Scȃnteia, decembrie 1953 (Anul 22, nr. 2833-2859)

1953-12-01 / nr. 2833

Pag. 2 Să sprijinim gospodăriile colective în întocmirea planurilor de producţie! Gospodăriile agricole colective care cu­­prin­d zeci şi sute de familii, terenuri în­tinse­­de pământ, unelte şi maşini agricole, animale etc. nu pot fi conduse decât pe baza unui plan. Planul de producţie al gos­podăriei colective arată posibilităţile de dezvoltare pe care le are gospodăria şi felul cum vor fi folosite aceste posibilităţi în timp de un an de zile. Multe gospodării agricole colective din raionul Băileşti, folosind bogata expe­rienţă a colhozurilor din Uniunea Sovie­tică şi având ajutorul organelor de partid şi de stat, au întocmit anul trecut pla­nuri anuale de producţie juste. Astfel, gospodăria agricolă colectivă din comuna Rastu şi-a întocmit planul de producţie după o analiză temeinică a posibilităţilor gospodăriei, mai ales la cultura cerealelor. Muncind pentru realizarea şi depăşirea sarcinilor de plan, colectiviştii au reuşit ca în acest­ an să depăşească cu 1.000 kg. producţia planificată de grâu la ha., reali­zând o producţie medie de 2350 kg. grâu la hectar. Producţii mari au fost reali­zate­ la porumb , peste 4.000 kg. la hec­tar — la orz etc. Recoltele bogate pe care le-au obţinut majoritatea gospodăriilor agricole colec­tive din raionul Băileşti sunt rezultatul aplicării de către colectivişti a metodelor agrotehnice înaintate prevăzute în planul de producţie. Planurile de producţie au prevăzut dezvoltarea multilaterală a gos­podăriilor colective. Respectând aceste prevederi, unele gospodării agricole colec­tive şi-au înfiinţat şi dezvoltat ramuri de producţie cum ar fi creşterea animalelor, legumicultura, albinăritul etc. Cu toate aceste realizări, în raionul Băileşti au fost şi o serie de lipsuri la întocmirea şi urmărirea îndeplinirii pla­nurilor de producţie. Trebue spus de la bun început c­ă comitetul executiv al sfatului popular al raionului şi inginerii agronomi nu au dat atenţia cuvenită pla­­nurilor de producţie, n’au considerat că planul de producţie este o verigă de seamă m întărirea şi dezvoltarea gospodăriilor colective. In unele gospodării, planul de produc­ţie s’a întocmit în mod superficial, fără o analiză amănunţită a posibilităţilor reale de care dispune gospodăria. Astfel, la gos­podăria agricolă colectivă din Bistreţu, tehnicienii secţiunii agricole raionale care au îndrumat şi ajutat consiliul de condu­cere la întocmirea planului de producţie nu au ţinut seamă ca fiecare cultură să fie repartizată pe terenul cel mai potrivit. Orzoaica, de pildă, a fost semănată pe .6 ha. teren neprielnic şi din această cauză s’a compromis. In acel teren a­r fi dat rezultate bune cultura de porumb sau de cartofi. La întocmirea planului de producţie s’a neglijat problema asigurării tezei fura­jere, necesare atât pentru animalele exis­tente, cât şi­­pentru mărirea şeptelului. Din această cauză multe gospodării colective care au ferme de animale, ca gospodăriile din Calicea Mare, Băileşti etc., în iarna trecută n’au avut asigurate furajele nece­sare, n’au avut cu ce hrăni oile şi ca urmare au pierit mulţi miei. Acum, în gospodăriile agricole colective se execută lucrările de întocmire a planu­rilor de producţie pe anul 1954. Noi, teh­nicienii şi inginerii agronomi, avem da­toria să dăm tot sprijinul acestei munci,­­astfel, ca lipsurile care s-au manifestat anul trecut să nu se mai repete, să se întocmească planuri de producţie cât mai juste şi mai reale. Planul de producţie trebue să prevadă dezvoltarea şi întărirea gospodăriei agri­cole colective; de aceea el trebue să fie întocmit pe baze ştiinţifice, după o cu­noaştere adâncă a realităţii din gospodă­ria colectivă. Inginerii agronomi şi cei­lalţi tehnicieni din cadrul secţiunilor agri­cole ale sfaturilor populare, îmbinând teo­ria cu practica, trebue să indice concret măsurile agrotehnice menite să contribue la ridicarea producţiei agricole. Dease­­menea ei trebue să ajute la stabilirea su­prafeţelor cu diferite culturi şi a rotaţiei pe care acestea să o urmeze pentru a asi­gura o creştere continuă a fertilităţii so­lului, să ajute la stabilirea lucrărilor agri­cole care pot fi mecanizate, la justa orga­nizare a muncii pe tot timpul anului etc. Sfatul popular al raionului Băileşti, prin secţiunea agricolă, a luat unele mă­suri pentru asigurarea unei cât mai juste întocmiri a planului de producţie în gos­podăriile