Scȃnteia, martie 1953 (Anul 22, nr. 2596-2623)

1953-03-01 / nr. 2596

Pag. 2 Strungarul Nicolae Dumitru, cazangiii Alexandru Oprescu şi Draghici Marin, de la uzinele „23 August“ din Capitală s-au adresat ziarului nostru, rugându-ne să le răspundem dacă este indicat să ceară re­examinarea normelor actuale de producţie, pe care ei le consideră învechite, depăşite. „De câteva luni — arată tov. Nicolae Dumitru — am trecut să lucrez la o ma­şină nouă, un strung perfecţionat, care îmi dă posibilitatea să realizez, fără vreun e­­fort în plus, o producţie de câteva ori mai mare decât înainte. Cu toate acestea, nor­ma a rămas aceeaşi Ca pe vremea când lu­cram la Strungul vechi. Lucrul acesta mi se­ pare nefiresc şi dăunător, mai cu sea­mă că nu este vorba de un caz izolat“. La rândul lor, tov. OpresCU şi Draghici au arătat că fără a folosi nici pe departe toa­te posibilităţile de producţie existente în secţie, deşi au deseori goluri mari de pro­ducţie, ei realizează totuşi lunar depăşiri mari de normă. „Din toate acestea — spun ei — noi tragem concluzia că actualele norme nu mai corespund şi vrem să ştim dacă este bine să cerem reexaminarea lor". Răspuns: — Da, tovarăşi, acţiunea voa­stră este necesară şi bine venită ! Clasa muncitoare, toţi oamenii muncii din ţara noastră sunt vital interesaţi în reexamina­rea normelor, în introducerea unor norme mai juste. Faptul că muncitorii înşişi cer reexa­minarea normelor învechite,­­faptul că din zi in zi creşte numărul celor care se ală­tură acestei acţiuni patriotice arată cu pu­tere creşterea conştiinţei socialiste a cla­sei noastre muncitoare, atitudinea nouă faţă de muncă a muncitorilor eliberaţi din robia exploatării capitaliste. Sub capitalism, asemenea acţiune nici nu era măcar de conceput. Ce interes ar fi putut avea un muncitor dintr-o întreprin­dere capitalistă să-şi ridice productivitatea muncii ? Numai acolo unde clasa munci­toare a reuşit să sfarme lanţurile robiei capitaliste, să smulgă fabricile şi uzinele din ghiarele exploatatorilor, numai acolo muncitorii se simt profund interesaţi să lucreze mai bine, să înlăture normele în­vechite şi toate piedicile care stau în calea producţiei, pentru că ei ştiu bine că fiecare proicent de creştere a producţiei şi pro­ductivităţii muncii este spre folosul lor, al familiilor lor, spre folosul marii familii a poporului muncitor. Politica partidului şi guvernului urmă­reşte satisfacerea maximală a nevoilor ma­teriale şi culturale iri continuă creştere ale celor, ce muncesc. Condiţia ridicării con­tinue a nivelului de trai al oamenilor mun­cii este îndeplinirea cincinalului in 4 ani, creşterea necontenită a producţiei şi pro­ductivităţii muncii. Socialismul nu poate fi construit fără o necontenită creştere a productivităţii muncii, care trebue să se ridice la un ni­vel mult mai înalt decât sub­capitalism. Un factor de seamă pentru creşterea con­tinuă a productivităţii muncii sunt normele just stabilite. Tovarăşul Stalin ne învaţă că normele trebue să fie în aşa fel stabilite încât să tragă înainte massa muncitorilor, să-i sti­muleze să ajungă, în ce priveşte produc­tivitatea muncii, pe fruntaşi şi pe staha­­novişti. Normele just stabilite sun­t un puternic factor mobilizator pentru califi­carea muncitorilor, pentru descoperirea şi folosirea rezervelor interne ale întreprin­derilor, pentru înlăturarea lipsurilor şi de­ficienţelor care trial există în producţie, pentru continua creştere a productivităţii muncii. Reexaminarea normelor efectuată în anul trecut a contribuit într’o măsură în­semnată la crearea condiţiilor îndeplinirii cincinalului îrt 4 aici, la creşterea produc­ţiei şi productivităţii muncii. In urma reexaminării normelor, câştigurile muncito­rilor nu numai că nu au scăzut ci, dimpo­trivă, au