Scȃnteia, iunie 1953 (Anul 22, nr. 2676-2700)

1953-06-11 / nr. 2684

­­f­z. 2534 Pentru îmbunătăţirea aprovizionării cu legume şi zarzavaturi a oamenilor muncii din Capitală O problemă de mare însemnătate eco­nomică şi politică în momentul actual o constitue aprovizionarea cu legume şi zar­zavaturi a oamenilor muncii din oraşe şi centre industriale. In aprovizionarea cu legume şi zarza­vaturi a oamenilor muncii din Bucureşti s-au o­bţinut până în prezent unele reali­zări. însemnate cantităţi de produse legu­micole au fost desfăcute până acum prin reţeaua comerţului de stat şi cooperatist şi pe calea desfacerii de către ţăranii munci­tori din raioanele producătoare de legume şi zarzavaturi din împrejurimile Capitalei. Mai sunt însă o serie de mari lipsuri în această direcţie. O parte din conducerile unor gospodării agricole de stat din împrejurimile Capita­lei manifestă lipsă de răspundere faţă de sarcinile ce le revin în domeniul aprovizio­nării populaţiei muncitoare cu legume şi zarzavaturi. Astfel, gospodăriile agricole de stat din Bragadiru, Popeşti-Leordeni, Caragiale şi altele sunt rămase mult în urmă cu îndeplinirea planului de livrare pe trimestrul II, nu îşi îndeplinesc planul de producţie şi de livrare a produselor legumicole în cantităţile prevăzute şi ter­menele fixate. Conducerile acestor gospo­dării de stat, în loc să recolteze la timp şi să livreze produsele la termenele prevăzute în graficele de livrare, îngreunează în­deplinirea contractelor cu Aprozarul, sub pretextul îndeplinirii cantitative a planului. COOPERATIVELE SA SE PREOCUPE ÎNDEAPROAPE DE ACHIZIŢII ŞI DE ÎNDEPLINIREA contractelor Un mare rol în îmbunătăţirea aprovizio­nării cu legume şi zarzavaturi a oame­nilor muncii din Capitală revine orga­nelor comerţului de stat şi cooperaţiei de aprovizionare şi desfacere din oraşul şi regiunea Bucureşti, care au sarcina de a achiziţiona produse legumicole de la ţăranii muncitori şi de a urmări­ îndeplinirea întocmai a contractelor încheiate, îndrep­tând produsele achiziţionate spre pieţele Capitalei. Trebue arătat însă că atât în ceea ce priveşte achiziţiile de produse le­gumicole cât şi în îndeplinirea contracte­lor există lipsuri serioase. Astfel, conducerile unor agenţii de valo­rificări, de pe lângă uniunile raionale ale cooperativelor de aprovizionare şi desfa­cere, cât şi consiliile de conducere ale unor cooperative desconsideră problema achiziţionării de produse legumicole. Con­ducerile agenţiilor de valorificări din ra­ioanele Brăneşti, Mihăileşti, Răcari şi Vidră, care duc o muncă birocratică, nu au îndrumat şi controlat consiliile de condu­cere ale cooperativelor ca acestea să pună în centrul preocupărilor lor achiziţionarea produselor legumicole. Din această cauză cooperativele au rămas mult in urmă cu planul de achiziţii atât in ceea ce priveşte achiziţiile libere cât şi achiziţiile pe bază de contracte. In aceste raioane sunt mari posibilităţi pentru achiziţii de cartofi, mazăre, ceapă verde, diverse fructe, etc., dar conducerile agenţiilor de valorificări, precum şi consi­liile de conducere ale unor cooperative, lasă să să desfăşoare munca de achiziţii la întâmplare, într’un ritm neîngăduit de încet. Din această cauză până în prezent agenţiile şi cooperativele din raioanele de mai sus n’au livrat decât o mică parte din produsele pe care trebuiau să le livreze. Activizarea aparatului de achizitori ai coo­perativelor — care au un rol deosebit de însemnat în îndeplinirea planului de achi­ziţii — nu a constituit o preocupare pen­tru conducătorii respectivi. Ca urmare a acestui fapt, unii dintre achizitori stau toată ziua la sedii aşteptând ca produsele legu­micole... ,,să pice pară mălăiaţă”. In raio­nul Vidra, de pildă, conducerea Ageva­­coopului în frunte cu Apostol Marin nu se preocupă de urmărirea îndeplinirii contrac­telor, iar achizitorii de la cooperativele să­teşti nu sunt mobilizaţi în­­această direcţie. Aceeaşi situaţie nesatisfăcătoare domne­şte şi la conducerea agenţiei de valorificări din raionul Brăneşti. Deşi în comunele Pandeni, Gălbinaşi, Vasi­laţi şi altele, s-au încheiat contracte cu ţăranii muncitori, nimeni nu se preocupă să ridice prod­usele contractate. La finele cooperative din raio­nul Vidra, cum ar fi de pildă la cele din comunele Adunaţii-Copăceni sau Brăniş­­tari, achiziţionarea produselor legumicole este îngreunată intre altele şi de faptul că consiliile de conducere ale acestor co­­­perative nu au luat măsuri să se facă ime­diat plata produselor aduse de ţăranii muncitori. Toate acestea au dus la situaţia