agricole colective. Astfel în ca­drul secţiunii agricole au fost formate două comisii compuse dintr’un inginer agronom, un zootehnist şi alţi tehnicieni care să se deplaseze în fiecare gospodărie agricolă colectivă şi să ajute consiliul de conducere al gospodăriei agricole colec­tive să elaboreze planul de producţie care apoi să fie supus discuţiei şi aprobării adunării generale. La elaborarea planului de producţie o atenţie deosebită se va da dezvoltării multilaterale a gospodăriei agricole colec­tive­ înfiinţării şi dezvoltării mai departe a ramurilor de producţie. Unele gospodării agricole colective, cum ar fi cele din Galicea Mare, Plosca, Băileşti şi altele, dispun de posibilităţi pentru a mări suprafeţele de legume şi zarzavaturi. Gospodăria colectivă din­ Gali­cea Mare, de pildă, poate să mă­rească suprafaţa de grădină de la 10 la 20 hectare, deoarece are teren priel­nic, apă pentru irigat şi braţe de muncă care să asigure executarea la timp a lucrărilor. Colectiviştii din Băileşti pot să mărească suprafaţa cultivată cu bumbac, cu sfeclă de zahăr, fapt care le-ar aduce câştiguri însemnate. Deasemeni gos­podăriile agricole colective din Galicea Mare şi Băileşti pot mări fermele de vaci, îngrijindu-se totodată să asigure baza fu­rajeră. Un mare rol în obţinerea unei producţii sporite,El are folosirea pe scară largă a îngrăşămintelor. De aceea, la fiecare gos­podărie în parte trebue să se analizeze amănunţit posibilităţile de folosire a gu­noiului de grajd şi să se treacă aceasta ca o sarcină în planul de producţie. De­asemeni la gospodăriile agricole colective care însămânţează plante prăşitoare este bine să se prevadă în plan extinderea me­canizării lucrărilor de întreţinere, în ve­derea executării la timp şi la un înalt nivel agrotehnic a acestor lucrări şi pentru rea­lizarea de economii de braţe de muncă. Iată numai o parte din marii© posibili­tăţi pe care le au gospodăriile agricole colective din raionul Băileşti. De bună seamă că aceste posibilităţi, prevăzute in planul de producţie şi folosite în mod just, vor duce la întărirea gospodăriilor agri­cole colective, la sporirea necontenită a veniturilor colectiviştilor. Ing. agr. CORNEL ULIAN Sfatul popular raional Băileşti Muncitorii îşi const­resc locuinţe Acum câtva timp, 12 muncitori de la Atelierele C.F.R Simeria, printre care stahanoviştii Gheorghe Baciu şi Iosif Lucaci, şi-au exprimat dorinţa de a-şi construi locuinţe proprii. Primind credite din partea statului şi punându-li-se la dispoziţie terenuri de către sfatul popular orăşenesc, ei au început construcţia noilor locuinţe; 5 dintre aceşti muncitori şi-au şi înălţat casele până la acoperiş. SCÂNTEIA RECENZIE „Pentru pace trainica, pentru democraţie populară!“ Nr. 48 (264) A apărut Nr. 48 (264) al ziarului ,,Pen­tru pace trainică,­­pentru democraţie popu­lară !“ ■ Organ al Biroului Informativ al Partidelor comuniste şi muncitoreşti. In articolul de fond intitulat ,,Princi­pala problemă a zilelor noastre“ se spune: ,,In momentul de faţă nu există problemă mai importantă şi mai urgentă ca problema destinderii încordării internaţionale. Acea­sta este problema principală a zilelor noastre, în a cărei rezolvare este vital in­teresată majoritatea covârşitoare a popu­laţiei globului pământesc. Două linii, două poziţii s-au conturat limpede în această problemă: poziţia Uniunii Sovietice şi a celorlalte state iubi­toare de pace, care tind în mod consec­vent şi neabătut la o slăbire a încordării internaţionale, la menţinerea şi întărirea păcii şi prieteniei între­ popoare, şi poziţia forţelor imperialiste, în frunte cu cercurile influente din S.U.A., care nu doresc rea­lizarea unor înţelegeri cu statele iubitoare de pace şi continuă cu încăpăţânare po­litica de torpilare a colaborării paşnice între ţări, politica de agravare a încor­dării internaţionale şi de înteţire a peri­colului unui nou război“. In articol se arată că una din cele mai importante probleme în relaţiile interna­ţionale, care cere o rezolvare neîntârziată, este în momentul de faţă problema ger­mană. O altă problemă de care depinde micşorarea încordării în relaţiile interna­ţionale este problema coreeană. In încheierea articolului de fond, ziarul arată că toţi oamenii iubitori de pace vor lupta cu şi mai multă convingere şi hotărîre pentru ca problema principală a zilelor noastre ■— problema slăbirii în­cordării în relaţiile internaţionale — să fie rezolvată cu