crescut simţitor datorită măsu­rilor tehnico-organizatorice luate, dato­rită Iniţiativei creatoare cu care massele, antrenate în întrecerea socialistă, au parti­cipat la mai buna organizare a producţiei, la promovarea metodelor înaintate de muncă. In prezent, normele de producţie stabilite anul trecut sunt mult depăşite, s-au învechit. In urma schimbărilor însem­nate petrecute în ultimul an în întreprin­derile industriale pe linia creşterii nivelu­lui tehnic, al calificării cadrelor şi al orga­nizării producţiei, reexaminarea normelor actuale a devenit din nou necesară, întreprinderile industriale au fost în­zestrate cu un mare număr de maşini şi agregate de înaltă tehnicitate, care fac munca omului mai spornică şi mai uşoară. Astfel, numai in ramura metalurgiei pre­lucrătoare au fost introduse în procesul de fabricaţie circa 1.600 maşini noi, printre care : strunguri de mare randament, ma­şini de găurit, raboteze, maşini de frezat, etc. Au fost aduse îmbunătăţiri serioase vechiului utilaj, pentru a putea da un ran­dament sporit. Multe uzine ca, de pildă, „23 August“, „Steagul Roşu“, „Nicolae Cristea“, „Oţelul Roşu" etc. au primit în cantităţi mari utilaj auxiliar (macarale, po­duri rulante, electrocare, etc.) ; la un mare număr de maşini s-au introdus dispozitive care efectuează in mod automat operaţiuni ce se făceau înainte cu mâna. Trebue să ţinem seama şi de faptul că mărea majoritate a muncitorilor folosesc acum mult mai bine maşinile şi utilajul­ mo­dern cu care au fost înzestrate întreprin­derile, decât au ştiut s’o facă în urmă cu un an. In acest timp, au învăţat să cunoască mai temeinic utilajul nou, să folosească într’o măsură mai mare capacitatea lui de producţie. Un mare număr de muncitori necalificaţi s’au calificat în ultimul an, iar alţii şi-au perfecţionat cunoştinţele­­ tehnico-profesio­­nale. Astfel, aproape 29.000 muncitori au fost calificaţi în Industria metalurgică, circa 22.000 în industria uşoară, etc. La şcoala întrecerii socialiste şi a for­mei ei superioare, mişcarea stahanovistă,au crescut minunate cadre, oameni înaintaţi, care prin realizările lor în producţie au scos la iveală imense rezerve interne, au arătat posibilităţile uriaşe de creştere a producţiei şi productivităţii muncii exis­tente în interiorul fiecărei întreprinderi. Măsurile tehnico-organizatorice intro­duse, printre care regruparea utilajului după necesităţile procesului tehnologic, mai buna aprovizionare cu materii­ prime, materiale, scule, asigurarea unei producţii ritmice prin înlăturarea gâtuirilor şi a go­lurilor de lucru, trecerea în multe locuri la producţie în serie, etc., au îmbunătăţit în mod simţitor condiţiile de muncă din întreprinderi. Toate acestea au făcut ca normele sta­bilite prin acţiunea de reexaminare din anul trecut să nu mai fie corespunzătoare, întrucât ele au rămas în urmă faţă de progresul tehnic, faţă de creşterea nive­lului tehnicoprofesional al muncitorilor. Lucrul acesta reiese cu claritate şi din de­păşirile masive de norme, înregistrate în toate întreprinderile şi ramurile in­dustriale. Aşa, de pildă, indicele de realizare a normelor de către tota­litatea muncitorilor din întreprinderile Ministerului Energiei Electrice şi Indus­triei Electrotehnice a fost, în trimestrul IV 1952, de 176% , în întreprinderile Ministerului Industriei Metalurgice, de 178%, etc. Or, nu poate fi considerată ca o normă corespunzătoare aceea pe care o pot depăşi uşor — şi în proporţii mari — chiar şi muncitori cu o slabă calificare. Normele nu pot rămâne neschimbate atunci când s-a schimbat nivelul tehnic al întreprinderilor, când a crescut califica­rea muncitorilor, atunci când sunt create condiţiile pentru o mai bună organizare a producţiei.