că Agevacoopurile din raioanele Răcari, Mihăileşti, Brăneşti şi Vidra au livrat în lâna Mai cantităţi cu totul neînsemnate de produse legumicole. Neîndeplinirea planului de achiziţii de către aceste Agevacoopuri atrage după sine neîndeplinirea planului de livrare şi neres­­pectarea ritmului zilnic, ceea ce creează greutăţi unităţilor de desfacere şi deci aprovizionării oamenilor muncii. MAI MULTA GRIJA PENTRU ORGANIZAREA TRANSPORTURILOR Un rol deosebit de important în aprovi­zionarea cu legume şi zarzavaturi îl are şi organizarea transporturilor, care au me­nirea să lege centrele producătoare de pro­duse legumicole cu pieţele de desfacere. Trebue spus însă că organele comer­ţului de stat şi ale cooperaţiei­ de apro­vizionare şi desfacere din oraşul şi re­giunea Bucureşti manifestă şi in această privinţă o serie de lipsuri. Proasta organi­zare şi planificare a mijloacelor de trans­port fac ca însemnate cantităţi de legume şi zarzavaturi să nu fie ridicate la timp. Din această cauză ele ajung pe pieţele Bu­­cureştiului depreciate sau veştede. Mai grav este faptul că uneori, din cauză că nu se asigură transportarea rapidă şi la timp a produselor legumicole, cantităţi însemnate de produse sunt supuse riscului de a se strica. Cooperativele raionale de aprovi­zionare şi desfacere ,,21 Decembrie“, „Secera şi Ciocanul“, „Victoria“ şi altele, care au datoria să ridice produsele legu­micole de la agenţiile de valorificări din diverse raioane, trimit adeseori mijloacele de transport cu mari întârzieri. Această lipsă se manifestă şi la organele Aproza­rului care trebue să asigure: transportarea produselor legumicole de la gospodăriile agricole de stat, centrele de colectare, etc. Cooperativa raională „21 Decembrie" din Bucureşti, de pildă, deşi a primit nota de comandă de la Agevacoop Vidra pentru 3000 kg. produse legumicole încă de pe ziua de 26 Mai a.c., nu a trimis mijloace de transport decât pe ziua de 23 Mai a. c. când o parte din cireşe şi alte produse erau deja stricate. Fapte asemănătoare s-au mai întâmplat şi cu alte ocazii. Deaseme­­nea, cooperativa. „Unirea Muncitorilor" a trimis la Agevacoop Răcari mijloace de transport abia după 48 de ore dela pri­mirea notei de comandă. Această practică dăunătoare s’a în­cetăţenit şi la Aprozar Bucureşti, care a lăsat mai mult de 3 zile neridicate dela gospodăria agricolă de stat din Domneşti importante cantităţi de le­gume şi zarzavaturi ca: spanac, ceapă, ridichi de lună şi altele, în timp ce pe pieţele Bucureştiului aceste produse erau foarte căutate. De aceeaşi lipsă de răspun­dere a dat dovadă conducerea Aprozaru­lui şi în ridicarea produselor dela gospo­dăriile agricole de stat din comunele Ducu, Alba, Joiţa şi alteia. In alte cazuri, aşa cum s’a întâmplat de pildă cu coope­rativa raională „Victoria“ din Bucureşti, se trimit mijloace de transport la Ageva­coopuri fără a exista în prealabil comanda, ceea ce duce la folosirea neraţională a mij­loacelor de transport. Folosirea neraţională a mijloacelor de transport se datore­şte între altele şi fap­tului că unităţile furnizoare de legume şi, zarzavaturi nu fac comenzile întotdeauna la timp şi nu anunţă cantităţile şi sorti­mentele de produse legumicole ce ur­mează a fi ridicate. Sa întâmplat de pildă ca Centrul nr. 1 Aprozar Obor să trimită în ziua de 4 iunie la „Grădina Bălţatu" un camion de 6 tone pentru a ridica o singură tonă de produse. Răspunzătoare de aceste lipsuri sunt organele Ministerului Gospodăriilor Agri­cole de Stat, ale cooperaţiei de aprovizio­nare şi desfacere, ale comerţului de stat din regiunea şi oraşul Bucureşti, precum şi Comitetele executive ale sfaturilor popu­lare regional şi ai Capitalei (secţia co­mercială) care au tolerat această situaţie şi nu au luat cele mai indicate măsuri pentru curmarea la timp a acestei stări de lucruri. Acestor lipsuri trebue să li se pună capăt neîntârziat. Nu poate fi admisă nicio tărăgănare sau întârziere în rezolva­rea problemelor privitoare la aproviziona­rea oamenilor muncii cu legume şi zarza­vaturi. Trebue dusă o luptă necruţătoare împotriva celor care încearcă să soluţio­neze problema aprovizionării în mod biro­cratic sau manifestă tendinţa de a aştepta ca zarzavaturile sau legumele „să pice din cer“. Elementele din a căror indolenţă se strică produse legumicole sau fructe ne­ridicate şi netransportate la timp, cauzân­­du-se astfel pagube materiale, trebue trase la răspundere. Comitetul regional de partid şi Comi­tetul orăşenesc de partid Bucureşti au datoria să se ocupe mai îndeaproape ca până acu­m de aceste