în Uniunea Sovietică exercită o influenţă hotărîtoare asupra întregului mers al istoriei mondiale, învăţătura marxist-leninistă atotbiruitoare tradusă în viaţă de către poporul sovietic sub conducerea Partidului Comunist, a conducătorului şi învăţătorului, tovarăşul Stalin, luminează întregii omeniri calea spre o viaţă nouă, cale pe care, dacă nu azi, mâine vor păşi în mod inevitabil popoarele din întreaga lume. încă în 1921, în perioada în care tânăra Republică Sovietică termina lupta împotriva intervenţioniştilor şi trecea pe făgaşul construcţiei economice de pace, marele Lenin a spus: „In prezent noi exercităm principala noastră influenţă asupra revoluţiei internaţionale prin politica noastră economică. Toţi au ochii aţintiţi asupra Republicii Sovietice Ruse, toţi oamenii muncii din toate ţările lumii, fără nicio excepţie şi fără nicio exagerare. Aceasta s’a obţinut... Pe acest tărâm, lupta a fost transplantată pe scară mondială. Dacă vom îndeplini această sarcină, vom câştiga sigur şi definitiv pe scară mondială. De aceea, problemele construcţiei economice capătă pentru noi o importanţă cu totul excepţională“. De atunci Statul Sovietic socialist a păşit mult înainte pe calea înfloririi economice şi culturale. Cincinalele stalinist© au transformat Uniunea Sovietică, făcând-o de nerecunoscut. Marea industrie a U.R.S.S. produce în prezent în fiecare nouă zile atât cât producea Rusia în preajma Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie în decurs de un an întreg. Intr’o singură lună se produce în prezent atâta energie electrică cât se producea în Rusia prerevoluţionară în decurs de cinci ani. Rezultatele îndeplinirii planului de stat pentru dezvoltarea economiei naţionale a U.R.S.S. pe anul 1952 — cel de al doilea an al celui de al 5-lea plan cincinal — dovedesc un nou şi puternic avânt al economiei de pace şi al culturii Ţării Sovietice, ridicarea continuă a nivelului de trai al oamenilor sovietici. Planul de stat al producţiei globale pe 1952 a fost îndeplinit în ansamblu în industria U.R.S.S. în proporţie de 101%. Producţia industrială globală a crescut în comparaţie cu anul precedent cu 1l %. Necontenită creştere şi perfecţionare a producţiei s’a desfăşurat pe baza introducerii realizărilor ştiinţei şi tehnicii sovietice înaintate, pe baza mecanizării complex© şi automatizării producţiei, ceea ce a asigurat un progres tehnic continuu în întreaga economie naţională, creşterea productivităţii muncii şi uşurarea muncii omului. In 1952 constructorii de maşini sovietici au creat aproximativ 600 de noi şi foarte importante tipuri şi mărci de maşini şi mecanisme. In producţie au fost introduse aproximativ 800.000 de invenţii, perfecţionări tehnice şi propuneri de raţionalizare. Succese mari a obţinut în anul trecut şi agricultura U.R.S.S. Recolta globală de cereale a fost de 8 miliarde de puduri , cu 600.000.000 de puduri mai mult decât în 1951. U.R.S.S. se menţine ferm pe primul loc în lume în ceea ce priveşte producţia grâului — cea mai preţioasă cultură alimentară, depăşind astfel de producători mari de grâu ca S.U.A., Argentina şi Canada. Problema cerealelor, care era socotită înainte ca cea mai acută şi mai serioasă problemă, a fost rezolvată în Uniunea Sovietică în mod definitiv şi irevocabil. A crescut considerabil numărul de vite şi productivitatea creşterii animalelor. Se traduce cu succes în viaţă grandiosul plan stalinist de transformare a naturii, se înfăptueşte construirea celor mai mari construcţii hidrotehnice din lume de pe Volga şi Don, de pe Nipru şi Amu-Daria. Anul trecut a fost pusă în funcţiune prima dintre marile construcţii ale comunismului — Canalul navigabil Volga-Don „V. I. Lenin“. Creşte sistematic nivelul material şi cultural al oamenilor muncii din U. R. S. S. In timp ce în ţările capitaliste mai mult de jumătate din venitul naţional este însuşit de exploatatori, în Uniunea Sovietică întregul venit naţional este un bun al înşişi oamenilor muncii. In 1952 venitul naţional al U.R.S.S. a crescut cu 11% în comparaţie cu anul precedent, depăşind de peste două ori nivelul anului antebelic 1940. Rezultatele economice ale anului 1952 confirmă încă odată cu o deosebită tărie genialele teze şi concluzii ale clasicei lucrări a lui I. V. Stalin „Problemele economice ale socialismului în U.R.S.S.". Directivele cu privire la cel de al 5-lea plan cincinal de dezvoltare a U.R.S.S. pe 1951 —1955, adoptate de Congresul al XIX-lea al P.C.U.S.,sunt aplicate cu succes. Marea forţă a planurilor sovietice de construcţie economică şi culturală constă tocmai în faptul că ele se sprijină pe cerinţele legii economice obiective a dezvoltării planificate, proporţionale a economiei naţionale şi se conformează întru totul cerinţelor legii economice fundamentale a socialismului. Tovarăşul Stalin ne învaţă : „...Asigurarea satisfacerii maximale a nevoilor materiale şi culturale mereu crescânde ale întregii societăţi — acesta este scopul producţiei socialiste , creşterea şi perfecţionarea neîncetată a producţiei socialiste pe baza tehnicii celei mai înalte — acesta este mijlocul pentru atingerea scopului. Aceasta