­­ Normele învechite sunt un paravan în dosul căruia se ascund de cele mai multe ori lipsuri serioase în organizarea pro­ducţiei, timpii morţi, indisciplina în mun­că. In secţia de strungărie a uzinei I.M.B.­­Timişoara, de pildă, se irosesc in­ fiecare lună sute de ore de lucru, sunt goluri mari în producţie şi absenţe nemotivate , totuşi nici conducerea administrativă, nici organele de partid şi sindicale şi nici o mare parte din muncitori nu se sesizează de acest lucru, deoarece cu toate lipsu­rile arătate mai sus, media depăşirii nor­melor pe întreaga secţie este, de regulă, 70—80%. Cine pierde de pe urmă faptului că nu majoritatea întreprinderilor normele s’au învechit şi frânează folosirea posibilită­ţilor existente pentru sporirea producţiei ? Pierde în primul rân­d poporul muncitor — stăpân pe toate avuţiile patriei ; pierde fiecare muncitor, căci normele învechite încarcă preţul de cost şi deci şi preţul de vânzare , pierde fiecare om al muncii in parte, căci numai pe baza unei producţii şi productivităţi tot mai sporite se poate asigura creşterea neîntreruptă a nivelului de trai, material şi cultural, al celor ce muncesc. Interesele clasei muncitoare, in­teresele fiecărui om al muncii în parte cer nu o Creştere nominală a salariului, nu o creştere, de salariu „pe hârtie“, reali­zată în dauna productivităţii muncii şi pe socoteală ridicării preţului de cost, ci o creştere reală a salariului, care poate fi obţinută numai prin sporirea producţiei şi productivităţii muncii, prin reducerea pre­ţului de cost. Tocmai asemenea perspec­­tive luminoase deschide în faţa poporului muncitor realizarea cincinalului în 4 ani. înlăturarea normelor învechite este în interesul dezvoltării economiei naţionale, în interesul desfăşurării măreţului pro­gram de construcţii paşnice prevăzut în planul cincinal, în interesul ridicării con­tinue a nivelului de trai al oamenilor muncii. Trebue spus că, în multe întreprin­deri, s’a creat o nepotrivire inadmi­sibilă între realizarea normelor şi în­deplinirea planului de producţie, nepotri­vire care urcă preţul de cost. Astfel, la fabricile de pielărie şi încălţăminte „11 Iunie“ din R. Vâlcea, normele au fost în­deplinite în 1952 in proporţie de 160%, în timp ce planul de producţie nu a fost realizat decât în proporţie de 88,56%. La fabrica „Timpuri Noi” din Oraşul Stalin procentul de îndeplinire a normelor a fost de 160%, în timp ce plenul nu­ a fost realizat decât în proporţie de 98,20%. Sunt cazuri când pentru aceeaşi opera­ţie sunt norme diferite, în întreprinderi diferite, dar cu acelaş nivel de mecanizare. Aşa, de pildă, normele de timp la harna­­suffiente sunt mai mari la uzinele ,,Marieş Herbak“-Cluj decât la uzinele ,,Kirov" Bucureşti ; la rândul lor, normele de timp de la uzinele ,,Kirov” sunt mai mari decât cele de la „Flacăra Roşie“-Bucureşti. Normele învechite duc la nivelarea, la ştergerea diferenţei dintre munca califi­cată şi necalificată. Nivelul umflat al nor­melor actuale creează asemenea situaţii nefireşti când, chiar în interiorul aceleiaşi fabrici, muncitori cu o slabă calificare realizează depăşiri însemnate, câştigând uneori mai mult decât muncitori cu o ca­lificare mult mai înaltă. Se înţelege că această situaţie nu constitue un stimulent, ci dimpotrivă, o frână în calea ridicării calificării muncitorilor. In numeroase în­treprinderi există, de asemenea, raporturi nejuste între nivelul de realizare a nor­melor la secţiile de bază şi cele auxiliare, muncitorii din secţiile auxiliare câştigând mai mult decât cei din secţiile de bază. Normele umflate sunt ca o greutate le­gată de picioare, care ne împiedică să mergem cu paşi mari înainte. Reexaminarea normelor este aşadar o necesitate. Există toate condiţiile pentru ca normele noi, mai juste, ce vor rezulta din această reexaminare să fie îndeplinite