probleme, să anali­zeze temeinic mijloacele de îmbunătăţire permanentă a aprovizionării cu legume şi zarzavaturi şi să ia deîndată măsurile cu­venite. Asigurarea aprovizionării în cele mai bune condiţiuni cu legume, zarzava­turi şi fructe a oamenilor muncii din Capitala patriei noastre trebue să consti­­tue o sarcină de frunte. I. BUNESCU I. FLO­CARU Materiale şi echipamente pentru sportivi Massele de oameni ai muncii cuprinşi în colectivele sportive din ţara noastră au la îndemână din ce în ce mai multe ma­teriale şi echipamente necesare practicării diferitelor ramuri de sport. Aparate de gimnastică, ambarcaţiuni pentru sporturile nautice, haltere, rachete şi coroaje de te­nis, precum şi alte materiale care cu ani în urmă se importau din străinătate, se produc acum în diferite întreprinderi din ţară. Cantitatea de materiale şi echipamente sportive fabricate anul acesta va spori în proporţie de 230% faţă de producţia din anul 1950. Numărul schiurilor, de pildă, va fi sporit cu mai mult de 3 ori ; cel al diferitelor aparate de gimnastică va spori cu 3-6 ori faţă de anul 1950, al bocancilor de schi şi de munte, al pantofilor de tenis şi atletism, al tricourilor şi treningurilor, etc. va creşte deasemeni în proporţie de 100-500%. O mare parte a acestor materiale spor­tive se confecţionează în cadrul întreprin­derii de Producţie a Materialelor Sportive de pe lângă Comitetul pentru Cultură Fi­zică şi Sport. Datorită eroismului fără seamăn şi activi­tăţii creatoare a clasei muncitoare, Ţara Sovietelor a înfăptuit în treisprezece ani Industrializarea prin propriile ei forţe, fără împrumuturi înrobitoare din afară, fără jefuirea şi asuprirea popoarelor. Capitalismul a adus agricultura din ţă­rile burgheze la decădere şi degradare, iar massele de multe milioane de­ ţărani in ruină şi mizerie. In Ţara Sovietelor, sub conducerea partidului, s’a înfăptuit, în decurs de câţiva ani, trecerea dela orân­duirea individual-ţărănească burgheză la orânduirea socialistă, colhoznică, care a asi­gurat dezvoltarea furtunoasă a forţelor de producţie în agricultură, a izbăvit ţărăni­mea muncitoare de mizeria şi jugul chia­­buresc, a creat condiţiile pentru o viaţă îmbelşugată şi cultă. Una din cele mai mari realizări ale partidului şi ale poporului sovietic , este revoluţia culturală, datorită căreia s’a ri­dicat nemăsurat de mult nivelul cultural al tuturor oamenilor muncii, s’a creat o numeroasă intelectualitate ieşită din rându­rile poporului. Drept rezultat al măreţelor transfor­mări, ţara noastră a devenit o­­ cetate de neînvins a socialismului. In anii Marelui Război pentru Apărarea Patriei poporul sovietic, condus de partidul comunist, a zdrobit pe agresorii imperialişti, a apărat cu succes libertatea şi independenţa Pa­triei, a eliberat popoarele Europei şi Asiei de sub jugul tiraniei fasciste. In zilele asprelor încercări ale războiului, partidul comunist s’a înfrăţit şi mai mult cu mas­sele populare. In perioada de după război, înfăptuind planurile elaborate de partidul comunist, poporul sovietic a refăcut rapid economia, a obţinut un nou şi puternic avânt în dez­voltarea economiei şi culturii, a desfăşu­rat larg construirea comunismului. In munca sa practică de construire a comunismului, partidul se călăuzeşte după hotârîrile Congresului al XlX-lea al P.C.U.S. O importantă contribuţie ideologică la elaborarea problemei căilor de trecere de la socialism la comunism este lucrarea lui I. V. Sta­lin „Problemele economice ale socialismului în U.R.S.S.”. Esenţa politicii partidului nostru, ex­pusă în cuvântările tovarăşilor G. M. Malencov, L. P. Berla şi V. M. Molotov, constă in a asigura toate condiţiile nece­sare pentru construirea cu şi mai mult succes a comunismului în Ţara­­Sovietelor, în a manifesta o grijă neobosită pentru bi­nele oamenilor muncii, pentru securitatea Patriei noastre, în a întări mai departe Statul nostru socialist, în a apăra consec­vent cauza menţinerii şi consolidării păcii generale. Grija pentru binele omului so­vietic, pentru înflorirea poporului este lege supremă pentru partidul nostru ! Satisfacerea maximă­­a nevoilor mate­riale şi culturale mereu crescânde ale so­cietăţii poate fi obţinută numai pe calea creşterii şi perfecţionării neîntrerupte a producţiei socialiste, pe baza tehnicii celei mai înalte. Partidul pune sarcina de a asi­gura un avânt continuu şi puternic ,al tuturor ramurilor industriei, in primul rând al industriilor: metalurgică, de construcţii de maşini, carboniferă, petro­liferă şi chimică, de a spori producţia de energie electrică. El