succes. In­­pagina întâia ziarul publică o scurtă dare de seamă asupra sesiunii Consiliului Mondial al Păcii care s’a deschis la Viena la 23 Noembrie a.c., o informaţie cu pri­vire la a 35-a aniversare a Partidului celor ce muncesc din Ungaria, o informaţie cu privire la cea de a 60-a aniversare a lui L. M. Caganovici şi un material infor­mativ cu privire la semnarea la Pekin a Acordul­ui de colaborare economică şi culturală între Republica Populară Chineză şi Republica Democrat-Populară Coreeană. In articolul lui Pietro Secchia, secretar general adjunct al Partidului Comunist Italian, ,,Crearea şi educarea activului de partid în Partidul Comunist Italian“ sa arată cum în lupta­­pentru întărirea unităţii clasei muncitoare, a tuturor oamenilor muncii, Partidul Comunist obţine o lăr­gire şi mai mare a activului său, cum se îngrijeşte el de educarea acestuia, de im­bunătăţirea metodelor de muncă şi de con­ducere, precum şi de întreaga viaţă a or­ganizaţiilor de partid şi a organizaţiilor democratice de masă. In acest număr este publicat articolul lui D- Coliu, membru supleant în Biroul Politic al C.C. al Partidului Muncitoresc Român, în care se vorbeşte des­pre munca largă politică de masă şi munca de lămu­rire pe care o desfăşoară organizaţiile de partid în rândul oamenilor muncii în legă­tură cu alegerile pentru sfaturile popu­lare locale în România, despre marea­ acti­­vitate a oamenilor muncii de la oraşe şi sate, despre dezvoltarea iniţiativei lor creatoare. Articolul lui Jan Dida „Duşmanii păcii nu se astâmpără“ demască şarlatania, falsitatea, făţărnicia şi mârşăvia cercuri­lor reacţionare americane, care în numele scopurilor lor murdare desfăşoară o pro­pagandă deşănţată a războiului şi încearcă să creeze o atmosferă de panică şi de iste­rie în masă atât în Statele Unite cât şi în celelalte locuri de pe globul pământesc. Ziarul publică o scrisoare din San- Juann — „Porto Rico sub jugul colonialiş­tilor americani“. La rubrica critică şi bi­bliografie este publicată recenzia lui René Louis intitulată „Contribuţia scriitorilor francezi la cauza apărării păcii“, despre scriitorii progresişti Madeleine Riffeut, Jeen-Pierre Chabrol, Héléne Parmelin, Pierre Courtade şi operele lor. Acest număr cuprinde deasemeni ru­brica „In partidele comuniste şi muncito­reşti“, o scurtă revistă a presei despre zia­rul „Jenminjibao" — organul central al Partidului Comunist Chinez, un foileton semnat de Petre Păduraru și diferite in­formații. Sărbătorirea a 33 de ani de la crearea R. S. S. Armene Cu prilejul împlinirii a 33 de ani de la crearea Republicii Sovietice Socialiste Armene, Casa Prieteniei Româno-Sovie­­tice A.R.L.U.S. şi Casa de Cultură „Ste­pan Sahumian“ au organizat Duminică seara, în sala din str. Batiştei, o şedinţă festivă. Au luat parte numeroşi oameni ai mun­cii din Capitală, reprezentanţi ai culturii şi artei, oameni ai muncii de naţionalitate armeană. Festivitatea a fost deschisă de acad. Şt. Mihcu, după care dr. C. Pambuccian, preşedintele Casei de Cultură „Stepan Sa­humian“, a vorbit despre succesele obţi­nute de poporul armean în cei 33 de ani de existenţă a Armeniei Sovietice. Prof. Gh. Pik, director la Institutul de Studii Româno-Sovietic, ca membru al de­legaţiei A.R.L.U.S. care a vizitat recent Uniunea Sovietică, a înfăţişat aspecte din vizita făcută în R.S.S. Armeană. Şedinţa festivă s-a încheiat cu un pro­gram artistic prezentat de Casa de Cul­tură „Stepan Sahumian“ şi de artişti de naţionalitate armeană. (Agerpres) PE URMELE MATERIALELOR PUBLICATE IN „SCÂNTEIA" „Ore întregi pierdute fără rost“ In, ziarul „Scânteia” Nr. 2800 s-a pu­blicat sub titlul „Ore întregi pierdute fără rost“ scrisoarea unui corespondent volun­tar, în care era criticată autobaza de pe lângă întreprinderea de transporturi auto din oraşul Deva pentru modul defectuos în care se desfăşoară transportul de că­lători. In răspunsul trimis ziarului nostru, con­ducerea întreprinderii regionale de trans­port auto­ Deva, însuşindu-şi critica făcută, arată că s-au luat o serie de măsuri pen­tru îmbunătăţirea transportului cu: res­pectarea mersului autobuzelor, asigurarea unui autobuz de rezervă pentru a se putea fac© faţă eventualelor defectări ale auto­buzelor de pe­ diferite trasee. Totodată, se va acorda o atenţie deosebită selecţionării conducătorilor auto, în­cepen­l ca aceştia să fie conştiincioşi in muncă şi cât mai bine pregătiţi din punct de vedere pro­fesional. Uzinele „Progresul“-Brăila trebue să lichideze rămânerea în urmă! Uzinele Metalurgice „Progresul“ din Brăila 6© numără printre principalele în­treprinderi ale ţării noastre. An de an se ridică aici hale noi, spaţioase, care oferă muncitorilor condiţii tot mai bune de lucru ; statui celor ce muncesc înzes­trează uzina cu maşini şi cu utilaje din cele mai perfecţionate, pentru ca ea să poată aduce o contribuţie însemnată la dezvoltarea economiei naţionale, la ridi­carea nivelului de trai al celor ce mun­cesc. Uzinele „Progresul“ produc utilaje necesare şantierelor de construcţii şi in­­­­dustriei petrolifere, maşini, instalaţii şi piese destinate industriei de bunuri de târg consum. Muncitorii şi tehnicienii acestei uzine deşi au sporit, lună de lună, producţia, n’au izbutit totuşi să-şi îndeplinească in întregime sarcinile de plan ce le revin, ră­mânând astfel datori patriei în acest an nu­meroase sortimente importante. Astfel, în primele trei trimestre sarcinile de plan privind producţia de marfă au fost înde­plinite în proporţie de numai 81,42%. In primul trimestru n’au fost realizate şase sortimente prevăzute în plan, în cel de-al doilea 13, iar in cel de-al treilea tri­mestru 11 Sortimente. Care sunt cauzele care au făcut ca această uzină să nu-şi poată îndeplini sar­cinile de răspundere ce-i revin ? [ig la început trebuie spus că , în afară­­ de greutăţile serioase pe care întreprin­derea le întâmpină din cauza numărului insuficient de cadre tehnice, din cauza lipsei unor materiale, a primirii uneori cu­­ întârziere a pieselor în cadrul planului de colaborare cu alte fabrici — în uzină au persistat şi, în bună parte, mai continuă sa persiste o serie de deficienţe serioase atât în domeniul producţiei cât şi în cel al gospodăririi întreprinderii. Lipsurile care s’au făcut simţite în do­meniul producţiei şi care au dus, în bună măsură, la nerealizarea unor sortimente îşi au rădăcina în modul birocratic în care şi-u desfăşurat mult timp activitatea serviciul­­ de planificare al uzinei, condus de Ing. Teodor Cucu. La acest serviciu s’a înce­tăţenit sistemul de a se defalca sarcinile lunare de plan fără a se urmări însă în acelaşi timp, pe bază de evidenţă, şi felul în­ care aceste sarci­ni sunt îndeplinite, felul în care sectoarele respectă disciplina de plan. Lipsa evidenţei a împiedicat serviciul planificării să cunoască la timp o serie de deficienţe in desfăşurarea planului şi deci să ia măsuri pentru înlăturarea lor. Ca urmare procesul de producţie s’a des­făşurat uneori dezordonat în sectoarele uzinei, ducând la neîndeplinirea în termen a unor sortimente importante contractate cu alte întreprinderi sau șantiere. Concludent pentru felul cum a lucrat serviciul de planificare este cazul co­menzii nr. 42306. Această comandă, ca­re avea termen de livrare la 30 Septembrie, a fost lansată în fabricaţie, în turnătorie, în luna Iunie. Serviciul planificării n’a urmărit însă executarea comenzii şi pie­sele programate pentru luna Iunie n’au fost turnate. Din această cauză comanda a fost lansată din nou în luna August. Se pare însă că turnătoria n’a executat nici în această lună toate piesele, deoarece în ziua de 17 Noembrie — adică după aproape 4 luni dela lansarea în fabricaţie a comenzii, nu se găseau încă toate pie­sele la sectorul mecanic pentru a putea fi prelucrata Iată, deci, cum o comandă care avea termen de livrare la 30 Septembrie n’a fost terminată și livrată nici până în prezent. Cele de mai sus constitue numai un aspect al felului defectuos în care și-a des­fășurat activitatea serviciul planificării. De foarte multe ori acest serviciu n’a creat decalajul necesar pentru executarea unor produse, fapt care a dus la desfăşu­rarea neritmică a planului de producţie în diferite sectoare ale uzinei, la practica atât de dăunătoare a muncii în „asalt“. De exemplu, o serie de comenzi — cum ar fi inele de rulare, cutii de miez, ro­toare şi altele — programate a fi turnate în luna octombrie, nu au avut pregătite dinainte modelele, acestea fiind progra­mate concomitent cu turnarea. Este lesne de închipuit că în asemenea situaţii tur­nătoria nu şi-a putut desfăşura activitatea în mod normal, ea fiind nevoită să lu­creze în „asalt“. Această secţie, fiind pro­gramată să toarne până la 10 Noembrie nişte role de turnare, din cauza sistemului defectuos de planificare, modelele respec­tive n’au fost gata nici măcar la 15 Noembrie. Luni de zile s’a practicat la