şi depăşite. In acest scop conducerile între­prinderilor, muncitorii şi tehnicienii trebue să se îngrijească de luarea unui şir de măsuri, între care mai buna organizare a producţiei, folosirea maximală a maşinilor şi utilajului, descoperirea rezervelor in­terne existente la fiecare loc de muncă, înlăturarea timpilor morţi şi a golurilor de producţie. Desfăşurând cu un nou avânt întrecerea socialistă, trebue să se dea cea mai mare atenţie introducerii şi extinderii pe scară largă a experienţei înaintate, in primul rând a experienţei stahanoviştilor sovietici, precum şi a stahanoviştilor şi fruntaşilor din ţara noastră. Datoria patriotică a stahanoviştilor, a fruntaşilor în producţie, a muncitorilor înaintaţi din întreprinderi este de a se pune în fruntea masselor muncitoare în acţiunea de reexaminare a normelor. Eli trebue să demonstreze şi să convingă prin fapte marea massă a muncitorilor că in­troducerea unor norme mai juste este posibilă şi necesară, în interesul dezvol­tării continue a economiei patriei, în interesul întregului popor muncitor şi al fiecărui om al muncii în parte. Ei trebue să fie cei dintâi care să arate că printr’o mai bună organizare a muncii, prin ridicarea nivelului de cunoştinţe teh­nice, printr’o mai raţională organizare a lucrului, normele noi, mai juste, pot şi tre­bue să fie îndeplinite şi depăşite. Trebue să combatem tendinţele unor elemente înapoiate, de a se crampona de normele vechi. Deasemeni, trebue să avem în vedere că elemente duşmănoase — agenţi mârşavi pe care imperialiştii a­­mericano-englezi îi năimesc cu dolari şi lire ca să lovească în viaţa noastră nouă, — vor încercă să uneltească împotriva in­tereselor generale ale clasei muncitoare, folosind elemente înapoiate din rândurile muncitorilor. De aceea, vigilenţa masselor trebue să se manifeste cu deosebită ascu­ţime împotriva duşmanului de clasă. Drumul nostru înainte este puternic lu­minat de experienţa primului stat socialist din lume. In U.R.S.S. au fost necontenit revizuite normele şi tocmai acest lucru a constituit un factor puternic care a stat şi stă la baza marilor succese pe care Statul Sovietic le-a obţinut în con­struirea celei mai înaintate industrii din lume, realizarea unui înalt nivel de trai, material şi cultural, pentru toţi oamenii sovietici. Reexaminarea normelor va fi un prilej puternic de stimulare a elanului creator al poporu­lui nostru muncitor, de manifestare hotărîtă a voinţei sale de a merge cu paşi îndrăzneţi înainte, în lupta pentru înfăp­tuirea cincinalului în 4 ani, pentru dezvol­tarea economiei naţionale, ridicarea necon­tenită a nivelului de trai al celor ce mun­cesc, pentru pace şi socialism. Răspuns la Întrebările cititorilor De ce este necesară reexaminarea normelor SCÂNTEIA In Editura pentru literatură politică­ a apărut: N. A. MIHAILOV — Despre o XX­X-a comemorare a morfii lui V. I. Lenin 32 pag. 0,35 lei Concertul dat de Quartetul „Smetana" In cadrul acordului cultural dintre R.P.R. şi R. Cehoslovacă se află de câteva zile în țara noastră Quartetul „Smetana", ansamblu de muzică de cameră de pe lângă Filarmonica R. Cehoslovace. Format în anul 1947, Quartetul „Sme­tana" este compus din Jiri Novak, vioara I, Lu­bam­­ir Kostecky, vioara 11-a, Jaroslav Rybensky, violă, şi Antonin Kohout, vio­loncel. Această formaţie de muzică de ca­meră a obţinut la festivalul „Primăvara la Praga 1950“ premiul al II-lea, după Quartetul din Moscova. In turneele făcute în Uniunea Sovietică, R. P. Polonă, R. P. Ungară şi Austria, Quartetul ,,Smetana" a repurtat mari succese. Primul concert pe care Quartetul „Sme­tana“ l-a prezentat în Capitala patriei noastre a avut loc Sâmbătă seara în sala Dalles. La concert au asistat: M. Macavei, preşedintele Institutului Român pentru Relaţiile