mobilizează iniţia­tiva creatoare a masselor la lupta pentru ridicarea neîncetată a productivităţii mun­cii, pentru reducerea preţului de cost şi îmbunătăţirea calităţii producţiei, pentru folosirea deplină a rezervelor. Fiind în fruntea avântului în­­­uncă al masselor, partidul îndrumă întrecerea so­cialistă a întregului popor spre îndeplini­rea şi depăşirea celui de al 5-lea plan cin­cinal. Oamenii sovietici luptă pentru ca la sfârşitul cincinalului să mărească pro­ducţia industrială de trei ori în compara­ţie cu anul 1940. Fonduri uriaşe se inves­tesc în construcţii capitale, se mobilizea­ză toate rezervele de producţie. La cele mai importante tipuri de produse indus­triale se prevede o creştere în următoa­rele proporţii: fontă — cu 76%, oţel — 62%, laminate — 64%, cărbune — 43%, petrol — 85%, energie electrică — 80%. Partidul acordă multă atenţie dezvoltă­rii continue a agriculturii, consolidării prin toate mijloacele a orânduirii colhoz­nice, el urmăreşte să obţină înflorirea tu­turor colhozurilor din ţară. Orânduirea col­hoznică ascunde posibilităţi uriaşe. Folo­sirea deplină şi multilaterală a acestor po­sibilităţi va asigura un nou avânt al forţelor de producţie din agricultură, va permite crearea, într’un timp foarte scurt, a unei abundente de alimente pentru popu­laţie şi materii prime pentru industrie. Partidul organizează lupta oamenilor muncii din agricultura socialistă pentru sporirea producţiei la ha, la toate culturile agricole, pentru mărirea numărului de vite — proprietate obştească — şi creşterea productivităţii lor. In cursul cincinalului se prevede sporirea recoltei globale de cereale cu 40—50%, a produselor creşte­rii vitelor: carne şi slănină cu 80—90%, lapte cu 40—50%, lână — aproximativ de două-două ori şi jumătate. Aceste sarcini pot fi rezolvate pe baza întăririi continue organizatorico-­econo­­mice a colhozurilor, a creşterii neconte­nite a producţiei lor obşteşti, a sporirii utilării tehnice a agriculturii. Statul Sovietic sporeşte necontenit In­vestiţiile în agricultură. Se desfăşoară o muncă vastă pentru mecanizarea produc­ţiei agricole, sporirea fertilităţii solului pe baza celor mai noi realizări ale­ agro­tehnicii şi se iau şi alte măsuri impor­tante în scopul ridicării producţiei agri­cole, în special în regiunile centrale ale ţării cu populaţie densă unde investiţiile pot să dea cele mai bune rezultate econo­mice în cel mai scurt timp. Pe teza creşterii neîncetate a forţelor de producţie, a folosirii tuturor posibilită­ţilor şi resurselor, de care dispune econo­mia socialistă, partidul şi guvernul iau măsuri pentru sporirea considerabilă a producţiei mărfurilor de larg consum, pen­tru crearea unui tel­şug de produse ali­mentare, lărgesc necontenit construcţiile de locuinţe, efectuează în mod sistematic reducerea preţurilor la mărfurile indus­triale şi alimentare. Ca urmare a dezvol­tării prin toate mijloacele a producţiei so­cialiste, venitul naţional al U.R.S.S. în cursul cincinalului va creşte cu cel puţin 60%. In legătură cu aceasta va creşte şi salariul real al muncitorilor şi funcţiona­rilor cu cel puţin 35%, iar veniturile col­hoznicilor cu cel puţin 40%. In lupta pentru comunism creşterea ni­velului cultural al societăţii are o foarte mare importanţă. Noul cincinal prevede o serie de măsuri importante în domeniul construcţiei culturale. Până la sfârşitul cincinalului se prevede să se desăvârşească trecerea de la învăţământul de 7 ani la învăţământul mediu general (de 10 ani) în capitalele republicilor, în oraşele de subordonare republicană, în centrele regio­nale, de ţinut şi în marile centre indu­striale. Se pregătesc condiţiile pentru de­plina înfăptuire în decursul cincinalului următor a învăţământului mediu general (de 10 ani) în celelalte oraşe şi localităţi rurale ; o dezvoltare tot mai mare capătă învăţământul superior. In Ţara Sovietelor au fost create toate condiţiile pentru dezvoltarea multilaterală a ştiinţei, a cărei importanţă în viaţa so­cietăţii noastre creşte necontenit, pentru un nou avânt al literaturii şi artei care constitue o parte integrantă foarte impor­tantă a culturii sovietice. In statul nostru multinaţional se dezvoltă cu succes o nouă cultură naţională în formă, socialistă în conţinut. ’ Baza politicii interne a partidului co­munist o constitue alianţa de nezdruncinat dintre clasa muncitoare şi ţărănimea col­hoznică, colaborarea frăţească şi prietenia dintre popoarele ţării noastre. Partidul păzeşte ca lumina ochilor uni­tatea şi prietenia între popoare, deoarece atâta timp cât există