uzinele „Progresul“ un sistem cu totul neobişnuit — caril oglindeşte şi mai puternic felul în care serviciul de planificare e urmărit modul in care sunt îndeplinite sarcinile de plan. In cadrul defalcării sarcinilor lu­nare de plan, serviciul planificării a acor­dat fiecărui sector în parte un număr de ore în plus pentru executarea aşaziselor „restanţe”, fără a indica însă în acelaşi timp şi reperele sau sortimentele care trebue executate în cadrul acestor ore. Se înţelege că, aşa stând lucrurile, sec­toarele au executat adesea lucrări care nu erau legate de obligaţiunile care de­curgeau din contractele economice înche­iate de întreprindere. Acest sistem nu numai că n’a contri­buit la întărirea disciplinei de plan, ci a creat posibilitatea ca sectoarele să nu poată fi controlate în activitatea lor, fă­­cându-și astfel loc lipsa de răspundere în muncă. Tov. Constantin Dumitrache, di­rectorul general al uzinei, sesizându-se de această stare de lucruri cu totul contrară regulilor de planificare, a dat dispoziţii de natură să ducă serviciul planificării la cunoaşterea amănunţită a producţiei. Au trebuit însă să treacă aproape trei luni de zile până ce acest lucru să fie pus în aplicare. Faptul că serviciul planificării nu şi-a îndeplinit luni de zile rolul său principal — acela de a coordona desfăşurarea pro­ducţiei şi de a cunoaşte pe baza unei evidenţe riguroase, furnizate de serviciul de producţie, stadiul în care se găsesc comenzile legate de terme­nele ce decurgeau din contractele econo­mice , a avut urmări serioase asupra situaţiei financiare a întreprinderii. De la începutul anului şi până în prezent, uzi­nele „Progresul“ au avut de făcut faţă unor serioase greutăţi financiare, fondul de rulment cu care au fost înzestrate fiind imobilizat, blocat. Neîndeplinirea sortimentelor de plan, în mare parte din cauza deficienţelor care au dăinuit timp îndelungat în domeniul producţiei, a pus întreprinderea în si­tuaţia de a nu-şi putea respecta în între­gime prevederile contractelor economice — verigă de bază a întăririi legăturilor de producţie între întreprinderile socialiste — şi prin urmare să nu fie în măsură să încasez© preţul produselor contractate. In cursul acestui an uzina n’a respec­tat 130 contracte economice. In felul acesta ea a stânjenit activitatea altor în­treprinderi, din care cauză a fost che­mată în fața Arbitrajului de Stat de către o serie de întreprinderi beneficiare, să plă­tească daune pentru întârzierile provo­cate in livrarea produselor. Astfel, deși contractul încheiat cu fabrica de zahăr „T. Vladimirescu“ pentru executarea şi livra­rea unui transportor cu greble necesar instalaţiei de borhot prevedea termenul de 10 Iunie, întreprinderea a livrat această instalaţie abia la 18 August. Pentru fap­tul că a fost stânjenită în activitatea ei, fabrica d© zahăr a chemat în judecată în­treprinderea „Progresul”, cerând drept daune suma de 1.250.790 lei. De asemenea, un contract încheiat cu fabrica de pro­duse tanante „Argeșul“, privind executa­rea unei mori de tocat lemne, a suferit o întârziere de 8 luni de zile față de ter­menul contractat, pentru care fabrica „Ar­geşul“ a cerut daune in valoare de 102.388 lei. Prin nerespectarea disciplinei con­tractuale uzinele „Progresul“ nu și-au putut îndeplini decât în proporție de 56,18% sarcina planificată privind în­casările din vânzarea produselor pe in­tervalul 1 Ianuarie — 31 octombrie a.c., iar planul de beneficii numai în proporţie de 64%. Astfel, Întreprinderea a fost pusă în situaţia ca în această perioadă să nu-şi respecte obligaţiile financiare faţă de bugetul statului decât în proporţie de 54,53% faţă de sarcina planificată. Dacă acestea au fost deficienţele in do­meniul producţiei — deficienţe care au adus pagube serioase atât întreprinderii cât şi economiei naţionale — nu mai puţin serioase au fost şi lipsurile care au per­sistat în domeniul gospodăririi uzinei. La sfârşitul celui de-al treilea trimestru, ca urmare a deficienţelor în producţie şi a unei aprovizionări nejudicioase, între­prinderea a avut stocuri supranormative de materiale, de produse nefinite şi de produse terminate, care au imobilizat sume importante din fondul de rulment. La această dată uzina a avut numai stocuri supranormaitive de materiale care au imo­bilizat 14,2% din fondul total de rulment. Cum s-a putut ajunge la o asemenea situaţie ? In primul rând, neexistând o preocu­pare din partea serviciului