Culturale cu Străinătatea, repre­zentanţi ai artei şi culturii şi un numeros public iubitor al muzicii de cameră. Au fost, deasemeni de faţă R. Schmelz, ambasadorul R. Cehoslovace, şi alţi membri ai Ambasadei R. Cehoslovace. In cadrul concertului s’a executat: Quartetul în Do major de F. X. Richter, Quartet pentru coarde „Scrisori intime” de L. Janacek şi Quartetul in Mi minor „Din viaţa mea” de B. Smetana. Valoroasa interpretare a solilor artei muzicale cehe a fost răsplătită cu înde­lungi aplauze din partea auditorilor. (Agerpres) Poeţii şi compozitorii au discutat problemele cântecului de massa Vineri după amiază, la Casa Scriitori­lor, în cadrul unei şedinţe de lucru, poeţii şi compozitorii noştri au discutat proble­mele cântecului de massă şi felul în care ei pot colabora pentru a realiza creaţii cât mai valoroase.­ La şedinţă au participat şi numeroşi invitaţi, reprezentanţi ai Comitetului pen­tru Artă, ai Comitetului de Radio, ai In­stitutului de Folklor, al Consiliului Cen­tral al Sindicatelor şi membri ai ansam­blurilor artistice de amatori. Din partea Uniunii Scriitorilor din R.P.R. poeta Veronica Porumbacu a pre­zentat un referat in care a arătat impor­tanţa îmbinării poeziei cu muzica, pentru crearea unui cântec valoros. Analizând as­pectele caracteristice ale poeziei-cântec, poeta Veronica Porumbacu şi-a însoţit re­feratul cu numeroase exemplificări de cântece intrate adânc în viaţa poporului nostru muncitor. Referatul compozitorului Vasile Popo­­vici a înfăţişat caracteristicile unui text bun pentru a fi pus pe muzică şi impor­tanţa pe care o constitue pentru compo­zitori cunoaşterea şi studierea tematicii versurilor. Discuţiile care au urmat au dezbătut îndelung problemele legate de creaţia cân­tecului de massă. In aceste discuţii s’au analizat deasemeni probleme de tematică a cântecului, problema înlăturării schema­tismului versurilor şi melodiei. Discuţiile au subliniat importanţa cu­noaşterii în adânc a vieţii şi realizărilor poporului nostru muncitor. Şedinţa de lucru de la Casa Scriitorilor a constituit începutul unei rodnice cola­borări a poeţilor cu compozitorii, pentru o creaţie din ce în ce mai valoroasă de cârntece de massă,­­ aşteptate de oamenii muncii din ţara n­oastră. (Agerpres) Ţăranii întovărăşiţi din Merişu s’au unit în gospodăria colectivă Ţăranii muncitori din satul Merişu, ra­ionul Strehaia, au format in­ vara anului trecut o întovărăşire pentru lucrarea în comun a pământului. Convingându-se în practică de foloasele pe care le aduce Ihanca în comun pe în­tinderi mari de pământ, ,cu ajutorul mij­loacelor mecanizate, ţăranii muncitori în­tovărăşiţi au hotărît să alcătuiască o gospo­dărie colectivă. In frunte cu comuniştii, ei au dat la iveală şi au spulberat toate unel­tirile ticăloase ale chiaburilor Buşoi Ion, Lupescu Victor, Ciontea Gheorghe şi S’au unit de bună voie în gospodăria colectivă „30 Decembrie”. CONSTANTIN MARGHESCU corespondent voluntar Femei fruntaşe ale patriei noastre IOANA ILIESCU maistoriţă fruntaşă la F. R. B„ lucrează după cele mai Înaintate metode sovie­tice obţinând Însemnate succese In producţie. IOANA GRUIA brigadieră fruntaşă la gospodăria co­lectivă Conţeşti, raionul Zimnicea, mun­ceşte neobosită pentru buna desfăşurare a lucrărilor din campania agricolă de primăvară. ANA MAIVIALIGA sudoriţă fruntaşă la uzinele „Semănă­toarea“ din Capitală, obţine zi de zi succese tot mai însemnate în muncă. PAI­ASCHIVA BRAIN­ER director general la Ministerul Industriei Uşoare, luptă pentru a asigura poporu­lui muncitor cât mai multe produse de larg consum. Din ţara constructorilor comunismului Casa oamenilor fericiţi Nu-nui‘puteani des­u­pi privirile de pe­­De la corespondentul , faţadele caselor noi, înalte, înzestrate cu minunate podoabe arhitecturale, care