prietenia intre po­poare nu ni-e teamă de niciun fel de duş­mani. El duce o luptă necruţătoare împo­triva oricăror manifestări de naţionalism şi cosmopolitism, împotriva încălcării şi denaturării politicii naţionale leninist-sta­­liniste, educă pe oamenii muncii din ţara noastră în spiritul ideologiei prieteniei între popoare, în spiritul internaţionalismu­lui proletar şi al patriotismului sovietic. Nu vom pernite nimănui să zdruncine sau să slăbească unitatea şi prietenia dintre popoarele Ţării Sovietelor. Statul Sovietic este principalul Instru­ment în lupta pentru construirea comunis­mului. Partidul manifestă o neobosită grijă pentru întărirea Statului Sovietic, pentru înfăptuirea consecventă a principii­lor democratismului socialist, pentru întă­rirea legalităţii şi a rânduelii de drept so­cialiste, pentru perfecţionarea­­şi îmbunătă­ţirea aparatului de stat. Reorganizarea aparatului de stat central înfăptuită în ultimul timp are drept scop să îmbună­tăţească munca aparatului, să-l apropie de masse şi să facă în aşa fel încât condu­cerea economică şi culturală să fie mai concretă, mai operativă şi mai calificată. Statul Sovietic duce o politică de men­ţinere şi consolidare a păcii, de luptă împotriva pregătirii şi dezlănţuirii răz­boaielor, o politică de colaborare interna­ţională şi de dezvoltare a legăturilor de afaceri cu toate ţările. Pornind de la teza leninist-stalinistă cu privire la posibilita­tea coexistenţei paşnice a unor sisteme opuse, Guvernul Sovietic consideră că nu există probleme internaţionale care să nu poată fi rezolvate pe caie paşnică pe teză de înţelegere reciprocă latre ţările inte­resate. Politica externă iubitoare de pace a Statului Sovietic corespunde nu numai in­tereselor poporului sovietic, ci şi ale tutu­ror celorlalte popoare. Oamenii muncii din toate ţările aprobă şi susţin această poli­tică. Toate popoarele văd în U.R.S.S. rea­­zimul şi speranţa lor în lupta împotriva pericolului unui nou război, pentru pace, democraţie şi socialism,­­Partidul consideră drept o datorie a sa să menţină şi să consolideze măreaţa cucerire a popoarelor — lagărul păcii, democraţiei şi socialismului, să consoli­deze necontenit legăturile de prietenie din­tre poporul sovietic şi oamenii muncii din alte ţări, prietenia veşnică şi de neclintit cu marele popor chinez, cu oamenii m­u­­cii din toate ţările de democraţie populară. Prin succesele sale în lupte­ pentru co­munism, Partidul Comunist al Uniunii So­vietice şi-a cucerit gloria de Brigadă de şoc a mişcării mondiale de eliberare. III. Comunismul apare ca un rezultat al creaţiei conştiente a masselor populare, în­sufleţite şi organizate de partid. In numele măreţului scop — triumful comunismului — partidul nostru trezeşte şi dezvoltă pu­ternica energie creatoare a poporului so-­­vietic. „Cu cât este mai mare avântul, cu cât este mai mare amploarea acţiunilor istori­ce — arăta l­emin — cu atât este mai mare numărul oamenilor care participă la a­­ceste acţiuni, şi, dimpotrivă, cu cât este mai profundă transformarea pe care vrem să o înfăptuim, cu atât trebue să sporim mai­­mult interesul şi atitudinea conştientă faţă de ea, să convingem de necesitatea ei noi şi noi milioane şi zeci de milioane de oameni” (Opere, vol. 31, pag. 467, ed. rusă). In condiţiile construcţiei comuniste par­tidul ridică tot mai sus nivelul conducerii organizatorice şi politice, întăreşte neobo­sit capacitatea de luptă şi unitatea rându­rilor sale. Unitatea de oţel şi coeziunea de mono­lit a rândurilor partidului sunt condiţia principală a forţei şi puterii partidului. Partidul nostru şi-a făurit această unitate in luptă înverşunată împotriva tuturor duş­manilor leninismului — menşevicii, troţ­­chiştii, buhariniştii, naţionaliştii burghezi. Partidul păzeşte unitatea rândurilor sale ca lumina ochilor, întăreşte şi mai mult legăturile lui indisolubile cu poporul. Forţa conducerii noastre de partid şi de stat constă în caracterul ei colectiv, în coeziunea şi în caracterul ei de monolit. Partidul socoate că respectarea cât mai strictă a acestui principiu suprem consti­­tue chezăşia unei juste conduceri a ţării. In scopul rezolvării cu succes a sarci­nilor construcţiei comuniste, partidul folo­seşte toate formele muncii organizatorice şi ideologico-politice, se îngrijeşte­ zi de zi ca toate organizaţiile de massă ale oamenilor muncii — sovietele, sindicatele, Comsomolul şi altele — să-şi intensifice şi mai mult activitatea, să antreneze pe scară şi mai largă pe oamenii muncii în lupta pentru victoria comunismului. Partidul Comunist, ca