tehnic, condus de ing. Zek Gheorghe, pentru stabilirea de consumuri specifice, atât pentru mate­rialele necesare fabricării fiecărui produs, cât şi pentru materialele de regie, s-a ajuns ca întreprinderea să se aprovizio­neze cu o serie de materiale care întrec cu mult nevoile ei. Astfel, în magazia în­treprinderii există un stoc de rulmenţi care depăşeşte cu 20% nevoile de producţie pe întregul an. Tot în magazie zac de ani de zile materiale cu totul necorespunzătoare actualului proces de producţie fără ca cineva să fi luat măsuri pentru lichidarea acestor stocuri de materiale. O altă cauză a existenţei stocului supra­­normativ de materiale este felul in care serviciul tehnic avizează cererile de ma­teriale pe care le revendică diferite sec­toare ale uzinei. Iată un exemplu. In pri­mele trei trimestre ale acestui an au intrat în întreprindere­ și au fost folosite 6.191 diferite pile. Cu prilejul stabilirii necesa­rului de materiale pentru anul 1954 — operaţie efectuată, de către serviciul teh­nic — sectoarele au cerut, iar­ serviciul tehnic a aprobat, nu mai puţin de... 90.000 pile. Dar în această uzină nu există numai stocuri supremormative de materiale. La 30 Septembrie producţia neterminată a în­trecut şi ea cu mult normativul stabilit, imobilizând 51,7% din totalul fondului de rulment. Tot din cauza neîndeplinirii sar­cinilor de plan trimestriale pe sortimente şi deci a nerespectării în termen a preve­derilor contractuale, întreprinderea are şi mari stocuri supranormative de produse finite. In acest fel, atât deficienţele din dome­niul producţiei cât şi din domeniul gos­podăririi au făcut ca mai bine de jumă­tate din fondul de rulment al întreprin­derii să fie imobilizat în stocuri supra­­normative. Uzina a fost pusă din această pricină în situaţia de a nu puteai plăti la termen unui număr de 144 întreprinderi sumele cuvenite pentru materialele furni­zate şi pentru serviciile prestate, fiind obli­gată să plătească pentru acestea drept do­bânzi o sumă care se ridică până în pre­zent la aproape 800.000 lei. Lipsurile serioase care au persistat multă vreme la această întreprindere — și care în parte mai dăinuie și astăzi — se datoresc în mare măsură tov. Constantin Dumitrache, directorul general al uzine­lor. Acesta în loc să vadă limpede aceste lipsuri, să caute să descopere rădă­cina lor pentru a le putea înlătura, a mers şi continuă să meargă încă pe linia copoleştrii acestora, având tendinţa de a le explica prin prizma greutăţilor obiec­tive pe care le are întreprinderea. Prin această atitudine, a înlesnit să se înrădă­cineze lipsa de răspundere în muncă, să nu se respecte diversele hotărîri luate de conducerea uzinei. Numai aşa se explică faptul că, deşi în uzină se cunoaşte demult problema stocu­rilor supranormative de produse nefinite, totuşi până în prezent nu s-a făcut încă o inventariere riguroasă a tuturor acestor materiale pentru a se vedea care dintre ele sunt utile în procesul de producţie. Deşi sistemul de a nu se îndeplini sar­cinile integrale care derivă din planul de stat s-a înrădăcinat de multă vreme la uzinele „Progresul“, deşi această între­prindere se zbate încă de la începutul anu­lui în serioase greutăţi financiare, totuşi conducerea Direcţiei Generale Utilaj In­dustrial din cadrul Ministerului Industriei Metalurgice şi Construcţiei de Maşini s-a sesizat târziu de această situaţie, lipsind astfel întreprinderea de un ajutor concret. Abia în ultimul timp, direcţia generală a luat unele măsuri menite să ducă la îm­bunătăţirea activităţii uzinei. Numeroasele deficienţe tehnice şi orga­nizatorice trebuie căutate şi în slaba muncă politică desfăşurată de comitetul de par­tid al uzinei, în necunoaşterea acestor pro­bleme de către membrii com­i­tetului, in frunte cu fostul secretar, tov. Vasile An­­dreescu. Cu toate că întreprinderea n’a reuşit de la începutul anului să-şi îndepli­nească sarcinile de plan privind sortimen­tele, totuşi comitetul de partid n'a analizat în niciuna din şedinţele sale cauzele aces­tei situaţii. Dacă s’ar fi străduit să cunoască aceste probleme, comitetul de partid — exercitân­­du-şi dreptul de control asupra activităţii conducerii întreprinderii — ar fi putut lua­­măsuri ca serviciul de planificare să-şi îm­bunătăţească munca, ca practica profund dăunătoare a stocurilor inutile să fie în bună parte înlăturată. Insă tovarăşilor din comitetul de partid le-au fost străine aceste probleme. Aceasta o