se înşirau în jurul nostru pe strada Bolşaia Serpuhovskaia, una dintre nenumăratele străzi obișnuite ale Moscovei. Interlocuto­rul meu L. Galkin, deputat al Sovietului orășenesc al Moscovei, era administratorul câtorva dintre casele acestei străzi. La un moment dat mi-a spus : — Alege dumneata cire ca să vrei să vizitezi ! Am ales la întâmplare casa cu numărul 46. Și astfel am început să vizităm casă de locuit de pe strada Bolsaia Serpuhovs­kaia, numărul 46... Am intrat în primul corp al clădirii. — In casa aceasta locuesc oameni de toate vârstele și de toate profesiunile — îmi spuse Galkin. Administrația se strădu­­ește să creeze cât mai bune condiţii de locuit, cheltuind în fiecare an pentru repa­raţiile capitale şi curente, pentru nevoile culturale ale locatarilor, pentru întreţine­rea taberei de pionieri care se organizează vară cu vară în curtea clădirii a sute de mii de ruble... Tovarăşul Galkin şi-a întrerupt expune­rea apăsând pe butonul soneriei unui apar­tament de la primul etaj. Ne-a deschis uşa o femeie în vârstă, de stătută mijlocie, cu o fată blajină. — Bună ziua, Evdochia Ivanovna, bucu­roasă de oaspeţi … — exclamă călăuza mea. Apoi, întorcându-se către mine : — Evdo­chia Ivanovna Uvarova este deputată în Sovietul Moscovei. Familia Uvarovilor este cunoscută şi respectată în întregul cartier, ca familia unor vechi revoluţionari. Scuzându-ne pentru vizita neanunţată, am urmat îndemnul călduros al gazdei de a-i vizita apartamentul. Am pătruns din micul holişor dela intrare întâi într’o sufragerie spaţioasă, mobilată cu gust. Pe etajere speciale străluceau flori îngrijite cu dragoste de locatarii casei. Intr’un colţ un pian. In alt colţ al încăperii, aft tele­vizor. Pe pereţi — reproduceri după ta­blourile lui Surikov şi Perov. Din sufra­gerie am intrat în dormitorul Uvarovilor, iar de acolo într’o încăpere mai mică, în care locueşte fiica bătrânilor Uvarov, Ana Andreevna, împreună cu fetiţa ei Zofia, în vârstă de 10 ani, al cărei tată a căzut pe front în luptă împotriva cotropitorilor fasciști. Din holișor se pătrunde totodată în bu­cătărie — Înzestrată cu instalație de gaze naturale — și în baie. Cât timp am vizitat apartamentul plă­cut, comod, a venit acasă și capul familiei, Andrei Uvarovici Uvarov, un om solid, negricios, care nu trăda nici pe departe vârsta înaintată pe care o are. Tovarăşul Uvarov — vechi bolşevic — şi-a început activitatea revoluționară acum vreo patruzeci de ani la uzina Mihelson (în prezent uzina „Vladimir Ilici“), unde lucra ca lăcătuş. Ani dea rândul după Marea Revoluție Socialistă din Octombrie, to­varăşul­ Uvarov a condus întreprinderi industriale din cuprinsul Moscovei. Chiar şi acuma, în ciuda vârstei înaintate, mai lucrează la secţia tehnologică a uzinei „Vladimir Ilici“. — Oare poţi să stai cu braţele încruci­şate când întregul popor construeşte co­munismul ? Iată-ne într’alt corp al clădirii. Intrăm într’un apartament mai mic, alcătuit doar din două camere, bucătărie şi baie. Aici locuesc E. Ivanova, directoare a şcolii se­rale de pe lângă combinatul Krasnoholmsk, împreună cu fiul ei, student la un institut de medicină. încăperile mari, spaţioase, sunt mobi­late cu gust şi produc o impresie de Inti­mitate caldă, datorită mulţimii de bibelouri răspândite peste tot. O bibliotecă mare ocupă jumătatea uneia dintre camere. “ — După socotelile’ Scânteii" la Moscova) mele circa două tre­imi dintre locatarii — casei noastre, copii, tineret, maturi, învaţă — îmi­ spune tova­răşa Ivanova, o femeie înaltă, voinică, cu trăsături energice. Numai în corpul nostru de clădire sunt 60 de Şcolari. Este o ade­vărată plăcere să-i vezi dimineaţa, ple­când la şcoală în grup sau însoţiţi de părinţi. Serile se apleacă asupra cărţilor nu numai copiii, ci şi părinţii