partid de Inova­tori şi transformatori ai societăţii, spri­jină tot ce este nou, înaintat şi luptă in mod hotărît împotriva a tot ce este îna­poiat, folosind larg­ puternica armă a cri­ticii şi autocriticii. Critica şi autocritica constitue o metodă deosebită, comunistă de educare a cadrelor, o armă inalienabilă, mereu activă a partidului, indisolubil le­gată de natura acestuia, de spiritul lui revoluţionar. Critica şi autocritica servesc la dezvălui­rea lipsurilor şi la lupta împotriva prezen­tării de paradă a lucrurilor într’o lumină trandafirie şi a imbătării­ de pe urma suc­ceselor in muncă. Forţa partidului nostru constă tocmai în faptul că el nu se teme de critică şi din critica lipsurilor sale soarbe energie pentru mersul său continuu înainte. Pentru sporirea capacităţii de luptă a rândurilor sale şi întărirea rolului său con­­ducător în viaţa societăţii sovietice, par­tidul desfăşoară prin toate mijloacele de­mocraţia internă de partid, întăreşte disci­plina de partid şi de stat, asigură o justă selecţionare a cadrelor şi controlul exe­cutării, intensifică munca ideologică. Partidul cere să se pună în mod ho­tărît capăt dăunătoarei subaprecieri a muncii ideologice, să se intensifice această muncă în toate verigile partidului şi statu­lui, să fie demascate necontenit orice fel de manifestări ale ideologiei străine mar­xismului. Trebue dezvoltată şi perfecţio­nată cultura socialistă, trebue îndrumate toate mijloacele de influenţare ideologico­­politică, propaganda, agitaţia şi presa noastră spre îmbunătăţirea pregătirii ideo­logice a comuniştilor, spre ridicarea vigi­lenţei şi conştiinţei politice a muncitorilor, ţăranilor, intelectualilor. Munca ideologică a partidului urmăreşte lichidarea rămăşi­ţelor capitalismului în conştiinţa oameni­lor, educarea oamenilor muncii in spiri­tul­ grijii pentru interesele statului, in spiritul Intransigenţei şi fermităţii în lupta împotriva duşmanilor interni şi ex­terni, în spiritul încrederii în victoria de­plină a cauzei noastre. In conformitate cu sarcinile noi, parti­dul perfecţionează formele organizatorice ale muncii sale, ceea ce şi-a găsit expresia in statutul modificat al partidului, adop­tat de Congresul al XIX-lea. Statutul par­tidului are drept scop ridicarea capacităţii de luptă a rândurilor partidului, întărirea­ disciplinei de partid, dezvoltarea mai largă a iniţiativei comuniştilor. Pentru înfăptuirea sarcinilor sale isto­rice, partidul dispune de numeroase cadre care şi-au însuşit măestria conducerii po­litice şi organizatorice, cadre educate în spiritul marxism-leninismului, strâns le­gate de popor şi capabile să conducă mă­reaţa lui activitate constructivă. Puternic prin unitatea rândurilor sale, prin legăturile sale indisolubile cu ma­ssele, partidul conduce ferm şi hotărit po­porul sovietic pe drumul spre comunism. Poporul nostru, pătruns de o încredere profundă în scumpul său partid comu­nist, în Guvernul Sovietic, luptă cu abne­gație pentru continua înflorire a Patriei socialiste. SCÂNTEIA Vizita în U. R. S. S. a ministrului sănătăţii publice al Indiei MOSCOVA 1.0 (Agerpres). — TASS Andrei Tretiacov, ministrul ocrotirii să­nătăţii al U.R.S.S., a primit-o pe d-na Radjkumari Amrit Cani, ministrul sănă­tăţii publice al Indiei, care vizitează Uniu­nea Sovietică. Răspunzând la întrebările d-nei Caur, Andrei Tretiacov a vorbit des­pre felul în care este organizată ocrotirea sănătăţii poporului în Uniunea Sovietică, despre creşterea cadrelor medicale şi des­pre sistemul de pregătire a lor. ★ MOSCOVA 1.0 (Agerpres). — TASS D-na Radjkumari Amrit Caur, ministrul sănătăţii publice al Indiei, care vizitează Uniunea Sovietică, a studiat sistemul ocro­tirii sănătăţii în U.R.S.S., a vizitat insti­tuţii de cercetări ştiinţifice şi curativo-pro­filactice, şcoli, cămine de copii şi creşe din Moscova, Taşchent şi Roci şi a studiat felul în care este organizată asistenţa me­dicală pentru populaţia rurală. Intr’o convorbire cu reprezentanţii pre­sei, d-na Caur şi-a împărtăşit impresiile asupra vizitei ei în U.R.S.S. ” Voiam de mult să vizitez Uniunea So­vietică, a spus Radikumari Amrit Caur. In cele două săptămâni pe care le-am pe­trecut aci am avut prilejul să văd foarte multe lucruri. După părerea d-nei Caur, amploarea mă­surilor profilactice care se aplică în Ţara Sovietelor în scopul ocrotirii sănătăţii populaţiei este fenomenală. La a vorbit în special de activitatea numeroaselor sana­torii sovietice. Vorbind despre călătoria pe care a fă­cut-o prin Uzbecii­­stanul sovietic, d-na Caur a declarat: Această călătorie