este legea economică fundamentală a socialismului“, îmbunătăţirea sistematică a situaţiei materiale a oamenilor muncii din U.R.S.S. determină creşterea neîncetată a trebuinţelor lor şi constitue un stimulent puternic pentru continua lărgire a producţiei. Relaţiile de producţie noi, socialiste, care corespund în totul caracterului forţelor de producţie, constitue forţa principală şi hotărîtoare care determină dezvoltarea economică puternică a Uniunii Sovietice. In toate ţările care au scuturat lanţurile Imperialismului, care au cucerit libertatea şi independenţa şi care după exemplul U.R.S.S. au desfăşurat construcţia unei vieţi noi au fost obţinute anul trecut minunate succese în toate domeniile economiei şi culturii. Sub conducerea Partidului Comunist Chinez şi a încercatului său conducător, tovarăşul Mao Tze-dun, marele popor chinez a terminat aproape în întregime, pe tot cuprinsul nemărginitei sale ţări, reforma agrară şi a lichidat feudalismul. In ţară s-a terminat în linii generale perioada de refacere, economia naţională în ansamblu a atins, iar în multe dintre cele mai importante ramuri a şi depăşit considerabil cel mai înalt nivel al anilor antebelici. China Nouă a păşit în perioada de reconstrucţie naţională şi a început înfăptuirea primului plan cincinal de dezvoltare a economiei naţionale. Anul 1952 este marcat prin mari succese în statele de democraţie populară din Europa: Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, România, Bulgaria, Albania, precum şi în Republica Democrată Germană. Nivelul general al producţiei industriale în ţările de democraţie populară din Europa a crescut până la începutul anului curent aproape de 3 ori în comparaţie cu anul antebelic 1937, în timp ce în şase ţări capitaliste din Europa: Franţa, Austria, Belgia, Olanda, Grecia şi Luxemburg luate laolaltă — a crescut cu mai puţin de o treime. In ţările de democraţie populară din Europa producţia industrială a crescut anul trecut în total cu 20%, iar in ţările capitaliste menţionate mai sus — numai cu 0,8%. Creşterea producţiei industriale în ţările capitalului a avut loc pe seama militarizării economiei, a umflării industriei de război. In majoritatea ramurilor de producţie, însă, se observă o descreştere. De pildă, producţia globală de cărbune în ţările capitaliste a scăzut în trimestrul III al anului trecut cu 3%, iar în S.U.A. — cu 14% ; producţia de oţel a scăzut cu 10%, iar în S.U.A. - cu 26%. Succese serioase au fost obţinute de ţările de democraţie populară în agricultură, precum şi în domeniul ocrotirii sănătăţii, învăţământului şi îmbunătăţirii condiţiilor de trai ale oamenilor muncii. Se înţelege că succesele construirii comunismului în U.R.S.S., ale construirii socialismului în ţările de democraţie populară provoacă ura feroce a căpeteniilor lagărului imperialist. Ele nu se dau în lături nici de la mijloacele şi metodele de luptă cele mai meschine, cele mai mârşave şi crunte împotriva ţărilor din lagărul socialismului. Pericolul de sabotaj, de diversiuni, de spionaj pentru aceste ţări din partea statelor capitaliste nu a trecut deloc. In aceste condiţii, o însemnătate deosebită are sarcina ridicării prin toate mijloacele a vigilenţei politice, lupte împotriva oricăror manifestări de nepăsare, de autoliniştire, de gură-cască, demascarea tuturor uneltirilor duşmanilor păcii , aţâţătorii la război imperialişti şi complicii lor socialişti de dreapta şi titoişti. Bilanţul anului 1952 confirmă odată în plus în mod concret superioritatea fundamentală a noii orânduiri sociale din U.R.S.S. şi ţările de democraţie populară asupra orânduirii capitaliste. In faţa popoarelor din toate ţările se conturează tot mai precis tabloul situaţiei economice mondiale, care se caracterizează prin existenţa a două linii opuse de dezvoltare. O linie de dezvoltare este linia avântului necontenit al economiei de pace In Uniunea Sovietică şi ţările de democraţie populară, pentru care sunt caracteristice colaborarea prietenească şi ajutorul reciproc. Cealaltă linie este linia economiei capitaliste, ale cărei forţe de producţie bat pasul pe loc, a unei economii care se zbate în chingile crizei generale a capitalismului, care se adânceşte tot mai mult, şi ale crizelor economice care se repetă, linia militarizării economiei, a luptei de concurenţă între ţări şi a înrobirii unor ţări de către altele. In toate ţările capitalului are loc pauperizarea relativă şi absolută continuă a oamenilor muncii. Adevărul despre puternicul şi neîncetatul avânt al economiei de pace în ţările lagărului socialist exercită o puternică influenţă asupra popoarelor din întreaga lume şi însufleţeşte massele asuprite şi exploatate din ţările capitaliste şi coloniale la lupta pentru libertatea şi independenţa lor, pentru drepturile lor umane. Partidele comuniste şi muncitoreşti vor face totul ca acest adevăr să fie cunoscut de massele populare cele mai largi, aducând prin aceasta o nouă contribuţie la cauza luptei pentru pace în întreaga lume, pentru democraţie, pentru socialism. Articol de fond apărut In „PENTRU PACE TRAINICA, PENTRU DEMOCRAŢIE POPULARA ” Nr. 5 (221).