lor. Cei mai mulţi dintre ei studiază în cercuri po­e­­tice, universităţi serale, la cursuri prin corespondenţă, şcoli serale. In mod deose­­bit se disting la învăţătură ţesătoarea sta­­hanovistă Serafima Iosikova, ajutorul ca maistru Piotr Filatov. Elevilor fiiei le este accesibilă întreaga bogăţie a minunatei cul­turi sovietice. Ei pot atinge cele mai înalte trepte ale cunoaşterii ştiinţifice. Nicio piedică nu le stă în cale. Eu cred că nu există bucurie mai mare decât aceia de a lumina oamenii, de a răspândi dragostea pentru cultură în rândurile lor... Aceasta este bucuria cea mare a vieţii mele... ...înainte de a suna la intrarea acestui apartament, ne-au întâmpinat sunetele unei melodii cunoscute. Am aşteptat întâi ca sa se termine melodia, apoi am sunat. In prag a apărut o tânără blondă, zveltă, cu fruntea înaltă, cu ochii de un albastru închis, ca cerul în amurg. Ne aflăm în apartamentul maistrului Alexandr Krasnosciokov de la uzina numă­rul 2 de rulmenţi., Tânăra era fiica lui, Nina, studentă la facultatea de dirijori a Institutului pedagogic-muzical Gnesin. Şi în locuinţa aceasta m’a impresionat felul cum oamenii sovietici ştiu să creeze o atmosferă caldă, familiară. Pia­nul, de pe care ne priveau busturile lui Mozart şi Glinka, radioul întovărăşit de pik-up, dulapul plin de discuri şi de note mărturiseau pasiunea pentru muzică a lo­catarilor acestei case. Ecaterina Vasilievna, mama Ninel, ne-a povestit că dragostea pentru muzică este Veche în familia lor. Mama ei, simplă ţesă­toare, avea o voce uimitoare. Dar neavând cu ce să înveţe pentru a-şi dezvolta şi de­săvârşi talentul, şi-a îngropat darul în lacrimi şi cântece triste. Nepoata ţesătoarei cu voce de aur, tânăra Nina Krasnoseio­­kova, care cunoaşte vremurile de mizerie şi sărăcie pe care le-a trăit bunica ei doar din ceea ce citeşte şi i se povesteşte, a in­trat la şcoala muzicală la vârsta de 11 ani. La timpul lor, bunica şi mama ei — am­bele ţesătoare — trudeau din greu de la vârsta de 13 ani pentru un colţ amar de pâine. Astăzi, Visul din copilărie al Ninei — de a deveni dirijoare — se apropie de îndeplinire. * Am mai vizitat nu după amiaza aceea câteva apartamente din casa de pe strada Bolsaia Serpuhovskaia num­iărul 46. Pre­tutindeni m’au întâmpinat imagini ale ace­­luilaș trai luminos, îmbelşugat, civilizat, al oamenilor sovietici. Luându-i­i rămas bun dela bunul meu Călăuz, tovarăşul Galkin, și aruncând o ultimă privire asupra casei ale cărei con­tururi se topeau în lumina difuză a înse­rării, mi-am amintit de o piesă pe care a scris-o cândva celebrul scriitor realist englez Bernard Shaw. Piesa se numea „Casa Inimilor sfărâmate", titlu prin care autorul simboliza însăși putreda lume ca­pitalistă. M-am gândit că și casa aceasta de pe strada Bolșaia Serpuhovskaia 46, una din casele obișnuite de locuit ale Mos­covei, poate fi luată drept simbol — simbol al vieții sovietice, al societății socialiste. Și dacă mi s’ar cere să-i dau un nume,­­ l-aș da pe acesta: „Casa oamenilor fe-* riciți". V. BARLADEANU NOTE BIBLIOGRAFICE Probleme ale literaturii noi din R. P. R. In Editura de Stat pentru Literatură şi Artă au apărut de curând două volume de articole şi studii de critică literară: „Probleme ale literaturii noi din R.P.R." şi „Pe drumul culturii noi“ de Traian Şel­­maru. Studiile şi articolele adunate în aceste volume dau cititorilor un tablou, în linii mari, al dezvoltării literaturii noastre după 23 August 1944 pe drumul însuşirii şi aplicării metodei realismului socialist, în luptă împotriva concepţiilor reacţionare burgheze. In volumul „Probleme ale literaturii noi din R.P.R." sunt grupate o serie de studii literare — publicate în revistele noastre de literatură precum şi în „Scânteia" — care se ocupă de o seamă dintre