printr-o republică din Asia Centrală a fo­st extrem de interesantă pentru mine. Se știe că acum 35 de ani acolo nu existau deloc medici uzbeci Acum, cu ajutorul medicilor ruşi, în Uzbe­kistan au crescut cadre de medici uzbeci, de profesori uzbeci. D-na Caur şi-a exprimat speranţa că în India se vor putea crea instituţii curativo­­profilactice asemănătoare acelora pe care le-a văzut în Uniunea Sovietică, şi în spe­cial instituţii medicale pentru deservirea populaţiei rurale. In încheierea convorbirii d-na Caur a vorbit despre primirea călduroasă şi cor­dială care­­ s’a făcut în U.R.S.S. de către toţi oamenii cu care s’a întâlnit. Oamenii sovietici, a declarat ea, sunt plini de entuziasm pentru muncă şi iubesc pacea. Privesc cu speranţă în viitor, gân­­dindu-mă la colaborarea între popoarele ţării noastre şi popoarele Uniunii Sovie­tice. ■---------­Sosirea la Moscova a unei delegaţii de oameni de ştiinţă din Brazilia şi Argentina MOSCOVA 10 (Agerpres). — TASS Răspunzând invitaţiei Ministerului ocro­tirii sănătăţii al U.R.S.S., la Moscova a sosit o delegaţie de oameni de ştiinţă, profesori şi medici din Brazilia şi Argen­tina. Delegaţia braziliană este condusă de profesorul Arnold Marchez, iar dele­gaţia argentiniană de profesorul Aspi­­nozu. In gara Chiev oaspeţii au fost întâmpi­naţi de reprezentanţi ai Ministerului ocro­tirii sănătăţii al U.R.S.S. şi ai Academiei de Ştiinţe medicale a U.R.S.S. Teroare în Kenya NAIROBI 10 (Agerpres).— După cum anunţă France Presse, tribu­nalul din Githunguri a condamnat recent la moarte 12 negri acuzaţi e şi ar fi luat parte la ciocnirile sângeroase care au avut loc între populaţie şi poliţie la Lari. Intr’o singură zi „forţele de securitate“ din Ke­nya au omorît 16 negri din districtul Denveri. pag. 3 „Calea către reglementarea paşnică a chestiunii coreene este deschisă“ Un articol al ziarului Jenminjibao PEKMN 10 (Agerpres). — TASS într’un articol de fond intitulat „Calea către reglementarea paşnică a chestiunii­­ coreene este deschisă“, ziarul „­Tenminji­­bao” din 9 iunie scrie următoarele în legătură cu acordul de la Panmunjon cu privire la repatrierea prizonierilor de război: „Încheierea acestui acord a apropiat încetarea războiului în Coreea şi a des­chis calea către reglementarea paşnică a problemei coreene. De aceea, semnarea a­­cordului constitue fără îndoială un eve­niment de importanţă primordială în ac­tualele condiţii internaţionale”. „In cursul tratativelor cu privire la re­patrierea prizonierilor de război, începute acum 13 luni, la 11 Decembrie 1951, par­tea coreeano-chineză a depus în repetate rânduri eforturi uriaşe pentru realizarea unui acord. Deosebit de preţioasă a fost propunerea părţii noastre pe baza căreia au fost reluate tratativele de armistiţiu în Coreea, care au contribuit la examina­rea rapidă a chestiunii repatrierii prizonie­rilor de răzb­oi. Aceasta arată odată mai mult că partea noastră năzueşte sincer so­luţionarea chestiunii privind repatrierea prizonierilor de război şi încetarea răz­boiului din Coreea“. Referindu-se mai departe la mersul tra­tativelor cu privire la repatrierea prizo­nierilor de război şi la încheierea acor­dului din 8 iunie, ziarul subliniază că acest acord „corespunde bazei pentru tra­tative propuse iniţial de către partea co­reeano-chineză pentru ducerea tratati­velor“. După ce expune fondul acordului, zia­rul subliniază: „Din cuprinsul acestui a­­cord reiese limpede că problema aşa nu­mitei „repatrieri nesilite” in jurul căreia americanii au făcut atâta zarva atunci când s’a examinat chestiunea repatrierii prizonierilor de război, nici nu există. Partea noastră a subliniat întotdeauna că toate declaraţiile făcute în această pri­vinţă de partea americană nu numai că nu corespund realităţii dar sunt neîntemeiate şi din punct de vedere juridic întrucât prizonierii de război sunt reţinuţi cu forţa de către partea care îi are sub­ suprave­ghere şi sub controlul ei armat. De aceea întreaga problemă a prizonierilor de război este de a şti în ce fel să fie scoşi prizonierii de război de sub­ controlul ar­mat al părţii în mâinile căreia se află“. După ce subliniază că clica listunianistă se pronunţă împotriva acordului încheiat cu privire la repatrierea prizonierilor de război, ziarul scrie: „Trebue să fie lim­pede pentru toată lumea că în chestiunea repatrierii prizonierilor de război princi­palul este ca partea americană să res­pecte cu adevărat condiţiile acordului şi să lichideze primejdia reţinerii for­­ţate a prizonierilor de război. Îndeplini­rea acestui acord va constitui