dovedeşte şi faptul că în darea de seamă prezentată la conferinţa care a avut loc recent pentru alegerea organelor conducătoare de partid din uzină nici n’au fost amintite toate aceste lipsuri serioase în activitatea între­prinderii. Nu mică este răspunderea pe care o poartă Comitetul orășenesc de partid Bră­ila (îndeosebi tov. Gatea Panait, secretar cu problemele economice) pentru starea de lucruri care a dăinuit la uzinele „Pro­gresul“ — una dintre cele mai importante uzine din acest oraş. Abia la 27 iulie — adică după ce au trecut două trimestre ale anului — biroul comitetului orăşenesc de partid a hotărît să analizeze situaţia din această uzină, luând o serie de măsuri pentru remedierea lipsurilor. Şi cum ar fi putut biroul comitetului orăşenesc de partid să se sesizeze la timp şi să inter­vină operativ în înlăturarea lipsurilor, când tov. Stoica Petre, şeful secţiei eco­nomice a comitetului orăşenesc, vine ran în uzină, considerând — aşa cum se arăta şi în raportul de activitate prezentat de comitetul de partid al uzinei — că este suficient să ţină legătură cu întreprinderea numai prin telefon ? ★ Colectivul uzinelor metalurgice ..Pro­gresul“ poate şi trebuie să-şi Îndeplinească cu succes sarcinile ce i-au fost în­credinţate. Desigur că întreprinderea are serie de greutăţi obiective şi in această privinţă, Direcţia Generală Utilaj industrial trebuie să-i acorde un sprijin mult mai mare de­cât până în prezent. In faţa întregului co­lectiv al uzinei insă, şi îndeosebi în faţa comuniştilor de aici, stă sarcina de a lupta pentru lichidarea lipsurilor existente, pen­tru ridicare uzinei in rândurile întreprin­derilor fruntaşe. L. ŢINTEA ITr. 2833 06JU08 Alegerile de altădată... Alegerile din trecut... Este deajuns să răsfoeşti doar câteva din dosarele vechi, prăfuite, strânse vraf în arhiva unui sfat popular, să faci cunoştinţă cu câteva ma­trapazlâcuri legate sau nelegate de ale­geri, camuflate stângaci cu procese, verbale sau cu chitanţe ticluite — şi te cuprind sila şi indignarea în faţa acestor mărturii de netăgăduit ale unui trecut odios. Toate aceste aspecte respingătoare ale „moralităţii“ burgheze ieşeau la iveală şi mai puternic în alegeri, când mituirea, mistificarea, hoţia, mârşăvia, dădeau rod mai bogat ca ciupercile otrăvitoare după o ploaie abundentă Nenumărate forme „legale” împiedicau pe oamenii muncii de la oraşe şi sate să-şi exercite dreptul de vot; în afară de acea­sta, alegătorii erau împiedicaţi de a par­ticipa la vot şi prin alte metode, mai puţin paşnice, ca bâta, pistolul etc. mâ­nuite cu agilitate de cunoscutul „agent electoral“, figură faimoasă a acelor vre­muri. Multe sate, unele chiar din fostul judeţ Bihor, despre ai căror cetăţeni cârmuitorii judeţului aflau că ar avea de gând să vo­teze cu „opoziţia“, erau declarate peste noapte contaminate de diferite molime şi puse sub paza jandarmilor, pentru ca ni­meni să nu intre şi îndeosebi nimeni să nu iasă din sat. Era un mijloc obişnuit de a fura voturi.. O „situaţie" din dosarul alegătorilor din 1936 arată că în întreg judeţul Bihor nu­mărul alegătorilor era de 38.958, adică mai mic decât numărul cetăţenilor care alcătuesc astăzi doar comisiile electorale de circumscripţie din regiunea Oradea. Şarlatanii se făceau până şi la operaţii atât de nevinovate ca înmânarea cărţilor de alegător. Iată ce relatează raportul preturei Oradea cu nr. 1741 din 1936 : „Fapt este că dela alegătorii care s’au prezentat pentru cărţile de alegători în Oradea la judecătoria rurală, garderoba a încasat câte 3,5 lei de fiecare persoană, pentru care fapt nici 30 % din alegători nu şi-au scos cărţile de alegători“. Afacerea era bănoasă: cărţile de alegător erau... gratuite, dar „garderoba“ jumulea buzu­narele a mii şi mii de oameni ! Pentru a se asigura „liniştea“ la votare, secţiile de votare erau împresurate de sol­daţi şi jandarmi înarmaţi până în dinţi. Şi în această privinţă documentele sunt edi­ficatoare. In ordinul 1810/1936 al inspec­torului judeţean al poliţiei Timişoara dat comandantului poliţiei din Oradea stă scris: „Veţi păstra cea mai strânsă co­laborare cu­ organele jandarmeriei pentru schimb de informaţiuni şi ajutor reciproc la nevoie, în care sens s’a intervenit şi la inspectoratul general al jandarmeriei“. Deasemeni, în ordinul prefecturii cu nr. 222/1936 stă scris: „Pentru paza lo­calurilor de vot vor fi utilizaţi jandarmii. In acest scop am dat instrucţiuni legiunii f­­e jandarmi Bihor ca în zilele de alegeri să fie concentrate la secţiile d© votare for­ţele necesare!