principa­lele romane şi volume de poezii originale apărute în anii regimului de democraţie populară. Marea majoritate a operelor ana­lizate în aceste studii au fost distinse cu Premiul de Stat. In volum sunt cuprinse: studiul lui Traian Şelmaru consacrat cărţii maestru­lui Mihail Sadoveanu „Mitrea Cocor", ro­man distins cu Medalia de Aur a Păcii, precum şi studii despre prima ediţie a romanului lui­ Petru Dumitriu „Drum fără pulbere” (D. Micu) şi despre romanul lui Horváth István „Brazdă peste hâturi“ (S. Mladoveanu). Sunt reproduse studiul lui O. S. Crohmălniceanu despre romanul „Oţel şi pâine“ de Ion Călugăru, studiul lui Silvian Iosifescu „Pe drumul înflo­ririi gospodăriei agricole colective" — despre „Pâine albă”, romanul tânărului scriitor Dumitru Mircea, studiul lui, M. Gafiţa despre romanul „Ogoare noi“ de A. Mihale. Volumele scriitorului Al. Jar, „Fragment de veac”, „Interogatoriul”, „Evadare" şi „Sfârşitul Jalbelor” sunt analizate în studiul lui Paul Georgescu, intitulat „O mărturie dramatică“. Despre al doilea volum al romanului „Negura" de Eusebiu Camilar Şi câteva probleme de critică literară scrie S. Fărcăşan. Volumul „Probleme ale literaturii noi din R.P.R." cuprinde şi studii despre poezie: Mihai Beniuc — „Poezia noa­stră, firmă a poporului în lupta pentru apărarea păcii şi construirea socialismu­lui”, I. Vitner — „Poezia lui A. Tom­a", M. Novicov — „Pe marginea poeziei lui Dan Deşliu", şi Nestor Ignat — „O carte despre frumuseţea vieţii noi", consacrat volumului de versuri „Mărturii". Nr. 2595 Traian Şelmaru: ,,Pe drumul culturii noi“ Cartea „Pe drumul culturii noi", de Traian Şelmaru, conţine, pe lângă articole scrise în anii 1946—1947 axate pe pro­blemele luptei pentru o literatură pusă în slujba poporului, împotriva tezei reacţio­nare a „artei pune”, şi o serie de studii literare şi cronici dramatice. Este repro­dus studiul „Să luptăm pentru o critică de artă principială, pătrunsă de spirit de partid", în care sunt dezvăluite şi combă­tute unele manifestări ale cosmopolitis­mului în critica literară din ţara noastră. Volumul cuprinde deasemenea cronicile despre romanul „Negura" (vol. I) de E. Camilar, despre piesa „Minerii” de Mihail Davidoglu, cuvântările rostite la sărbăto­rirea centenarului lui I. L. Caragiale şi la sărbătorirea maestrului M. Sadoveanu cu prilejul împlinirii a 70 de ani de viaţă. In volum a fost publicat articolul „I. V. Stalin — teoretician genial şi înfăptuitor al revoluţiei culturale". Studiile şi articolele literare grupate în cele două volume editate de E.S.P.L.A. dezbat o serie de probleme de bază pen­­tru dezvoltarea literaturii noastre. Apariţia acestor volume demonstrează din plin cât de mare însemnătate au arti­colele şi studiile de critică literară publi­cate în ziare şi reviste şi subliniază tot­odată cu tărie necesitatea de a lichida rămânerea în urmă in acest domeniu, obli­gaţia pentru criticii noştri literari şi pen­tru presa periodică de a asigura, în mod sistematic, cu regularitate, recenzarea cri­tică — cu o înaltă principialitate — a noilor opere literare, dezbaterea probleme­lor, literaturii noastre, demascarea şi com­baterea necruţătoare a oricăror mani­festări ale ideologiei burgheze decadente. Este de dorit ca viitoarele culegeri de critică literară să fie grupate pe anumite teme şi probleme­. Alături de o activitate mai susţinută a criticilor cunoscuţi este necesar să apară lucrări ale mai multor tineri critici literari. Volumele „Probleme ale literaturii noi din R.P.R.“ şi „Pe drumul culturii noi" sunt menite să cunoască o largă răspân­dire în rândurile scriitorilor, ale membri­lor cenaclelor literare, cadrelor didactice, studenţilor şi elevilor ce studiază litera­tura noastră contemporana, ale tuturor iubitorilor de literatură.

Next