o nouă probă pentru partea americană. Toţi cei care doresc fierbinte reglementarea paş­nică a problemei coreene trebue să fie vigilenţi. Pe lângă aceasta trebue subliniat că in timp ce clica listunianistă se opune acor­dului cu privire la repatrierea prizonieri­lor de război, preşedintele S.U.A., Eisen­hower, i-a trimis lui Li Sîn Man o scri­soare în care arată că după încheierea armistiţiului în Coreea, Statele Unite in­tenţionează să înceapă tratative cu lisîn­mani­ştri pentru Încheierea unui aşa numit „pact de apărare comună". Dacă­­este ade­vărat că Statele Unite au această inten­ţie, ea nu poate fi apreciată decât ca o nouă combinaţie între S.U.A. şi clica lui Li Sîn Man, care va deveni un obstacol în calea reglementării paşnice a problemei coreene, în calea conferinţei politice al cărei scop este să creeze condiţiile în ve­derea unificării paşnice a Coreei. Potrivit punctului 60 din articolul 4 al proiectului de acord de armistiţiu aprobat de cele două părţi la 5 August 1952, sarcina con­ferinţei "politice trebuie să fie aceea de a reglementa pe calea tratativelor chestiunile legate de retragerea tutu­ror trupelor străine din Coreea, de reglementarea paşnică a problemei co­reene, etc. Partea noastră este gata să ducă tratative la conferinţa politică după încetarea operaţiunilor militare, pen­tru a contribui la soluţionarea paşnică a problemei coreene şi l­a unificarea Co­reei. În declaraţia sa din 26 Noembri­e 1952, sprijinind propunerea delegaţiei U. R. S. S. cu privire la problema co­reeană, prezentată la cea de a 7-a se­siune a Adunării Generale O.N.U., mi­nistrul afacerilor externe al R. P- Chi­neze, Ciu Kn-lai, a arătat că unificarea paş­nică a Coreei trebue să fie realizată de poporul coreean însuşi. Această poziţie co­respunde dorinţelor celor mai fierbinţi şi drepturilor legitime ale poporului coreean. Care este însă scopul aşa numitului „pact de apărare comună“ între S.U.A. şi clică lui Li Sin Man ? Nu este greu de înţeles de ce după pri­mirea scrisorii lui Eisenhower, Li Sîn Man a început să strige : „Pentru noi există o singură cale, calea luptei până la victo­rie sau înfrângere". Acum, când acordul de armistiţiu in Coreea nu a fost încă sem­nat ,şi conferinţa politică nu a fost convo­cată" încă, americanii intenţionează făţiş să­ facă o combinaţie cu clica lui Li Sin Man împotriva conferinţei politice. Acest lucru nu p­oate să nu atragă atenţia cercurilor largi ale opiniei publice mon­diale care doreşte reglementarea paşnică a problemei coreene. Acum, când ches­tiunea repatrierii prizonierilor de război a fost soluţionată, s-a ivit în sfârşit posibi­litatea realizării unui acord deplin la tra­tativele de armistiţiu din Coreea, tergi­versate şi amânate timp de aproape doi ani. Acordul cu privire la repatrierea pri­zonierilor de război a deschis calea către reglementarea paşnică a problemei co­reene. Acum este necesar ca c­ele două părţi să respecte condiţiile acordului şi să îndeplinească angajamentele asumate pen­tru a asigura astfel succesul lucrărilor comisiei de repatriere alcătuită din repre­zentanţii statelor neutre, pentru a asigura o soluţionare justă şi rezonabilă de către conferinţa politică a problemei prizonie­rilor de război care nu vor face uz de dreptul lor la repatriere. Cele două părţi trebue să se străduiască pentru soluţiona­rea problemei coreene în spiritul since­rităţii şi bunei înţelegeri. S’a recunoscut in unanimitate, scrie ziarul în încheiere, că problema coreeană este una din cele mai importante probleme internaţionale şi că soluţionarea ei paşnică ar atenua în mare măsură încordarea In­ternaţională şi ar pregăti condiţiile în ve­derea reglementării celorlalte probleme Internaţionale de importanţă vitală. Congresul istoricilor unguri BUDAPESTA 10 (Agerpres). La şedinţa din după amiaza zilei de 9 iunie a­ Congresului istoricilor unguri au participat Jozsef Révay, ministrul educa­ţiei, membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a R. P. Ungare, academicianul Imre Nagy, vicepreşedinte al Consiliului de miniştri, Sándor Rónai, preşedintele Adunării de Stat, membri ai Biroului Po­­­­litic al Partidului celor ce muncesc din Ungaria, numeroase alte personalităţi din viaţa politică şi ştiinţifică a Ungariei pre­cum şi reprezentanţii diplomatici ai ţârilor prietene la Budapesta, în frunte cu Chi­­meliov, ambasadorul Uniunii Sovietice în R.P. Ungară. La această şedinţă, E. V. Tarife, membru al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S., a făcut o comunicare cu tema „Revoluţia maghiară din 1514“.

Next