“ Ce fel de „ordine” au păzit Insă soldaţii şi jandarmii înarmat până’n dinţi a arătat-o limpede faptul că echipele de ciomăgaşi angajaţi de diver­sele partide „istorice" în scopuri... electo­rale snopeau în bătaie, sub­ ochii jandar­milor, pe cetăţenii cinstiţi, care prin votul lor îşi manifestau ura faţă de exploatatori. Luxul de a fi aleşi îi costa scump pe ex­ploatatori, mai marii zilei, care băgau mâna în buzunarele... statului după fon­durile necesare. Despre sumele uriaşe cheltuite de ei în alegeri pe socoteala sta­tului vorbesc limpede unele hârtii din do­sare In ordinul strict confidenţial nr. 623936/1936 al Ministerului de In­terne către prefectul judeţului i se co­munică acestuia aprobarea a sute de mii de lei pentru alegeri şi se aminteşte des­pre „creditul extraordinar solicitat pentru alegeri“, intr’un alt dosar sunt acte care reprezintă cheltueli, chipurile, „legale“, de 1.500.000 lei efectuate în alegerile din 1937. Alte acte arată însă limpede în bu­zunarul cui au intrat, şi aceşti te­ni storşi din sudoarea poporului muncitor. Pentru 44 zile, în care — se zice într’un docu­ment — s’ar fi ocupat de alegeri, Alexan­dru Atanasiu, prim preşedinte al tribuna­lului Bihor, a primit o misie de 17.600 lei. Pentru unele ore, cică, suplimen­tare, unii funcţionari ai prefecturii au în­casat deasemeni sume însemnate, in timpul alegerilor din 1936, Chirilă Augus­tin director al prefecturii, avea o indemni­zaţie de 4.860 lei ; Michiş Vasile, şef de serviciu 3.174 lei etc. In acelaşi timp, dosarul mai conţine 14 chitanţe fictive în valoare totală de 71.000 lei, reprezen­tând cheltueli pentru aşazisul transport al cărţilor de alegător. Cărăuşii, bineînţeles, sunt anonimi, deoarece în realitate acesta cărţi de alegător erau transportate cu... maşinile prefecturii ! Putregaiul acesta era întregit de dema­gogia neruşinată a odioşilor politicieni burghezi despre care până şi un ziar reac­ţionar, aparţinând capitaliştilor liberali şi intitulat tot demagogic „Naţiunea ro­mână“, scria : „Deocamdată putem spune că propaganda demagogică care se face... a provocat o nemaipomenită confuzie în­ rândurile alegătorilor, care ia proporţiile unei adevărate babilonii politice“. ★ Răsfoind cu desgult dosarele vechi, prăfuite care îţi vorbesc despre o altă lume, pe veci apusă în ţara noastră, te gândeşti ce bine e să ştii că nu vei mai trăi niciodată sub jugul exploatatorilor, că eşti liber, ca şi întreg poporul muncitor, că în ţara ta liberă te bucuri de toate drepturile şi libertăţile democratice, că alături de masele largi ale celor ce mun­cesc, poţi participa şi chiar ai datoria de a participa la conducerea statului. Şi te simţi fericit că trăieşti asemenea vremuri minunate. I. BRAGHEŞ corespondentul „Scânteii“ în regiunea Oradea Pregătiri pentru vacanţa de iarna a copiilor 3.100 pionieri şi şcolari şi-au petrecut vacanţa în iarna trecută în tabere organi­zate în cele mai pitoreşti regiuni ale ţării şi sute de mii de copii au primit daruri la serbările Pomului de iarnă. Recent, Prezidiul Consiliului Central al Sindicatelor a adoptat o hotărîre menită să facă copiilor oamenilor muncii vacanţa de iarnă cât mai plăcută şi folositoare. În această vacanţă, comitetele de între­prindere şi instituţiile vor pune la dispo­ziţia copiilor mijloacele culturale ale sin­dicatelor, săli de festivităţi, biblioteci, săli de lectură, vor organiza, în colaborare cu conducerile şcolilor, întâlniri cu stahano­­vişti, scriitori şi artişti, lecturi în colectiv, festivaluri artistice, jocuri cu zăpadă etc. Anul acesta se vor organiza 8 tabere de iarnă pentru 4.100 pionieri şi şcolari în­tre 11—14 ani. La aceste tabere vor fi trimişi copiii cei mai silitori la învăţătură, fii al oamenilor muncii, statanovişti şi frun­taşi în producţia. Deasemeni, în această perioadă se vor pune la dispoziţia copiilor, în mod gratuit, patinoare, terenuri de schi şi alte terenuri sportive de iarnă. Se vor organiza la unele cinematografe şi teatre spectacole pentru copii cu preţuri re­duse. Pentru corespondenţa pionierilor şi şco­larilor în timpul vacanţei se vor tipări ilustraţii tip carte poştală, cu peisagii de iarnă. Serbările Pomului de iarnă vor fi susţi­nute de echipele artistice sindicale, în co­laborare cu grupele artistice ale şcolilor, artişti de teatru, opere de stat, filarmonici etc. (Agerpres).

Next